Încurajările sunt oxigenul spiritului uman!


Încurajările sunt precum oxigenul pentru spiritul uman. Nu uita că poți să susții „aerul” cuiva. Încurajează-i pe cei din jurul tău, ajută-i să respire! Cuvintele dețin o putere uluitoare în viețile noastre. Sunt cele care dau formă viitorului. 

http://bit.ly/2Cz43uZ

Dacă crești auzind cuvinte de apreciere și încurajare dar și critici constructive, vei deveni un adult cu încredere de sine și cu atitudine. A nu confunda lauda excesivă cu incurajările! Încurajările și încrederea pe care o primim de la ceilalți trezesc spiritul din noi și ne ajută să ne îndeplinim potențialul maxim. Conversațiile de zi cu zi între parteneri romantici sau la discuțiile preparatoare pe care le dă antrenorul de baschet, până la discuțiile online de pe forumuri, arată faptul că acest mod de a interacționa este o practica obișnuită a vieții sociale. Încurajarea este una dintre cele mai comune forme prin care indivizii îți arată suportul unul fața de ceilalți. (Joel Wong în studiul Psihologia Încurajării: Teorie, Cercetare și Aplicție).

Michael E. McCullough si C. R. Snyder, doi specialisti in psihologie au definiit „virtutea sau taria de caracter  ca orice proces psihologic care permite in mod constant unei persoane sa actioneze si sa gandeasca astfel incat sa obtina beneficii pentru el insusi si pentru societate.” Pentru a ne clădi tăria de caracter, avem nevoie de încurajări.

psihologia gandirii pozitive, gandire pozitiva

Foto: Shutterstock/ Aaron Amat

De ce nu ne încurajăm unii pe ceilalți mai mult?

Secretul reușitelor: Cuvintele pot să dea forță sau să distrugă un individ. M-am întrebat mereu de ce oamenii sunt așa de zgârciți la complimente. Oare nu conștientizează destul importanța acestora? Oare nu au primit la rândul lor încurajări și atunci nu știu să le ofere? Oare nu știu să vadă calitățile din ceilalți?

Felul cum suntem crescuți când suntem copii, ne urmărește toată viața. Dacă în copilărie nu a existat cineva care să te încurajeze când erai mic, este greu pentru tine să îți însușești această mentalitate la vârsta adultă. Dar cu ajutorul celorlalți te poți ajusta.

Trebuie să înțelegi că nici un succes nu este bazat pe munca individuală, ci pe visuri și eforturi care au fost susținute și de alții. Încurajările sunt precum aerul pe care îl respiram și provoacă cele mai mari reușite din lume, ajutându-i pe oameni să înflorească. Încurajările aduc energie pozitivă în jur, încurajările creează un spațiu benefic pentru membrii unei comunități.

Iată 3 argumente pentru care ar trebui să practici încurajarea și în același timp să te înconjori de oameni care fac acest lucru.

Psihologie pozitivă: Încurajările ne ajută să nu renunțăm

Să renunți este cea mai mare nedreptate pe care poți să ți-o faci. Iar atunci când noi nu mai avem puterea de a crede, faptul că oameni dragi ne sunt aproape și preiau cumva din presiunea și tensiunea în care suntem, arătându-ne ceea ce noi nu mai putem să vedem, este precum aurul în viață! Încurajările ne ajută să ne recapătm puterea.

psihologia gandirii pozitive, gandire pozitiva

Foto: Shutterstock/ Moopixel

Încurajările influențează decizii importante

Mulți oameni iau decizii importante pe baza emoțiilor. Acest lucru poate fi foarte periculos, mai ales dacă vorbim despre deciziile grăbite pe care le luăm atunci când suntem furioși. Un suflet descurajat ajunge mai des în spirale ale îndoielii și în consecință este susceptibil să ia decizii greșite. Prin cultivarea încrederii de sine, devenim mai lucizi și mai înțelepți. La încrederea de sine contribuie oamenii din jurul nostru.

