Sfantul Nicolae: Fericirea ți-o aduce putința de a dărui


În România, ca și în majoritatea celorlalte țări creștine, copiii își lustruiesc cu sârg ghetuțele în seara ce precede ziua Sfântului Nicolae și așteaptă plini de înfrigurare cadourile ce le-au fost hărăzite. Sfântul Nicolae este sărbătorit de toţi creştinii pe 6 decembrie şi este unul dintre cei mai cunoscuţi şi mai iubiţi sfinţi. El este cel care întrebat fiind de un bețiv în ce găsea mulțumire în vremurile turburi în care trăia, a răspuns: “Am fericirea supremă”. “Care e aceasta?” – l-a întrebat atunci chefliul cinic. “Fericirea pe care ți-o aduce putința de a dărui” – a spus Sfântul Nicolae.”

Doneaza
Daca vrei sa (iți) faci o bucurie apasă butonul. Mulțumesc ❤


Nicolae, episcopul din Myra

Sfântul Nicolae  (n.ca.280, Patara, Licya — d. ca.345, Myra) este unul dintre cei mai populari sfinți din calendar și este prăznuit în fiecare an în 6 decembrie. Numele lui – în greacă Nikolaus – are la origine cuvintele “nike” (victorie) și “laos” (popor) și poate fi tălmacit prin expresia „obșteasca biruință“. “Varietatea numirilor sub care e cunoscut, dovedește imensitatea influenței sale. În latinește i se spune Sanctus Nicholaus; în italiană San Nicolo sau Nicola di Bari; în germană der Heilige Nicolaus sau Niklas; în olandeză St. Nicolaas sau Niclaes iar la englezi a devenit Santa Claus, identificându-se cu Moș Crăciun. E sfântul copiilor, în special al școlarilor, al fetelor fără zestre, al marinarilor, al călătorilor și al neguțătorilor. E mare erou național al vechii Rusii, patronul districtului francez Brie, al Veneției, al Freiburgului și al multor altor orașe și cetăți, în special al celor situate pe coaste, constituind porturi marine sau centre comerciale. Dacă Sfântul Gheorghe reprezintă cavalerismul, Sfântul Nicolae e cu marea masă a poporului. El întruchipează democrația. Captivul și sclavul altor țări, dincolo de orizonturile noastre se unesc cu văduva și orfanul în preamărirea lui. Niciunui sfânt din calendar nu i s’au închinat atâtea biserici, capele și altare.”Sf. Nicolae

Cel care urma să devină Sf. Ierarh Nicolae s-a născut în Patara, un oraș din provincia Lycia din Asia Mica. Părinții săi, Teofan și Nona, erau neguțători de seamă. La moartea părinților săi, secerați de ciumă, Nicolae a devenit stăpânul unei averi impresionante. Cu toate acestea, simțind o chemare puternică, Nicolae a ales să își împartă întreaga avere celor nevoiași și să se dedice preoției. A plecat din orașul natal și s-a stabilit în Myra, dedicându-și cu trup și suflet viața ajutorării oamenilor și cinstirii lui Dumnezeu. La moartea bătrânului episcop din Myra  credincioșii l-au proclamat episcop pe Nicolae pentru că: “timpul cât a păstorit el a fost plin de miracole: a hrănit pe cei săraci, a scăpat districtul de foamete și pe cetățenii nevinovați de la pedepse nedrepte”. Niciuna dintre aceste binefaceri nu l-au putut însă pune la adăpost de furia păgânismului ce reînvia. În perioada de persecuție a creștinilor din timpul împăratului Dioclețian, Sf. Ierarh Nicolae a fost închis iar mai apoi exilat. A fost eliberat de împăratul Constantin cel Mare și și-a continuat activitatea apostolică până la moarte. Moaştele Sfântului Ierarh Nicolae sunt păstrate începând din anul 1087 la Basilica San Nicola din Bari (Italia).

Legendele Sfântului Nicolae

Sfântul Ierarh Nicolae este considerat – datorită faptelor care i se atribuie – patronul și ocrotitorul copiilor, al fetelor fără zestre, al marinarilor, al călătorilor, al brutarilor, al neguțătorilor și al celor acuzați pe nedrept.

