Meditația modifică structura creierului și reduce la jumătate stresul


Un studiu publicat în revista Science Advances arată că practica unor activităţi mentale, precum meditaţia şi antrenamentul de conştientizare (mindfulness) pot reduce stresul până la jumătate din nivelul lui obişnuit.
meditation
Tehnicile de antrenament mental au câştigat teren datorită, în parte, eficienţei lor în scăderea nivelului de stress dar şi datorită promovării unor valori importante precum atenţia şi conştientizarea și unor abilităţi sociale precum compasiunea sau modificarea perspectivei (capacitatea de a privi un anumit aspect din mai multe unghiuri diferite).  Rămâne însă neclar ce fel de activitate mentală este cea mai potrivită pentru îmbunătăţirea indicatorilor sănătăţii mentale, precum flexibilitatea structurală a creierului şi modificările neuronale.

O echipă de cercetători de la Departamentul de Neuroștiințe Sociale din cadrul Institutului de Ştiinţe Cognitive şi ale Creierului Max Planck din Leipzig, Germania, au realizat un program la scară largă – ReSource Project – în ideea de a identifica cele mai eficiente activităţi mentale pentru menținerea sănătății creierului. Proiectul a inclus 3 module de antrenament cu durata de 3 luni, fiecare dintre acestea concentrându-se pe o singură disciplină.

Primul modul s-a axat pe studiul atenţiei şi proprioceptivității (senzații provenite din interiorul trupului, în special de la mușchi și tendoane) pe baza conștientizării (mindfulness), lor oferindu-li-se indicaţii despre tehnicile clasice de meditaţie. Cel de-al doilea modul s-a axat pe abilităţile socio-afective, precum compasiune, recunoştinţă şi reacția la emoţiile dificile. Iar al treilea modul a abordat abilitățile socio-cognitive, cum ar fi metacogniția și modificarea perspectivei. Exerciţiile au fost realizate timp de 30 de minute pe zi, 6 zile pe săptămână. Cercetătorii au efectuat apoi scanări ale creierului pentru a examina nivelul de stres al pacienţilor.

Rezultatele interesante ale studiilor arată grade diferite de eficiență

Rezultatele au arătat că structurile specifice ale creierului, precum şi markerii comportamentali aferenți, pentru subiecţii examinaţi, au prezentat modificări semnificative, în funcție de activitatea mentală practicată pe parcursul studiului. Potrivit cercetării, antrenamentul atenţiei, bazat pe conştientizare (mindfulness), a produs modificări ale cortexului în zonele asociate cu atenţia şi funcţiile de execuție. De asemenea, pe baza unor sarcini îndeplinite cu ajutorul computerului, a fost măsurată atenţia de execuție şi s-a descoperit că aceasta era mult îmbunătăţită.

Echipa de cercetători a observat, de asemenea, că subiecţii care au fost supuși unui test privind stresul psiho-social au arătat scăderi de 51% ale nivelului de stres (ca urmare a antrenamentului mental). Doar două exerciții care s-au axat pe competențele sociale au redus efectiv eliberarea de cortizol în urma unui test de stres social.

Doneaza
Daca vrei sa (iți) faci o bucurie apasă butonul

În cadrul celor două module sociale, centrate fie pe abilităţile socio-afective, fie pe cele socio-cognitive, am avut ocazia să demonstrăm îmbunătăţiri selective ale comportamentului cu privire la compasiune şi capacitatea de modificare a perspectivei. Aceste modificări comportamentale corespundeau gradului de flexibilitate structurală a creierului în zone specifice ale cortexului, care susțin aceste capacități”, a arătat Sofie Valk, primul autor al raportului publicat cu privire la studiu, într-un articol apărut în Science Daily online.

Rezultatele actuale evidenţiază nu doar faptul că abilităţi sociale esenţiale pentru o interacţiune şi cooperare socială reuşită pot fi încă îmbunătăţite în cazul adulţilor sănătoşi şi că un asemenea antrenament mental conduce la modificări structurale ale creierului, cât şi la reducerea stresului social, dar şi că diferitele metode de antrenament mental au efecte diferite asupra creierului, asupra sănătăţii şi comportamentului. Depinde ce antrenezi….

O dată ce am înţeles ce efecte are fiecare tehnică de antrenament mental, vom fi capabili să folosim o anumită tehnică într-un mod precis, pentru a sprijini sănătatea mentală şi fizică”, consideră autorul principal al studiului, prof. Tania Singer, într-un articol publicat în Daily Mail.

tell4thing.blogspot.com how to meditation

Conform echipei de cercetare, exerciţiile practicate în doi în cadrul modulelor sociale au jucat un rol important în răspunsul scăzut al cortizolului în cazul participanţilor la experiment. „Dezvăluirea zilnică a unor informaţii personale, împreună cu experienţa de ascultare empatică, fără a judeca, este posibil să fi «imunizat» participanţii împotriva fricii de interacţiune socială şi judecății venite din partea altora – în general, un declanşator al stresului social”, adaugă dr. Veronika Engert.

Experţii au evaluat, de asemenea, axându-se pe conexiunea socială, şi aspectul de „noi” al antrenamentului mental, în vederea reducerii susceptibilității la stresul social.

sursa-yogaesoteric,net


ccc

Meditaţia este cea mai înaltă formă de activitate


Meditaţia este mai importantă decât activitatea, devoţiunea, ori raţiunea. A medita înseamnă a te concentra doar asupra Spiritului. Aceasta este meditaţia esoterică. Este cea mai înaltă formă de activitate pe care o poate practica omul, dar este şi cea mai echilibrată cale de a-L descoperi pe Dumnezeu.

Doneaza
Daca vrei sa (iți) faci o bucurie apasă butonul

Dacă lucrezi tot timpul este posibil să devii ca un robot şi să Îl pierzi în timpul preocupărilor, muncilor şi datoriilor pe care le îndeplineşti; dacă Îl cauţi cu ajutorul gândirii discriminatorii Îl poţi pierde în labirinturile infinite ale raţiunii; iar dacă îţi cultivi doar devoţiunea pentru Dumnezeu, transformarea se poate limita doar la nivelul emoţional. Însă meditaţia le combină şi echilibrează pe toate acestea.

Lucrează, mănâncă, plimbă-te, meditează – numai pentru El. Aceasta este cea mai bună cale de a trăi. Astfel, vei fi cu adevărat fericit că Îl serveşti, să Îl iubeşti şi să comunici cu El. Atâta vreme cât le permiţi dorinţelor şi slăbiciunilor din corpul fizic să îţi controleze gândurile şi acţiunile, nu Îl vei descoperi. Fii întotdeauna stăpânul propriului tău trup. Când te afli în biserică sau în templu, probabil simţi puţină devoţiune sau percepţie discriminatorie, dar nu este îndeajuns. Activitatea esoterică a meditaţiei este extrem de necesară, dacă vrei cu adevărat să fii conştient de prezenţa Sa.

benefits-of-meditation

Poţi gândi că după două ore de meditaţie vei fi plictisit de moarte. Nu este aşa; eu nu am găsit în lume nimic mai îmbătător ca Dumnezeu. Când beau vinul învechit al sufletului, în inimă îmi pătrunde un fior extraordinar de fericire. Bucuria Divină se află în fiecare dintre noi. Soarele îşi trimite razele în mod egal şi asupra cărbunelui şi asupra diamantului – însă numai diamantul îi reflectă lumina. La fel se petrece şi în cazul puţinelor minţi transparente care cunosc şi reflectă Spiritul.