Psihologie pozitivă: Încurajările ne fac oameni mai buni

Inconștient, noi vrem să împărțim totul cu cei din jurul nostru, în special cei apropiați. Când ceva pozitiv s-a întâmplat în viața noastră datorită unor sesiuni de încurajare, realizăm importanța acestui gest și vom începe să îl practicăm mai des, empatizând cu momentele mai vulnerabile prin care poate trece oricine. Vom ști, fiindcă am fost și noi acolo. Vom ști, fiindcă am simțit cum este să fii ridicat pe aripile unor cuvinte bune.

sursa-garbo.ro


Doneaza
Daca vrei sa (iți) faci o bucurie apasă butonul

cropped-2560x1440-white-solid-color-background1.jpg

MITUL ENERVĂRII


Auzi în permanență în jurul tău: „Mă enervezi.” sau „Discuția pe care tocmai am purtat-o m-a scos din sărite” sau „Nu mai fă asta că mă enervezi.” sau „Mă enervezi de fiecare dată când faci asta.” Toate aceste replici îți sună cunoscut cu siguranță(bine, cu excepția situației în care citești articolul de pe o plajă în Bahamas, întins pe șezlong, fiind singur pe insula ta proprietate privată).

http://bit.ly/2Cz43uZ

Totuși, toată această poveste cu oamenii pe care îi enervezi este un mit. Iar același lucru se poate spune și despre oamenii care te enervează. Citind articolul o să înțelegi de ce conceptul de enervare este privit greșit de majoritatea oamenilor.

Cum privesc oamenii enervarea?

Enervarea este privită ca pe ceva ce are legătură în majoritatea cazurilor cu o situație care se produce undeva în exterior. Comportamentul, replicile sau deciziile cuiva în raport cu tine, te fac să îți pierzi cumpătul. Aceasta este credința general acceptată. Astfel oamenii mai sunt clasificați și după gradul de nervozitate pe care ți-l produc. De exemplu șeful poate primi lejer notă maximă pe o scară de la unu la zece, pe când soțul sau copii se învârt în jurul unui 6-7(că doar îi cunoști și sunt ai tăi, nu?)

Știi care este surpriza mea pentru tine? Nimic din toate acestea nu este adevărat. Credințele tale despre starea de a fi nervos sunt un nonsens, și o să îți explic imediat de ce. Înainte de a trece mai departe, vreau să te gândești puțin la o situație în care i-ai spus cuiva: „Vezi că mă enervezi.” sau „Vai, ce mă enervezi…”.Angry-Woman-Small

Te-ai gândit? Perfect. Acum să îți spun care este adevărul despre starea de a fi nervos:

Eu nu te pot enerva

Și nici nimeni altcineva nu poate face asta. Această enervare nu este deloc asemenea unei roșii pe care o mănânci cumpărând-o de la grădinar. În cazul roșiei, grădinarul a plantat-o, a udat-o, a plivit-o, cu alte cuvinte el a ajutat-o să crească, iar mai apoi, după ce s-a copt ți-a vândut-o, iar tu ai mâncat-o.

Supărarea nu este un „fruct” pe care cel de lângă tine îl udă și îl crește, iar mai apoi ți-l dă să muști din el cu toată pofta de care dispui. În realitate, acest „fruct” al supărării este hrănit și crescut doar de către tine. Tu ești cel care îl îngrijești, uneori pentru perioade lungi de timp. Ceea ce face persoana din fața ta este să îți arate „roșia supărării” din interiorul tău în momentul în care aceasta a crescut suficient, iar tu muști de fiecare dată conștiincios.

anger

Enervarea este alegerea ta

Și are loc de cele mai multe ori în urma unei acumulări. Tocmai de aceea am și făcut asemănarea cu modul în care se dezvoltă o plantă. Aceasta are nevoie de timp, trebuie să se hrănească, iar abia spre final dă roade pe care oamenii le culeg și din care se înfruptă.

Ceea ce ar fi extraordinar dacă ai înțelege, este faptul că nimeni, dar absolut nimeni, niciodată, nu te poate enerva. De fiecare dată, tu ești cel care alege starea de nervozitate, într-adevăr, dând ca motiv vorbele sau comportamentul altei persoane. Tu ești însă cel care dă naștere nervozității și nu persoana sau situația cu care ai de a face. Comportamentul celorlalți este nicicum, vorbele celorlalți sunt nicicum etc. Iar toate acestea își păstrează această proprietate până în momentul în care apari tu, cel care le dă un sens. A spune că situațiile de viață sunt nicicum, este pe undeva echivalent cu ideea că nu există bine sau rău, idee pe care am tot amintit-o în articolele de pe acest blog.starea_de_bine_la_pachet_doar-61-lei-pentru-un-pachet-complet-de-infrumusetare

Realitatea este cea de care ești înconjurat, iar sentimentele de pace sau nervozitate, iubire sau deznădejde, calm sau agitație, sunt toate creațiile tale pe care le experimentezi intern. Nimic din afara ta nu îți influențează starea. Sentimentul căruia îi dai naștere este în totalitate creația ta și nu are absolut nici o legătură cu factorii externi.