Una dintre legende spune că Nicolae, în timp ce era episcop de Myra, a aflat că într-o casă trăiau trei fete care nu se puteau mărita fiindcă nu aveau zestre. Se spune că prelatul a mers într-o noapte la casa lor și că le-a aruncat pe fereastră (sau pe horn…) trei săculeți cu aur, pe care să îi aibă drept zestre și pentru ca astfel să nu fie nevoite să se prostitueze. Impresionați de gestul de caritate al episcopului, oamenii din cetate au început și ei să facă cadouri celor săraci în timpul sărbătorilor de iarnă. Cei trei săculeti de aur făcuți cadou fetelor fără zestre au devenit dealtfel un simbol al Sfântului Nicolae –  în iconografia apuseană – sub forma a trei bile de aur. Tot atunci s-a născut și tradiția care impune celor care primesc un cadou neașteptat să îi mulțumească Sfântului Nicolae pentru el. De asemenea, pentru că se spune că unul dintre săculeții cu aur a căzut în gheata uneia dintre cele trei fete sărace, copiii au prins obiceiul de a-și așeza ghetuțele la fereastră în așteptarea darurilor.Christmas-Present-red

O altă legendă spune că în timp ce se întorcea pe mare dintr-un pelerinaj în Țara Sfântă, corabia pe care se afla epicopul de Myra ar fi fost prinsă într-o furtună puternică. Căpitanul corăbiei i-a implorat atunci ajutorul iar preotul s’a rugat cu atâta căldură încât marea s’a potolit imediat. De asemenea rugăciunile episcopului au înviat un marinar care s-a înecat în timpul furtunii. Acesta este motivul pentru care Sf. Nicolae e considerat ocrotitorul marinarilor.

Tradiția creștină consemnează și o altă minune săvârșită de Sf. Nicolae: În vremea împăratului Constantin cel Mare, trei tineri au fost acuzaţi pe nedrept de complot. Ei au fost închişi şi urmau să fie decapitaţi. Se spune că în seara de dinaintea execuției, Sfântul Nicolae i-a apărut în vis împăratului, spunându-i că cei trei tineri sunt nevinovaţi. Înspăimântat de această viziune, împăratul i-a eliberat.

Sf. Nicolae în tradiția românescă

Sărbătoarea de Sf. Nicolae este numită în popor și Sân Neculai sau Sân Nicoară. Această zi este considerată ziua de început a iernii, pentru că “Sf. Neculaiu e un moș bătrân cu barbă albă” care, în ziua ce-i este dedicată,” își scutură barba cea albă și peste pământ se așterne zăpada”. Dacă se întâmplă însă ca în această zi să nu ningă și ca “locul să fie negru”, românii spun că “a întinerit Sf. Neculai”. Conform tradiției, Sf. Nicolae este al doilea sfânt făcut de Dumnezeu, “cel care stă alături de Părintele ceresc, în stânga Lui, iar în noaptea către Sf. Vasile, Dumnezeu şi cu Sf. Neculai stau la masă, arătându-se lumii în lumina mare, atunci când cerurile se deschid de trei ori.”

man in santa claus costume
Fotografie de bruce mars pe Pexels.com

Românii cred de asemenea despre Sfântul Nicolae că este cel care “orânduiește soarele”. George Coșbuc scria despre acestă credință: “Iar sfârșitul pământului va fi atunci când soarele va ajunge să răsară de la asfințit și să sfințească la răsărit, adică tocmai întors de cum e astăzi. Dar Dumnezeu nu voește lucrul acesta și de aceea a pus străjer la miază-noapte pe Sân-Nicoară și la miază-zi pe Sân-Toader, ca să ție calea soarelui și să-l abată din cale.” Asemeni tuturor creștinilor, românii cred și ei că Sf. Nicolae e ocrotitorul fetelor nemăritate. O rugăciune adresată acestui sfânt era des întâlnită prin Oltenia:

„Sfinte Nicolae, chiabur mare,

Pune munților hotare

Și dă ruble ferecate

Fetelor nemăritate!”