Astfel, în activitatea esoterică de meditaţie ai posibilitatea de cunoaştere a lui Dumnezeu. Eu nu învinuiesc pe nimeni de ceea ce face, ci de ceea ce nu face. Mulţi cred că nu au timp pentru Dumnezeu. Îţi imaginezi ce s-ar întâmpla dacă Dumnezeu ar fi prea ocupat pentru a se mai îngriji şi de tine? Atunci ce ai de făcut? Îndepărtează-ţi mintea de la mirajul oferit de simţuri şi obiceiuri. De ce să te amăgeşti în acest fel? Eu îţi vorbesc despre o fericire care va dura zi şi noapte – prin ea nu mai ai nevoie de nici o tentaţie sau senzaţie trupească. Disciplinează-ţi corpul şi mintea. Controlează-ţi simţurile. Descoperă-l pe Dumnezeu!

beach-meditation

Adesea spun că acest trup nu este altceva decât o centrală, iar cele cinci simţuri nu sunt decât instrumentele sale telefonice. Prin ele, eu mă aflu în contact cu lumea;  dar când nu mai vreau să comunic, îmi „închid” simţurile şi trăiesc în fericirea inexprimabilă a lui Dumnezeu. Tatăl Ceresc nu vrea ca oamenii, copiii Săi, să mai sufere. Iluzia senzorială în care trăieşte fiecare poate fi spulberată. Fiecare trebuie să şi-L imagineze pe Dumnezeu ca pe o necesitate supremă a vieţii. Cătuşele limitării sunt foarte uşor de deschis; obiceiurile şi rutina mecanică de zi cu zi sunt extrem de uşor de eliminat. Eu nu condamn nici un om – doar necredinţa şi uitarea oamenilor. Dumnezeu poate fi cunoscut prin folosirea tehnicii de meditaţie. Atunci El va pulsa ca înţelepciune în mintea fiecăruia şi ca fericire în inimă, ajungând astfel ca omul să fie mai activ şi să aibă mai mult succes în tot ceea ce face.

Dragii mei, cândva am fost şi eu ca voi. Trăiam pe pământ căutând adevărul şi fericirea, dar tot ce îmi promitea bucurie îmi oferea doar durere şi atunci m-am întors spre Dumnezeu. Cu toţii trebuie să descoperiţi propria divinitate şi să ajungeţi singuri în împărăţia Divinului.

Sinele este Mântuitorul tău

„Aceste adevăruri profunde nu sunt oferite pentru a putea depăşi anumite momente grele din viaţă, ci trebuie practicate şi asimilate. Dacă oamenii ar şti că în lăuntrul lor se află totul! Pentru cei care acţionează greşit, Sinele este un duşman. Împrieteneşte-te cu Sinele şi El te va salva. Nu există alt mântuitor decât propriul Sine.Omul trebuie să se ridice din ego prin Sine. Pentru acela al cărui ego a fost cucerit de Sine, Sinele este prietenul eu-lui; dar, cu adevărat, Sinele devine inamicul eu-lui care nu este cucerit.” (Bhagavad Gita VI:5-6)

Lanţurile ignoranţei şi obiceiurile rele sunt cele care încătuşează. Omul nu suferă decât datorită faptului că îşi urmează orbeşte obiceiurile rele. Dacă cineva poate să privească puţin înainte în viaţa sa, ar vedea clar cum timpul rămas, preţiosul timp oferit de Divinitate, se scurge inutil. Hinduşii au un proverb: „Copilul este preocupat de joacă, tânărul de sex, iar adultul de griji. Cât de puţini sunt preocupaţi de Dumnezeu!”

Woman meditating on the beach at sunset.

Înlătură speranţa iluzorie că fericirea va veni prin realizările materiale. Prosperitatea nu este îndeajuns, „trăirea în lux” nu este îndeajuns. Toţi vor să fie veşnic fericiţi. Priveşte-l pe Dumnezeul interior şi realizează că Sinele este Divinitatea fiinţei tale. Fiecare trebuie să îşi răspundă clar la întrebarea: „De unde am apărut?”

Dumnezeu şi nemurirea nu sunt nişte mituri. A muri crezând că eşti o fiinţă muritoare este cea mai gravă insultă adusă Sinelui interior. Cât de mult îţi vei mai permite, fiu al lui Dumnezeu, să fii târât prin mlaştina morţii, fără să încerci niciodată în timpul vieţii să învingi maya, ignoranţa?

Raţiunea oferă omului puterea de a-L căuta pe Dumnezeu

Există Dumnezeu. El i-a oferit omului independenţă, putere şi raţiune. Omul Îl poate descoperi pe Dumnezeu datorită raţiunii. A-ţi pierde timpul doar jucându-te cu viaţa şi nedescoperindu-L pe Dumnezeu înseamnă irosirea puterii divine implementate înăuntrul tău.

Foloseşte cheia raţiunii. Aceasta nu se găseşte nicăieri în minerale, plante şi animale. Dumnezeu i-a oferit omului raţiune astfel încât să poată descoperi eliberarea de iluzia mortalităţii. Dacă îţi laşi raţiunea copleşită de ego şi obiceiuri rele, ce se va întâmpla? Dacă oamenii încep să se închine în faţa puternicei voinţe pe care o ai, ce vei rezolva? Fericirea tot te va ocoli. Tocmai de aceea Iisus l-a ales pe Dumnezeu în locul Diavolului, când Satana a încercat să îl ispitească. Iisus a realizat că deşi puterea materială este foarte atrăgătoare şi oferă multe satisfacţii, aceasta nu durează. El a descoperit ceva mult mai preţios decât toate bogăţiile din univers. Lucrurile pe care le doresc majoritatea oamenilor sunt efemere. Dar Dumnezeu nu îl va părăsi niciodată pe Iisus. Şi el se bucură şi trăieşte în omniprezenta împărăţie divină. De aceea, fiecare dintre noi trebuie să aleagă viaţa care îl conduce spre Dumnezeu.

relaxare22

Prin îngroparea şi afundarea în lumea materială, viaţă după viaţă, înfricoşat de coşmarurile suferinţei şi morţii, sufletul se simte pur şi simplu pedepsit. Realizează că tu eşti sufletul! Aminteşte-ţi că Simţirea din spatele simţirii, Voinţa din spatele voinţei, Puterea din spatele puterii, Înţelepciunea din spatele înţelepciunii este Dumnezeul Infinit. Unifică-ţi sentimentul inimii cu raţiunea minţii într-o armonie perfectă. În castelul liniştii şi calmului, înlătură identificarea cu titlurile şi poziţiile lumeşti şi pătrunde în meditaţia profundă pentru a realiza divinitatea interioară.

Priveşte în interiorul tău. Ţine minte: Infinitul este pretutindeni. Cufundându-te profund în supraconştiinţă, poţi călători şi ajunge instantaneu pe cele mai îndepărtate stele. Mintea este complet echipată pentru a trimite razele supraconştiinţei chiar în inima Adevărului. Foloseşte-o pentru aceasta.

Ţine minte: tu eşti cel care trebuie să călătorească spre împărăţia cerurilor; aceasta nu va veni la tine. Fiecare om trebuie să îşi bătătorească singur calea. Începând de astăzi insuflă-ţi în inimă dorinţa de a-L căuta pe Dumnezeu. Iar când mulţi căutători ajung să se îndrepte spre Dumnezeu, este inevitabilă apariţia „Statelor Unite ale Lumii”, avându-L ca Ghid şi Îndrumător  pe Dumnezeu şi Iubirea Sa.

grayscale photography of man sitting on grass field
Fotografie de Flickr pe Pexels.com

 Eu vreau să ofer tuturor mult mai mult decât inspiraţia temporară oferită de cuvinte; doresc să sparg carcasa care ascunde lumina înţelepciunii, pentru ca aceasta să se reverse asupra nopţii spirituale în care trăiesc oamenii, astfel încât prin lumina sa strălucitoare fiecare să poată vedea singur adevărul despre care am vorbit.

