Leguma minune care restabilește vederea, reduce inflamațiile și întărește inima


Țelina nu este numai delicioasă, ci și foarte utilă! Merită să includeți în meniul vostru această legumă uimitoare! Țelina este una dintre cele mai răspândite legume și, în același timp, una dintre cele mai sănătoase. În plus, ea conține puține calorii. Pot fi consumate toate părțile țelinei – începând de la semințe și terminând cu frunzele. Această legumă sănătoasă conține multe minerale și vitamine, are un conținut ridicat de acid folic și potasiu – tot ceea ce are nevoie organismul pentru a-și îndeplini în mod optim funcțiile. Conținutul ridicat de vitamina C întărește sistemul imunitar.

http://bit.ly/2Cz43uZ

Iată principalele motive care vă vor arăta de ce este necesar să includeți țelina în dieta zilnică:

1. Tratează infecțiile vezicii urinare
Țelina poate ajuta la eliminarea calculilor biliari din organism și vindecarea infecțiilor vezicii urinare, datorită proprietăților sale diuretice și antiinflamatorii.

2. Îmbunătățește sănătatea articulațiilor
Țelina poate ajuta la vindecarea gutei, artritei și artritei reumatoide, datorită proprietăților sale antiinflamatorii și de combatere a edemelor și durerilor. În acest scop este indicat să se consume un pahar de suc de țelină zilnic.

3. Reduce inflamația
Țelina are proprietăți antiinflamatoare uimitoare. Substanța cea mai utilă este luteolina, care reduce inflamația în hipocampus – o zonă a creierului asociată cu memoria.

4. Menține în limite normale tensiunea arterială
Potasiul din țelină poate fi util în scăderea tensiunii arteriale. Ftalidele pe care le conține au tendința de a relaxa mușchii din jurul arterelor și de a permite vaselor de sânge să se dilate, reducând astfel tensiunea arterială.Illustration of electrical activity of the human heart

5. Reduce nivelul de colesterol
Ftalidele pot reduce, de asemenea, nivelul colesterolului nefast (LDL) din organism. Pentru aceasta este necesar să fie consumate doar două tulpini de țelină pe zi.

6. Este un diuretic natural
Conținutul ridicat de minerale, în special de potasiu și sodiu, din țelină, fac această legumă un diuretic puternic. Astfel, poate ajuta la eliminarea toxinelor și la reglarea nivelului lichidelor din trup.

7. Îmbunătățește digestia
Țelina este bogată în apă și fibre insolubile și, din acest motiv, previne constipația și stimulează digestia.

8. Îmbunătățește sănătatea ochilor
Nutrienții din țelină protejează și îmbunătățesc starea de sănătate a ochilor. Doar o tulpină de țelină conține aproximativ 10% din doza zilnică recomandată de vitamină A, care este esențială pentru sănătatea ochilor.

Beautiful-Eyes

9. Posedă proprietăți anti-îmbătrânire
Țelina conține antioxidanți puternici, precum și vitaminele A, D și C și alți nutrienți. Vitamina E hidratează pielea, iar antioxidanții împiedică îmbătrânirea pielii și o protejează de substanțele nocive.

sursa-yogaesoteric.net


ccc

Orice boală are o cauză, iar anularea cauzei face sa dispară efectul (boala)


Când suntem întrebați ce ne dorim cel mai mult de la viață, majoritatea dintre noi răspundem „sănătate”. Cu toate acestea, pe câți dintre noi ne preocupă cu adevărat sănătatea? Numai atunci când e prea târziu și ne îmbolnăvim intrăm în panică. Evident că cel mai bine ar fi să ne trăim viața evitând îmbolnăvirea. E necesar doar să știm că fiecare boală are o cauză, uneori chiar mai multe. Cunoscând cauzele bolilor putem să evităm îmbolnăvirea și să ne menținem starea de sănătate.

Deoarece dogmele vechii școli de nutriție persistă și în prezent, este greu de acceptat că de fapt bolile apar din cauza deficitului cronic de nutrienţi naturali (cauzat de producerea industrială a alimentelor). Se crede în mod eronat că foarte multe boli au drept cauză excesul de grăsimi din alimentație. Astăzi, persoanelor supraponderale li se induce ideea că s-au îngrășat din cauză că au mâncat prea mult şi prea gras. În realitate, obezitatea este o boală metabolică ce apare atunci când se consumă substanţe şi alimente procesate în locul celor naturale.

În afară de făina rafinată şi zahărul rafinat, grăsimile procesate „moarte”, cum ar fi margarina şi uleiurile rafinate, au și ele un rol nefast. Dacă ne gândim că e nevoie să mâncăm cel puţin 1,5 kg de sfeclă de zahăr pentru a obţine echivalentul a 100 g de zahăr alb rafinat, este clar cum, cu astfel de nutrienţi foarte concentraţi care nu se găsesc în natură, obezitatea apare foarte uşor, fără a mânca mult. Cele 100 g de zahăr fabricat pot fi uşor ascunse în alimente, fără ca noi să ne dăm seama. În schimb, un om poate mânca alimente naturale în cantităţi nelimitate fără ca greutatea sa să crească, deoarece aceste alimentele nu conţin substanţe concentrate, ci toţi nutrienţii vitali pentru asimilarea lor completă de către organism.

