A trăi în curaj


Zilele trecute o prietenă m-a rugat să scriu câteva rânduri despre curaj. Un moment potrivit să meditez la o virtute rezervată eroilor lumii.Este oare curajul doar apanajul celor care dau dovadă de acte eroice în fața cărora întreaga lume se înclină? Nicidecum. Oricine poate să își garnisească viața cu podoabe de curaj. Atunci când renunță la lașitate și frică. Este o opțiune pe care o avem la fiecare cotitură a drumului alambicat și plin de provocări al vieților noastre.

http://bit.ly/2Cz43uZ

Ce este curajul? Este sursa invincibilității? Sau rezultatul ei? Și una și alta. Dacă îți permiți să ai curaj devii invincibil, iar dacă vei învăța să devii tangent la invincibilitatea dumnezeiască, curajul va înflori iar și iar în inima ta. Poate mă întrebi ce este curajul. Nu vreau să caut prin dicționare definiții și teorii ca să dau un răspuns. Caut în inima mea o descriere înscrisă de viață și îngeri: Curajul este acel ceva care te ajută să nu te clintești atunci când îți înfrunți fricile, să le privești drept în față și să mergi mai departe pe drumul vieții zâmbind cu bucurie.curajos-cel-ce-nu-are-frica-care-stie-sa-si-invinga-frica-sa-600x317

Curajul nu înseamnă absența fricii. Curajul este acea putere interioară care îți arată atunci când frica apare cum să o ocolești, să o înțelegi, cum să o eviți și să acționezi apoi fără a te lăsa influențat de ea. Ne-am născut oameni și pentru aceasta am dat dovadă de curaj înainte de a ne naște, fie că vrem să credem aceasta sau nu. Cred că ești de acord cu mine: a fi om nu este deloc simplu. Așa cum spunea Seneca: „Uneori, chiar și să trăiești e un act de curaj.”

Trebuie să ai curaj să te încarnezi pe o planetă unde oamenii încă ucid pentru putere. Unde oamenii își uită principiile și fără scrupule calcă peste ele pentru a obține ce vor. Unde iubirea este lăsată prea ușor în urma dorințelor și confortului personal. O lume în care falsitatea este promovată și căutată și în care aproape totul tinde să te îndepărteze de suflet, de spirit și de Preaînalt, o lume în care valorile divine sunt inversate, în care banul este recunoscut ca un zeu, deși în realitate este doar o falsă convenție. Chiar simplul fapt că ne aflăm aici, pe pământ, arată că purtăm în ființa noastră încrustată pecetea curajului.Curajul-inseamna-a-crede-in-tine

Fiecare zi pe care o trăim ne cere curaj. Trăim mii și mii de clipe de curaj în fiecare zi. Curajul de a-ți încredința inima unei alte persoane cu riscul că ar putea să te dezamăgească sau să te abandoneze. Curajul de a ierta, a zâmbi și a merge mai departe, chiar și atunci când aceasta deja ți s-a petrecut. Curajul de a rămâne în iubire și a visa la idealuri pe care poate doar cei ce vor veni după tine le vor împlini. Curajul de a merge împotriva curentului sau de a fi altfel decât majoritatea. Curajul de a spune nu, atunci când ți se impune să spui da. De a trăi curat într-o lume murdară. Curajul de a fi bun și dulce într-o lume amară.curaj_categor_450(2)

Curajul se bazează pe credință. Acum când scriu aceste rânduri mă aflu într-un avion împreună cu alte 200 de persoane, călătorind spre Germania. Toți acești oameni și-au găsit curajul de a zbura cu un obiect pilotat de un necunoscut, spre a împlini ce și-au propus mai departe. Toți acești oameni l-au învestit cu încredere pe un om pe care nici nu l-au văzut măcar. Și facem deseori aceasta în viața de zi cu zi: trăim în curaj, trăim în credință, chiar dacă suntem sau nu conștienți de toate acestea. Ce te face să te dai jos din pat în fiecare dimineață, chiar dacă uneori viața te poartă prin umbre și nu este chiar ceea ce ți-ai dori ? Este curajul de a trece prin întuneric având credința ascunsă că la capăt vei găsi lumina. Cu toții am trecut prin momente umbroase și întunecate, pentru ca apoi să savurăm și mai mult pacea și frumusețea iluminate.curajul-6_55d93b76abffdb