De asemenea, în tradiția românilor, Sfântul Nicolae este considerat un ocrotitor al marinarilor. Colindul ardelenesc al Sf. Nicoară ne spune despre rosturile acestuia pe ape și despre motivul pentru care acesta a întârziat la o „masă dată sfinților”:

“- Sfinte-am zăbovit,

C’am îndireptat

Două luntrii pline

Cu suflete bune;

Luntrii încărcate

Cu suflete curate.”

Surse:- articolul “Moș Crăciun” – publicat în numărul din 21 decembrie 1933 al revistei “Realitatea ilustrată” ; Tudor Pamfile – “Sărbătorile de toamnă și postul Crăciunului” – Ed. Librările Socec&Comp. – 1914


ccc

Cele 10 legi simple ale iubirii în cuplu


Ce poți face concret, pentru a avea o viață de cuplu mai frumoasă și mai împlinită? Dr. Barton Goldsmith sintetizează 10 legi ale iubirii din perspectiva romantică și ne oferă tot atâtea modalități prin care putem să împrospătăm relațiile noastre.ccc

Dr. Barton Goldsmith este un cunoscut psihoterapeut în SUA unde este adesea invitat în emisiuni TV sau scrie pentru publicații cunoscute ca The Chicago Tribune, The Washington Post sau Cosmopolitan. Dr. Barton Goldsmith are și un blog la Psychology Today, cel mai cunoscut portal dedicat psihologiei, practicienilor și publicului, din întreaga lume. Când am descoperit cele 10 legi ale iubirii romantice din perspectiva acestui specialist, am simțit o stare de ușurătate, pentru că Dr. Goldsmith pune la dispoziția noastră observații mai degrabă nepretențioase cu privire la stabilitatea unui cuplu.

Veți simți și voi la fel ca mine, poate, că aceste legi sunt mai degrabă de domeniul bunului-simț. Totuși, nu veți nega că avem nevoie să ni le reamintim mereu și mereu, pentru că avem tendința de a le îngropa în noianul de griji și tensiuni ale vieții de zi cu zi.

cuplu, iubire, iubire in cuplu

Cele 10 legi simple ale iubirii în cuplu

  • 1.   Nu este niciodată prea târziu să avem o relație fericită, puternică și împlinită. Indiferent de toate prin câte ați trecut împreună, aveți mereu la îndemână posibilitatea să o luați de la început cu forțe proaspete.
  • 2.   Când cineva pe care iubești te rănește, nu răni înapoi. Este mai bine să îi arăți partenerului tău în ce mod ți-a rănit sentimentele, să îi ceri să își ceară scuze, dar să nu îî plătești cu aceeași monedă. Viața ta amoroasă va fi mult mai bună așa.
  • 3.   Diminuează drama din viața ta. Nu merită să ne supărăm chiar pentru fiecare lucru micuț care nu este la locul lui. Când îți pui fiecare fărâmă de energie în exteriorul tău, nu îți mai rămâne prea multă și pentru persoana pe care o iubești. Love-Couple-on-Beach
  • 4.   Nu te agăța de greșeli. Cu toții spunem sau facem tâmpenii, este o parte a lui „a fi uman”. Acceptă că nici tu și nici partenerul tău nu veți fi perfecți vreodată. Atunci când nu luați greșelile personal, reușiți să micșorați volumul tensiunii în relația voastră.
  • 5.   Dacă nivelul intensității sexuale dintre voi s-a mai stins, vorbiți și aflați cum se simte fiecare în această situație. Este bine dacă sunteți amândoi OK cu acest lucru, dar dacă unul dintre voi are nevoie de mai multă atenție fizică, ar trebui să adresați această problemă. Faptul că unul dintre voi se simte singur și neînțeles șubrezește conexiunea.
  • 6.  Petreceți-vă o seară pe canapea alintându-vă. Puteți să puneți niște muzica pe fundal, dar nu vă uitați la film sau la televizor. Stați îmbrățișați și bucurați-vă de afecțiune. Pentru mulți oameni, alintul este la fel cu a face dragoste.
  • 7.  Puneți preț pe momentele bune petrecute împreună. Când faceți acest lucru, este mult mai dificil ca micile neînțelegeri și greutățile vieții să vă pună în joc relația. Când aveți o legătură puternică, traficul aglomerat poate fi o sursă de amuzament și nu de stres între voi.sea-beach-vacation-couple.jpg
  • 8.  Acceptă că fiecare își dă silința pentru relație. Când vezi și apreciezi modul cum celălalt contribuie la relație, fără a-i scoate în evidență numai imperfecțiunile, îi demonstrați acestei persoane că este valoroasă în ochii voștri. Să  vă simțiți amândoi acceptați unul în ochii celuilalt vă dă putere și reziliență în momentele dificile.
  • 9.  Nu vă răstiți niciodată la partener. Nu îl jigniți. Când nu vă abțineți să îi spuneți ceva degradant persoanei cu care vă împărțiți viața, nu faceți decât să erodați legătura pe care o aveți unul cu celălat. Nu există absolut niciun motiv pentru care două persoane care se iubesc să nu reușească să treacă peste supărările normale și să găsesacă modalități pozitive și care nu rănesc, pentru a trece peste ele.
  • 10. Ai încredere că partenerul tău îți este aproape. Da, poate că ai fost dezamăgit/ă în trecut, dar respectul și felul în care vă cunoașteți acum a crescut în timp. Dacă nu aveți încredere unul în celălalt 100% este momentul să începeți să o faceți.

