
De ce exista conflict intre doua fiinte umane chiar daca au o educatie aleasa sau nu au o educatie deloc? Pot fi savanti, dar sunt oameni obisnuiti, ca dvs sau ca altul, luptand, certandu-se, fiind ambitiosi. Omul se duce la serviciu, la fabrica sau la alta ocupatie, plecand de acasa la ora 8; isi petrece intreaga zi muncind timp de 50 sau 60 de ani, si apoi moare. Acolo, la serviciu, barbatul este ambitios, lacom, invidios, zbatandu-se, intrecandu-se cu ceilalti; se intoarce acasa, iar femeia, sotia sa este in competitie, geloasa, nelinistita, mergand pe drumul ei. Ei se pot intalnilni in plan sexual, pot sa vorbeasca impreuna, sa se ingrijeasca de ceva, dar raman separati, dezbinati, ca doua sine de cale ferata ce nu se intalnesc nicodata. Asta numim noi relatie intre oameni, si este o realitate. Acesta este un fapt al vietii fiecaruia dintre noi – vesnica separare dintre doi oameni, fiecare tinand la parerile lui, la concluziile lui. Oricat de intima ar fi o relatie, fapt este ca intotdeuna exista conflict in ea, unul dominandu-l pe celalat, unul posedandu-l pe celalat.
Acum sa vedem daca aceasta relatie, asa cum o cunoastem, poate fi schimbata in totalitate. Puneti-va aceasta intrebare. De ce exista aceasta stare de lucruri? Nu cumva ptr ca fiecare este preocupat de sine? In felul acesta se auto-izoleaza. In izolare, nu poate avea loc o relatie corecta. Dvs. auziti toate acestea, dar nu veti face nimic, ptr ca ne intra in obisnuinta, in rutina, cadem intr-o viata ingusta si ne umflam in pene oricat de mizerabila, nefericita, conflictuala si urata ar fi ea. Asadar, va rog, cercetati, puneti la indoiala, intrebati-va daca este cu putinta sa traiti alaturi de cineva in armonie completa, fara dezbinare. Daca cercetati cu adevarat, profund, veti descoperi ca ati creat o imagine despre sotia dvs, iar ea si-a creat o imagine despre dvs. Fiecare a construit o imagine despre celalat, un cliseu ce il reprezinta pe celalalt. Cele doua clisee, cele doua cuvinte, cele doua imagini se afla in realtie una cu celalata. Acolo unde exista imagine despre celalat, unde i s-a construit un tablou celuilalt, acolo trebuie sa fie conflict.
Sunt sigur ca aveti o imagine despre cel care va vorbeste. Sunt absolut sigur de asta. De ce? Dvs. nu-l cunoasteti pe vorbitor. Nu-l veti putea cunoaste niciodata, dar v-ati creat o imagine despre el: ca e religios, ca nu e religios, ca e prost sau e foarte destept, ca e frumos, ca e asa si pe dincolo. Cu aceasta imagine priviti persoana. Dar imaginea, chipul creat de dvs, nu este persoana. Imaginea este reputatia si reputatia e usor de faurit; reputatia poate fi buna sau rea, dar in fond e falsa. Gandirea face imaginea. Imaginea este concluzia si noi traim din imagini si imaginatie. Alcatuirea de tablouri, de imagini, nu-si are loc in iubire. Noi nu ne iubim unii pe altii; putem sa ne tinem de mana, putem dormi impreuna, putem face tot felul de lucruri impreuna, dar nu avem iubire unul ptr celalalt. Daca ati avea aceasta calitate, aceasta aroma a iubirii, nu ar mai exista razboaie. N-ar mai fi nici hindusi, nici musulmani, nici evrei si nici arabi etc. Dar dvs ascultati toate acestea si ramaneti cu imaginile. Continuati sa va incaierati unii cu altii si sa va certati. Viata dvs a devenit atat de nesemnificativa. Toate ritualurile, dogmele, filozofia, toate sunt rezultatul gandirii, sunt puse laolalta de catre gandire, iar ea, gandirea, nu e sacra. Ea este intotdeuna marginita. Aceste imagini sunt reale, ele separa omenirea. N-ar trebui sa va numiti indian, rus sau american; suntem cu totii fiinte umane. Si atunci nu am mai avea razboaie. Ar trebui sa avem o guvernare globala, relatii globale, dar nu va intereseaza toate acestea. Daca nu va schimbati din radacina, complet, veti fi pricina de distrugere pentru generatia viitoare. Asa ca, va rog, plecati-va urechea, daruiti-va gandul, atentia, atat celor care au loc in afara dvs cat si celor care se petrec inauntrul dvs.