Invitația mea este ca pe viitor să îți amintești că: „Tu ești acela”. De fiecare dată când vei constata că ai devenit nervos în urma unei situații amintește-ți de ceea ce ai citit aici și alege altceva. Oricum alegerea este în permanență a ta, folosește-ți această capacitate și alege fericirea.

sursa-fiimplinit.ro


Doneaza
Daca vrei sa (iți) faci o bucurie apasă butonul

cropped-2560x1440-white-solid-color-background1.jpg

Cum să atragi iubitul sau iubita ideală


Care este secretul prin care poţi să atragi iubitul ideal (pentru o femeie) sau iubita ideală (pentru un bărbat)? Cum poţi să găseşti persoana cea mai potrivită pentru tine, atât fizic, emoţional, mental, cât şi spiritual? Chiar există cu adevărat această persoană? Cu toţii ne dorim o iubire ideală, chiar dacă nu avem deloc clar în minte imaginea acelei fiinţe de sex opus pe care o căutăm (în cazul în care încă nu am găsit-o).
funny-couples

Fiecare relaţie poate fi o oglindă în care să ne putem privi cu obiectivitate, iar atunci când suntem suficient de sinceri poate fi chiar o poartă tainică prin care să pătrundem în profunzimile propriei noastre fiinţe.  De aceea, cea mai bună cale de a atrage persoana ideală este în primul rând aceea de a ne cunoaşte pe noi înşine.

Odată ce reuşim să descoperim ceea ce ne place, ceea ce ne dorim sau, dimpotrivă, ceea ce ne displace,  începem să comunicăm cu exteriorul mult mai uşor, să-i înţelegem mai bine pe ceilalţi şi, în mod natural şi firesc, să intuim din ce în ce mai clar care sunt persoanele cu care avem mai multe afinităţi şi suntem mai compatibili. Unii nu cred deloc în mitul sufletelor pereche, pe când alţii îşi petrec o viaţă întreagă aventuraţi în căutarea sufletului pereche. Există anumite secrete care te pot ajuta să întâlneşti bărbatul sau femeia în faţa căruia/căreia să exclami: “Exact ce căutam!”.

cuplu-fericire-shutterstock

Iată că în cele ce urmează vă propunem schiţa unui plan pentru a-ţi atrage idealul în iubire. Adaugă la aceste idei ceea ce îţi este propriu, personal şi astfel vei avea o reţetă completă prin care vei reuşi să găseşti persoana pe care o cauţi:

  • Începe să lucrezi asupra propriei tale fiinţe, în fiecare zi. Practică yoga şi meditaţia, eventual scrie consecvent într-un jurnal intim, diverse tipuri  Cheia reuşitei este să începi să te cunoşti, să te înţelegi, să lucrezi asupra blocajelor tale emoţionale, să experimentezi contactul cu exteriorul şi să ajungi să îţi cunoşti universul lăuntric.
  • Experimentează iertarea şi iubirea necondiţionată (faţă de tine şi faţă de ceilalţi) şi fă-le să devină o alegere realistă a vieţii tale. Nu mai da vina pe ceilalţi, iartă-i chiar dacă “au reuşit să greşească” şi iubeşte-i dincolo de orice.self-love2
  • Fă tot ceea ce faci pentru a evolua ca fiinţă umană şi pentru a te deschide către ceilalţi oameni. De fapt, motivaţia ta îţi determină reuşita. Dacă vrei de la o relaţie numai să faci sex şi nimic mai mult, în scurt timp vei fi “detectat” şi singurătatea este ceea ce te aşteaptă. Oamenii caută în fiecare clipă a vieţii lor iubire, afecţiune, înţelegere şi atât timp cât tu nu le-o oferi, ei nu îţi vor căuta compania. Dacă însă aspiraţiile tale sunt sublime, îţi doreşti şi cauţi cu adevărat iubirea, fiecare gest, fiecare privire de-a ta te va trăda uşor iar ceilalţi vor fi în mod inexplicabil atraşi de tine.
  • Fă exerciţii pentru activarea erotismului, pentru trezirea şi controlul energiei sexuale. Planul sexual al vieţii, deşi puţin o recunosc, este unul dintre cele mai importante în cuplu. Exprimă-ţi abisurile erotismului, însă maniera prin care o faci să fie sublimă, încântătoare.
  • Caută să îi înţelegi şi să îi ajuţi pe ceilalţi cât poţi mai bine. Acordă-le timp şi celorlalţi, altfel cum crezi că ceilalţi or să îţi acorde din timpul lor. Nu ar fi un eşec să întâlneşti o persoană pe care tu o consideri că “ar fi potrivită”, dar datorită stângăciei tale în a comunica, în a o înţelege, relaţia să se sfârşească chiar înainte de a începe cu adevărat?
  • Roagă-te, imploră-L pe Dumnezeu să îţi dăruiască ceea ce cauţi. Ţi se pare pueril, nedemn de un om serios ca tine? Dar oare nu este singura cale pe care dacă mergi ferm şi cu perseverenţă nu dă greş niciodată? Gândeşte-te, meditează profund. De la El vin şi spre El se duc toate…act-like-men-praying-graphic