Grăsimea nu îngrașă

Este foarte important de ştiut că surplusul de grăsime al unei persoane obeze nu este consecința ingerării de grăsimi. Omul are un metabolism complex, astfel încât alimentele se transformă atunci când sunt ingerate şi apoi sunt eliminate. Este la fel de absurd să spui că grăsimea ingerată se transformă înapoi în grăsime, ca şi dacă ai afirma că spanacul ingerat devine din nou spanac! Sau dacă ai spune că unei persoane chele poate să-i crească părul la loc pur şi simplu mâncând păr! Părul nu este făcut din păr, la fel cum nici ţesutul adipos din organism nu creşte din grăsimea ingerată.cccRecomandarea ca o persoană obeză să-şi reducă aportul de grăsimi e greşită. O persoană obeză are nevoie să mănânce suficiente grăsimi, însă naturale. Grăsimile naturale conţin vitamine liposolubile şi acizi graşi nesaturaţi. Acestea vor fi digerate ușor şi descompuse în produsele finale: acid carbonic şi apă. Prin urmare, consumul de grăsimi naturale (untul, uleiul presat la rece) este important. E necesar ca grăsimile obținute prin rafinare – uleiurile din supermarket, margarina şi/sau grăsimile artificiale – să fie evitate cu stricteţe.

Colesterolul cel de toate zilele

Colesterolul din grăsimi nu cauzează infarctul! Ce este valabil pentru obezitate este, în principiu, valabil şi pentru prevenirea şi tratarea altor boli moderne legate de nutriţie, în special atacurile de cord, care nu apar de la consumul de alimente ce conţin colesterol, aşa cum se credea până nu demult. Dimpotrivă, colesterolul este o substanţă indispensabilă, produsă chiar de organism. Prin urmare, sănătatea omului nu depinde de cantitatea de colesterol ingerat. Dar dacă ingerăm o cantitate considerabilă de alimente ce conţin colesterol, organismul se reechilibrează, producând mai puţin. Depozitele patologice de colesterol care apar la infarct şi arterioscleroză au la fel de puţin de-a face cu colesterolul din alimentație precum are de-a face conţinutul în calciu al alimentelor cu depunerile de calciu. Astfel de depozite rezultă dintr-o lipsă cronică de substanţe nutritive naturale, cauzată de consumul de alimente procesate și de un aport prea mare de proteine animale.

Alimentaţia greşită ne îmbolnăveşte!

Ne îmbolnăvim din cauza alimentaţiei greşite. În ziua de azi, citim şi auzim peste tot că oamenii se îmbolnăvesc pur şi simplu din cauza supra-alimentării. Este o afirmaţie ce poate fi contrazisă printr-o simplă observaţie, şi anume că oamenii au mâncat dintotdeauna cu plăcere. Natura ne-a înzestrat cu foame şi cu apetit. Oamenii au urmărit mereu să-şi satisfacă instinctele: foamea, setea, dorința sexuală… Este stupid să presupunem că abia în timpurile moderne oamenii au descoperit bucuria de a mânca şi mănâncă prea mult. Acest fapt nu poate fi explicaţia bolilor. Diferenţa între prezent şi „pe vremuri” este că astăzi avem producţie industrială și alimente concentrate, care nu au existat niciodată „pe vremuri”. Şi tocmai aceste alimente cauzează boală.

Proteina vegetală este sănătate!

Faptul că este în continuare luată în considerare teoria depășită conform căreia omul nu ar putea supraviețui fără să se hrănească cu proteine animale este un factor responsabil de starea precară de sănătate a multor oameni. Opinia că alimentele provenite din vegetale nu ar fi complete ca valoare nutritivă, deoarece nu ar conţine toţi aminoacizii esenţiali vieţii a fost infirmată. O proteină are o valoare nutritivă completă atunci când conţine toţi aminoacizii esenţiali. Compoziţia proteinelor în diferiţi aminoacizi variază considerabil în fiecare aliment care conţine proteine. Întrucât omul nu trăieşte dintr-un singur fel de mâncare, aminoacizii se completează reciproc într-un mod minunat. În special combinaţia de proteine din cereale şi alte vegetale garantează o aprovizionare suficientă cu proteine. Condiţia este ca o anumită cantitate din proteinele ingerate să fie crudă.healthy-foods-hd-wallpapers-1-2Deşi de mult timp este cunoscut din cercetările în chimie faptul că proteinele vegetale au o valoare nutritivă completă, din păcate, pe scară largă se afirmă exact opusul. Aceasta se explică prin faptul că durează mai mult decât o viaţă de om să transformi dogmele false. Adevărul este însă că proteinele vegetale au aceeași valoare nutritivă ca și proteinele animale.

Nu avem nevoie de proteinele animale!