Ar trebui sa avem o societate si legi drepte, sa-i hranim pe saraci, sa avem grija de ei, dar gandul interior, simtirea interioara, izolarea interioara, il separa pe om de om, iar dvs sunteti raspunzatori de aceasta. Fiecare dintre dvs este raspunzator. Daca nu veti aduce o schimbare fundamentala in interior, viitorul va fi foarte primejdios. Daca nu veti aduce o schimbare fundamentala in viata dvs zilnica – sa aveti relatii corecte unii cu altii, sa traiti corect, sa nu fiti ambitiosi – , nu va exista nicio posibilitate de a pune capat conflictului dintre oameni.
Sa vorbim impreuna si despre iubire. Ce inseamna acest cuvant ptr dvs? Ce anume vreti sa spuneti prin asta: iubesc golful, iubesc lectura, imi iubesc sotia, pe Dumnezeu? Este aceasta iubire? Va iubiti sotia? Sotul? Prietenul? Noi vrem sa aflam ce este iubirea. E foarte important sa cercetam acest lucru, caci fara iubire viata este goala. Poti avea toate bogatiile pamantului, poti fi un mare bancher, un mare om de stiinta, matematician, un mare tehnician in stare sa produca inalta tehnologie, insa fara iubire esti pierdut, esti o cochilie goala. Suntem pe cale sa descoperim impreuna nu ce este iubirea, ci ceea ce nu este ea. Asta inseamna sa ajungi prin negatie la lucrul pozitiv. Este gelozia iubire, gelozia in care exista neliniste? In gelozie exista ura. Este aceasta iubire? Esti atasat de familie, atasat de o persoana sau o idee, de un concept ori de o concluzie. Care sunt implicatiile atasamentului tau? Sa presupunem ca sunt casatorit; sunt atasat de nevasta mea. Ce inseamna asta? Acolo unde exista atasament, exista si frica, unde exista atasament exista posesie. Unde exista atasament fata de un ideal, de un concept, de o credinta sau de o persoana – cu toate consecintele geloziei, nelinistii, urii si suspiciunii – acolo, desigur, nu exista iubire; toate astea nu sunt iubire. Este oare cu putinta sa fi liber de atasament pentru a intelege natura iubirii? Va rog, puneti-va aceasta intrebare.
Cu totii sunteti legati de una de alta. Daca imi este permis sa sugerez, dvs. trebuie sa deveniti constienti de urmarile acestui atasament. Daca esti atasat de un ideal, te afli tot timpul in defensiva sau esti agresiv. Daca ai ajuns la o concluzie, ca sa poti ramane la ea inseamna sa incetezi orice alta cercetare. Acolo unde exista atasament, trebuie sa fie si durere. Eu sunt atasat de sotia mea, si ea ma paraseste; poate ca se uita la un alt barbat, sau poate ca moare. In atasament exista intotdeauna frica, intotdeuana neliniste, banuiala, supraveghere. Aceasta, cu siguranta, nu este iubire. Deci, poate cineva sa fie total liber de orice atasament? Asta depinde de dvs., dar cand sunteti atasati, nu exista iubire, fiindca in atasament exista frica. Frica nu este iubire. Omul ambitios, care vrea sa urce pe scara succesului, nu are iubire, ptr ca el este preocupat de sine, de realizarile sale, e preocupat sa adune putere, pozitie, faima. Cum poate un asemenea om sa iubeasca pe altcineva? El poate avea familie, copii, dar in omul acela nu exista iubire. Acolo unde exista „eu”, „ego”, „sine”, nu este iubire. Dvs auziti toate acestea si totusi veti pleca de aici cu aceleasi atasamente, cu aceleasi convingeri si nu veti cerceta niciodata mai departe, caci, pe masura ce investigati mai adanc in acest domeniu, viata devine cu atat mai primejdioasa. Caci s-ar putea sa renuntati la o multime de lucruri in mod firesc, usor si nu ca pe un sacrificiu de sine. Trebuie sa intelegeti natura atasamentului si sa fiti liberi de el. Trebuie sa va dati seama ca atunci cand realizati adevarul unui lucru, ramaneti complet singur, ca puteti percepe aceasta stare de fapt, si acest lucru va inspaimanta. Se poate intampla sa credeti,sa vedeti adevarul despre natura atasamentului in interior, dar cum nu vreti sa va certati cu sotul sau cu sotul dvs, acceptati situatia. Astfel, incetul cu incetul, deveniti ipocriti.

„