Sfantul Nicolae: Fericirea ți-o aduce putința de a dărui


În România, ca și în majoritatea celorlalte țări creștine, copiii își lustruiesc cu sârg ghetuțele în seara ce precede ziua Sfântului Nicolae și așteaptă plini de înfrigurare cadourile ce le-au fost hărăzite. Sfântul Nicolae este sărbătorit de toţi creştinii pe 6 decembrie şi este unul dintre cei mai cunoscuţi şi mai iubiţi sfinţi. El este cel care întrebat fiind de un bețiv în ce găsea mulțumire în vremurile turburi în care trăia, a răspuns: “Am fericirea supremă”. “Care e aceasta?” – l-a întrebat atunci chefliul cinic. “Fericirea pe care ți-o aduce putința de a dărui” – a spus Sfântul Nicolae.”

Doneaza
Daca vrei sa (iți) faci o bucurie apasă butonul. Mulțumesc ❤


Nicolae, episcopul din Myra

Sfântul Nicolae  (n.ca.280, Patara, Licya — d. ca.345, Myra) este unul dintre cei mai populari sfinți din calendar și este prăznuit în fiecare an în 6 decembrie. Numele lui – în greacă Nikolaus – are la origine cuvintele “nike” (victorie) și “laos” (popor) și poate fi tălmacit prin expresia „obșteasca biruință“. “Varietatea numirilor sub care e cunoscut, dovedește imensitatea influenței sale. În latinește i se spune Sanctus Nicholaus; în italiană San Nicolo sau Nicola di Bari; în germană der Heilige Nicolaus sau Niklas; în olandeză St. Nicolaas sau Niclaes iar la englezi a devenit Santa Claus, identificându-se cu Moș Crăciun. E sfântul copiilor, în special al școlarilor, al fetelor fără zestre, al marinarilor, al călătorilor și al neguțătorilor. E mare erou național al vechii Rusii, patronul districtului francez Brie, al Veneției, al Freiburgului și al multor altor orașe și cetăți, în special al celor situate pe coaste, constituind porturi marine sau centre comerciale. Dacă Sfântul Gheorghe reprezintă cavalerismul, Sfântul Nicolae e cu marea masă a poporului. El întruchipează democrația. Captivul și sclavul altor țări, dincolo de orizonturile noastre se unesc cu văduva și orfanul în preamărirea lui. Niciunui sfânt din calendar nu i s’au închinat atâtea biserici, capele și altare.”Sf. Nicolae

Cel care urma să devină Sf. Ierarh Nicolae s-a născut în Patara, un oraș din provincia Lycia din Asia Mica. Părinții săi, Teofan și Nona, erau neguțători de seamă. La moartea părinților săi, secerați de ciumă, Nicolae a devenit stăpânul unei averi impresionante. Cu toate acestea, simțind o chemare puternică, Nicolae a ales să își împartă întreaga avere celor nevoiași și să se dedice preoției. A plecat din orașul natal și s-a stabilit în Myra, dedicându-și cu trup și suflet viața ajutorării oamenilor și cinstirii lui Dumnezeu. La moartea bătrânului episcop din Myra  credincioșii l-au proclamat episcop pe Nicolae pentru că: “timpul cât a păstorit el a fost plin de miracole: a hrănit pe cei săraci, a scăpat districtul de foamete și pe cetățenii nevinovați de la pedepse nedrepte”. Niciuna dintre aceste binefaceri nu l-au putut însă pune la adăpost de furia păgânismului ce reînvia. În perioada de persecuție a creștinilor din timpul împăratului Dioclețian, Sf. Ierarh Nicolae a fost închis iar mai apoi exilat. A fost eliberat de împăratul Constantin cel Mare și și-a continuat activitatea apostolică până la moarte. Moaştele Sfântului Ierarh Nicolae sunt păstrate începând din anul 1087 la Basilica San Nicola din Bari (Italia).

Legendele Sfântului Nicolae

Sfântul Ierarh Nicolae este considerat – datorită faptelor care i se atribuie – patronul și ocrotitorul copiilor, al fetelor fără zestre, al marinarilor, al călătorilor, al brutarilor, al neguțătorilor și al celor acuzați pe nedrept.