În Germania de azi, oamenii mănâncă de opt ori mai multă carne decât acum 100 de ani. În 1890, consumul mediu de carne pe cap de locuitor era de numai 12 kilograme. În 1980 crescuse la 90 de kilograme! Acest supraconsum de proteine este în mare parte responsabil pentru creşterea incidenţei bolilor care afectează aparatul locomotor. În Germania, peste 20 de milioane de oameni suferă de tulburări reumatice – artroză, artrită, hernie de disc, probleme cu coloana etc. Reumatismul a devenit chiar o maladie naţională. De asemenea, creşterea numărului de alergii poate fi asociată cu consumul excesiv de carne, pește şi mezeluri. Iar laptele este cel mai mare vinovat în cazul infecţiilor frecvente. Evitând proteinele animale, putem elimina sensibilitatea la astfel de boli. Conform cercetărilor prof. Kollath, proteina încălzită îşi pierde proprietăţile naturale. Devine „ne-naturală” (sau procesată). De aceea este bine să mâncăm zilnic proteine neîncălzite, cel mai simplu fiind să consumăm proteine crude, adică vegetale! Dacă privim regnul animal, vedem că toate animalele, indiferent dacă sunt carnivore sau erbivore, consumă hrană crudă şi mor atunci când sunt alimentate doar cu mâncare gătită. Înainte, se credea că distrugerea vitaminelor prin încălzirea alimentelor ar fi cauza, dar acum ştim că, de fapt, și denaturarea proteinelor prin încălzire este cauza.

closeup photo of bunch of fruits
Photo by rawpixel.com on Pexels.com

Pentru a obţine suficiente proteine naturale şi vitale, e necesar să fie consumate zilnic alimente vegetale netrecute prin foc – fructe, legume și cereale integrale. Dacă acest aport este îndeplinit, nu mai este nevoie să ne facem griji cu privire la necesarul de proteine. Este important să reţinem că omul are nevoie de mult mai puţine proteine decât se crede, adică de doar de 2% din aportul său zilnic de alimente. Cu toate acestea, dacă examinăm aportul mediu de proteine al omului modern, vom vedea că acesta este cu mult mai mare decât avem, practic, nevoie.

Laptele matern conţine cantitatea ideală de proteine

Laptele matern este cea mai bună unitate de măsură a cantității necesare de proteine pentru organismul uman. Acesta este atât de complex şi complet, încât, în mai puţin de un an, un bebeluş îşi poate dubla greutatea – semn clar că laptele mamei este alimentul perfect, care conţine tot ce este necesar creşterii şi dezvoltării armonioase a copilului. Cu toate acestea, laptele matern conţine doar 2% proteine! Astfel, putem presupune pe bună dreptate că un adult – care, la urma urmei, nu mai creşte – se poate descurca foarte bine cu mai puţin de 2% proteine. Dar este important să fim prudenţi chiar şi aici, pentru că este necesar ca aceste proteine să provină din regnul vegetal și să nu fie denaturate prin încălzire.

Laptele pasteurizat

Pentru a fi pasteurizat, laptele este încălzit la 70°-80°C, cu scopul de a ucide bacteriile. Prin urmare, îşi pierde total valoarea nutritivă de lapte crud. În cazul în care e nevoie ca laptele să reziste o perioadă mult mai lungă de timp înainte de a fi consumat, este încălzit până la 150°C. În consecinţă, acesta nu este doar denaturat, ci și lipsit de vitamine. Ar fi bine să nu-l consumăm, deoarece este la fel de dăunător pentru sănătate ca şi alimentele fabricate industrial.

Setea determină cantitatea de apă pe care e necesar să o bem

Aşa cum foamea determină cantitatea potrivită de mâncare pe care o mâncăm, şi setea determină cantitatea necesară de lichide pe care o ingerăm. Instinctul reglează admirabil aceste procese. Există astăzi o teorie conform căreia omul ar fi bine să bea 2-3 litri de lichide pe zi. Respectarea acestui sfat creează probleme, pentru simplul fapt că, prin mâncare, care oricum conţine 70-80% apă, omul consumă deja 1-2 litri zilnic. În cazul în care bem o cantitate în plus fără să ne fie sete, îngreunăm funcţionarea rinichilor, inimii, circulaţiei şi ficatului. Rinichii nu sunt o sită prin care fluidele curg pur şi simplu. Nu pot fi clătiţi. Rinichii muncesc din greu ca să elimine fiecare picătură. În cazul pietrelor la rinichi, dacă bem prea mult, are loc o diluare a aşa-numiţilor coloizi protectori care, de fapt, ne protejează de formarea pietrelor.

Patru alimente ar fi necesar să le evitam şi alte patru ar fi util ba chiar benefic să le consumăm zilnic

Cele patru alimente care este necesar să fie evitate sunt:
1. Produsele făinoase rafinate
2. Zaharurile rafinate
3. Toate grăsimile rafinate (margarină, uleiurile rafinate)
4. Pentru cei cu sensibilitate la stomac, intestine, ficat şi vezica biliară: toate sucurile obţinute din fructe sau legume, indiferent dacă sunt de casă sau cumpărate, compoturi sau fructe uscate.

