Cum oamenii își creează probleme singuri


„Veninul este în capul tău”. O parabolă despre cum oamenii singuri își creează probleme.

http://bit.ly/2Cz43uZ

În China antică, o fată proaspăt căsătorită trăia în casa soțului și avea grijă de acesta și de soacra sa. Tânăra soție era acuzată de către soacra sa pentru nenumărate lucruri care le făcea sau nu le făcea. Disperată de atâtea reproșuri, femeia a decis să scape de soacră. Fata a mers la un medic naturist și i s-a plâns:

  • – Nu mai pot trăi cu soacra mea. Mă înnebunește. Ai putea să mă ajuți? O să-ți plătesc bine.
  • – Ce pot face pentru tine?, a întrebat-o medicul.
  • – Vinde-mi otravă. O să-mi otrăvesc soacra și toate problemele mele vor dispărea, a răspuns femeia.

După ce a reflectat un timp îndelungat, medicul i-a răspuns: – Te voi ajuta. Dar trebuie să înțelegeți două lucruri. În primul rând, nu îți poți otrăvi soacra imediat, deoarece oamenii vor înțelege cu tu ai făcut acest lucru. Îți dau un tip de ierburi, care o vor ucide treptat, și nimeni nu va înțelege că a fost otrăvită. În al doilea rând, pentru a evita complet orice suspiciune la adresa ta, trebuie să nu mai fii furioasă pe ea, să înveți să o respectați, să o iubești, să o asculți și să ai răbdare. Atunci nimeni nu te va bănui pe tine când aceasta va muri.

Fata a fost de acord cu totul, a luat ierburile și a început să i le adauge treptat în mâncarea soacrei. În plus, ea a încercat să se controleze, să-și asculte soacra și să o respecte. Când a văzut cum s-a schimbat atitudinea soacrei sale față de ea, ea a început să o iubească din toată inima.

Soacra, la rândul ei, spunea tuturor că nora ei este cea mai bună, cum ar fi putut visa doar. Șase luni mai târziu, relația dintre ele a devenit aproape ca între o mamă de sânge și o fiică. Într-o zi, femeia a venit la medicul naturist și i-a spus: – În numele lui Dumnezeu, vă rog să-mi salvați soacra de otravă pe care i-am dat-o. Nu vreau să o omor. Ea a devenit cea mai bună soacră din lume și o iubesc ca pe mama mea.

Medicul a zâmbit și i-a răspuns: – Nu-ți face griji, nu ți-am dat nici o otrăvire, erau doar niște condimente pentru mâncare. Veninul era numai în capul tău și tu ai scăpat de el.

Înțelepciune chineză: „Suntem ceea ce credem. Ține minte asta!”.

sursa-povestiri.net


http://bit.ly/2Cz43uZ

Povestea timpului


A fost odată, doar o dată, demult, tare demult, pe vremea când oamenii știau să vorbească, dau nu știau să se certe, și beau vin doar câte puțin, a fost o țară frumoasă, mândră și bogată, peste care domnea un rege bun și înțelept. Fiecare zi era o sărbătoare și bine mai mergeau toate, iar, dacă totuși apărea un necaz, o supărare sau vreo sfadă, regele și sfetnicii lui știau să împartă dreptatea, cârmuind țara cu dragoste și credință.

http://bit.ly/2Cz43uZ

Dar să nu credeți că era raiul pe pământ, căci toți trăiau cu frică, temându-se nu de ziua de azi, ci de cea de mâine, adică de viitorul lor. De ce? Păi, iaca de ce: pe cât era regele de bun și de priceput, pe atât era feciorul său era de rău și de îndărătnic, cel mai neastâmpărat copil. Dacă ar fi fost vreun concurs de năzbâtii, sigur feciorul regelui ar fi ieșit pe primul loc, că, în rest era ultimul la toate. Nu îi plăcea să învețe, nu-și asculta părinții, iar de muncă-ferească Sfântu’- nici nu vroia să audă. Și nu era zi să nu facă vreo nefăcută. De-asta erau toți îngrijorați, întrebându-se ce-o să se întâmple când regele nu va mai fi, iar la conducerea țării va veni feciorul nevrednic. Dar cel mai tare se necăjea însuși regele, căci poți avea de toate, dacă nu ai mulțumire de la copilul tău, tot degeaba.Infinity-Time1-e1361710942575