Una dintre legende spune că Nicolae, în timp ce era episcop de Myra, a aflat că într-o casă trăiau trei fete care nu se puteau mărita fiindcă nu aveau zestre. Se spune că prelatul a mers într-o noapte la casa lor și că le-a aruncat pe fereastră (sau pe horn…) trei săculeți cu aur, pe care să îi aibă drept zestre și pentru ca astfel să nu fie nevoite să se prostitueze. Impresionați de gestul de caritate al episcopului, oamenii din cetate au început și ei să facă cadouri celor săraci în timpul sărbătorilor de iarnă. Cei trei săculeti de aur făcuți cadou fetelor fără zestre au devenit dealtfel un simbol al Sfântului Nicolae –  în iconografia apuseană – sub forma a trei bile de aur. Tot atunci s-a născut și tradiția care impune celor care primesc un cadou neașteptat să îi mulțumească Sfântului Nicolae pentru el. De asemenea, pentru că se spune că unul dintre săculeții cu aur a căzut în gheata uneia dintre cele trei fete sărace, copiii au prins obiceiul de a-și așeza ghetuțele la fereastră în așteptarea darurilor.Christmas-Present-red

O altă legendă spune că în timp ce se întorcea pe mare dintr-un pelerinaj în Țara Sfântă, corabia pe care se afla epicopul de Myra ar fi fost prinsă într-o furtună puternică. Căpitanul corăbiei i-a implorat atunci ajutorul iar preotul s’a rugat cu atâta căldură încât marea s’a potolit imediat. De asemenea rugăciunile episcopului au înviat un marinar care s-a înecat în timpul furtunii. Acesta este motivul pentru care Sf. Nicolae e considerat ocrotitorul marinarilor.

Tradiția creștină consemnează și o altă minune săvârșită de Sf. Nicolae: În vremea împăratului Constantin cel Mare, trei tineri au fost acuzaţi pe nedrept de complot. Ei au fost închişi şi urmau să fie decapitaţi. Se spune că în seara de dinaintea execuției, Sfântul Nicolae i-a apărut în vis împăratului, spunându-i că cei trei tineri sunt nevinovaţi. Înspăimântat de această viziune, împăratul i-a eliberat.

Sf. Nicolae în tradiția românescă

Sărbătoarea de Sf. Nicolae este numită în popor și Sân Neculai sau Sân Nicoară. Această zi este considerată ziua de început a iernii, pentru că “Sf. Neculaiu e un moș bătrân cu barbă albă” care, în ziua ce-i este dedicată,” își scutură barba cea albă și peste pământ se așterne zăpada”. Dacă se întâmplă însă ca în această zi să nu ningă și ca “locul să fie negru”, românii spun că “a întinerit Sf. Neculai”. Conform tradiției, Sf. Nicolae este al doilea sfânt făcut de Dumnezeu, “cel care stă alături de Părintele ceresc, în stânga Lui, iar în noaptea către Sf. Vasile, Dumnezeu şi cu Sf. Neculai stau la masă, arătându-se lumii în lumina mare, atunci când cerurile se deschid de trei ori.”

man in santa claus costume
Fotografie de bruce mars pe Pexels.com

Românii cred de asemenea despre Sfântul Nicolae că este cel care “orânduiește soarele”. George Coșbuc scria despre acestă credință: “Iar sfârșitul pământului va fi atunci când soarele va ajunge să răsară de la asfințit și să sfințească la răsărit, adică tocmai întors de cum e astăzi. Dar Dumnezeu nu voește lucrul acesta și de aceea a pus străjer la miază-noapte pe Sân-Nicoară și la miază-zi pe Sân-Toader, ca să ție calea soarelui și să-l abată din cale.” Asemeni tuturor creștinilor, românii cred și ei că Sf. Nicolae e ocrotitorul fetelor nemăritate. O rugăciune adresată acestui sfânt era des întâlnită prin Oltenia:

„Sfinte Nicolae, chiabur mare,

Pune munților hotare

Și dă ruble ferecate

Fetelor nemăritate!”