Pentru a recapitula, vreau să spun că există două atitudini fundamentale prin care ne putem apropia de Dumnezeu: cea exterioară şi cea interioară, ori transcedentală. Calea exterioară este realizată prin activitatea corectă, iubirea şi servirea umanităţii, având conştiinţa centrată în Dumnezeu; calea transcedentală este realizată prin meditaţia esoterică. Prin această cale realizezi tot ceea ce nu eşti şi descoperi Ceea ce eşti cu adevărat: „Eu nu sunt respiraţia; eu nu sunt corpul, nici carnea şi nici oasele. Eu nu sunt mintea şi nici sentimentele. Eu sunt Acela care este dincolo de respiraţie, trup, minte şi sentimente.”

o conferinţă a lui Paramahamsa Yogananda


ccc

Cunoaşte-te pe tine însuţi – Reguli de aur pentru desăvârşirea spirituală


Când vrem să redeşteptăm în noi puterile spirituale latente adormite de-a lungul multor ani de stagnare, trebuie să facem eforturi. Nu vom declanşa nicio forţă benefică şi nu vom putea transforma nicio faţetă a fiinţei noastre dacă rămânem pasivi. Inerţia nu ne duce nicăieri şi nu ne deschide nicio uşă. Numai prin voinţă o vom putea învinge. Trebuie să ne concentrăm forţele mentalului, să medităm şi să nu uităm că această cale de evoluţie ne oferă cele mai bune metode pentru a învinge inerţia minţii şi a inimii, adesea blocate de tensiuni, de obscuritate şi de frig.
http://bit.ly/2Cz43uZ
Trebuie să avem întotdeauna aspiraţia de a adăuga existenţei noastre ceva binefăcător, ceva mult mai luminos, mai plin de căldură, mai plin de iubire. Înainte de orice activitate ne vom reculege – pentru ca astfel să instaurăm în propriul suflet pacea profundă, armonia divină, iubirea copleşitoare – apoi Îi vom consacra lui Dumnezeu fructele acţiunilor noastre. Începutul este întotdeauna esenţial. Acesta reprezintă momentul în care se declanşează şi se orientează forţele benefice. Pentru a acţiona cât mai corect, trebuie întotdeauna să începem prin a chema în fiinţă noastră lumina lui Dumnezeu. Ştim cu toţii, atunci când vine noaptea, nu ne repezim în întuneric să luăm un obiect sau să întreprindem ceva. Aprindem mai întâi o lampă şi după aceea acţionăm.


La fel ca pentru orice activitate din viaţă: întâi este nevoie să aprindem şi chiar să sporim în noi lumina lui Dumnezeu. Altfel vom orbecăi la stânga sau la dreaptă şi vom bate la multe porţi, dar nu vom putea face mai nimic spiritual. Dacă suntem vigilenţi, ne vom deschide un drum bun, dacă, dimpotrivă, nu suntem lucizi, ni-l blocăm cu tot felul de gânduri, gesturi inutile sau chiar nocive, care ne aduc mereu suferinţe. Adepţii yoga trebuie să-şi dea seama că este foarte important cum încep orice acţiune, mai ales dacă aspiră ca ea să fie fructuoasă şi plină de savoarea lui Dumnezeu. Cel care acţionează pozitiv şi divin integrat în fiecare zi va putea să emane cu mare forţă această savoare divină. El trebuie să ştie că este foarte important să cultive o gândire profund benefică, în jurul căreia să graviteze toate celelalte gânduri.
man stretching arms in front of ocean
Fotografie de rawpixel.com pe Pexels.com
Dacă avem pentru fiecare zi un ţel precis, o anumită orientare total binefăcătoare, un scop sublim de atins, toate activităţile ni se vor ordona încetul cu încetul, se vor cristaliza, se vor organiza şi astfel vor contribui la realizarea idealului spiritual la care aspirăm în această viaţă.


Trăieşte admirabil fiecare zi
Chiar dacă unele gânduri şi sentimente străine, poate chiar malefice, vor încerca să ne pătrundă în aură, ele vor fi cu uşurinţă deturnate de lumina divină care există în noi. Astfel, toate energiile fiinţei noastre vor fi antrenate să meargă în direcţia cea bună pe care am ales-o. Datorită acestui gând fundamental pe care îl însămânţam la începutul fiecărei zile în minte şi în inimă, vom putea înscrie fiecare an în marea carte a vieţii lui Dumnezeu. În manifestare totul se înregistrează în arhivele AKASHA-ice.


Dacă ajungem să trăim măcar o zi minunată, o zi care înseamnă poate abia o secundă din viaţa veşnică, nu numai că va fi păstrată în „dosarele cosmice”, nu numai că nu va muri niciodată, dar ziua aceasta va ajunge să le antreneze şi pe cele viitoare, pentru a-i semăna din ce în ce mai mult. Să urmărim tocmai de aceea să trăim admirabil fiecare zi, pentru că ea le va influenţa extrem de binefăcător pe cele care îi vor urma şi le va ajuta să fie pline de fericire, ordine, echilibru şi armonie.
How-do-I-protect-my-home-equity_slideshowitem
Să ne învăţăm să acţionăm într-un sens cât mai vast, în aşa fel încât acţiunile noastre luminoase să fie utile tuturor. Pentru asta este suficient să ne transformăm felul de a gândi, să avem conştiinţa că fiecare dintre noi trăieşte în acest univers, fiecare şi toţi suntem clipă de clipă intim şi profund legaţi de acest univers.


Eşti macrocosmic, acţionează macrocosmic
Iată un exerciţiu foarte simplu: suntem între cei patru pereţi ai camerei noastre, izolaţi cât mai bine fizic, departe de lumea întreagă Cu toate acestea, putem să ne obişnuim ca o dată pe săptămână să ieşim din încăpere cu ajutorul gândului, pentru a ne expansiona într-un spaţiu din ce în ce mai vast: casa noastră, oraşul în care locuim; apoi ne imaginăm că oraşul respectiv face parte dintr-o regiune, iar această regiune face parte dintr-o ţară; ţara  face parte dintr-un continent, continentul se află pe Terra, iar Terra face parte din familia planetelor sistemului solar.


Acest procedeu spiritual ne ajută să conştientizăm că suntem integraţi în univers. Acum ne putem da seama că sistemul solar, la rândul său, face parte dintr-o galaxie, iar galaxia este o părticică infimă a Macrocosmosului. În felul acesta vom realiza cu uimire că, deşi ne aflăm singuri în camera noastră, suntem în acelaşi timp expansionaţi în Macrocosmos. Iar dacă acum suntem fiinţe macrocosmice, de ce mai trebuie să ne impunem vreo limită, de ce să nu deschidem larg ochii şi inima şi să ne spunem nouă înşine că avem deseori de făcut acţiuni care sunt macrocosmice? Exerciţiul acesta ne permite accesul cu cea mai mare uşurinţă la o stare de expansiune în nemărginire. De ce să nu folosim la maximum roadele unei asemenea stări?
peace and quiet SS
Este foarte important să descoperim valoarea nebănuită a păcii interioare profunde. În tăcere, noi pregătim împrejurările prielnice pentru manifestarea entităţilor divine. Ele iubesc foarte mult liniştea şi aşteaptă mereu acele condiţii pe care oamenii, datorită agitaţiei zilnice, nu le oferă decât foarte rar. Cu cât o fiinţă umană este mai evoluată, cu atât are nevoie de mai multă linişte, de mai multă pace profundă. În această aparentă absenţă a vieţii, un asemenea om simte autenticul, tainicul ei gust; căci adevărata viaţă, viaţa divină intensă, este o linişte vie, copleşitoare. Tăcerea pregăteşte condiţiile pentru apariţia şi manifestarea entităţilor divine. Iar când ele sunt aproape, simţim deasupra noastră suflul misterios al eternităţii.