    În mod inevitabil, aplicând toate aceste nobile activităţi vei ajunge să fii o persoană dinamică, fericită, echilibrată şi plină de magnetism. Acum vei putea să atragi prin rezonanţă mult mai uşor o persoană la fel de fericită, dinamică, magnetică şi echilibrată. Nu te îngrijora de cât de mult timp va putea să dureze acest proces de transformare a ta. Oricât de mult sau oricât de puţin, esenţial este că merită. Vei fi mulţumit/ă să ştii că ai devenit tu însuţi persoana ideală. Ceea ce căutai aşadar de atâta vreme erai chiar tu.

Fii perfect şi astfel vei întâlni în calea ta perfecţiunea!

sursa-yogaesoteric


Doneaza
Daca vrei sa (iți) faci o bucurie apasă butonul

cropped-2560x1440-white-solid-color-background1.jpg

Şapte lecţii pe care le putem învăța de la copii


„Atunci când încetăm să mai fim copii suntem deja morţi” 
Constantin Brâncuşi

Creştem, credem că ne maturizăm şi ne grăbim să devenim serioşi, foarte ocupaţi, să ne cumpărăm ceas şi servietă diplomat. Pe lângă starea de minunare, inocenţă şi curiozitate, spiritul ludic şi inventiv, fericirea fără motiv, puritatea spiritului şi a minţii, umilinţa, recunoştinţa şi mulţumirea, un copil ne învaţă în primul rând, să iubim total şi să ne dăruim complet.

Toate acestea sunt rezultatul unei credinţe de nezdruncinat în Creator, iar de aici şi libertatea, abandonul şi bucuria de a descoperi minunatele surprize ale vieţii. Desigur, nu putem fi asemeni unor copii de trei sau şapte ani la 20, 30 sau 50 de ani, dar discernământul şi bunul simţ ne pot ajuta să integrăm armonios aceste calităţi în viaţa de adult. Şi este uimitor că atunci când eram mici aşteptam cu nerăbdare momentul când vom creşte, iar ajunşi „mari”, ne este dor de copilărie, pentru că uităm să fim fericiţi, să ne bucurăm de viaţă, să fim spontani şi încrezători.

Amintindu-ne momentele minunate ale copilăriei noastre şi evocând calităţile extraordinare ale stării arhetipale de copil, putem să facem faţă multor provocări din viaţa noastră. Dacă ne oprim un pic, doar câteva minute şi observăm un copil, vom simţi cum fiinţa noastră este cuprinsă instantaneu de o stare de bine, de bucurie şi împlinire sufletească. Cu excepţia copiilor răzgâiaţi şi prost crescuţi, orice copil ne poate învăţa cel puţin şapte lecţii importante. Aceste lecţii depăşesc sfera preocupărilor educaţionale clasice pe care ni le putem imagina. Aceste lecţii pot fi învăţate doar dacă avem inima deschisă. Vom descoperi cu încântare cât de mult ne place să ne jucăm, cât de natural şi normal este să dăruieşti, vom descoperi că suntem spontani şi curioşi să surprindem magia din tot ce ne înconjoară.

http://bit.ly/2Cz43uZ

Când a început lumea? Astăzi dimineaţă!

Lecţia 1 – A trăi bucuria momentului prezent.

Copiii au capacitatea de a percepe fiecare zi ca pe un nou început. Ei uită repede trecutul. Dacă doi copii se ceartă azi, mâine ei redevin cei mai buni prieteni. Iertând spontan, ei ştiu să fie fericiţi şi să trăiască din plin în momentul prezent.

Capacitatea de a trăi în prezent este de asemeni principala calitate a sfinţilor şi a înţelepţilor. La copii, surprinzător pentru unii, aceasta se manifestă spontan. De altfel, în cazul lor, capacitatea de a încadra evenimentele în timp începe să se dezvolte abia odată cu vârsta preşcolară.
Copiii ne învaţă în primul rând să ne bucurăm de lucrurile simple. Făcând aceasta, putem intui sacrul ce se ascunde în profan. Copiii sunt mereu entuziaşti şi nu amână nici măcar pentru o clipă să fie fericiţi, nu aşteaptă evenimente importante pentru a se bucura din plin. Ei savurează fiecare clipă şi astfel fiecare clipă devine un motiv de încântare. Sunt optimişti şi gustă viaţa din plin.