De asemenea, în tradiția românilor, Sfântul Nicolae este considerat un ocrotitor al marinarilor. Colindul ardelenesc al Sf. Nicoară ne spune despre rosturile acestuia pe ape și despre motivul pentru care acesta a întârziat la o „masă dată sfinților”:

“- Sfinte-am zăbovit,

C’am îndireptat

Două luntrii pline

Cu suflete bune;

Luntrii încărcate

Cu suflete curate.”

Surse:- articolul “Moș Crăciun” – publicat în numărul din 21 decembrie 1933 al revistei “Realitatea ilustrată” ; Tudor Pamfile – “Sărbătorile de toamnă și postul Crăciunului” – Ed. Librările Socec&Comp. – 1914


ccc

Să dai de bună voie nu presupune a aștepta și recompensă


Este,oare,corect arhicunoscutul  ”Dacă îmi dai/faci , îți dau/fac”? 

Într-o seară, un tânăr se întorcea acasă. Dar, din cauza întunericului ce se lăsase, s-a împiedicat de un bolovan şi, căzând, s-a lovit destul de tare. Supărat foc, a plecat mai departe, dar un gând nu-i dădea pace.

Ce căuta ditamai bolovanul în mijlocul drumului şi cum de nu l-a văzut la timp? Aoleu, dar dacă mai trec şi alţi oameni şi păţesc la fel ca el? Chiar în acea clipă, tânărul s-a oprit şi, cu toate că se lovise destul de tare şi se grăbea să ajungă acasă, a făcut cale întoarsă până la bolovanul cu pricina pe care l-a împins la marginea drumului. Acolo putea să stea oricât, că nimeni nu s-ar mai fi împiedicat de el. De-abia acum, tânărul nostru a plecat liniştit şi mulţumit spre casă.

Rana pe care i-o pricinuise căzătura îl durea parcă mai puţin acum, când ştia că i-a scăpat, poate, şi pe alţii de la o suferinţă ca a lui.

Să ştii să te gândeşti şi la ceilalţi, înseamnă să ştii să trăieşti.  Bucuriile celor de lângă noi trebuie să fie şi bucuriile noastre,iar durerile şi necazurile lor, trebuie să ne doară şi pe noi. Te-ai întrebat vreodată dacă n-ai trecut chiar tu pe drumul acela de pe care tânărul a dat la o parte bolovanul? Fără să îl cunoşti, fără să te cunoască, fără să aştepte vreo mulţumire, omul acela ţi-a făcut un bine.

De fapt un dar condiționat de un alt dar, drept mulțumire, umilește darul respectiv. Asta pentru că atunci când dai, o faci din prea plinul sufletului tău și nu te poți aștepta ca sufletele care primesc să se împovăreze cu obligații pe care nu le-au gândit ca fiind obligatorii pentru ele, cele care nu au pretins nimic!

Doneaza
Daca vrei sa (iți) faci o bucurie apasă butonul

Să  dai de bună voie nu presupune  a aștepta și recompensă pentru acest gest, care se vrea nobil ! Cu siguranța, în timp, asta se va întoarce asupra ta. Ș-apoi bucuria de a ajuta sau dărui nu se poate măsura.

SURSA-prietendevremerea.ro


ccc

Sincronicitatea, informaţia cuantică şi psihicul


Când apar coincidenţe surprinzătoare pare că suntem conectaţi cu lumea din jurul nostru într-un mod misterios. De exemplu, te gândeşti la o melodie pe care nu ai mai auzit-o de ani buni, şi, în timp ce ai acest gând, auzi cântecul la radio. În acest caz se creează impresia că mintea este conectată la lumea din jurul tău – este o coincidenţă care apare între o stare mentală şi o stare fizică. Coincidenţele au loc, de asemenea, între psihicul a două persoane. De exemplu, dumneavoastră şi prietenul dumneavoastră vă cumpăraţi, în acelaşi timp, tricouri identice fără să ştiţi.