Trebuie să crezi în ceva mai presus de forțele proprii pentru a înfrunta greul, răul, opoziția, indiferența sau respingerea. Chiar dacă nu știi să exprimi exact în ce crezi, sursa acestei credințe este adânc împlântată în tine. Fiecare clipă în care te ridici din pat și zâmbești vieții este un act de curaj și credință. În orice luptă am fi, putem fi răniți, îngenunchiați, uneori chiar răpuși. Totuși ceea ce contează cu adevărat este cum înfruntăm toate acestea. Ca o victimă sau ca un erou? Este alegerea noastră. De aceea, îți propun să faci un exercițiu: imaginează-ți că deja ai murit. Ce ar scrie cei care te-au cunoscut pe frontispiciul mormântului tău? Erou sau laș? Fă astfel încât să lași celorlalți o urmă care să îi încânte. Trăiește-ți viața cu ochii larg deschiși, plin de curaj și voie bună.1375385214_dkfactor_ushahidi_crowdsourcingAm învățat de la viață că tot ce vine spre mine are un înțeles, o lecție, un mister ce abia așteaptă să fie sondat, explorat, înțeles. Mi-a plăcut foarte mult o replică dintr-un film care spune așa: “Uneori atunci când pierzi, de fapt câștigi.”  Am avut de multe ori acest sentiment că viața vrea să îmi ia ceva și de fiecare dată a fost dureros. Dar am învățat să accept surprizele vieții, deși nu sunt mereu atrăgătoare și încântătoare. Dacă înveți să te detașezi de legături omenești efemere și îți regăsești curajul de a spune da vieții care te așteaptă în față, acea aparentă pierdere poate să devină sursa unor câștiguri mai mari și mai profunde. Important este să nu fugi sau să rămâi în deplângerea rănilor unui cer înnorat, ci să-ți ridici cu curaj privirea mai sus, spre cerul ce ascunde curcubeul. Să cauți culorile ce se ascund în fiecare provocare, în dezamăgiri și tristeți ce ascund o sigură transformare. self-healing-couple-large-2A trăi în curaj înseamnă să primești cu candoare fiecare oportunitate a vieții, să o îmbrățișezi ca pe ceva prețios și să o lași să te facă mai bun, mai autentic, mai aproape de ceea ce ești cu adevărat. A trăi în curaj înseamnă să spui pe gură ceea ce inima îți șoptește, să poți apoi să îți susții afirmațiile și să trăiești conform cu idealurile tale, chiar dacă ești judecat, acuzat sau criticat de cei ce nu vor să te înțeleagă sau să te accepte.  Să iubești mâna celui care te-a îngenunchiat azi,  pentru că ți-a arătat care îți sunt limitele pe care le vei depăși mâine căci așa vei fi mai mult și mai presus.

Să privești frica ca pe un prieten bun care îți arată punctele slabe asupra cărora să te apleci, dar pe care să nu îl lași să îți creioneze viața, ci doar să te acompanieze pe cărările întortocheate ale transformării inevitabile și continue.  Așadar… fie să ne trăim viețile în curaj!

sursa-venus.org.ro


ccc

Horoscopul Egiptean al Sufletului


Ziua nașterii iti poate dezvălui frânturi din suflet si din destin. Citește acest horoscop fascinant, un horoscop cum poate nu ai mai citit de mult, bazat pe concepțiile vechiilor egipteni asupra sufletului.

cccPentru vechii egipteni, sufletul era esenta vietii si a nemuririi, cheia catre viata prezenta si catre viata viitoare. In cultura egipteana antica, se credea ca sufletul uman este alcatuit din 5 parti: Ren, Ba, Ka, Sheut si Ib. Ziua nasterii iti poate dezvalui franturi din suflet si din destin. Descopera in functie de ea, carei zodii a sufletului ii apartii si ce spune acest lucru despre sufletul, viata si destinul tau! Citeste acest horoscop fascinant, un horoscop cum poate nu ai mai citit de mult, bazat pe conceptiile vechiilor egipteni asupra sufletului.

Horoscopul Sufletului: Sufletul tău în ce zodie este?