Amară îi era inima și numai Dumnezeu știe cât încercase să-și schimbe odrasla: îl pedepsise pentru greșelile sale, dar degeaba, a doua zi o lua de la capăt, îi adusese cai mai buni dascăli și cărturari, dar, ți-ai găsit, decât să-i fi pus în mână o carte, mai bine-i puneai în palmă tăciuni aprinși. Ce învăța dimineața nu ținea minte nici până la amiază. Ce să mai lungim vorba, era o ”podoabă” de copil, cum nimeni nu și-ar fi dorit…

În fiecare zi regele se ruga Bunului Dumnezeu pentru fiul său, să-i vină mintea la cap și să devină un copil bun și cuminte, sperând ca, poate, chiar s-a petrecut o minune! Departe, dincolo de văi și lunci și de codrii cei adânci, era, agățat de creasta unui munte, un schit mic, unde viețuia un bătrân sihastru, om bun, bogat în ani, sărac în bani și fără dușmani. Veneau la el oameni din tot regatul, să-i ceară un sfat. Unii ziceau că bătrânul călugăr e cel mai înțelept om din întreaga țară, alții erau siguri că e om sfânt, căci multe minuni făceau rugăciunile sale. Bătrânul auzise și el, de la unul de la altul despre necazul regelui și se gândi să-l ajute. Așa că, într-o zi plecă spre palat, mergând încet și apăsat, căci era încărcat moșneagul cu ani, cum e încărcat ariciul cu țepi.

Și mergând pe cale, peste deal și peste vale, ajunse moșul la cetate, unde se așeză pe o bancă din grădina palatului. Nu trecu mult timp și iată-l pe feciorul regelui, chiuind și alergând cu un băț în mână, pe post de paloș, după un biet cățel. ”Războinicul” îl fugărea de ziceai că e cel mai mare dușman al său, deși câinele nu-i făcuse nimic. Ba mai mult, era speriat și zburlit tot, gata să capituleze, neștiind încotro să o mai apuce, doar, doar, o scăpa cu blana nescărmănată.

meditation

Călugărul l-a strigat pe băiat și l-a poftit să se așeze lângă el, pe bancă. Patrupedul, zicând pesemne bogdaproste în sinea lui, scăpă în sfârșit de pacoste, zbughind-o pe sub niște tufe. Băiatul, uitându-se lung la bătrânul pe care nu-l mai văzuse, s-a așezat tocmai la celălalt capăt al băncii.

– Măi, puiule, al cui ești tu? îl întrebă sihastrul, ca și n-ar fi știut deja știut deja cu cine stă de vorbă.

– Nu știi cine sunt eu? Sunt fiul regelui. Ia uite ce haine scumpe port!

– Aha, deci tu ești! Am auzit multe lucruri despre tine, dar nimica bun. Știi, am venit de departe doar să te văd și să îți spun ceva!

Băiatul, curios din fire, se apropie de bătrân, numai ochi și urechi.

– Îți plac poveștile?

-Îhî! Aprobă cel mic din cap.

– Cred și eu că-ți plac, fiindcă nu-i pe lume copil căruia să nu îi placă basmele și poveștile, însă ce îți voi istorisi eu acum sigur nu ai mai auzit. Bătrânul coborâse puțin glasul, așa că băiatul s-a apropiat și mai mult, așteptând cu sufletul la gură să afle despre ce taină e vorba.

8589130421308-time-clock-wallpaper-hd

– O să-ți spun Povestea timpului, cum și de ce a lăsat Dumnezeu să se scurgă timpul, să treacă ceasurile unul după altul fără să le mai putem întoarce.

– Da chiar, de ce?

– Păi, uite de ce!

La început se zice că lumea era ca și azi, cu oameni mari și copii, cu tineri și bătrâni, cu buni și răi, dar vezi tu, nu exista timp. Toate rămâneau la fel zi după zi, an după an. Bătrânii erau mereu bătrâni, iar copiii rămâneau pentru totdeauna copii. Nimeni nu se năștea și nimeni nu murea. Și poate că lucrurile ar fi rămas așa până azi, dar s-au schimbat din cauza copiilor…

– Din cauza copiilor, păi nu erau ei mulțumiți să rămână mereu copii, să n-aibă altă treabă decât să se joace? întrebă feciorul regelui nedumerit.