Sincronicitatea este un fenomen caracterizat printr-o coincidenţă semnificativă care apare între o stare mentală (subiectivă) şi un eveniment din lumea exterioară (obiectiv)”, au explicat dr. Francois Martin, din cadrul Laboratorului de Fizică Teoretică de la Universitatea din Paris, şi dr. Federico Carminati, fizician la Organizaţia Europeană pentru Cercetare Nucleară (CERN), într-o lucrare intitulata Syncronicity, Quantum Information and the Psyche (Sincronicitatea, informaţia cuantică şi psihicul), publicată în Jurnalul de Cosmologie în 2009.

Sincronicitatea nu poate fi explicată de fizica clasică

Martin şi Carminati susţin că sincronicitatea nu poate fi explicată de fizica clasică. Ei se adresează fizicii cuantice pentru a explica legătura dintre minte şi materie, precum şi pe cea dintre minţile mai multor oameni. Cei doi fizicieni folosesc fizica cuantică pentru a examina relaţia dintre mintea conştientă şi mintea inconştientă (inconştientul) şi pentru a studia liberul arbitru.ccc

Cum interacţionează mintea conştientă cu inconştientul

În fizica cuantică, un electron există sub formă de undă – el nu se află într-o stare fixă până când nu este măsurat. Măsurarea limitează funcţia de undă, despre care se spune că astfel „colapsează”. Martin consideră mintea inconştientă similară unui electron. Se află în diferite stări potenţiale, iar mintea conştientă acţionează ca un dispozitiv de măsurare care o fixează (cel puţin temporar) într-o anumită stare. Mintea conştientă anulează funcţia de undă a minţii inconştiente.

Liberul arbitru are un rol fundamental în tranziţia de la potenţialitate la actualitate şi invers”, a scris Francois Martin într-o altă lucrare intitulată Quantum Psyche: Quantum Field Theory of the Human Psyche (Psihicul Cuantic: Teoria câmpului cuantic al psihicului uman), publicată în 2005, în NeuroQuantology.

Conform acestei teorii, există un proces cuantic care apare între diferitele părţi ale minţii umane. Dar acest proces se extinde dincolo de mintea unei persoane până la evenimente ce ţin de sincronicitate. Martin şi Carminati se întreabă dacă nu cumva mintea unui individ este conectată la un inconştient colectiv prin fenomenul de entanglement cuantic (fenomen cuantic în care stările cuantice ale mai multor obiecte sau particule elementare diferite sunt „conectate” între ele – n.r.).

Cum pot fi conectate două sau mai multe persoane

Cercetătorii explică entanglementul cuantic ca pe un fenomen în care perechi sau grupuri de particule care au fost în contact una cu cealaltă par să rămână conectate chiar şi după ce s-au despărţit şi se află la distanţe mari unele de altele. Atunci când se acţionează asupra uneia dintre particule, au fost observate modificări corespunzătoare care apar în starea celeilalte particule.

Analogia pentru psihicul uman aflat într-o stare cuplată este o familie nucleară, în care toate elementele familiei rămân legate între ele prin interacţiunea constantă, fie ea emoţională, financiară, sau socială care apare ca urmare a faptului că membrii familiei trăiesc în aceeaşi reşedinţă”, scrie Martin în lucrarea sa din 2005.

Un exemplu de entanglement între doi indivizi ar fi legăturile care continuă să existe între copiii care devin adulţi şi părinţii care îmbătrânesc; într-un astfel de caz nu mai există nici o reşedinţă comună, nici o dependență financiară sau de altă natură, dar conexiunea poate continua să existe la distanţe mari şi pentru multe decenii. Corelaţia dintre indivizi aparent deconectaţi este foarte bine reprezentată de conceptul de entanglement cuantic între două sau mai multe minţi umane.”

Transfer de informaţii cuantice

Martin recunoaşte că ipoteza lui necesită investigaţii ulterioare – există încă multe de descoperit în domeniul fizicii cuantice în ceea ce priveşte particulele, ca să nu mai vorbim de psihicul uman. Garret Moddel, profesor de inginerie la Universitatea din Colorado care a lucrat mult în domeniul mecanicii cuantice, a explicat cât de uşor poate fi simplificat entanglementul. Efectul „este unul foarte subtil. Nu este un efect de cauzalitate, ci un efect de corelare. Pentru a arăta care este diferenţa dintre cele două este nevoie de o explicaţie destul de detaliată”.