Multe entităţi divine, invizibile, coboară fără încetare să ne ajute. Ştiind asta, să le oferim cât mai des în noi înşine condiţiile favorabile pentru a le primi şi a le reţine atenţia. Toate aceste fiinţe divine sunt mereu pregătite să ne viziteze şi mereu caută un loc în inima noastră, în mintea noastră, pentru a acţiona şi pentru a ne aduce multe bucurii spirituale. Lipsa de recunoştinţă însă le poate îndepărta.


Entităţilor elevate le place să le apreciem sprijinul şi generozitatea. Că oamenii sunt imperfecţi, slabi, copilăroşi, ele ştiu deja şi au forţă să treacă defectele cu vederea; ba chiar mai mult, tocmai atunci când ne dovedim plini de greşeli ele spun: „Iartă-i, Tată Ceresc, că nu ştiu ce fac şi de aceea noi urmărim să-i ajutăm!“ Dar dacă observă că oamenii nu le apreciază prezenţa şi ajutorul, entităţile divine îi părăsesc. Nu fiindcă ar avea nevoie de consideraţia sau mulţumirea lor, dar ştiu că nerecunoştinţa împiedică fiinţele umane să profite de darurile spirituale pe care le-ar putea primi.



Deschide poarta să intre îngerii
În realitate fiecare om este, fie că ştie, fie că nu ştie, receptacolul arhivelor cosmice AKASHA-ice. Toate evenimentele, absolut toate, se înscriu în microcosmosul fiinţei noastre într-o tainică substanţă eterică extrem de subtilă, în care există loc pentru întregul Macrocosmos. Toate evenimentele, fără excepţie, din întregul univers, toate vârtejurile lumilor (chiar şi ale celor dispărute), ne trimit astfel, în anumite condiţii, sclipiri enigmatice care se înregistrează în subconştientul nostru.
ACoupleofGuardianAngels
Omul primeşte astfel, adeseori fără ştirea sa, veşti din întregul Macrocosmos. De aceea, mai ales atunci când începe să acţioneze, să cerceteze prin meditaţie, concentrare mentală sau contemplaţie anumite aspecte care îl preocupă, devine asemenea celui care caută şi cere spre consultare anumite documente într-o bibliotecă. Trebuie să aştepte un interval de timp înainte să primească răspunsul, căci această bibliotecă este atât de vastă şi de bogată, încât, în anumite situaţii, bibliotecarii nu pot găsi imediat lucrarea care le este cerută; dar când răspunsul vine, la momentul oportun, omul îşi spune: „Am acum o revelaţie!“ sau: „Am o idee genială!“ sau: „Am o limpezire!“ În realitate însă, atunci primeşte exact informaţia pe care a cerut-o, iar toate aceste fenomene se produc prin manifestarea legii oculte a rezonanţei.


Toate relaţiile dintre fiinţele din Macrocosmos ascultă de această lege tainică a rezonanţei oculte. De exemplu, când formăm un număr de telefon, ne răspunde posesorul acelui număr; tot astfel, o anumită entitate intră enigmatic în comunicare cu noi atunci când emitem gândurile specifice care vibrează la unison cu ea.
În felul acesta, se stabileşte o legătură între noi şi entitatea, fiinţa sau locul asupra căruia mintea noastră s-a fixat cu forţă în mod sistematic. Însă toţi cei care au mai mereu gânduri haotice şi contradictorii sunt condamnaţi la întâlniri nefericite, pentru că intră în legătură cu entităţi care corespund întru totul tocmai gândurilor pe care le emit.


De aceea este foarte important să avem permanent o idee divină, căci ea va atrage în mod magic, dar benefic magic, toate entităţile, toate fiinţele şi toate elementele ce vor contribui la realizarea sa. O idee divină, o idee sublimă este întocmai ca o inscripţie la intrarea principală, ea anunţă spiritele rele, întunecoase: „Aici nu primim“. Şi în felul acesta, entităţile inferioare nu au niciodată posibilitatea să pătrundă în viaţa noastră, în timp ce ideea divină rămâne întocmai ca o poartă deschisă pentru toate spiritele luminoase şi pentru toţi îngerii care vor veni astfel către noi, să ne ajute şi să ne inspire.

angel2
A ne concentra asupra luminii alb-strălucitoare este un exerciţiu spiritual foarte eficient şi foarte puternic. Dar trebuie să reţinem că toate condiţiile din viaţă acţionează asupra noastră conform atenţiei pe care le-o acordăm. Prin urmare, dacă vom considera că anumite conjuncturi sunt foarte utile, benefic magice, le vom amplifica influenţa. Prin gândirea, prin convingerile noastre, avem întotdeauna o influenţa decisivă, chiar cu mult mai importantă decât încercările cu care ne confruntăm sau situaţiile mai dificile. Atunci lumina alb-strălucitoare ne impregnează, chiar şi fără să fim conştienţi, dar dacă suntem foarte atenţi şi plini de aspiraţie, putem participa la această activitate cu convingerea fermă că ceva fundamental, esenţial divin, creşte şi se îmbogăţeşte fără încetare în noi. Vom simţi, gradat, vibrând înlăuntrul nostru forţe divine noi.



Detaşează-te pentru a renaşte
După felul în care începem o activitate, o relaţie ori chiar o aventură, putem, în general, să prevedem care va fi sfârşitul: dacă începutul este rău, sfârşitul riscă să fie la fel. Există în viaţa anumite evenimente care se derulează cu o rigurozitate implacabilă, evenimente pe care le putem prevedea cu exactitate, aşa cum procedează astronomii cu eclipsele, conjuncţiile sau cu opoziţiile planetare, deoarece totul se desfăşoară după anumite legi cosmice absolute. Se poate însă ca, prin eforturi, oamenii care au început-o prost să transforme cursul evenimentelor astfel încât momentul final să nu semene cu primul.

Acolo unde se manifestă puterea tainică a spiritului, se poate interveni oricând pentru a modifica anumite aspecte; aşa devine cu putinţă să suprimi, să adaugi, să sublimezi ceva. Atunci viaţa nu mai este atât de mecanică, pentru că devine conştientă şi profund spirituală, pentru că spiritul divin îşi pune pecetea asupra sa. Mai ales în asemenea situaţii spiritul purifică, perfecţionează, armonizează, se manifestă în toată puterea sa. Uneori, în sferă materială, evenimentele se desfăşoară neîndurător pentru noi; dar în sfera divină nimic nu este definitiv, spiritul poate interveni oricând pentru a face miracole.
7cf6a-00-darkangel25c32598ne-photo-manipulation-in-surreal-gif-animations-www-designstack-co
În Evanghelii stă scris: „Dacă nu veţi muri, nu veţi putea trăi cu adevărat.” Desigur, unii dintre voi puteţi spune că nu prea aveţi chef să muriţi; dar atunci arătaţi că nu aţi înţeles. Să muriţi pentru a trăi înseamnă să muriţi în lumea inferioară, a dezordinii, a răului şi a umbrelor malefice, a demonilor, pentru a vă naşte în cea superioară, a armoniei, a iubirii divine şi a luminii lui Dumnezeu.


Nu putem trăi în acelaşi timp în mocirlă şi în cer, contrar ideii prosteşti a unora dintre oameni care duc o viaţa cumplit de dezechilibrată, imaginându-şi că Divinul va veni totuşi la ei. Cerul este închis pentru astfel de fiinţe. Când ne prăbuşim în stări inferioare de orgoliu, gelozie, răutate, bârfă, nu mai avem acces la tărâmurile paradisiace; acestea ne sunt blocate. Altceva înseamnă să-ţi oferi viaţa lui Dumnezeu în totalitate. Iar cel care lucrează aproape fără încetare pentru înfrumuseţarea, îmbogăţirea, elevarea şi armonizarea fiinţei sale lăuntrice se va simţi foarte bine aici şi acum şi va putea primi mulţi oaspeţi divini în sufletul său.