– Stai să vezi, să te minunezi! Pe vremea aceea, Sfântul Petru umbla pe pământ ca un om simplu, mergând din sat în sat și din cetate în cetate, să vadă cum trăiesc oamenii. Și după ce-a umblat el cât o fi umblat, s-a dus drept înaintea lui Dumnezeu.

– Petre, de ce ești abătut? Ce ai pe suflet?

– Doamne, mare și frumoasă este lumea pe care ai făcut-o și multe minunății îți bucură inima. Dar tare mă doare sufletul de mila unor oameni, care-s cei mai nefericiți.

– Și care sunt cei mai năpăstuiți oameni de pe pământ, Petre?

– Sunt părinții care au copii răi și nerecunoscători. Ce mulțumire și ce bucurie să aibă, bieții de ei, când odraslele lor le aduc doar griji și tristețe. Așa că, Doamne, eu zic să-i pedepsești cumva pe copiii aceștia.

Good_vs_Evil_by_umerr2000

Atunci Dumnezeu, ascultând rugăciunea Sfântului Petru, căci era dreaptă și cu credință, hotărî să pornească timpul. Și din acel moment, toate au început să se schimbe.

– Uite, Petre, zise Domnul, de acum lucrurile nu vor mai fi la fel. Toți copiii, vor crește și când vor ajunge mari, vor avea la rândul lor copii. Așa vor vedea și ei ce înseamnă să ai bucurii sau necazuri de la propriul copil. Abia atunci vor înțelege, când vor fi mari, ce înseamnă să fii părinte și cât de greu e să crești un copil.

– Doamne, cât de bine Te-ai gândit! Dacă un copil rău și neascultător, atunci când va fi mare, va avea un fiu la fel ca el, bine are să fie? Nicidecum! Iar așa timpul le va rezolva pe toate, întorcându-le pe toate cele bune cu bine, iar pe cele rele după dreptate. Căci nimeni nu va putea păcăli timpul.

Terminând de povestit, bătrânul a tăcut. Apoi, uitându-se drept la fiul regelui, îl întrebă:

– Ți-ar plăcea, când vei fi mare, să ai un copil care să-ți semene, să fie așa cum ești tu acum: să mintă și să se ascundă, să nu învețe și să lenevească? Ți-ar fi drag de el?

– Păi, nu prea!

– De ce, că doar ar fi la fel ca tine. Ți-ar aduce necazuri și durere, cum îi aduci și tu tatălui tău. În fiecare zi, îi poți face viața mai grea sau mai frumoasă, de tine depinde. Și mai gândește-te că peste câțiva ani, vei fi și tu bărbat în toată firea. Nu ți-ar plăcea să trăiești atunci în înțelegere cu familia, mulțumit și bucuros de copii tăi?Happy-Family

Bătrânul s-a ridicat de pe bancă și a plecat încet, înapoi spre schitul său. Fiul regelui a rămas mut de uimire, gândindu-se câtă dreptate avea călugărul. În acea seară, pentru prima dată, băiatul s-a rugat Bunului Dumnezeu să devină un copil cuminte, harnic și ascultător. De a doua zi, au văzut toți cum, încet, încet, năzdrăvanul de odinioară devenea un copil de-ți era mai mare dragul. Și de unde altădată era rușinea palatului, ajunse în scurt timp, mândria întregului regat.

Iar peste ani, când regele a trecut la cele veșnice, fiul său i-a urmat la tron, dovedindu-se cel mai vrednic conducător pe care îl avusese țara vreodată. Iar Bunul Dumnezeu l-a răsplătit, dăruindu-i copii frumoși și buni, alături de care a trăit fericit până la adânci și liniștite bătrâneți.

Autor: Leon Magdan


ccc

DETAȘAREA


A fi detaşat înseamnă a lăsa în pace casele altor oameni şi a te ocupa, atent şi răbdător, nu doar de camera ta de zi, ci şi de subsol, ghenă sau pod… Detaşarea nu este totuna cu apatia sau indiferența.

http://bit.ly/2Cz43uZ

Mai degrabă detaşarea se traduce într-o implicare profundă, dar pe teritoriul TAU. Acesta e alcătuit din viciile, slăbiciunile şi imperfecţiunile TALE. Pentru acestea eşti într-adevăr responsabil. Pentru viciile celuilalt e responsabil celălalt.