Toate cuplurile trec prin suișuri și coborîșuri. Dar atâta vreme cât învățăm, ne oferim posibilitatea de a merge mai departe cu relațiile noastre, concluzionează Barton Goldsmith.

sursa-garbo.ro


Doneaza
Daca vrei sa (iți) faci o bucurie apasă butonul

ccc


 

Sincronicitatea, informaţia cuantică şi psihicul


Când apar coincidenţe surprinzătoare pare că suntem conectaţi cu lumea din jurul nostru într-un mod misterios. De exemplu, te gândeşti la o melodie pe care nu ai mai auzit-o de ani buni, şi, în timp ce ai acest gând, auzi cântecul la radio. În acest caz se creează impresia că mintea este conectată la lumea din jurul tău – este o coincidenţă care apare între o stare mentală şi o stare fizică. Coincidenţele au loc, de asemenea, între psihicul a două persoane. De exemplu, dumneavoastră şi prietenul dumneavoastră vă cumpăraţi, în acelaşi timp, tricouri identice fără să ştiţi.

Sincronicitatea este un fenomen caracterizat printr-o coincidenţă semnificativă care apare între o stare mentală (subiectivă) şi un eveniment din lumea exterioară (obiectiv)”, au explicat dr. Francois Martin, din cadrul Laboratorului de Fizică Teoretică de la Universitatea din Paris, şi dr. Federico Carminati, fizician la Organizaţia Europeană pentru Cercetare Nucleară (CERN), într-o lucrare intitulata Syncronicity, Quantum Information and the Psyche (Sincronicitatea, informaţia cuantică şi psihicul), publicată în Jurnalul de Cosmologie în 2009.

Sincronicitatea nu poate fi explicată de fizica clasică

Martin şi Carminati susţin că sincronicitatea nu poate fi explicată de fizica clasică. Ei se adresează fizicii cuantice pentru a explica legătura dintre minte şi materie, precum şi pe cea dintre minţile mai multor oameni. Cei doi fizicieni folosesc fizica cuantică pentru a examina relaţia dintre mintea conştientă şi mintea inconştientă (inconştientul) şi pentru a studia liberul arbitru.ccc

Cum interacţionează mintea conştientă cu inconştientul

În fizica cuantică, un electron există sub formă de undă – el nu se află într-o stare fixă până când nu este măsurat. Măsurarea limitează funcţia de undă, despre care se spune că astfel „colapsează”. Martin consideră mintea inconştientă similară unui electron. Se află în diferite stări potenţiale, iar mintea conştientă acţionează ca un dispozitiv de măsurare care o fixează (cel puţin temporar) într-o anumită stare. Mintea conştientă anulează funcţia de undă a minţii inconştiente.