Oamenii tind să creadă că entanglementul cuantic înseamnă că atunci când agit o particulă, voi putea vedea efectul pe o alta, dar nu este aşa”, a afirmat el.
Nu există nicio indicaţie că informaţiile pot fi comunicate prin entanglement – sau cel puţin nu în modul în care ne gândim la „informaţii” din perspectiva fizicii clasice.

În informaţia clasică există un sistem binar de biţi, care poate avea doar două valori: 0 sau 1. „Un bit cuantic (în formă prescurtată qu-bit) poate lua simultan valorile 0 şi 1”, au explicat Martin şi Carminati. Qu-biţii sunt într-o superpoziţie în care se află în ambele stări în acelaşi timp.

O etapă preliminară către stocarea datelor cuantice a avut loc în 2008, când oamenii de ştiinţă au transferat o stare de superpoziţie de la un qu-bit la altul. Carminati şi Martin au scris: „Presupunem că sistemele mentale propuse iniţial de Freud, adică inconştient, preconștiinţa, conştiinţa, sunt alcătuite din qu-biţi mentali. Ele sunt seturi de qu-biţi mentali.” Cercetătorii susţin că aceste niveluri diferite de conştiinţă se află în starea de entanglement cuantic.

Entanglementul dintre mintea conştientă şi inconştientul colectiv (al persoanelor cu care avem legături emoţionale etc.), explică acele coincidenţe în care psihicul a două sau mai multe persoane par a fi conectate. Dar mintea conştientă se află de asemenea într-o stare de entanglement cu materia, astfel explicându-se coincidenţele în care lumea fizică din jurul nostru pare să reflecte gândurile noastre, au continuat cei doi cercetători.

Evenimentele ce ţin de sincronicitatea dintre minte şi domeniile materiale pot fi văzute ca o consecinţă a entanglementului cuantic dintre minte şi materie. Pentru noi, domeniul mental şi cel material al realităţii vor fi considerate aspecte sau manifestări ale unei singure realităţi fundamentale în care mintea şi materia sunt neseparate”, au notat cei doi.

Pentru ei, existenţa sincronicităţii respinge punctul de vedere strict materialist: „Proiecţia subiectivităţii noastre în mediul în care trăim (fenomene de sincronicitate…), în acord cu mecanica cuantică, respinge ipoteza locală (fiecare individ este în bucata sa de spaţiu-timp), precum şi ipoteza realistă (obiectul are o realitate bine definită independentă de subiectul care îl observă).

Comportamentul colectiv, global

Martin şi Carminati încheie cu o trimitere la condensatul Bose-Einstein (BEC). Encyclopedia Britannica defineşte BEC ca fiind „o stare a materiei în care atomi diferiţi sau particule subatomice, răciţi până aproape de zero absolut… fuzionează într-o singură entitate mecanică cuantică.”

Carminati şi Martin au scris: „La final permiteţi-ne să menţionăm un efect cuantic care poate avea consecinţe importante în fenomenele mentale, de exemplu în ceea ce priveşte conştientizarea (sau apariţia conştiinţei). Este această stare de condensare Bose-Einstein cea în care fiecare particulă îşi pierde individualitatea în favoarea unui comportament colectiv, global.”

sursa-yogaesoteric.net


ccc

Inima are propriul ei „creier” și este „conștientă”


Până nu de mult, opinia ştiinţifică şi a celor mai mulţi oameni era aceea că sursa conştiinţei este creierul. Această viziune materialistă şi totodată penibilă prin îngustimea ei de percepţie şi înţelegere tinde să fie înlocuită tot mai mult de studii şi observaţii de ultimă oră, care atestă faptul că conştiinţa provine mai curând dintr-o acţiune comună a creierului şi a trupului.