Alimentele care este binevenit să fie consumate zilnic sunt:
1. Pâinea de casă integrală, dacă este posibil, de diferite tipuri(din cereale proaspăt măcinate)
2. Trei linguri de cereale proaspăt măcinate, ca terci
3. Un fel de mâncare din alimente proaspete – fructe crude, salate şi legume crude
4. Grăsimi naturale, cum ar fi untul şi uleiurile presate la rece (de primă presă).fruits

Orice boală are o cauză

Pe vremuri, oamenii obișnuiți nu știau nimic despre calorii, proteine, grăsimi sau carbohidrați. Erau sănătoși, deoarece mâncau doar ceea ce producea pământul. Adevărul trist este că în ultimele decenii sunt tot mai multe persoane bolnave. Motivul pentru creșterea enormă a îmbolnăvirilor constă în faptul că știința medicală se ocupă exclusiv de tratarea simptomelor bolii și neglijează investigarea și eliminarea cauzei. Cu alte cuvinte, medicul nu știe cauza reală a bolii pacientului, nici chiar atunci când bolnavul suferă de mai mulți ani. Și cum se poate vindeca o persoană de vreo boală atâta timp cât nu-i cunoaște cauzele? De aceea este foarte important ca pacienții să fie informați de către medic în această privință.

Potrivit noii școli de nutriție, valoarea nutritivă a alimentelor nu se mai măsoară în funcție de conținutul lor caloric, ci în funcție de vitalitatea și naturalețea lor. Acest fapt înseamnă că cine mănâncă „alimente naturale” nu e nevoie să se îngrijoreze de numărul de calorii sau de cantitățile de grăsimi, proteine și carbohidrați ingerate.

blueberry raspberry dragon fruit
Photo by rawpixel.com on Pexels.com

Școala modernă a demonstrat în mod clar că aceste substanțe nutritive se găsesc doar în alimentele naturale, care conțin substanțe biologice active, asimilabile de către organism: vitamine, minerale, grăsimi, oligoelemente, enzime (substanțe care se formează în celule prin fermentație), acizi grași nesaturați, arome și fibre. Numai atunci când substanțele nutritive naturale sunt menținute în proporții corecte în produsele alimentare putem vorbi de o valoare nutritivă completă, iar aceasta este condiția pentru a avea o stare bună de sănătate. Deși acest fapt sună simplu, se impune să facem următoarea precizare: substanțele nutritive conținute în alimentele naturale pot fi foarte ușor modificate, deteriorate sau distruse prin procesare – degenerare cauzată de încălzire, conservare sau/și prelucrare. De aceea, este foarte important ca alimentele să fie clasificate în funcție de valoarea lor biologică și nu în funcție de calorii și substanțe nutritive, așa cum impune legislația în vigoare privind etichetarea.

sursa-yogaesoteric.net


ccc

Calea către o sănătate perfectă: echilibrul între acid și alcalin


Chiar dacă noi suntem inconștienți sau nepăsători în ceea ce privește stilul nostru de viață, trupul nostru este capabil de unele eforturi impresionate, de nebănuit, pentru a menține starea de echilibru a unor funcții esențiale pentru a supraviețui. De multe ori micile simptome, cum ar fi durerile de cap, unele ameţeli sau amorţeli etc, sunt avertizări pe care trupul ni le oferă cu privire la dezechilibrele prezente în organism.ccc

Un astfel de dezechilibru se poate produce și în ce priveşte pH-ul sângelui, echilibrul între aciditate şi alcalinitate. În mod normal pH-ul sângelui ar trebui să se situeze între valorile de 7,34 – 7,45 pe o scală între 0 şi 14, unde 0 este foarte acid şi 14 este foarte alcalin. Pentru a menține acest echilibru trebuie să avem în vedere atât o dietă echilibrată, dar și o stare de spirit preponderent optimistă, benefică.

Despre detoxifierea trupului prin utilizarea plantelor de leac, a postului, a masajului, a băilor de abur şi a hranei potrivite în scopul alcalinizării a vorbit pentru prima oară renumitul Edgar Cayce, în anii 1940. Apoi, în anii 1990 doctorul Theodore A. Barody a susținut în cartea sa, devenită un bestseller internațional Alkalize or die (Alcalinizați-vă sau veți muri), că majoritatea bolilor au drept cauză esențială deșeurile acide din organism. În 2010 doctorul Robert Young, care a devenit ulterior unul dintre cei mai cunoscuți promotori ai alcalinizării, a publicat cartea The pH miracle (Miracolul pH-ului) în care a prezentat concluziile anilor de studiu despre aciditatea sângelui, afirmând că aciditatea afectează însăşi viaţa și se află la baza tuturor bolilor şi îmbolnăvirilor.

art back view black and white dark
Photo by Matheus Bertelli on Pexels.com

Nutrienţii din alimente (carbohidraţi, proteine, lipide etc.) sunt purtați de sistemul sanguin către celulă, care cu ajutorul oxigenului (inspirat prin plămâni şi adus tot de sânge) îi „arde” şi astfel îi oferă trupului energie. Rezidurile care rămân în urma acestei operațiuni sunt constituite din apă, dioxid de carbon ce este expirat de plămâni și unele săruri. Hrana considerată „bună” sau „rea” pentru noi este apreciată și în funcție de cantitatea şi calitatea deşeurilor (sărurilor) produse: alcaline sau acide. Orice substanţă ce intră în trup produce fie reziduuri alcaline, fie acide.