Liberul arbitru are un rol fundamental în tranziţia de la potenţialitate la actualitate şi invers”, a scris Francois Martin într-o altă lucrare intitulată Quantum Psyche: Quantum Field Theory of the Human Psyche (Psihicul Cuantic: Teoria câmpului cuantic al psihicului uman), publicată în 2005, în NeuroQuantology.

Conform acestei teorii, există un proces cuantic care apare între diferitele părţi ale minţii umane. Dar acest proces se extinde dincolo de mintea unei persoane până la evenimente ce ţin de sincronicitate. Martin şi Carminati se întreabă dacă nu cumva mintea unui individ este conectată la un inconştient colectiv prin fenomenul de entanglement cuantic (fenomen cuantic în care stările cuantice ale mai multor obiecte sau particule elementare diferite sunt „conectate” între ele – n.r.).

Cum pot fi conectate două sau mai multe persoane

Cercetătorii explică entanglementul cuantic ca pe un fenomen în care perechi sau grupuri de particule care au fost în contact una cu cealaltă par să rămână conectate chiar şi după ce s-au despărţit şi se află la distanţe mari unele de altele. Atunci când se acţionează asupra uneia dintre particule, au fost observate modificări corespunzătoare care apar în starea celeilalte particule.

Analogia pentru psihicul uman aflat într-o stare cuplată este o familie nucleară, în care toate elementele familiei rămân legate între ele prin interacţiunea constantă, fie ea emoţională, financiară, sau socială care apare ca urmare a faptului că membrii familiei trăiesc în aceeaşi reşedinţă”, scrie Martin în lucrarea sa din 2005.

Un exemplu de entanglement între doi indivizi ar fi legăturile care continuă să existe între copiii care devin adulţi şi părinţii care îmbătrânesc; într-un astfel de caz nu mai există nici o reşedinţă comună, nici o dependență financiară sau de altă natură, dar conexiunea poate continua să existe la distanţe mari şi pentru multe decenii. Corelaţia dintre indivizi aparent deconectaţi este foarte bine reprezentată de conceptul de entanglement cuantic între două sau mai multe minţi umane.”

Transfer de informaţii cuantice

Martin recunoaşte că ipoteza lui necesită investigaţii ulterioare – există încă multe de descoperit în domeniul fizicii cuantice în ceea ce priveşte particulele, ca să nu mai vorbim de psihicul uman. Garret Moddel, profesor de inginerie la Universitatea din Colorado care a lucrat mult în domeniul mecanicii cuantice, a explicat cât de uşor poate fi simplificat entanglementul. Efectul „este unul foarte subtil. Nu este un efect de cauzalitate, ci un efect de corelare. Pentru a arăta care este diferenţa dintre cele două este nevoie de o explicaţie destul de detaliată”.

Oamenii tind să creadă că entanglementul cuantic înseamnă că atunci când agit o particulă, voi putea vedea efectul pe o alta, dar nu este aşa”, a afirmat el.
Nu există nicio indicaţie că informaţiile pot fi comunicate prin entanglement – sau cel puţin nu în modul în care ne gândim la „informaţii” din perspectiva fizicii clasice.

În informaţia clasică există un sistem binar de biţi, care poate avea doar două valori: 0 sau 1. „Un bit cuantic (în formă prescurtată qu-bit) poate lua simultan valorile 0 şi 1”, au explicat Martin şi Carminati. Qu-biţii sunt într-o superpoziţie în care se află în ambele stări în acelaşi timp.

O etapă preliminară către stocarea datelor cuantice a avut loc în 2008, când oamenii de ştiinţă au transferat o stare de superpoziţie de la un qu-bit la altul. Carminati şi Martin au scris: „Presupunem că sistemele mentale propuse iniţial de Freud, adică inconştient, preconștiinţa, conştiinţa, sunt alcătuite din qu-biţi mentali. Ele sunt seturi de qu-biţi mentali.” Cercetătorii susţin că aceste niveluri diferite de conştiinţă se află în starea de entanglement cuantic.

Entanglementul dintre mintea conştientă şi inconştientul colectiv (al persoanelor cu care avem legături emoţionale etc.), explică acele coincidenţe în care psihicul a două sau mai multe persoane par a fi conectate. Dar mintea conştientă se află de asemenea într-o stare de entanglement cu materia, astfel explicându-se coincidenţele în care lumea fizică din jurul nostru pare să reflecte gândurile noastre, au continuat cei doi cercetători.