Este esenţial să ne dăm seama că spiritele luminoase, divine sunt fiecare foarte fericite să meargă în vizită într-un asemenea loc. Priviţi ce se petrece la recepţiile care au loc în viaţa noastră zilnică; dacă, spre exemplu, ne primim foarte bine invitaţii, într-un spaţiu foarte plăcut, oferindu-le mese bogate, plimbări în locuri încântătoare, muzică aleasă, stări extraordinare de fericire, cum oare să nu-şi dorească ei să vină din nou în vizită? La fel se petrece şi cu spiritele luminoase şi chiar cu îngerii. Dacă ele vor găsi în fiinţă noastră, în microcosmosul nostru lăuntric, un lăcaş pur şi sacru în care domnesc frumuseţea, armonia, iubirea, sublimul, ele vor reveni cu mare bucurie, sau poate, de ce nu, se vor instala definitiv în fiinţa noastră, iar noi vom putea să ne bucurăm în permanenţă de prezenţa lor.


Ieşi din subteran ca să vezi Soarele

E timpul să descoperim ce înseamnă cu adevărat forţa unei colectivităţi spirituale. Cei mai mulţi dintre noi nu o cunoaştem deocamdată şi nu intuim tot ce este capabilă această forţă să realizeze la scară planetară. Iată o imagine analogică. Sunt locuri în lume unde inginerii construiesc reţele foarte puternice de instalaţii eoliene care produc curentul electric folosit pentru alimentarea unor regiuni întinse. În momentul când o colectivitate spirituală foarte puternică acţionează la unison, declanşează fenomene gigantice de rezonanţă; ea este asemănătoare unei baterii, unei reţele de instalaţii eoliene care produce curent electric şi poate genera o energie colosală pentru a proiecta lumină spirituală foarte departe în spaţiu şi pentru a genera efecte corespunzătoare la nivelul întregii planete.
bed of sunflowers
Fotografie de David Bartus pe Pexels.com

Tocmai de aceea e important să înţelegem că fiinţele umane sunt ca nişte baterii şi cel mai adesea este suficient doar să le uneşti şi să le pui în contact cu o idee divină unică, iar curenţii profund benefici pe care îi proiectează atunci vor fi recepţionaţi de numeroase alte fiinţe din toată lumea. Unii dintre noi medităm fără să ne dăm foarte bine seama că aceste activităţi spirituale pun la dispoziţie imense posibilităţi pentru binele întregii omeniri. Este momentul să devenim foarte conştienţi şi să facem cât mai des asemenea acţiuni, pentru ca, în felul acesta, lumina din Împărăţia lui Dumnezeu să fie primită de cât mai multe fiinţe de pe Pământ.


În realitate corpul este veşmântul sufletului, iar cuvântul este veşmântul gândului. Sentimentele, gândurile, forţele subtile care se manifestă în şi prin noi au fiecare anumite veşminte. Toate creaturile, toate entităţile au veşminte şi după aceste veşminte noi putem recunoaşte fiinţa care se ascunde în ele sau în spatele lor. O piatră, un animal, o plantă, un arbore sunt felurite veşminte în spatele cărora se ascund anumite entităţi. Este esenţial să medităm asupra florilor, asupra formelor şi a culorilor pe care le îmbracă, pentru a cunoaşte în felul acesta natura tainică a făpturilor care poartă asemenea veşminte. Trebuie să ne întrebăm de ce oamenii au ochii albaştri, verzi, căprui sau negri. Aceste culori sunt, de fapt, veşminte ce exprimă o calitate sau o virtute pe care atunci când suntem ignoranţi nu le observăm. Această taină a veşmintelor este atât de vastă şi adâncă, încât putem să o studiem cu succes toată viaţa.
10847309_10202158579485651_7394104226326295414_o
Cei care continuăm să ne plângem că Dumnezeu nu ne îndeplineşte rugăciunile, trebuie să realizăm că este normal să nu fim ascultaţi, căci pentru noi rugăciunile respective înseamnă o cerere pe care I-o adresăm, aşteptând ca El să vină să ne găsească în locul în care ne aflăm. Nu transformăm însă nimic în comportamentul nostru greşit sau în modul nostru rău de a gândi. Ne imaginăm că Dumnezeu va veni şi ne va scoate din infernul în care singuri ne-am afundat. Este exact ca atunci când, după ce am coborât într-o pivniţă adâncă sau într-o grotă, implorăm Soarele să vină să ne lumineze. Soarele nu poate veni la noi. Este de datoria noastră să ieşim din subterană şi să-i primim lumina binefăcătoare. Pivniţă sau grota înseamnă toate manifestările interioare rele ale minţii şi inimii noastre, toate obiceiurile prosteşti la care nu vrem să renunţăm.


Dacă dorim însă lumina, noi suntem cei care trebuie să mergem spre Dumnezeu, aspirând frenetic să ne îmbunătăţim frecvenţa dominantă de vibraţie. Şi dacă suntem hotărâţi să ne îndreptăm spre El, ne vom convinge de adevărul unui proverb înţelept „Când tu faci un pas spre Dumnezeu, Dumnezeu face nouă spre tine.


Să ne închinăm viaţa lui Dumnezeu spunând:
„O, Doamne Dumnezeule,
Ţie îţi dăruiesc acum viaţa mea.
Tu pentru mine eşti totul.
Ştiind aceasta, Te implor:
orientează-mă, luminează-mă, întăreşte-mă,
manifestă-Ţi iubirea prin mine,
fă ca voinţa Ta să devină voinţa mea.“

Articol preluat din Revista YOGA MAGAZIN nr. 59


ccc

Vindecarea prin meditaţie


Medicina moderna a început să ia în serios străvechile precepte ale filosofiilor orientale. A scădea tensiunea arterială sau a preveni cancerul prin concentrare se consideră acum perfect normal şi posibil. Biologi şi neurofiziologi prestigioşi (din SUA, Elveţia, Franţa, Germania, Anglia) au realizat numeroase cercetări şi verificări ştiinţifice pentru a înţelege complex şi profund efectele binefăcătoare ale meditaţiei yoghine.

http://bit.ly/2Cz43uZ

Pentru a ajunge la performanţe surprinzătoare, antrenamentul în meditaţie este destul de scurt: de la una la cinci luni, în timpul cărora se exersează două şedinţe zilnice, între 15 şi 30 de minute. În timpul meditaţiei profunde, subiectul se instalează confortabil într-o cameră cât mai bine izolată fonic, în semiobscuritate, orientându-şi faţa către Nordul magnetic, profund relaxat, cu ochii închişi. În prealabil, va învăţa de la un ghid competent o metodă interioară specifică de evocare a unei imagini vizuale unice, a unui sunet lăuntric special sau a unei idei universal valabile (de exemplu: iubire, fericire, bucurie, calm profund). Această modalitate îi va permite punerea în rezonanţă şi acordul telepatic cu anumite aspecte mentale benefice sau energii spirituale infinite din Macrocosmos. Prin urmare, meditaţia este şi un fenomen telepatic de rezonanţă sublimă, spirituală, elevată.