Aciditatea şi alcalinitatea unei substanţe este măsurată cu ajutorul pH-ului (potenţialul de hidrogen) pe o scală logaritmică de la 0 la 14. Fiecare număr din această scală reprezintă logaritmul concentrării ionilor de hidrogen. La valoarea 7 substanța este considerată neutră, sub 7 este considerată acidă iar peste 7 este considerată alcalină. Substanța acidă este cea care eliberează ioni de hidrogen (H+) într-o soluție sau mediu, iar substanța bazică cea care preia, îndepărtează H+, eliberând radicalul hidroxid OH-. Acesta din urmă este foarte important întrucât de el se „cuplează” mineralele considerate alcaline, generând hidroxid de potasiu, de sodiu şi de calciu – KOH, NaOH, Ca(OH)2 – care păstrează oxigenul. Iar oxigenul este „combustibilul” de bază al trupului.

Există alimente ce generează săruri (reziduuri) alcaline şi alimente ce generează săruri acide pe care le vom prezenta pe larg în lista alimentelor din acest articol. Pentru a putea trăi, sângele şi celulele noastre trebuie să fie uşor alcaline (sângele are pH-ul de 7,365). Pentru a-şi păstra alcalinitatea, organismul nostru face o mică „scamatorie” prin care convertește reziduurile acide în reziduuri acide solide. Dacă trupul poate menține aceste reziduuri nediluate, le poate stoca pe o perioadă nedeterminată, neafectând pH-ul în restul corpului. Aşa că le stochează într-o multitudine de locuri şi moduri, inclusiv în grăsime. Îngrășarea poate fi rezultatul necesității reziduurilor acide de a avea un mediu de stocare. O parte din aceste reziduuri sunt depozitate în ţesuturile unde există o circulaţie mai slabă a sângelui: burta la bărbaţi, şolduri la femei, încheieturi, articulaţii, anumiţi muşchi – la ambele sexe. Deşeurile pe care nu le eliminăm devin deşeuri solide precum colesterolul, acizii graşi, acidul uric, pietre la rinichi, la bilă, uraţi, fosfaţi, sulfaţi, diverse formaţiuni cristaline, ce se acumulează în trup. Iar aceasta se traduce prin hiperaciditate, care duce la boală (îndeosebi reumatism, arteroscleroză, osteoporoză, gută) şi îmbătrânire accelerată.

Consecinţele unei acidităţi mărite a organismului sunt: trupul nu mai absoarbe corect vitaminele şi mineralele, celulele au carenţe nutriţionale, este dificilă repararea celulară şi eliminarea metalelor grele, tumorile pot creşte mai repede, poate apărea artrita reumatoidă, fibromialgia, sindromul de oboseală cronică, osteoporoză, diabetul, lupusul, tuberculoza, hipertensiunea arterială, valorile ridicate de colesterol, bolile cardiace, cancerul, eczemele, acneea, pietrele la vezica biliară, herniile, anxietatea, tulburările de comportament, insomniile, nervozitatea, palpitațiile şi durerile musculare.

Diverși cercetători care au căutat să afle ce declanșează apariția cancerului au ajuns la concluzia că aciditatea este una dintre cauzele primare. Răsplătit cu premiului Nobel pentru Medicină, dr. Otto Heinrich Warburg (1883-1970) a demonstrat că toate formele de cancer sunt caracterizate de două condiții de bază: acidoza şi hipoxia (lipsa de oxigen). A descoperit, de asemenea, că celulele canceroase sunt anaerobe (nu respiră oxigen) şi nu pot supravieţui în prezenţa nivelurilor ridicate de oxigen. Conform doctorului Warburg „toate celulele normale cer în mod absolut oxigen, însă celulele canceroase pot trăi fără oxigen – este o regulă fără excepţie. Ţesuturile canceroase sunt ţesuturi acide, în timp ce ţesuturile sănătoase sunt ţesuturi alcaline”.

PH-ul unor alimente
Cum se poate echilibra şi alcaliniza organismul?

ALCALINITATE PRIN DIETĂ: reducerea ponderii alimentelor acide şi creșterea ponderii celor alcaline. Se consideră că un raport 80% alimente alcaline – 20% alimente acide este corect. Alimentele se pot împărți în două mari categorii: alimente care produc reacții acide în organism şi alimente care produc reacții alcaline. Acest lucru nu este neapărat legat de pH-ul alimentului în sine. Alcalinitatea este cel mai mare agent de detoxificare a organismului, aşa încât alimentele care produc alcalinitate vor detoxifica organismul. Cu cât un aliment va determina o alcalinitate mai ridicată, cu atât detoxificarea va fi mai profundă. În general, fructele sunt un exemplu de alimente de alcalinizare. Elementele componente alcaline ale fructelor sunt utilizate şi pentru a hrăni organismul. Ele sunt cu adevărat regeneratoare.