Evenimentele ce ţin de sincronicitatea dintre minte şi domeniile materiale pot fi văzute ca o consecinţă a entanglementului cuantic dintre minte şi materie. Pentru noi, domeniul mental şi cel material al realităţii vor fi considerate aspecte sau manifestări ale unei singure realităţi fundamentale în care mintea şi materia sunt neseparate”, au notat cei doi.

Pentru ei, existenţa sincronicităţii respinge punctul de vedere strict materialist: „Proiecţia subiectivităţii noastre în mediul în care trăim (fenomene de sincronicitate…), în acord cu mecanica cuantică, respinge ipoteza locală (fiecare individ este în bucata sa de spaţiu-timp), precum şi ipoteza realistă (obiectul are o realitate bine definită independentă de subiectul care îl observă).

Comportamentul colectiv, global

Martin şi Carminati încheie cu o trimitere la condensatul Bose-Einstein (BEC). Encyclopedia Britannica defineşte BEC ca fiind „o stare a materiei în care atomi diferiţi sau particule subatomice, răciţi până aproape de zero absolut… fuzionează într-o singură entitate mecanică cuantică.”

Carminati şi Martin au scris: „La final permiteţi-ne să menţionăm un efect cuantic care poate avea consecinţe importante în fenomenele mentale, de exemplu în ceea ce priveşte conştientizarea (sau apariţia conştiinţei). Este această stare de condensare Bose-Einstein cea în care fiecare particulă îşi pierde individualitatea în favoarea unui comportament colectiv, global.”

sursa-yogaesoteric.net


ccc

Inima are propriul ei „creier” și este „conștientă”


Până nu de mult, opinia ştiinţifică şi a celor mai mulţi oameni era aceea că sursa conştiinţei este creierul. Această viziune materialistă şi totodată penibilă prin îngustimea ei de percepţie şi înţelegere tinde să fie înlocuită tot mai mult de studii şi observaţii de ultimă oră, care atestă faptul că conştiinţa provine mai curând dintr-o acţiune comună a creierului şi a trupului.

În acest proces, se pare că inima joacă un rol determinant. Oamenii de ştiinţă au ajuns în sfârşit la concluzia că inima nu este doar o simplă „pompă” a organismului, ci ea reprezintă un sistem foarte complex care integrează un „creier” propriu. A luat astfel naştere o disciplină, numită neurocardiologie, care demonstrează că inima este un organ senzorial şi totodată un centru foarte activ pentru primirea şi procesarea feluritelor informaţii de la organism. Sistemul nervos al inimii (sau „creierul” ei) îi permite să înveţe, să-şi amintească şi chiar să ia decizii active în ceea ce priveşte modul ei de funcţionare, într-un mod independent de creierul central al fiinţei.

Mai mult decât atât, numeroase experimente au arătat că semnalele pe care inima le trimite neîncetat creierului influenţează funcţionarea centrilor nervoşi superiori care implică percepţia, cunoaşterea şi procesarea emoţiilor.busy-mind-300x294

Pe lângă reţeaua neurală complexă de comunicare dintre inimă şi creierul fiinţei (sau trupul ei), s-a descoperit că inima comunică de asemenea numeroase informaţii cu creierul şi întregul organism prin intermediul câmpurilor de natură electromagnetică. De fapt, se poate spune că inima este organul care generează cel mai puternic şi extins câmp electromagnetic din întregul nostru organism.

În comparaţie cu câmpul electromagnetic produs de creier, cel care este generat de inimă este de 60 de ori mai intens, pătrunzând fiecare celulă a corpului. Uluitor este faptul că din punct de vedere magnetic, câmpul este de 5000 de ori mai puternic decât cel produs de creier şi poate fi detectat chiar şi de la câţiva metri depărtare de trup cu ajutorul magnetometrelor performante.