Născut in zilele de 1, 6, 11, 16, 21, 26, 31
Zodia sufletului tau este REN (Nume)
– Un om trăiește atata timp cat numele ii este pronunțat, citit, rostit, vorbit, credeau vechii egipteni… Ren (numele) era considerat de vechii egipteni drept o parte inerenta sufletului, fara de care fiinta umana nu ar putea exista. Prin urmare, Ren era acordat fiecarei persoane in parte chiar de la nastere, inca din momentul in care a pasit in lumea aceasta. Cei guvernati de Ren si in a caror componenta sufleteasca predomina Ren sunt persoane al caror destin sta sub semnul talentului, al curgerii si al implinii, al viziunii si al reformarii.number1
– Au un suflet cald, generos. Numele lor a fost nascut pentru a fi dat mai departe…
– Au povesti de viata interesante, iar existenta lor ii va marca intr-un fel sau altul pe ceilalti si va servi drept model, sursa de inspiratie sau de curaj de a fi altfel.
– Acesti nativi au un dar aparte al zeilor, acela de a se ridica deasupra.
– Printr-o idee geniala, printr-o viziune, printr-o alegere, printr-un stil de viata…
– Sunt insa introvertiti, sensibili si vulnerabili din punct de vedere emotional.
– Au schimbari bruste de dispozitie si uneori se simt nefericiti din cauza incapacitatii de a se adapta in comunitatea de care apartin , dar nu cedeaza .
– Criticile ii destabilizeaza puternic.
– Fara ei lumea ar fi o lume mai putin avansata.

Născut in zilele de 2, 7, 12, 17, 22, 27
Zodia sufletului tau este BA (Suflet)
– Conceptul antic de Ba al egiptenilor aduce teribil de mult cu notiunea contemporana a “personalitatii”. Ba este cel care face ca o persoana sa se distinga de toate celelalte si sa fie speciala, intr-un mod absolut unic. Adeseori, Ba este infatisat drept o pasare cu cap de om ce il lua cu sine pe Ka (sufletul) in viata de dupa moare, odata ce isi inalta zborul deasupra mormantului persoanei respective. Cei guvernati de Ba si in a caror componenta sufleteasca predomina Ba sunt persoane emotionale, cu o viata interioara bogata. Prin sangele lor le curge parca insusi sufletul.

set_free_my_soul_by_michellis13-d5km5hd
– Sunt aparent calme, linistite, insa pe interior ard la flacara molcoma.
– Au un traseu al vietii ascensional si urmaresc sa evolueze spiritual, sa-si depaseasca defectele si sa devina oameni mai buni.
– Ajungi cu greu la sufletul lor, insa cu greu mai poti iesi de acolo.
– Sunt persoane transparente, cu coloana vertabrala, profunde si capabile sa vada dincolo de suprafata si aparente.
– Au o personalitate puternica si lectii de viata puternice, care ii vor marca si vor constitui baza pentru intelepciunea lor interioara.
– Fara ei, lumea ar fi o lume mai putin inteleapta.

* Nascut in zilele de 3, 8, 13, 18, 23, 28
Zodia sufletului tau este KA (Strălucirea vitala)
Inca din prima secunda a vietii sale, Heket, creatorul Ka-ului pentru fiecare persoana in parte, il insufla intr-un prunc, conferindu-i ceva ce il face sa fie “viu”… iata ce credeau vechii egipteni despre stralucirea vitala primita de om de la zeitati inca de la nastere.
Ka este un minunat concept al vechilor egipteni, un element esential si vital ce reprezinta insusi elixirul vietii. Ka este “esenta vitala” a unei persoane, iar fara de el fiinta umana nu ar mai putea fi in viata. Ka delimiteaza taramul vietii de taramul mortii. In momentul in care Ka este luat de Ba, suflul vietii paraseste trupul si survine moartea fizica. Cei guvernati de Ka si in a caror componenta sufleteasca predomina Ka sunt 100% oameni al vietii si ai simturilor.Attractive young woman with hand in hair, laughing
– In sufletul lor zace soarele vietii, iar intreaga lor fiinta exprima un ceva aparte.
– Au vitalitate fizica si sufleteasca, sunt efervescenti si si-au autoeducat gandirea pozitiva.
– Este o placere sa ii ai in preajma intrucat sunt inteligenti si insufla o stare de bine si de elevare, iar conversatia cu ei este o adevarata placere.
– Totodata, sunt ludici, pasionali, dinamici si activi, adorand natura, libertatea si tot ce tine de mediul exterior.
– Marunt sau mare, traiesc fiecare moment al vietii lor la intensitate maxima.
– Ii energizeaza, binedispun si ii motiveaza pe cei din jurul lor.
– Fara ei, lumea ar fi o lume mai trista.