În acest proces, se pare că inima joacă un rol determinant. Oamenii de ştiinţă au ajuns în sfârşit la concluzia că inima nu este doar o simplă „pompă” a organismului, ci ea reprezintă un sistem foarte complex care integrează un „creier” propriu. A luat astfel naştere o disciplină, numită neurocardiologie, care demonstrează că inima este un organ senzorial şi totodată un centru foarte activ pentru primirea şi procesarea feluritelor informaţii de la organism. Sistemul nervos al inimii (sau „creierul” ei) îi permite să înveţe, să-şi amintească şi chiar să ia decizii active în ceea ce priveşte modul ei de funcţionare, într-un mod independent de creierul central al fiinţei.

Mai mult decât atât, numeroase experimente au arătat că semnalele pe care inima le trimite neîncetat creierului influenţează funcţionarea centrilor nervoşi superiori care implică percepţia, cunoaşterea şi procesarea emoţiilor.busy-mind-300x294

Pe lângă reţeaua neurală complexă de comunicare dintre inimă şi creierul fiinţei (sau trupul ei), s-a descoperit că inima comunică de asemenea numeroase informaţii cu creierul şi întregul organism prin intermediul câmpurilor de natură electromagnetică. De fapt, se poate spune că inima este organul care generează cel mai puternic şi extins câmp electromagnetic din întregul nostru organism.

În comparaţie cu câmpul electromagnetic produs de creier, cel care este generat de inimă este de 60 de ori mai intens, pătrunzând fiecare celulă a corpului. Uluitor este faptul că din punct de vedere magnetic, câmpul este de 5000 de ori mai puternic decât cel produs de creier şi poate fi detectat chiar şi de la câţiva metri depărtare de trup cu ajutorul magnetometrelor performante.

Inima generează o serie continuă de pulsuri electromagnetice în care intervalul de timp dintre fiecare bătaie variază într-un mod dinamic şi complex. Chiar şi ritmurile cerebrale se sincronizează după activitatea ritmică a inimii; de asemenea, s-a observat că atunci când fiinţa este cuprinsă de sentimente profunde de iubire şi apreciere, presiunea sângelui şi ritmul respiraţiei, pe lângă alte sisteme oscilatorii, sunt corelate cu ritmul inimii. Se poate spune astfel că ritmul inimii, ce generează un câmp vibratoriu specific în întregul organism, reprezintă totodată un semnal de sincronizare pentru întreaga fiinţă.Illustration of electrical activity of the human heart

Cu alte cuvinte, inima radiază neîncetat un puls energetic care este ritmic, ce interacţionează cu organele trupului şi cu alte structuri ale sale. Această viziune avangardistă, dar corectă, presupune că ştiinţa clasică să facă un pas înainte şi să înveţe faptul că modelele informaţionale pot fi codate energetic şi transmise astfel prin intermediul câmpurilor de unde.

Informaţiile despre starea emoţională a unei fiinţe umane sunt de asemenea comunicate în întregul corp prin intermediul câmpului electromagnetic al inimii. Astfel, ritmul bătăilor inimii se modifică în mod semnificativ în funcţie de natură emoţiilor pe care le trăim. Emoţiile negative, cum ar fi mânia sau frustrarea, sunt asociate cu o funcţionare dezordonată şi incoerentă a ritmului. Prin contrast, emoţiile pozitive – cum ar fi iubirea sau aprecierea – determină modele ritmice ordonate şi coerente ale inimii. La rândul lor, modificările în ritmul de bătaie al inimii determină schimbări corespunzătoare în structura câmpului electromagnetic ce radiază din inimă, ce sunt măsurabile printr-o tehnică numită analiza spectrală.Heart-Intelligence

Savanţii au arătat astfel că manifestarea continuă a unor stări emotive pozitive, benefice, determina un mod armonios de funcţionare a organismului, numit coerenţă psihofiziologica. Acest model de funcţionare al organismului implică un nivel considerabil micşorat de stres al fiinţei, diminuarea „monologului interior al minţii”, claritate mentală, discernământ şi performante intelectuale.
Sursa: AICI


cropped-2560x1440-white-solid-color-background1.jpg
click aici

 

Incredibilele beneficii ale tăcerii


Tăcerea poate fi extrem de benefică, mai ales pentru că ne permite să ascultăm viața și să scăpăm de zgomotele cotidiene banale. Tăcerea este foarte importantă pentru a putea asculta viața. Limitarea zgomotului din jurul nostru este important pentru sănătatea noastră fizică, mentală și emoțională.