Pentru un copil, totul se desfăşoară în timp real, în faţa ochilor lui, el este actorul principal al evenimentelor şi se abandonează cu totul prezentului. Adulţii au tendinţa de a se raporta predominant fie la trecut, fie la viitor. Astfel, ajung să se blocheze, să rămână „consumaţi” de aceste condiţionări temporale, uitând cu totul de momentul prezent. Cei care nu reuşesc să se desprindă de trecut devin prizonierii unor trăiri care în timp capătă un vector descendent. Pe de altă parte, cei care trăiesc predominant în viitor, construind sau mai bine zis proiectând amăgiri legate de anumite planuri şi proiecte sau îngrijorându-se pentru lucruri care se pot petrece, acumulează frustrări şi devin stresaţi pentru că „viitorul fericit” nu devine realitate. De altfel, numeroase studii demonstrează faptul că, cu cât o persoană aleargă mai mult după fericire, cu atât este mai puţin fericită, alocându-şi din ce în ce mai puţin timp pentru bucuriile personale.

De ce copacii sunt verzi? Ca să ne reamintească că totul este posibil!

Lecţia 2 – A fi plin de curiozitate

Având o stare de deschidere şi curiozitate permanentă, copiii experimentează totul cu un mare interes. Ei nu cunosc rutina, sunt naturali, neobosiţi, gata s-o ia oricând de la capăt. Această curiozitate ne arată că aproape orice lucru poate fi foarte important şi plin de miez pentru un copil. Această atitudine şi percepţie le conferă nebănuite resurse fizice, mentale şi sufleteşti.

Începând cu vârsta de trei ani, copiii încep să pună o mulţime de întrebări. Curiozitatea liber exprimată, fără reţinere sau restricţie, ar trebui să rămână o trăsătură a spiritului nostru, indiferent de vârstă.

Platon spunea: „Nu ştiu cum le par a fi celorlalţi, dar în sinea mea, eu mă consider a fi un mic copil, minunându-se clipă de clipă de vastele ţărmuri ale cunoaşterii şi, apoi, mă descopăr cu încântare şi mulţumire ca fiind o mică pietricică strălucitoare de pe acest ţărm”.

Ce sunt baloanele de săpun? Sunt pistruii îngeraşilor!

Lecţia 3 – A trăi în inimă

Copiii sunt foarte sinceri şi dezinvolţi şi descoperă lumea prin sfera lor emoţională şi afectivă. Se ştie că, în general, copiilor le este caracteristic faptul că, deşi au învăţat să vorbească, nu verbalizează tot ce trăiesc, fiind lipsiţi de mentalul discursiv care apreciază, alege şi judecă. Seninătatea, inocenţa şi puritatea lor caracteristică ar putea fi antidotul stresului, insomniilor şi al multor dintre bolile adulţilor. Reacţiile şi logica celor mici nu încetează să ne surprindă. Iată câteva exemple:

1. La ce folosesc sprâncenele? Sprâncenele folosesc ca să ţină fruntea sus, să nu ne vină pe ochi.
2. Ce sunt buruienile? Buruienile sunt nişte plante folositoare doar lor.
3. De ce ceaşca are o ureche, iar cratiţa le are pe amândouă? Ceaşca are doar o ureche, deoarece aşa vrea ea să fie mai elegantă şi nu clăpăugă ca o cratiţă.
4. Un băieţel s-a pierdut pe culoarele unei săli de gimnastică şi a nimerit la cabinele femeilor. Acestea au început să ţipe, să înşface prosoape să se acopere şi să fugă în toate părţile ca să se ascundă. Băieţelul le-a privit uimit, după care a întrebat senin: „Ce s-a întâmplat? N-aţi mai văzut un băieţel în viaţa voastră?”
5. O fetiţă abia terminase prima săptămână de clasa întâi şi vine uimită acasă: „Îmi pierd vremea cu şcoala!”, îi spune mamei. „Nu ştiu să citesc, nu ştiu să scriu şi nici să vorbesc nu mă lasă!”

Copiii au acces la cunoaşterea bazată pe trăire afectivă, care mai apoi este înglobată integral în memoria afectivă a fiinţei lor. Fiind deschişi şi liberi, ei se îmbogăţesc foarte repede cu multe şi variate impresii.