TU nu ai nici un drept să decizi ce e bine şi ce e rău pentru el, cu excepţia cazului în care te crezi Dumnezeu, situaţie în care te rog să-mi scuzi îndrăzneala. În concluzie, a condamna şi a respinge sunt versiuni în oglindă ale ataşamentului aşa-zis pozitiv.

detasare

  • CEEA CE RESPINGI CU VOCE TARE TE ATRAGE IN TĂCERE…..

Dacă înţelegi această lege psihologică, viaţa ta nu va mai fi niciodată la fel. Ea se poate deschide instantaneu spre noutate şi prospeţime. O viaţă mereu proaspătă este ca un izvor care curge neîncetat, păstrându-şi astfel puritatea. De la acest izvor vei putea bea apă întotdeauna. Cu un izvor care a hotărât să reţină apă nu prea ai ce să faci. Mlaştinile nu potolesc setea.”

Adrian Nuţă


Doneaza
Daca vrei sa (iți) faci o bucurie apasă butonul

 


https://www.aimgroup.ro/afiliere2/idevaffiliate.php?id=110&url=4

Zodiile si animalele de companie


E foarte important ca, atunci când iti alegi un animal de companie, acesta sa corespunda personalității tale, astfel incat amândoi sa va bucurați de prezenta celuilalt. Trăsăturile zodiei tale te pot ajuta sa iti gasesti prietenul perfect, iata cateva exemple:

http://bit.ly/2Cz43uZ

BERBEC (21 martie – 20 aprilie)

Câinii sunt animalele perfecte pentru Berbecii activi si independenți. Indiferent daca e de talie mica, medie sau mare, un astfel de prieten patruped va multumi orice Berbec, reusind sa indeplineasca toate calitatile pe care o astfel de persoana le cauta intr-un animal de companie. Nu numai ca stapanul va fi incantat de comportamentul ascultator al catelului, insa se va simti ca un adevarat lider si conducător.

bed bedroom cute dog
Fotografie de Burst pe Pexels.com

TAUR (21 aprilie – 21 mai)

Taurii cauta stabilitate si siguranta in orice relatie, fapt pentru care un animal cu o speranta lunga de viata este alegerea optima. De asemenea, e de preferat sa nu aleaga pisicile, intrucat desele si neasteptatele lor disparitii si plimbari prin vecini ii pot afecta emotional. Potrivite sunt broastele testoase sau papagalii.

GEMENI (22 mai – 21 iunie)

Pisicile si Gemenii se inteleg extraordinar datorita personalitatii lor asemănătoare. Mereu dornici sa comunice si sa interactioneze, Gemenii vor gasi un prieten bun in pisici si vor realiza ca exact latura misterioasa specifica felinelor este ceea ce ii atrage. Momentele linistite, pline de relaxare, petrecute impreuna vor deveni mai mult ca sigur preferatele amandurora, in ciuda faptului ca Gemenii sunt caracterizati drept vorbăreți si agitati.

20180919_105021

RAC (22 iunie – 22 iulie)

Temperamentul fragil al Racului se potriveste perfect cu adorabilul hamster. Mic si usor de ingrijit, acesta se va bucura de intreaga atentie a devotatului Rac, primind un tratament exceptional. In general, Racii prefera animalele de marime mica, cu blana, îmbrățișările calde fiind modul prin care isi exprima cel mai bine emotiile intense.

LEU (23 iulie – 23 august)

Asemeni zodiei lor, Leii emana un aer regal si simt ca animalul lor de companie trebuie sa le fie pe masura. Desi prefera un cal de rasa, adesea se vor limita la o pisica precum Angora Turceasca din cauza lipsei de spatiu sau posibilitatilor financiare. In relatia cu animalul, diferenta dintre el si stapan va fi evidenta, Leul dorind constant sa se afirme drept un lider.