Îndepărtându-ne de zgomotul zilnic, mașini, muzică, televizor și telefon, acest lucru ne ajută să ne deschidem spre relaxare și creativitate, eliberându-ne de dependența de a fi mereu conectați și alertați. 

design desk display eyewear
Photo by energepic.com on Pexels.com

Nu putem afirma că astăzi trăim mai calm decât în trecut. Ne preocupă crearea unor computere sau mașini de spălat mai silențioase, însă în același timp nu suntem conștienți de cât de mult ne pot perturba noile zgomote, cum sunt: notificările de WhatsApp, Facebook, e-mail, etc. Toate aceste distrageri și zgomote exterioare sunt responsabile pentru performanțe slabe la locul de muncă și în special în relațiile personale.

Putem invita tăcerea într-un mod simplu, în viața noastră de zi cu zi, doar închizându-ne ochii pentru o clipă și efectuând câteva respirații profunde pentru a ne umple mintea de tăcere. De exemplu, cu zece minute înainte de a merge la culcare putem să revedem evenimentele care au apărut pe parcursul zilei, apoi putem respira adânc de câteva ori, fiind atenți ca atunci când respirăm să vizualizăm cum eliminăm toate stresurile și tensiunile din noi.bine-si-rau

Tăcerea și liniștea au astăzi mai mulți dușmani decât oricând. Să vedem în acest articol cum putem să invităm tăcerea în viața noastră pentru a ne bucura de o viață mai armonioasă, mai calmă și mai creativă.

Care sunt consecințele negative ale zgomotului?Experții au demonstrat că, din punct de vedere fizic, stimulii permanenți ai vocilor, mașinilor și dispozitivelor pot dăuna corpului și minții noastre în două moduri:
– Produc durere: zgomotele ambientale continue pot duce la creșterea tensiunii arteriale și, în același timp, la accelerarea bătăilor inimii, iar celor care sunt mai sensibili le zgomotele mai mari de 60 de decibeli pot produce insomnie și dureri de cap.
– Produc iritabilitate: un zgomot continuu, chiar și unul mic, afectează concentrarea și ne face mai iritabili, creându-ne stări de nervozitate mai mult sau mai puțin accentuată.

Principalele beneficii ale tăcerii.Tăcerea ne aduce multe beneficii, mai multe decât vorbitul și pe care vi le prezentăm mai jos pentru a vă convinge că tăcerea poate fi în unele cazuri o binecuvântare:

1. Tăcerea îndepărtează tensiunile psihice și emoționale. Hormonul numit cortizol este direct legat de stres. Atunci când creierul ascultă sunete puternice, trimite un ordin organismului să secrete acest hormon, așa încât atunci când vorbim cu ceilalți sau vorbim cu noi înșine, suntem de fapt într-o stare de tensiune care nu este bună pentru trup. Deci, dacă suntem tăcuți, vom putea elibera corpul și mintea de stres și tensiune.

2. Tăcerea restaurează nivelele de energie. Cu sarcinile pe care le îndeplinim zi de zi, în creierul nostru există o povară excesivă datorată deciziilor, mai presus de toate. De aceea, când suntem epuizați toată ziua, este practic imposibil să ne concentrăm pe ceva, pentru că creierul este obosit. Cu toate acestea, dacă păstrăm tăcerea pentru anumite perioade de timp, creierul are timp să se relaxeze și să-și recapete energia.Howdini-HowToRestoreYourEnergyForLife152

3. Tăcerea stimulează creativitatea. Aceasta este ceea ce se numește cunoașterea auto-generată și eliberarea minții de tensiunile inutile, astfel încât să rămânem într-o stare de reverie. În acest fel, mintea se poate relaxa și începe să fie foarte creativă.

4. Tăcerea stimulează regenerarea neuronală. Potrivit unui studiu efectuat în 2013, oamenii de știință au arătat că a petrece câteva ore în tăcere, zilnic, determină regenerarea celulelor în hipocamp. În acest fel, tăcerea ajută și menține sănătatea creierului nostru.