Exersarea mentalului

Punctul de plecare în meditaţia propriu-zisă nu este furnizat de aparenta întâmplare a unei banale asociaţii de idei, de anumite sunete sau imagini. El este întotdeauna în strânsă legătură cu tradiţia filosofică autentică orientală. Dar practicantul occidental nu are neapărat nevoie să se preocupe de filozofie. Totdeauna Ghidul spiritual competent va fi cel care posedă anumite chei, graţie cărora ştie că o anumită imagine, un anumit sunet sau un anumit gând i se va potrivi sau nu aspirantului, în funcţie de structura sa şi de continuitatea dezvoltării procesului de meditaţie.

o-MEDITATION-PRACTICE-facebookÎn prezent, mulţi oameni de ştiinţă fac cercetări de laborator şi urmăresc să înţeleagă, servindu-se de modelele neurocibernetice, cum funcţionează celulele cerebrale pentru a permite anumite manifestări ale minţii, cum ar fi: percepţia, memoria, emoţia. Este evident pentru oricine că o aceeaşi imagine mentală (pipa, de exemplu) va lăsa complet indiferent un tânăr care nu fumează decât ţigări, emoţionând totuşi foarte mult o femeie care şi-a pierdut de curând soţul iubit, fost fumător de pipă. Această evocare interioară, specifică de la caz la caz, va antrena anumite repercusiuni sau rezonanţe lăuntrice. Prin urmare vor surveni unele fenomene diferite de consonanţă subtilă inefabilă în sfera funcţionarii intime a celulelor cerebrale ale unui subiect în comparaţie cu cele care vor apărea la un altul.
Nu este deloc întâmplător că înţelepţii Extremului Orient care au acces la o tradiţie milenară secretă, cunoscând criteriile după care o anumită imagine mentală, un anumit sunet, o anumită idee sau culoare evocată lăuntric va mobiliza dominanta caracteristică a unei fiinţe umane, punându-i mentalul în starea cea mai favorabilă exersării meditaţiei profunde. Odată ce a evocat imaginea, sunetul, ideea sau culoarea, subiectul învaţă să experimenteze în mod liber gândul primar de impulsionare. Practicantul îşi lasă mentalul să manipuleze imaginea, sunetul sau, altfel spus gândul primar, fără eforturi sau sforţări tensionate de concentrarea lăuntrică.

Concentrarea

Dezvoltarea punctului de plecare a meditaţiei devine precum o spirală din ce în ce mai vastă, care se ridică într-o creativitate din ce în ce mai fină, din ce în ce mai bogată, din ce în ce mai detaşată de orice ambianţă prezentă sau trecută. În virtutea imuabilelor fenomene de rezonanţă mentală cu infinitul din afara sa (Macrocosmosul), gândul se izolează de tot ceea ce nu este el însuşi în acel moment. Este trăită o conştiinţă totală, eliberată de orice vigilenţă exterioară experienţei sale (inclusiv atenţia automatică reprezentată de controlul involuntar al activităţilor corporale).

Trupul abandonat astfel lui însuşi este în totalitate relaxat şi nu are nevoie decât să-şi menţină activităţile minime care permit supravieţuirea vegetativă. Astfel, într-o oarecare măsură este atinsă starea de YOGA, definită ca „o rezonanţă plenară cu nemărginirea divină, într-o conştiinţă individualizată, mai elevată şi mai detaşată acum într-un corp în totalitate relaxat”.
Să nu uităm că YOGA înseamnă, de fapt, fuziunea plenară între conştiinţa individuală şi conştiinţa divină universală, macrocosmică, fuziune pe care nimic nu o mai poate distrage, nici chiar senzaţia inconştientă a luminii, a temperaturii ambiante, a poziţiei corpului – ceea ce formează în mod obişnuit, când suntem treji, „zgomotul de fond” al conştiinţei noastre.

Dinamizarea cerebrală maximă

Cea mai simplă stare de relaxare interioară pe care un om o obţine în mod voluntar se traduce la electroencefalograf, atunci când are ochii închişi, prin apariţia unor unde regulate (alpha) cu amplitudinea medie, într-un ritm de 9-12 unde pe secundă. Se ştie că este suficient ca subiectul să deschidă ochii, chiar dacă rămâne în continuare destins psihic, pentru ca aceste unde să dispară şi să fie înlocuite de un ritm mai rapid, mai neregulat: aşa-zisul „ritm de bază”. S-a atribuit adeseori undelor alpha semnificaţia de „ritm de repaus”, iar ritmului de bază „ritm de activitate”.

Este de ajuns deci ca retina să intre în contact cu lumina din ambianţă, pentru ca aceasta să declanşeze în mod automat suficient de multă energie subtilă vigilentă, pentru a activa cortexul cerebral. Invers, este suficient ca, deşi ţinem în continuare ochii închişi, să ne gândim în mod sistematic şi activ la o problemă oarecare, pentru ca undele alpha să dispară. Este semnificativ să menţionăm însă că la subiecţii anxioşi sau foarte stresaţi, chiar dacă menţin ochii închişi, nu se ajunge, adesea, la apariţia undelor alpha.

beach-meditation
 În schimb s-a constatat că yoghinii în meditaţie pot să deschidă ochii şi chiar să-i menţină deschişi, fără ca prin aceasta undele alpha să dispară! Este un miracol? Trebuie să considerăm deci ca perfect posibilă ipoteza conform căreia aceste unde nu corespund repausului nostru privit în sensul său cel mai simplu, deoarece meditaţia yoghină nu este nici pe departe o oprire a activităţi psihice, ci, din contră, o perioadă de maximă creativitate superioară, în care fabulosul nostru potenţial cerebral este dinamizat şi folosit într-o măsură mult mai mare.

Secretul undelor theta

În sprijinul acestei ipoteze (a undelor alpha de o altă natură) se pot cita rezultatele doctorilor Das şi Gastaut care au înregistrat elecroencefalograma yoghinilor în timpul progresiei lor lăuntrice în meditaţie, punând în evidenţă câteva etape distincte. În primele minute, în care subiectul se află aşezat în postură, cu ochii închişi, sunt remarcate unde alpha obişnuite în cazul deconectării şi relaxării banale, care dispar odată cu deschiderea ochilor. Apoi, undele alpha sunt înlocuite de o activitate mentală rapidă, dovadă a „activităţii intelectuale”.

activebrain
Această etapă corespunde căutării imaginii, sunetului, culorii sau ideii punct de plecare şi începutului asociaţiilor mentale modulate pe care meditaţia le antrenează. În timp ce meditaţia interioară se dezvoltă, apar undele alpha specifice, care nu mai sunt blocate odată cu deschiderea ochilor.
Sub influenţa acestei activităţi mentale particulare din ce în ce mai ample şi euforice, se petrece ceva nou şi misterios în cortexul cerebral. Apar undele theta, mai lente, cu un ritm de 7-8 unde pe secundă, care gradat se vor extinde pe toată suprafaţa scalpului. Surprinzător, căci aceste unde apar în condiţii biologice cu totul diferite.

O stare biologică unicat

Condiţiile care par să se apropie cel mai mult de ceea ce ne interesează corespund unor experienţe ale savantului englez Grey Walter. Acesta a înregistrat în condiţii de laborator electroencefalogramele unor studenţi în timpul unor anumite stimulări, mâinile şi faţa lor erau mângâiate de o femeie deosebit de frumoasă (ceea ce, de fapt, Grey Walter numeşte „stimulare agreabilă”). Or, în timpul stimulării agreabile, acest savant a constatat înregistrarea unui ritm rapid martor al „activităţii” corticale în timp ce, imediat cu încetarea acestuia, el vede apărând un ritm theta! El a atribuit acestui ritm semnificaţia unui „scanning”, un fel de căutare aspiraţie în vid (a acelei plăceri brusc dispărute).

adult architecture black and white body
Fotografie de Pixabay pe Pexels.com

Se poate lansa deci ipoteza că apariţia undelor theta în cursul meditaţiei corespunde momentului în care mentalul oarecum detaşat, se mişcă „în vid”, liber acum de orice contact cu realitatea terestră. De altfel, absenţa blocajului undelor alpha la deschiderea ochilor e cea mai bună dovadă a acestei detaşări de lumea ambiantă, pentru a rezona amplu cu o lume nouă, spirituală, elevată, sublimă, cu care se află în inefabilă rezonanţă (acord). Astfel, electroencefalograma face dovada că meditaţia profundă este o stare biologică particulară extraordinară, o veritabilă transformare şi o amplificare uriaşă a funcţiilor cerebrale pe care nu o produc celelalte metode cum sunt hipnoza, autosugestia, relaxarea simplă sau chiar experienţele de condiţionare datorate sugestiei. Prin urmare, este evident că muşchii şi viscerele depind intim de gradul de conştiinţă, însăşi viaţa vegetativă fiind rapid şi considerabil modificată prin meditaţie.