Inima generează o serie continuă de pulsuri electromagnetice în care intervalul de timp dintre fiecare bătaie variază într-un mod dinamic şi complex. Chiar şi ritmurile cerebrale se sincronizează după activitatea ritmică a inimii; de asemenea, s-a observat că atunci când fiinţa este cuprinsă de sentimente profunde de iubire şi apreciere, presiunea sângelui şi ritmul respiraţiei, pe lângă alte sisteme oscilatorii, sunt corelate cu ritmul inimii. Se poate spune astfel că ritmul inimii, ce generează un câmp vibratoriu specific în întregul organism, reprezintă totodată un semnal de sincronizare pentru întreaga fiinţă.Illustration of electrical activity of the human heart

Cu alte cuvinte, inima radiază neîncetat un puls energetic care este ritmic, ce interacţionează cu organele trupului şi cu alte structuri ale sale. Această viziune avangardistă, dar corectă, presupune că ştiinţa clasică să facă un pas înainte şi să înveţe faptul că modelele informaţionale pot fi codate energetic şi transmise astfel prin intermediul câmpurilor de unde.

Informaţiile despre starea emoţională a unei fiinţe umane sunt de asemenea comunicate în întregul corp prin intermediul câmpului electromagnetic al inimii. Astfel, ritmul bătăilor inimii se modifică în mod semnificativ în funcţie de natură emoţiilor pe care le trăim. Emoţiile negative, cum ar fi mânia sau frustrarea, sunt asociate cu o funcţionare dezordonată şi incoerentă a ritmului. Prin contrast, emoţiile pozitive – cum ar fi iubirea sau aprecierea – determină modele ritmice ordonate şi coerente ale inimii. La rândul lor, modificările în ritmul de bătaie al inimii determină schimbări corespunzătoare în structura câmpului electromagnetic ce radiază din inimă, ce sunt măsurabile printr-o tehnică numită analiza spectrală.Heart-Intelligence

Savanţii au arătat astfel că manifestarea continuă a unor stări emotive pozitive, benefice, determina un mod armonios de funcţionare a organismului, numit coerenţă psihofiziologica. Acest model de funcţionare al organismului implică un nivel considerabil micşorat de stres al fiinţei, diminuarea „monologului interior al minţii”, claritate mentală, discernământ şi performante intelectuale.
Sursa: AICI


cropped-2560x1440-white-solid-color-background1.jpg
click aici

 

7 semne distincte ale maturității emoționale


Când vorbim despre inteligența emoțională și păstrarea echilibrului emoțional este firesc să ne referim la rezultatul acestor două procese: maturitatea emoțională. Maturitatea emoțională este una dintre cheile principale pe care le dobândim pe parcursul vieții, care influențează cine suntem noi înșine și relațiile cu cei din jur.inteligenta-emotionala
Recunoașterea emoțiilor și echilibrarea lor sunt cele două aspecte principale ale gestionării efective a emoțiilor. A ști să facem aceasta este important deoarece, în fond, suntem ființe emoționale. Maturitatea emoțională, asemeni altor tipuri de maturitate, se dezvoltă în timp, dar cu toate acestea nu are nimic de-a face cu vârsta. Trecerea timpului și experiențele vieții ne definesc ceea ce suntem și ceea ce simțim. Înțelegerea a ceea ce însemnă maturitate emoțională reprezintă un pas important în dobândirea ei:

1. Să ne permitem să fim vulnerabili

Adesea, ca o măsură de apărare, construim ziduri în jurul sentimentelor noaste pentru ca oamenii să nu le observe. Recurgem la asemenea camuflări emoționale, de exemplu, pentru a ne proteja după o despărțire. Sau pentru a nu ne da voie să sperăm într-o situație, de teama de a nu fi dezamăgiți.

Atunci când atingem un nivel înalt de maturitate emoțională, aceste ziduri pe care le-am construit de-a lungul timpului, pentru a ne ascunde în spatele lor, se năruiesc. Nu ne va mai fi teamă să iubim, întrucât știm că suntem capabili să depășim situația în cazul unei eventuale despărțiri. Ne putem permite să fim plini de speranță, de optimism, chiar și cu riscul unei posibile dezamăgiri, deoarece știm că viața merge mai departe.