5. Tăcerea îmbunătățește sănătatea. Alte studii medicale au arătat, de asemenea, că acele sunete care depășesc treizeci de decibeli pot provoca un anumit stres în creier și deja știm toate consecințele pe care corpul și mintea le pot suferi din cauza stresului sau a anxietății. În mod contrar, tăcerea contribuie la îmbunătățirea și stimularea sistemului nostru imunitar.healthy-22.jpg

6. Tăcerea reduce problemele cardiace. Așa cum am menționat anterior, tăcerea este o modalitate de a ne relaxa corpul și mintea, deci este foarte benefică pentru a evita apariția problemelor cardiace. Când suferim de anxietate sau de stres, tensiunea arterială crește și poate provoca probleme la nivelul sistemului cardiac.

7. Tăcerea scade presiunea sanguină. Ca și în cazul tensiunii arteriale, la fel se petrece și cu presiunea sanguină. Când vorbim, atât tensiunea arterială, cât și presiunea sanguină cresc, ceea ce nu este prea benefic pentru sănătatea noastră. Pentru a scădea această presiune, putem face exerciții de relaxare, dar putem, de asemenea, să ne luăm câteva perioade de tăcere pe zi și vom observa că această presiune va scădea.

8. Tăcerea crește capacitatea de concentrare. Vi s-a întâmplat vreodată ca, atunci când există prea mult zgomot, să vă fie imposibil să vă concentrați? Acest lucru este absolut normal. Atunci când există prea mult zgomot sau vorbesc oameni în jurul nostru, creierul nostru se simte supra-stimulat și nu se poate concentra pe mai multe lucruri.

9. Tăcerea relaxează creierul. Așa cum am menționat mai sus, creierul nostru se regenerează atunci când este odihnit și nu este stimulat de nimic. A ne lua câteva minute pe zi pentru a rămâne tăcuți ne ajută creierul să recupereze energia pe care a pierdut-o în timpul zilei și să se detensioneze de toți stimulii pe care i-a primit. În acest fel, în pauzele pe care le avem la lucru, este foarte recomandat să petrecem câteva minute în tăcere, pentru a ne odihni creierul și a ne reîncărca bateriile.1671_the_brain_cube_inhand

10. Tăcerea crește capacitățile cognitive. Așa cum tăcerea stimulează creativitatea, ea ne ajută și să ne concentrăm asupra sarcinii pe care o facem, ceea ce mărește concentrarea iar, în consecință, mărește și abilitățile noastre cognitive.

Câteva tehnici simple pentru a păstra tăcerea

Orice moment de tăcere este o oportunitate de a înțelege unde suntem, de a ne regândi viața și de a lua unele decizii importante. Tehnicile pe care vi le propunem în continuare sunt extrem de simple. Dacă veți încerca să le puneți în practică cel puțin o dată pe zi, veți observa beneficiile lor incredibile într-un timp scurt:
– Păstrați zece minute de tăcere înainte de a începe ziua. Nu vorbiți cu nimeni și nu verificați telefonul sau e-mailul. Puteți chiar să faceți o scurtă meditație sau introspecție.
– Luați-vă o pauză de zece minute în timpul zilei pentru a vă deconecta de ritmul zilnic. În această pauză ieșiți într-un parc sau în natură dacă aveți posibilitatea, nu vorbiți cu nimeni și nu verificați telefonul sau e-mailul. Fiți doar atenți la momentul prezent.Woman meditating on the beach at sunset.

Dacă doriți să aprofundați aceste tehnici, vă prezentăm o meditație de tăcere inspirată de Yogi Bhajan, un yoghin și maestru spiritual indian:

  • 1. Stați cu spatele drept într-o poziție care vă este comodă.
  • 2. Așezați mâna stângă pe piept cu degetele îndreptate spre dreapta, iar spre degetul mare către bărbie.
  • 3. Așezați palma mâinii drepte pe palma stângă.
  • 4. Inspirați lent pe nas și expirați încet.
  • 5. Rezervați-vă pentru acest exercițiu cel puțin 15-20 minute pe zi.

Sursa: midoris.ro


cropped-2560x1440-white-solid-color-background1.jpg