FECIOARA (24 august – 22 septembrie)

Fecioarele iubesc ordinea si linistea. De aceea, un animal zgomotos care le-ar putea deranja camera este adesea ultimul in topul preferintelor. O decizie inteleapta pentru Fecioara ar fi alegerea unui animal ce poate fi tinut intr-un terariu sau acvariu, precum o iguana, un peste sau o broscuta. In ciuda comportamentului aparent rece, Fecioarele se vor atasa extrem de repede de noii prieteni.

close up of a siamese fighting fish
Photo by Chevanon Photography on Pexels.com

BALANTA (23 septembrie – 23 octombrie)

Balanțele, in ciuda caracterului echilibrat, sunt extrem de indecise cand vine vorba de animalul de companie perfect. O broasca testoasa nu necesita mult efort, insa nici nu poate oferi unei Balante afectiunea de care aceasta are nevoie. O pisica satisface dorinta acestui semn de a detine un animal frumos, insa cainele este, intr-adevar, cel mai bun prieten pentru ele, in special cel de rasa mica, pe care il pot lua oriunde.

20180512_191930

SCORPION (24 octombrie – 22 noiembrie)

Caracterul unic al Scorpionului cere un animal de companie pe măsură. Scorpionii adesea prefera animale considerate de ceilalti drept neobisnuite, cum ar fi soparlele sau serpii. Deoarece iubesc puterea, acestia adora animalele impunatoare, iar printre acestea se numara si cainii de talie mare precum Ciobăneștii Germani.

SAGETATOR (23 noiembrie – 23 decembrie)

Săgetătorii adora sa calatoreasca si un animal care necesita extrem de multa ingrijire precum un caine nu este o alegere optima. Intre un Sagetator si o broasca testoasa se poate naste o prietenie neasteptata, iar faptul ca aceste creaturi nu necesita mai mult decat un spatiu potrivit, mancare si hrana reprezinta un mare avantaj.

CAPRICORN (24 decembrie – 20 ianuarie)

Responsabilitatea este un atu important pentru nativul Capricorn. Calm si rabdator, acesta se poate descurca bine chiar si cu cele mai dificile animale, insa prefera rozatoarele. O veverita canadiana sau o chinchilla vor deveni prietenii cei mai buni ai acestui semn zodiacal. Alta alegere potrivita este un caine de talie mica, adorabil si energetic.

black and brown short haired puppy in cup
Fotografie de Pixabay pe Pexels.com

VĂRSĂTOR (21 ianuarie – 18 februarie)

Romantici din fire, Varsatorii se potrivesc perfect cu animale elegante, ce inspira un aer de poveste si uimesc prin aspectul lor. Cum caii albi nu se regasesc printre cele mai accesibile fiinte, o alegere la fel de buna consta intr-o pereche de pasari exotice sau chiar o pisica de rasa.

PESTI (19 februarie – 20 martie)

Aceste persoane calme sigur detin un acvariu cu pesti exotici in propria casa, insa daca peștii nu sunt pe gustul lor, un iepuraș ii va încânta. Afectiunea de care dau dovada in relațiile cu oamenii se va reflecta si in comportamentul fata de animal, iar iepurii reusesc sa transforme chiar si cel mai liniștit Pesti intr-un entuziast.

sursa-elle.ro


ccc

Când iertăm se petrece cu adevărat ceva extraordinar


Când sufletul ne doare, şi trupul ajunge să sufere. Ne facem analize, căutăm medicamente care blochează doar efectele, uitând să mergem mai departe, spre cauza directă a suferinţelor noastre. La baza multora dintre bolile pe care le avem stă lipsa iertării.

În general, acest diagnostic este privit cu reticenţă. Aceasta pentru că preferăm să ni se vorbească tot în limbajul trupului nostru, cu analize scrise pe hârtie şi cu remedii ce se găsesc aliniate, frumos şi la îndemână, în numeroasele farmacii care promit răspunsuri simple, cumpărate cu bani. Şi pentru că nu dorim să credem că o durere atât de concretă sau o stare de rău localizată în orice parte a trupului nostru poate avea o cauză aparent abstractă şi nedozabilă în laboratoarele de analiză. Păstrăm în noi resentimente vechi, dureri neiertate, efectul acestora în suflet fiind asemănător otrăvurilor, care mai apoi se manifestă în bolile trupului.