Alimentele de acidificare încetinesc, inhibă sau blochează procesul de detoxificare. Ele sunt inflamatoare şi formează mucozități în organism, provocând, în final, lezarea țesuturilor. Acizii pot deveni radicali liberi, provocând leziuni tisulare dacă nu sunt legaţi de un antioxidant (care este alcalin) şi eliminaţi. Cu toate acestea, acizii sunt necesari în desfășurarea proceselor de ionizare şi oxidare. Dieta ar trebui să conţină în proporţie de cel puţin 80% alimente care produc alcalinizare.

ALIMENTE CARE FORMEAZĂ MEDIU ALCALIN

  1. Vegetalele cu frunze verzi sunt recunoscute ca fiind cele mai alcalinizante pentru trup. Frunzele verzi sunt cea mai bună sursă de minerale alcaline, au un conţinut ridicat de fibre vegetale, au proprietăţi calmante şi antistres şi sunt cea mai bună sursă de clorofilă.
  2. Fructe: ananas proaspăt, avocado, banane coapte, caise, căpşuni, cireşe, curmale, fructul pasiunii, grapefruit, guava, kiwi, lămâi coapte, lămâi verzi, mandarine, mango, mere, merişor, nectarine, nucă de cocos proaspătă, papaya, pepene – toate soiurile, pere, piersici, portocale, rodii, smochine, stafide, struguri, tamarind, zmeură. Paradoxal, caracteristica tipică a fructelor alcaline este aceea că ele conţin o componentă acidă, cum ar fi acidul citric, ceea ce trebuie să fie neutralizat de către trup pentru a extrage şi utiliza mineralele alcaline.
  3. Vegetale:
    andive, anghinare, ardei gras, arpagic, avocado, bame, broccoli, cartof alb, cartof dulce, castane comestibile, castravete, ceapă, ciuperci, conopidă, creson, dovlecel, fasole limă, fasole verde boabe, frunze de cicoare, germeni de cereale, gogoşari, gulie, hrean, lăptuci, lucernă, măcriş, mărar, măsline coapte, mazăre verde, morcovi, muguri de bambus, nap, păpădie, păstârnac, pătrunjel, porumb dulce, praz, ridichi, roşii coapte, rucola, salată chinezească, salată verde, sfeclă roșie, spanac, sparanghel, ştevie verde, ţelină, usturoi, varză de Bruxelles, varză roşie şi albă, vinete
  4. Produse lactate: kefir, lapte bătut, zer
  5. Nuci, alune și sâmburi: castane, migdale, sâmburi de dovleac, susan
  6. Cereale: hrișcă, mei, quinoa
  7. Alte alimente care formează mediu alcalin:
    alge, apă cu lămâie, ceai verde, cidru de mere, condimentele din plante naturale, gălbenuş de ou, miere (în cantități moderate), miso (un produs din soia fermentată), oţet, polen, soia, ulei de măsline, uleiuri comestibile presate la rece

ALIMENTE CARE FORMEAZĂ MEDIU ACID

  1. Fructe:afine, banane verzi, coacăze, fructe conservate, fructe uscate, glazurate, merișor, mure, prune, prune uscate
  2. Vegetale:ardei iute, fasolea uscată, linte, rubarbă, varză de Bruxelles
  3. Produse lactate:  brânză de orice fel, cașcaval, lapte fiert, la cutie etc.
  4. Nuci, alune și sâmburi: Toate, cu excepția celor care formează un mediu alcalin.
  5. Cereale: Toate, cu excepția celor enumerate la cerealele ce formează un mediu alcalin.
  6. Alte alimente care formează mediu acid: albuş de ou, alimente prăjite, conservate, fierte (mâncare gătită), arome artificiale, băuturi alcoolice, băuturi carbogazoase, bomboane, cacao, cafea, carne, ciocolată, dulciuri, coloranţi artificiali, gemuri, jeleuri, marmeladă, dulceaţă, îngheţată, maioneză, măsline în saramură, medicamente, murături, oţet de vin, pâine, prăjituri, fursecuri, biscuiţi săraţi, paste făinoase, produse de panificaţie, orez alb şi brun, tărâţe de grâu, linte, produse din făină, prăjituri cu orez, plăcinte, tapioca, tutun

ALCALINITATE PRIN GÂNDURI ŞI EMOŢII BENEFICE: Echilibrul emoțional favorizează o stare alcalină

Dacă dorim să ne păstrăm, să ne îmbunătățim sau să ne recuperăm starea de sănătate, trebuie să acționăm și în ceea ce privește emoțiile și gândurile noaste. Starea alcalină este un stil de viaţă. Atunci când optimismul, buna dispoziție, veselia debordantă, bucuria de a trăi sunt stările noastre permanente, ne aflăm mereu în rezonanță cu energiile benefice, minunate ale Universului și suntem într-o stare de armonie și de sănătate și păstrăm o stare alcalină în trup, generatoare de bunăstare şi echilibru.

Studii recente au demonstrat că emoţiile negative pot provoca chiar mai multă aciditate decât ceea ce mâncăm sau bem. Emoţiile negative pot avea multe cauze şi multe forme şi generează în organism un stres, iar stresul generează aciditate. De aceea este foarte important să acordăm atenţia cuvenită acestor aspecte. Ceea ce mâncăm şi bem, împreună cu emoţiile și gândurile noastre sunt importante pentru a ne recupera echilibrul interior.