2. Compasiunea

Compasiunea față de cei din jur presupune în primul rând să nu îi judecăm. A avea compasiune presupune să putem lăsa deoparte convingerile și prejudecățile personale și să urmărim să empatizăm cu cei din jurul nostru și să-i ajutăm.Compasiune (Adina Amironesei)

3. Separarea între sentimente și reacție

Unul dintre cele mai importante aspecte ale maturității emoționale este capacitatea de a ne conștientiza emoțiile înainte de a sări să reacționăm. De exemplu, a intra imediat într-o stare defensivă sau a ne simți ofensați nu sunt răspunsuri emoționale mature. Desigur, unele afirmații sunt în mod flagrant ofensatoare sau lipsite de respect, dar indiferent de gravitatea situațiilor cu care ne confruntăm, cheia constă, de fapt, în reacția noastră. De exemplu, să presupunem că cineva face o remarcă jignitoare la adresa dumneavoastră. În loc de a sări imediat la contraatac, țipând și aruncându-i cuvinte grele, așa cum poate v-ar veni, ridicați din umeri la comentariul său răutăcios și subliniați încercarea lui de a fi meschin.

4. Să ne conștientizăm convingerile proprii

Oricât ar susține cineva că este imparțial, în realitate, fiecare dintre noi are propriile opinii și convingeri. Fie că este vorba de o convingere morală, socială sau născută din experiență, toate acestea au apărut dintr-un motiv anume. Cheia ieșirii de sub condiționările lor este a le conștientiza și accepta, urmărind să nu ne lăsăm influențați în aprecierea situațiilor de modul în care ele ne fac să simțim.

Este important să învățăm din fiecare experiență pe care o avem – experiențele sunt cel mai bun profesor. A renunța complet la a lua în seamă instinctele pe care le-am dezvoltat de-a lungul timpului reprezintă o irosire a acelor experiențe. Dar a le lăsa să determine în totalitate cine suntem și cum gestionăm situațiile cu care ne confruntăm, este de asemenea o mare pierdere.Emotions_faces_web

5. Conștientizarea și acceptarea greșelilor pe care le facem

Nimeni nu este perfect. De câte ori ați auzit asta? Până la un punct, a greși este inerent naturii umane. Dar în loc de a ne acuza pentru fiecare scăpare, să urmărim să învățăm din greșelile pe care le facem. Acceptarea faptului că am greșit, înțelegerea cauzei care a generat greșeala și a acționa pentru a preveni repetarea ei – acești pași nu se aplică numai la serviciu, ci şi în viața de zi cu zi, în relațiile cu ceilalți.

6. Să știm când și cum să cerem ajutor

Cel mai important aspect al maturității emoționale este să știm când ceva e prea mult. Există situații în viață în care oricât am încerca să ne controlăm și să ne echilibrăm emoțiile, suntem depășiți de intensitatea lor. Acest lucru este, de asemenea, în natura noastră. Cum și când cerem ajutorul celor din jur reprezintă un foarte bun indicator al nivelului de maturitate emoțională. A aștepta până când ajungem în stări profund nocive și a face în treacăt aluzii vagi cum că am avea nevoie de ajutor, sau a ne plânge continuu la toate cunoștințele noastre sunt semne clare de imaturitate emoțională.

7. Să știm când să mergem mai departe

Este necesar să înțelegem când anume nu mai avem ce aștepta de la o situație, când aceasta a ajuns la final. Deși poate fi dificil să renunțăm la ceva, pur și simplu există situații, persoane sau lucruri de care trebuie să ne desprindem și să le lăsăm să iasă din viața noastră.sol-man_walking-grey

Oricât de multă dragoste, muncă sau pasiune vom pune în joc, nu vom putea rezolva anumite situații. Este necesar să acceptăm că au ajuns la final și pur și simplu să știm când să mergem, cu curaj, mai departe. A merge mai departe fără însă a încerca măcar să găsiți o soluție, este la fel de greșit cu a rămâne prea mult agățați de ceva. Există un echilibru și acesta vine doar învățând din experiențele de viață.

Sursa-yogaesoteric.net


cropped-2560x1440-white-solid-color-background1.jpg
click aici