Modificări spectaculoase

Acestea sunt în practică cele mai interesante şi au fost studiate în mai multe laboratoare universitare mari, pe subiecţi voluntari, în timpul unor perioade suficient de lungi pentru a permite studii comparative:

– 30 de minute de punere în stare, în timpul cărora subiectul ce meditează se obişnuieşte cu fotoliul laboratorului, cu aparatele aşezate în anumite zone ale corpului sau cu ustensilele necesare acestor înregistrări;
– de la 20 la 30 de minute de relaxare înainte de meditaţie;
– de la 20 la 30 de minute de meditaţie propriu-zisă;
– de la 20 la 30 de minute de repaus sau conştientizare ulterioară după meditaţie.

De îndată ce s-a obţinut starea de calm interior profund, apare o scădere a presiunii arteriale, o uşoară încetinire a ritmului cardiac şi respirator. Se constată însă că, odată cu intrarea în meditaţia propriu-zisă, apar anumite modificări remarcabile: presiunea arterială rămâne neschimbată, dar ritmul cardiac scade până la mai puţin de 30 de bătăi pe minut, iar respiraţia se diminuează în amplitudine şi în frecvenţă până când devine abia perceptibilă. Aceasta este dovada rezonanţei microcosmosului celui care meditează cu energii cosmice extrem de elevate ce îi compensează spontan aproape toate necesităţile interioare şi fac posibile „economii” surprinzătoare.

clear-light-yoga
 Meditaţia profundă face ca celulele să înceapă să „ardă” complet oxigenul, ceea ce este, după cum se vede, excelent pentru inimă. Un aspect fundamental se remarcă prin transformarea funcţionării biologice în însăşi intimitatea sa: consumul de oxigen scade rapid de la 251 cm3 pe minut (în faza de relaxare) la 211 cm3 pe minut. Acelaşi consum de oxigen va urca, în faza ulterioară meditaţiei, la 242 cm3 pe minut. La fel, eliminarea de gaz carbonic va trece de la 219 cm3 pe minut în faza de relaxare, la 187 cm3 pe minut în timpul meditaţiei profunde, pentru a reveni la 219 cm3 pe minut după meditaţie. Astfel, raportul eliminare de gaz carbonic / absorbţie a oxigenului rămâne neschimbat (excepţie: la sfârşitul meditaţiei, el înclină în favoarea unei creşteri proporţionale uşoare a eliminării de gaz carbonic). Ritmul intim al metabolismului este cel care s-a schimbat, prin diminuarea consumului de oxigen la nivelul ţesutului.
Dat fiind că eliminarea de gaz carbonic este în mod proporţional menţinută, aceasta declanşează, prin reflex involuntar, diminuarea ritmului respirator. Într-adevăr, dacă se face contraexperienţa de a se diminua în mod involuntar propriul ritm respirator, nevoia la nivelul ţesutului nu face decât să crească, căci gazul carbonic nu mai este deloc eliminat în cantitate suficientă. Se poate ajunge astfel, rapid, la o intoxicare şi experienţa nu poate fi menţinută fără tulburări grave.

Relaxare profundă

Savanţii au urmărit să înţeleagă semnificaţia acestei diminuări a consumului de oxigen la nivelul ţesutului. Se ştie că celulele dispun de două cicluri de funcţionare diferită: ciclul anaerobic, în care schimburile metabolice se efectuează în absenţa oxigenului liber, şi ciclul aerobic, în cursul căruia oxigenul este în mod direct „ars” de celulă prin operaţiile sale metabolice. Ţesuturile nu „aleg” în totalitate un ciclu mai mult decât celălalt. Ele funcţionează după un raport variabil anaerobioză/aerobioză, determinat de un întreg ansamblu de condiţii hormonale, nutritive etc. Concentraţia de acid lactic în sânge este un indice utilizat în practică pentru a aprecia importanţa proporţională a funcţionării anaerobe în raport cu aerobioza. Cu cât există mai mult acid lactic, cu atât mai mult funcţionarea metabolică generală este anaerobă. Eliminarea de acid lactic în timpul relaxării, înainte de meditaţie, este de 11,4 mg pe oră prin 100 cm3 de sânge circulant. În timpul meditaţiei, eliminarea de acid lactic trece de la 8 mg pe oră prin 100 cm3 de sânge circulant şi chiar la puţin timp după meditaţie el coboară încă la 7,3 mg/h în 100 cm3 de sânge circulant!

Se ştie că acidul lactic este produsul deşeu al contracţiei musculare şi se poate deci considera că diminuarea sa este datorată scăderii tonusului muscular. Este evident deci că deja din timpul fazei de relaxare tonusul este considerabil diminuat şi el nu se va schimba deloc în timpul meditaţiei. În timp ce procentajul de eliminare a lactatului, care este de 11,4 mg în 100 cm3 de sânge circulant la începutul relaxării, poate atinge 10, 25 mg în 100 cm3 de sânge circulant la sfârşitul relaxării. Dacă se face o relaxare suficient de prelungită, ea scade, dar nu cade într-un mod atât de brutal decât atunci când subiectul trece în „meditaţie profundă”.

O cale de salvare

Iată deci că meditaţia face să basculeze metabolismul general către aerobioză şi nu într-un mod simplu prin diminuarea tonusului muscular, ci printr-o acţiune mai intimă asupra comenzii metabolice. În cazul de faţă această comandă este de origine mentală şi merge la ţesuturi pe cale sistemului nervos autonom care acţionează modificând diametrul vaselor, influenţând secreţiile hormonale şi secretând el însuşi hormoni, dintre care noradrenalina este de o importanţă considerabilă (atât în organism, cât şi pentru funcţionarea creierului).

Se ştie acum că o asemenea creştere proporţională a aerobiozei este în mod special binefăcătoare şi în prezent nenumăraţi cercetători vor să găsească mijloace medicamentoase pentru a o obţine: acesta ar fi un tratament de calitate şi cu totul natural al muşchiului cardiac, permiţând chiar prevenirea infarctului şi tratarea anginei pectorale. Pe de altă parte, se ştie că neoplasmul este însoţit de viraj anaerobic al metabolismului. Este deci logic să gândim că aceste curbe de aerobioză nu ar însemna neapărat tratamentul cancerului, ci un mijloc util de a-l preveni. Aşadar este evident că meditaţia profundă obţine aerobioza prin frânarea activităţii simpatice, diminuarea noradrenalinei etc. La această diminuare a activităţii simpatice nu se poate ajunge doar prin voinţă: este o parte a sistemului nervos autonom şi toate experienţele care s-au făcut în vederea condiţionării şi frânării simpatice au arătat că acest reflex dificil de înscris se şterge foarte repede.
yoga-picMedicamentele care pe o altă cale (nenaturală) frânează simpaticul nu antrenează deviaţia aerobică a metabolismului. Altfel spus, meditaţia profundă realizată sistematic este o modalitate simplă şi absolut naturală ce declanşează în organism modificări benefice concertate, acolo unde terapeuţii noştri au adeseori doar efecte parţiale. Lăsând la o parte interesul pe care meditaţia poate să-l aibă în confruntarea cu cardiopatiile sau pe terenul fenomenelor canceroase, ea poate să joace un rol marcant chiar în existenţa noastră cotidiană. Mai mult decât atât, importanţa proporţională a anaerobiozei – importanţa noradrenalinei circulante – sunt indici ai procentului de anxietate şi agresivitate.