Bucuria, râsul, fericirea, relaxarea, odihna şi somnul, practica ASANA-elor și a diverselor tehnici de PRANAYAMA, precum și meditația creează alcalinitate. Posturile yoga trupești (ASANA-ele) ne energizează și ne oxigenează întregul trup, ne ajută să ne fortifiem şi să devenim mai flexibili, ne întăresc sistemul cardiovascular, oasele şi articulaţiile. Yoga îmbunătățește metabolismul, normalizează presiunea sanguină, echilibrează nivelul trigliceridelor din sânge şi nivelul de insulină. În schimb, grijile, supărarea, ura, invidia, bârfa, frica, lipsa de somn, deshidratarea și zgomotul creează aciditate.

ALCALINITATE PRIN OXIGENARE: Să petrecem timp în natură!

În natură, într-un mediu curat şi oxigenat există mai mulţi ioni negativi, numiţi şi „vitamine ale aerului”, iar în unele regiuni din natură (la munte, pe malul mării sau lângă cascade de apă) unde apa se află într-o continuă mişcare, proporţia ionilor din aer este de 2.000 ioni negativi faţă de 1.000 ioni pozitivi pe cm3.

S-a constatat că acest raport este cel mai benefic pentru fiinţa umană. Doctorul Albert Kruger a descoperit că ionii negativi măresc rata vitezei de oxidare a serotoninei din sânge, reduc nevroza şi anxietatea, măresc apetitul, pofta de viaţă şi tonifică organismul. În oraşe, în marile aglomerări urbane, datorită gazelor de eşapament, a fumului de ţigară, smogului industrial, antenelor de telefonie mobilă etc, se creează un mediu extrem de nociv, încărcat cu ioni pozitivi. Acest mediu nociv favorizează starea de aciditate a organismului.

sursa-yogaesoteric,net


cropped-2560x1440-white-solid-color-background1.jpg
click aici

Asigură-ți o viață lungă, determinând organismul să producă mai multă melatonină. Află cum!


Cu siguranță, ai auzit despre hormonul somnului – melatonina. El mai este numit și hormonul vieții și longevității. Melatonina este produsă în mod firesc în organism, provine și de la unele alimente sau poate fi introdusă în organism sub formă de medicamente și suplimente.

http://bit.ly/2Cz43uZ

Cum este produsă melatonina? Melatonina este produsă de epifiză (glanda pineală). Sub acțiunea razelor solare aminoacidul triptofan se transformă în serotonină, care în timpul nopții se transformă în melatonină. Din acest considerent, este important în fiecare zi să petreci cel puțin jumătate de oră afară. Însă aproximativ 70% din melatonină este produsă în timpul nopții. Procesul începe aproximativ la orele 20:00 și este cel mai intens între 12:00 și 4:00.mail.png

Ce facem pentru a spori cantitatea de melatonină?

  • – fă tot posibilul să te culci seara până la orele 12:00;
  • -dacă ești nevoit să fii treaz după această oră, ai grijă să fie cât mai puțină lumină;
  • -dormi suficient, pentru a-ți restabili puterile;
  • -înainte de somn stinge toate sursele de lumină, închide jaluzelele, folosește o mască pentru ochi.
  • -dacă te trezești în timpul nopții, nu aprinde lumina, ci doar veioza.

Ce rol are melatonina? Funcția principală a melatoninei este reglarea bioritmului. Datorită lui noi putem adormi, având un somn profund. Însă pe lângă aceasta, melatonina:

  • -asigură o activitate eficientă a sistemului endocrin;
  • -încetinește procesul de îmbătrânire;
  • -stimulează funcțiile de apărare ale sistemului imunitar;
  • -are un efect antioxidant;
  • -ajută organismul să lupte cu depresia;
  • -participă la buna funcționare a sistemului digestiv;
  • -influențează procesul de producere a altor hormoni în organism;
  • -are un efect benefic asupra celulelor creierului.

Și respectiv, dacă melatonina nu este produsă în cantitate suficientă, omul îmbătrânește mai repede, apar probleme de greutate, obezitatea, la femei se mărește riscul de menopauză precoce, crește probabilitatea de cancer mamar.images

În ce alimente se găsește melatonina? În unele produse melatonina se găsește, iar în altele există alte susbstanțe ce ajută la producerea ei. În formă pură melatonina se afla în porumb, banane, roșii, orez, morcov, ridiche, smochine, ovăz, nuci, orz și stafide. Însă există și alimente care influențează pozitiv producerea melatoninei, cum ar fi: dovleacul, migdalele, cașcavalul, carnea de vită și de curcan, ouăle de găină, laptele, caisele, lintea, ardeiul gras și semințele de floarea soarelui.

yellow banana fruit
Fotografie de Pixabay pe Pexels.com

De menționat, că producerea de melatonină încetează în organism atunci când se întrebuințează alcool, cofeină, tutun, dar și când se iau anumite medicamente ce conțin beta-blocante, somnifere, antiinflamatoare și antidepresive. Cu vârsta, cantitatea de melatonină scade, fapt ce se simte în special după 35 de ani, de aceea trebuie să ajutăm organismul să o producă într-un mod cât mai eficient.


ccc

Înlocuitorii de zahăr – între mit și adevăr


Mulți consideră că înlocuitorii de zahăr constituie o alternativă bună, și pot fi folosiți într-o varietate de produse începând cu băuturile și terminând cu prăjiturile și bomboanele, deoarece nu conțin calorii, deci nu îngrașă. Oamenii consumă acest gen de alimente crezând că sunt inofensive, deoarece sunt sărace în calorii. Studii recente arată însă contrariul.