Iertarea, un proces care ne aduce libertate

Ce este iertarea? Iertarea este un act voluntar, liber, prin care nu-i mai considerăm vinovaţi pe cei care ne-au greşit şi nu ne mai simţim vinovaţi faţă de cei cărora le-am greşit. Este un proces care ne aduce libertate, adevărat fiind că „iertând altuia, nouă ne iertăm”. Iertarea este un tratament, pentru că ne eliberează de sentimentele sau emoţiile nefaste care întreţin durerea şi prin aceasta poate vindeca.

http://bit.ly/2Cz43uZ

Atunci când nu iertăm, păstram mânie ascunsă în „ţinerea de minte a răului”, amărăciune, autocompătimire. Ne baricadăm în noi înşine după zidurile de durere care nu dispar doar întorcându-ne privirea de la ele. Iniţial, a simţi furie intensă sau mânie pentru o nedreptate trăită este o reacţie sănătoasă, firească şi uneori salvatoare. Ceea ce ne îmbolnăveşte este transformarea acestor sentimente în ură sau în dorinţă de răzbunare, care ne parazitează şi se hrănesc din energia sufletului nostru.

Este nevoie de timp pentru a ierta. Este nevoie de răbdare cu noi, pentru a nu ne pierde pe acest drum, fie în uitarea răului care este doar o ascundere a unei răni ce va ieşi iar la suprafaţă, fie pentru a ne desprinde de gândurile şi scenariile în care noi ne facem dreptate, despre care greşit şi inutil credem că va vindeca durerea pe care o trăim.

Iertarea, o faptă de iubire

A ierta nu înseamnă a scuza sau a scoate de sub orice responsabilitate pe cel care a greşit faţă de noi sau chiar pe noi înşine. Nicio vină, fie şi una explicabilă, nu este, în sine, scuzabilă. Ea poate fi doar iertată, fără a exclude dreptatea sau a anula consecinţele faptelor trăite. Este esenţială înţelegerea faptului că iertarea nu este un act de dreptate, ci o faptă de iubire care îl poate reabilita pe cel vinovat şi ne poate elibera pe noi înşine. Aceasta înseamnă a nu-l confunda pe răufăcător cu fapta sa, ci a nu accepta păcatul, iubindu-l pe păcătos. Fiind o lucrare a iubirii, persoana care iartă este necesar să-şi asume liber alegerea pe care a făcut-o, fără a pretinde ceva de la cel pe care îl iartă, pentru că iertarea se dă, se cere, dar nu se pretinde. Este un act al celui ce iartă fără a avea legătură cu cel iertat, cu aprobarea, comportamentul sau reacţiile acestuia. De asemenea, nu implică în mod obligatoriu reluarea relaţiei.

iertare

Când iertăm, se petrece cu adevărat ceva extraordinar, dar și cu noi, nu numai cu cel iertat. Acesta poate conştientiza şi el minunea şi îşi poate transforma atitudinea sau comportamentul, dar puterea iertării se manifestă în noi. Pe noi ne vindecă, nouă ne dă pacea, nouă ne dă puterea să ne rugăm pentru celălalt şi să lăsăm loc ca vindecarea să se producă, recuperând astfel părţile din noi blocate în conflict şi neacceptare.

Să privim iertarea ca pe un dar dumnezeiesc

Şi totuşi, de atâtea ori ne este greu, chiar imposibil să iertăm, deşi simţim că asta ne-ar uşura, că ne-ar elibera de sentimentele grele care ne ţin prizonieri în lanţurile de durere, deşi dorim să mergem mai departe, să ne bucurăm, să avem iar încredere. Chiar dacă alegem să privim din perspectiva celui care ne-a rănit şi, astfel, ne vine greu „să ridicăm piatra”, uneori chiar nu putem ierta. Dar, rememorând cu sinceritate trecutul, putem găsi momente în care ne-a fost cel mai greu să ne iertăm pe noi înşine, decât pe altcineva. Acest fapt ne poate da un indiciu despre cine este judecătorul cel mai aspru al vieţii noastre, despre lipsa cronică de iubire şi neacceptare personală care formează ziduri în faţa bucuriei după care tânjim.iertarea

Un ajutor ar fi să privim iertarea ca pe un dar dumnezeiesc, unul care, deşi îl facem altuia sau nouă, este mereu ceva care ni s-a oferit înainte, ca de fapt fiecare lucru din viaţa noastră. Dacă am învăţa să privim ce trăim din perspectiva unui dar din iubire, suferinţele sufletului ar fi mai scurte şi noi am putea să trăim mai frumos şi mai liber.

sursa-yogaesoteric.net


http://bit.ly/2Cz43uZ