Trăind predominant în inimă şi datorită purităţii lor, copiii sunt mult mai receptivi la planurile subtile, spre deosebire de majoritatea adulţilor care sunt închişi şi opaci la realitatea zânelor, elfilor sau a îngerilor. Dat fiind acest dar nativ cu care mulţi copii sunt înzestraţi, părinţii suficient de înţelepţi ar putea să-i înveţe pe aceştia să viseze conştient, să-i încurajeze şi chiar să-i inspire în explorarea tărâmurilor astrale paradisiace.

Ce este bătaia inimii? Bătaia inimii este ecoul dorului de Dumnezeu!

Lecţia 4 – A iubi necondiţionat

În iubire copiii sunt foarte devotaţi, ei iubesc necondiţionat şi complet, fără teamă sau egoism. Ei iubesc aproape orice şi pe oricine, fără a fi influenţaţi de împrejurări. Adulţii îşi proiectează adeseori propriile aşteptări asupra persoanei iubite. Ulterior ei devin frustraţi pentru că persoana iubită nu le răspunde aşteptărilor lor, se simt răniţi şi dezamăgiţi. Apoi trag concluzii pripite, puerile şi total deplasate despre iubire.

Copiii iubesc detaşat, necondiţionat, se dăruiesc şi se abandonează cu o uşurinţă dezarmantă. Sunt spontan atenţi şi pe deplin concentraţi asupra a ceea ce este aici şi acum.

Când un copil admiră un fluture, el este complet absorbit de culorile lui minunate. Pe chipul lui citim uimire şi încântare. Un copil se identifică spontan cu obiectul sau cu fiinţa pe care o admiră şi întotdeauna acel obiect sau acea fiinţă va fi prioritatea momentului respectiv. Copilul devine, astfel, un exemplu remarcabil pentru că el trăieşte într-un singur Univers atotcuprinzător, unde nu există interior sau exterior, el este un punct Unic şi în acelaşi timp inseparabil de Tot.

Ce este o stea? Când vezi o stea înseamnă că Dumnezeu îţi face cu ochiul!

Lecţia 5 – A iubi jocul şi a te juca iubind

Un mare înţelept spunea: „Ca să redevină copii, oamenii trebuie să înveţe din nou să se joace.” Copiii sunt foarte rar plictisiţi sau dezinteresaţi, ei trăiesc din plin şi experimentează total surprizele jocului. Niciun eşec nu-i descurajează. Copiii ştiu să se bucure de jocul propriu-zis şi nu doar de rezultatul lui; prin joc, ei se încarcă cu energie şi optimism.

O serie de studii au arătat că un adult se simte mai bine dispus după 15 minute de mişcare şi joc, decât după ce a urmărit la televizor emisiunea preferată timp de jumătate de oră, având ceva de ronţăit alături. De fapt, ce trebuie să învăţăm sau, mai bine spus, să ne amintim – este imensa bucurie pe care ne-o aduce jocul şi mişcarea. Şi iar, copiii ne dau multe idei în această direcţie, care mai de care mai interesante şi mai năstruşnice. Ei sar, ţopăie, dansează, se aruncă în zăpadă, se bucură permanent de jocul nesfârşit şi fără hotare!

Copiii dau deseori dovadă de imaginaţie creatoare şi chiar de intuiţie atunci când se joacă. Învăţând să se joace din nou, adulţii îşi pot redinamiza aceste calităţi în fiinţa lor, calităţi care în timp au fost mai greu accesate sau uitate. Aşadar, una din consecinţele stării ludice este bucuria neîntreruptă de a trăi, care ne umple de o energie divină elevată.

Ce este un curcubeu? Un curcubeu este zâmbetul lui Dumnezeu!

Lecţia 6 – A fi fericit fără motiv

O altă calitate a copilăriei este fericirea debordantă, ce îşi află sursa în lipsa oricăror limitări exterioare sau interioare. Copiii îşi exprimă dorinţele şi caută să şi le împlinească imediat; de aceea, ei trăiesc deseori bucuria perfectă şi fericirea împlinitoare. Procedând astfel, pentru ei nu există refulare, complexe, frustrare, proiecţii inutile, inhibiţii, teamă, nu au tendinţe egoiste sau agresive, ataşamente sau posesivitate. Prin urmare, ei nu cunosc nici noţiunea de păcat sau sentimentul de vinovăţie, ideea de greşeală, competiţie şi recompensă. Ei sunt liberi, nu-i judecă pe ceilalţi şi nu au mecanismele de apărare specifice personalităţii de adult.

Ce vezi când te uiţi la cer? Îl văd pe Dumnezeu!