Persoanele care consumă cel mai mult așa-zisele băuturi dietetice au cele mai multe probleme cu greutatea. O cercetare efectuată asupra a 75.000 de femei, cu vârste între 50 și 69 de ani, a constatat că cele care recurgeau la produse cu înlocuitori de zahăr, în decursul timpului au luat mai mult în greutate decât cele care nu consumau astfel de alimente. Într-un alt studiu, 30 de voluntari care au băut timp de două săptămâni numai băuturi dietetice, fără zahăr, au consumat mai multe alimente și au luat mai mult în greutate decât atunci când li s-a permis să consume băuturi îndulcite cu zahăr.

Astăzi deja se știe că folosirea diferiților edulcoranți prezintă o serie de probleme. În primul rând, diversele tipuri de zahăr artificial stimulează senzația de foame, măresc pofta de mâncare, favorizând aportul de calorii. Îndulcitorii artificiali cresc sau cel puțin mențin dorința pentru zahăr și dulciuri în general, ceea ce pentru diabetici este foarte nociv. În momentul în care folosim un înlocuitor de zahăr, pe cale nervoasă, gustul dulce este semnalizat creierului care, neputând face deosebirea, dă poruncă pancreasului să secrete insulină. Pancreasul se execută și, până când poate, secretă mai multă insulină, care scade glicemia uneori până la valori critice, determinând o nevoie stringentă de a mânca cu o poftă de lup. Dar mai există un aspect, poate, și mai primejdios: nivelurile mari de insulină au multiple efecte nocive, în special asupra vaselor de sânge.

http://bit.ly/2Cz43uZ

În Statele Unite, consumul anual de îndulcitori artificiali este de 10 kg pe cap de locuitor dar, în ciuda acestei cantităţi, consumul de zahăr e în continuă creștere. Edulcoranții sunt cunoscuți de mai bine de 100 de ani. Aceste substanțe chimice depășesc capacitatea de îndulcire a zahărului de 10 până la de 2.000 de ori și, cu excepția aspartamului, nu furnizează calorii.

Dintre îndulcitori, cea mai cunoscută este zaharina. Majoritatea înlocuitorilor de zahăr folosiți în zilele noastre reprezintă un amestec de 10 părți ciclamat și o parte zaharină. Studii efectuate pe animale arată că zaharina poate conduce în special la apariția în organism a cancerului de vezică urinară. În SUA, alimentele și băuturile care conțin zaharină trebuie să poarte o etichetă prin care consumatorul este atenționat asupra unui potențial efect carcinogen. În Canada este interzisă comercializarea zaharinei.

Aspartamul este o altă substanță folosită la îndulcirea băuturilor, a deserturilor și a multor altor produse alimentare. La Conferința Mondială Pentru Mediul Înconjurător s-a discutat mult în legătură cu acest edulcorant, care poate conduce la 92 de simptome (documentate), de la creștere în greutate la comă și moarte.

Nancy Markle scrie în legătură cu aspartamul: „Dacă după ce ați consumat aspartam, aveți colici, dureri sub formă de înțepături și parestezii ale membrelor inferioare, amețeli, cefalee, apatie, senzație de teamă, greutate în vorbire, tulburări de vedere și de memorie, atunci suferiți probabil de boala aspartam”. În SUA, aspartamul este conținut în peste 5.000 de produse diferite. Aspartamul perturbă și procesele chimice din creier, precum și nivelul glicemiei.

Printre altele, se pare că aspartamul ar fi implicat în înmulțirea cazurilor de scleroză multiplă și de afecțiuni dermatologice. Metanolul din aspartam este oxidat de enzime în ficat și duce la crearea formaldehidei, care poate cauza orbirea sau moartea. Unii cred că efectele date de toxicitatea metanolului au făcut ca, în mod eronat, să se stabilească diagnosticul de scleroză multiplă.

Ciclamatul, cu derivatul său major cicloxilamina, este încă în studiu, deoarece se bănuiește că ar potența dezvoltarea tumorilor, atunci când se folosește împreună cu un carcinogen.

Un înlocuitor sintetic al zahărului apărut pe piață mai recent este Acesulfam K, K fiind simbolul chimic pentru potasiu. Deși există studii care susțin că este un produs sigur, acesulfamul K este încă suspectat că produce tumori tiroidiene benigne. De asemenea, edulcorantul crește pofta de mâncare, nevoia de a consuma alimente exagerat de dulci și crește nivelul de insulină, cu efectele secundare corespondente.

Cea mai înțeleaptă atitudine este aceea de a renunța cu totul atât la înlocuitorii de zahăr cât şi la zahăr și de a consuma doar miere de albine naturală.

sursa-yogaesoteric.net


ccc