Antrenarea gradată şi practica perseverentă în întregime lipsită de pericole a meditaţiei profunde ar putea să devină pentru omul înţelept spaţiile verzi în universul viitor de poluare: o cale divină de salvare. Este metoda inefabilă prin care ne putem transforma şi îndumnezei conştiinţa. Cu siguranţă ne va oferi, în cele din urmă, iluminarea spirituală şi un puternic sentiment de siguranţă şi încredere în sine, pe care nicio altă conjunctură existenţială sau nu contează ce acumulare materială nu ni l-ar putea oferi.

Articol preluat din Revista YOGA MAGAZIN nr. 65


http://bit.ly/2Cz43uZ 


8 aspecte foarte interesante despre fericire


Te-ai întrebat vreodată ce te face cu adevărat fericit? Contul bancar? O stare bună de sănătate? O măsură mai mică la haine? Succesul copilului tău? Mulţi oameni cred că au nevoie de anumite obiecte pentru a fi fericiţi şi că fericirea va veni atunci când îşi vor atinge obiectivele propuse. Poetul francez Guillaume Apollinaire spunea: „Din când în când este bine să ne oprim din căutarea fericirii şi să fim fericiţi”.

http://bit.ly/2Cz43uZ

Poate că ar fi bine să iei şi tu o pauză şi să reflectezi asupra observaţiilor de mai jos. S-ar putea să-ţi schimbe modul de percepţie asupra fericirii!

1. Temperatura influenţează fericirea

Oamenii au tendinţa să asocieze fericirea cu zilele fierbinţi de vară, petrecute la malul mării. Cel mai probabil, această asociere este moştenită din copilărie, când vara însemna vacanţă şi distracţie pe toată linia. Oamenii de ştiinţă susţin că nu vremea caldă e cea care te face fericit. Din contră, temperatura ideală pentru fericire este 13,8 grade Celsius. Să ne bucurăm de toamnă!

2. Efortul egotic de a găsi fericirea te face mai puţin fericit

Paradoxal, cu cât încerci mai mult să fii fericit, cu atât vei deveni mai trist. Un studiu recent avansează ideea că valorificarea fericirii este un demers lipsit de… valoare! Şi asta pentru că oamenii care se străduiesc să-şi evalueze fericirea, ajung de cele mai multe ori să fie dezamăgiţi.

Happy-FamilyŞi atunci, care este soluţia? Răspunsul s-ar putea să te surprindă. Atunci când te preocupi de fericirea altora, ajungi să devii tu însuţi fericit. Studiile psihologice moderne şi însuşi Dalai Lama susţin că persoanele care se implică în activităţi de voluntariat în mod regulat sau care îşi ajută semenii într-un mod sau altul sunt mult mai împăcaţi cu sine şi ating un grad de satisfacţie mai mare în viaţă.

3. Bătrânii sunt mai fericiţi

Un alt studiu recent arată că un om devine mai fericit după vârsta de 50 de ani. Cercetătorii nu au reuşit să-şi explice exact cauza acestui fenomen. Unii susţin că vârstnicii ar avea parte de mai puţin stres şi motive de îngrijorare decât tinerii de 20-30 de ani. Alţii afirmă că bătrâneţea aduce înţelepciune şi, automat, fericire.

4. Fericirea e contagioasă datorită procesului de rezonanță pe care îl declanșează jur împrejur

Poţi răspândi tu însuţi fericirea sau o poţi lua de la oamenii din jurul tău. Cercetătorii au constatat că fericirea proprie este oarecum dependentă de fericirea anturajului. Dacă un prieten de-al tău este fericit, şi fericirea ta creşte cu 15%. Nefericirea este şi ea contagioasă, însă la un nivel mai redus. Şi asta pentru că suntem cu toţii interconectaţi. Alege compania oamenilor fericiţi dacă vrei să ai parte de mai multă fericire.

5. Banii pot cumpăra fericirea

Într-o anumită măsură, ce-i drept. Specialiştii de la Universitatea din Michigan din Statele Unite au constatat că nivelul fericirii provenit dintr-un venit mai mare nu are limite. Totodată, concluziile americanilor se opun studiilor anterioare, care susţineau că reprezentanţii clasei de mijloc, odată ce reuşesc să avanseze pe scara ierarhică şi ajung să câştige mai mulţi bani, nu devin mai fericiţi.

De aici rezultă două întrebări cheie: oamenii fericiţi produc mai mulţi bani? Sau banii sunt cei care îi fac pe oameni mai fericiţi? Un fapt este cert: persoanele cu o dispoziţie bună şi o atitudine pozitivă şi plăcută au mai multe şanse de succes şi avansare profesională decât cele care gândesc într-un mod nefast. În orice caz, este greu să-ţi imaginezi că cineva poate fi trist pe un iaht personal.

6. Zâmbetele sincere au darul de a te face mai fericit

Când te afli într-o pasă proastă, este destul de enervant să-i auzi pe ceilalţi spunându-ţi să zâmbeşti. Şi totuşi, ştiu ei ce ştiu. Studiile de specialitate au arătat că zâmbetele, chiar şi atunci când sunt forţate, îţi îmbunătăţesc starea de spirit şi te fac să te simţi mai fericit.

Psihologii susţin faptul că emoţiile pot fi reglementate prin expresii faciale. Ei au remarcat, de-a lungul mai multor ani de cercetare, că oamenii care au mimat expresii de frică sau teroare au experimentat o creştere a frecvenţei cardiace şi a temperaturii pielii. Pe de altă parte, persoanele care au afişat expresii faciale stenice, armonioase, au beneficiat de o transformare în bine a stării de spirit. De asemenea, vizionarea propriei reflexii în oglindă a avut un impact şi mai mare asupra stării emoţionale. Concluzia: dacă îţi doreşti să te simţi mai fericit, nu este necesar decât să îţi zâmbeşti în oglindă.

7. Momentele de nostalgie elevată îţi îmbunătăţesc starea de spirit

Vizionarea unei reluări a spectacolului sau filmului preferat, reascultarea unui cântec din tinereţe sau privitul fotografiilor vechi, toate aceste acţiuni au un impact benefic asupra stării de spirit şi a bunăstării. Dacă te simţi singur, încearcă să revezi un film sau un serial care ţi-a plăcut în studenţie sau să savurezi o mâncare care îţi reaminteşte de perioadele frumoase ale copilăriei sau adolescenţei.

12-secrete-ale-oamenilor-fericiti

8. Marile evenimente nu contează chiar atât de mult pe cât crezi

Mulţi oameni depun eforturi mari pentru a-şi îndeplini cele mai arzătoare dorinţe sau petrec timp îndelungat în aşteptarea unor evenimente importante, dar se dovedeşte că fericirea provenită din cumpărarea unei case sau câştigarea la loterie, de exemplu, este temporară. Un studiu interesant a comparat nivelul de fericire resimţit de două categorii de persoane situate, aparent, la extreme: câştigătorii la loterie şi persoanele care au devenit paralizate în urma unor accidente. Evident, au existat diferenţe importante la începutul studiului, însă, un an mai târziu, s-a dovedit că paraplegicii erau la fel de fericiţi ca şi cei care câştigaseră la loterie.

Hand drawing unhappy and happy smileys on blackboard

Prin urmare, dacă tu crezi că vei fi mai fericită slăbind 10 kg sau când copilul tău va veni acasă cu nota 10 la teza la matematică, trebuie să fii conştientă că este vorba de o fericire temporară. Cel mai important este să te simţi bine în propria piele şi să fii recunoscător pentru ceea ce ai.

Fericirea nu este ceva gata făcut, ea vine din faptele tale”, ne învață Dalai Lama.

sursa-yogaesoteric.net


ccc