Lecţia 7 – A fi mulţumit şi recunoscător

Pe lângă toate calităţile enumerate mai sus, copiii ne oferă, de asemenea, un bun exemplu de umilinţă, mulţumire şi recunoştinţă spontană în multe situaţii de viaţă. Odată cu trecerea timpului, însă, adulţii, respectiv părinţii şi profesorii, le imprimă gradat modele comportamentale înguste şi limitate, din ignoranţă sau dintr-o iubire prost înţeleasă.

În loc de concluzie…

Ce înseamnă să fii copil?

Înseamnă să crezi în iubire, în frumuseţe, să ai credinţă. Înseamnă să fii atât de mic încât spiriduşii să ajungă să-ţi şoptească la ureche, înseamnă să fii plin de imaginaţie, să fii capabil să transformi lucruri şi fiinţe, să faci tot ce vrei din nimic, căci orice copil are o zână bună în sufleţelul său.

Câteva răspunsuri inspirate ale copiilor…

  • • Cum ştiu cei de la televizor că mâine va fi vreme urâtă sau frumoasă? Omul de la televizor ştie că mâine plouă, că are un bilet şi citeşte. Biletul i l-a scris mama lui. (6 ani)
  • • Ce este inima? Inima e o carne care stă pe sufletul oamenilor, ca să trăiască oamenii cu suflet. (7 ani)
  • • Ce este sufletul? Suflet e când îţi pune mama prăjituri pe farfurie şi îi laşi şi lui ăla mic. (8 ani) Sufletul are o formă de inimă. (8 ani)
  • • Ce este tristeţea? Tristeţe înseamnă când un om vine la altul şi bea mult. (7 ani)
  • • Ce este timpul? Timpul este o vreme care trece tot timpul. (5 ani)
  • • Ce este zâmbetul? A zâmbi înseamnă sa râzi parcă în gândul tău. (8 ani)
  • • La ce foloseşte steagul? Steagul foloseşte, ca atunci când veneau turcii peste noi, ei nu ştiau pe ce ţară veneau şi atunci noi le arătăm steagul şi după aia ei ştiau. (6 ani)
  • • Ce este igiena? Igiena este când vin neamurile şi văd ce curat e în casă. (7 ani)
  • • Din ce se face săpunul? Săpunul se face din mai mulţi clăbuci, la un loc. (6 ani)
  • Câteva citate inspirate despre copii şi copilărie…
  1. Copilăria este inima tuturor vârstelor.” Lucian Blaga
  2. Un copil poate oricând să-l înveţe pe un adult trei lucruri: cum să fie mulţumit fără motiv, cum să nu stea locului niciodată şi cum să ceară cu insistenţă ceea ce-şi doreşte.” Paulo Coelho
  3. Copilul este aidoma albinei care adună nectarul pentru a face miere. Copilul preface totul în miere.” Antoine de Saint Exupery
  4. Când vezi sufletul curat şi nevinovat al unui copil, îţi vine parcă să zici că orice mamă e o «născătoare de Dumnezeu»”. Francis Bacon
autor- Ana-Maria Dorde

Doneaza


2560x1440-white-solid-color-background


Arta de a mângâia


Mângâierea este unul dintre cele mai importante daruri atât pentru propria persoană, cât şi pentru cele dragi. Ea este binefăcătoare pentru corp, pentru minte, dar şi pentru suflet. După o zi de lucru obositoare, îmbrăţişarea tandră a fiinţei iubite îndepărtează stresul adunat de-a lungul zilei şi linişteşte.

http://bit.ly/2Cz43uZ

Strângerea de mână a unui prieten poate să ne dea mai multă energie decât câteva ore de somn! Mângâierea unui copil, ridicarea lui în braţe îl face să se simtă iubit şi protejat. O îmbrăţişare plină de tandreţe poate readuce la viaţă o iubire trecută…

Importanţa atingerii- 
În fiecare zi, avem nevoie să întindem mâna şi să atingem pe cineva drag. Cu toţii, indiferent că suntem tineri sau bătrâni, singuri sau într-un cuplu, avem nevoie de atingere, căci în multe cazuri, gesturile, prin încărcătura lor, transmit mult mai mult decât cuvintele. Atingerile fizice plăcute sunt absolut necesare atât pentru propria noastră stare de sănătate, cât şi pentru îmbogăţirea relaţiilor cu persoanele care ne înconjoară, căci ele îndepărtează stresul şi ne fac mai sănătoşi şi mai fericiţi.

Un copil mic trăieşte iubirea mamei sale sub forma îmbrăţişărilor pline de dragoste. Fără acest contact corporal care exprimă afecţiune, copilul se simte frustrat şi poate manifesta simptome nevrotice. Animalele aflate în libertate petrec mult timp în contact fizic cu alte animale, spălându-se, ghemuindu-se unele lângă altele, jucându-se împreună. Acesta este un proces de „unire”, care pe lângă faptul că le apropie, le ajută să se recunoască şi armonizează grupul.Mother's love
Dar în viaţa noastră agitată, deseori uităm importanţa faptului de a dărui şi a primi afecţiune cu ajutorul mângâierii, ignorând astfel una dintre cerinţele de bază ale organismului nostru. Unele persoane, mai ales bărbaţii, neagă faptul că ar avea nevoie de apropiere fizică, de tandreţe, considerând că în afara unei relaţii de iubire, manifestarea fizică a afecţiunii este un semn de slăbiciune. Este important să se recunoască faptul că avem nevoie de mângâiere, de îmbrăţişări pentru a ne arăta iubirea faţă de prieteni şi familie. Acordând atingerii şi mângâierilor importanţa cuvenită, ne deschidem sufletul către cei care ne înconjoară şi aprofundăm relaţiile de iubire cu cei dragi.

Îmbrăţişarea are numeroase semnificaţii, pornind de la cea prietenească până la înlănţuirea intens pasională a corpurilor. Orice contact care se produce între trupurile îndrăgostiţilor este considerat a fi o formă de îmbrăţişare. Ea constă nu numai în simplul contact fizic al corpurilor, ci şi în intenţiile şi emoţiile profunde ale celor doi. Când iubiţii se ţin doar de mână, cu degetele împletite, se poate spune că mâinile lor se îmbrăţişează. În Orient, se spune că şi spălarea capului fiinţei dragi de către cel care o iubeşte este o formă de îmbrăţişare.iubire_0

Chiar şi o persoană care nu se află într-o relaţie de cuplu îşi poate manifesta zilnic afecţiunea, bunătatea, compasiunea faţă de cineva drag prin atingere: îi poate îmbrăţişa pe ceilalţi membri ai familiei, se poate juca împreună cu copilul prietenei sau cu propriul nepoţel (copiilor le place să fie ridicaţi în braţe şi să fie îmbrăţişaţi). Asemenea atingeri pot face adevărate minuni! Un masaj, o şedinţă de cosmetică, pot aduce mângâierea de care are nevoie pielea noastră. Chiar şi un animal de companie (o pisică, un câine) ne pot aduce în viaţă plăcerea atingerii.

Mângâi, deci iubesc! Mângâierea este o parte importantă din arta iubirii, care cere cunoaştere şi, mai presus de toate, practică.

  • Dimineaţa, când plecaţi la serviciu, nu uitaţi să o îmbrăţişaţi sau să o sărutaţi pe fiinţa dragă; ţineţi-vă de mână când sunteţi la cinematograf sau când vă plimbaţi; îndrăzniţi să vă îmbrăţişaţi sau să vă sărutaţi chiar dacă sunteţi pe stradă. Arătaţi-vă iubirea şi grija pentru celălalt prin atingeri pline de blândeţe şi de afecţiune.couple_love_happiness_smile_hug_25676_1920x1080
  • Folosiţi masajul pentru conştientizarea şi regenerarea cât mai bună a corpului fizic. Conştientizaţi schimbările de temperatură ale pielii pe diferitele suprafeţe ale corpului şi observaţi cum aceste temperaturi diferite se află într-o strânsă corelaţie cu dezechilibrul şi tensiunile din zonele respective. Învăţaţi să recunoaşteţi şi să le folosiţi ca pe nişte semnale importante în descoperirea corpului fiinţei iubite.hugcyprus_wedding

  • Exersaţi atingerea! O anumită perioadă de timp, urmăriţi să vă manifestaţi iubirea, atenţia sau compasiunea faţă de o altă persoană prin atingere. Fie că este o strângere de mână, o bătaie prietenească pe umăr, o îmbrăţişare sau un sărut, urmăriţi să conştientizaţi stările şi sentimentele pe care le trezeşte în propria fiinţă, dar şi în cea pe care o atingeţi, gestul dumneavoastră.
  • Folosiţi cât mai des îmbrăţişarea pentru a vă apropia fizic, mental şi sufleteşte de fiinţa iubită şi fiţi conştienţi că ea vă pregăteşte totodată pentru fuziunea amoroasă.

Contopiţi-vă cât mai profund corpurile şi inimile într-o îmbrăţişare fierbinte. Dizolvaţi în bucurie toate problemele lumeşti printr-o contopire tandră sau pasionată a trupului, a sufletului şi a minţii.

sursa-suntsanatos.ro


Doneaza


2560x1440-white-solid-color-background