* Nascut in zilele de 4, 9, 14, 19, 24, 29

Zodia sufletului tau este SHEUT(Umbra)
– Nu poate exista un om fara de umbra, iar umbra este singura care il insoteste pe om de-a lungul intregii sale existente pe pamant. Ea este nelipsita de langa om si prin urmare vechii egipteni considerau ca umbra este un fel de amprenta a persoanei respective, continand ceva din persoana pe care o insoteste.
– Cei guvernati de Ka si in a caror componenta sufleteasca predomina Ka sunt oameni eterici, diafani, cu un comportament discret si plin de tact.Self-esteem-building-for-addicts-How-can-I-recover-a-healthy-sense-of-self2
– Au o delicatete spirituala si a felului de a fi care ii atrage pe multi.
– Sunt intelegatori, toleranti, diplomati, intotdeauna cu un cuvant bun de spus la adresa cuiva. Iubesc dreptatea si gandesc de doua ori inainte de a emite judecati rautacioase asupra cuiva.
– Ba mai mult, acesti oameni delicati, calmi, joviali, se transforma in aparatori redutabili ai celor aflati in situatii defavorabile sau pusi de zid de prejudecati.

* Nascut in zilele de 5, 10, 15, 20, 25, 30
 Zodia Sufletului tau este IB (Inima)
– Ib este insasi inima, inima metafizica, sediul care gazduieste emotiile, cugetarile, vointa si dorinta de a face. Ib este insasi drumul catre eternitate si o viata intru soare. Ib a luat nastere dintr-o singura picatura de sange, luata la conceptie, din inima copilului unei mame.
– Cei guvernati de Ib si in a caror componenta sufleteasca predomina Ib sunt oameni ai inimii, oameni ai simtirii, ai emotiilor si ai reactiilor afective.self-love v
– Inima este puternica, este minunata, este care pune in miscare sangele, face posibila coexistenta si functionarea celorlalte organe. Fara acest element cheie, viata nu ar putea fi sustinuta. Oamenii lui Ib au un suflet frumos, neobosit in a iubi, capabil sa daruiasca si sa primeasca pe masura.
– Ei sunt cei care au primit de la zei poate cel mai minunat har al vietii, cel al iubirii, fara de care nimic nu ar avea un sens.


ccc

7 obiceiuri care distrug feminitatea


Astăzi, femeilor le este tot mai dificil să-și păstreze feminitatea. Însă această calitate face din ele soții bune, mame atente și surse de inspirație. Ritmul și stilul societății moderne are propriile reguli și fetele încă din tinerețe dobândesc obiceiuri distrugătoare.

http://bit.ly/2Cz43uZ

Iată câteva motive care îți pot afecta energia feminină.

Agitația și hiperactivitatea – Agitația face femeia epuizată și nervoasă: ea nu este în stare și nu reușește să facă nimic. De asemenea, agitația nu-i permite să-și conecteze intuiția, mintea ei este neliniștită, iar orice decizie – dificilă. Aici putem include și mersul grăbit, din cauza căruia femeia se aseamănă cu bărbatul și îi suprimă grația și blândețea. Activitatea socială excesivă îi afectează liniștea, îi fură multă energie. În consecință, familia are nevoie de atenție, iar o astfel de femeie nu o poate oferi.

man in brown long sleeved button up shirt standing while using gray laptop computer on brown wooden table beside woman in gray long sleeved shirt sitting
Fotografie de rawpixel.com pe Pexels.com
  • Furia și nemulțumirea – Aceste sentimente din start sunt distrugătoare și duc la pierderea energiei, iar din cauza nemulțumirii, fața femeii devine neplăcută. Acuzându-i pe toți cei din jur și fiind mereu nemulțumită – ea cu siguranță nu devine mai feminină.
  • Invazia spațiului masculin Deseori femeile păcătuiesc făcându-și o tunsoare bărbătească, purtând pantaloni sau se lipsesc de plăcerea de a purta bijuterii. Este important ca femeia să fie diferită de bărbați și atunci ei cu siguranță îi vor observa feminitatea. În ceea ce privește îndeplinirea îndatoririlor masculine (a instala, a repara, a câștiga bani pentru familie, a lua decizii generale, a gestiona o afacere, a concura și a comanda), ar mai bine să fie evitate, ele distrug fragilitatea și ușurința feminină. Aceste activități nu aduc decât epuizare, stres, pierderea frumuseții și sănătății. Adevăratul scop al femeii este acela de a inspira bărbatul să facă aceste lucruri.
man and woman wearing brown leather jackets
Fotografie de Vera Arsic pe Pexels.com
  • Criticile, mândria și independența Condamnând oamenii, mai ales bărbații, femeia își pierde credința în ei. Din mândrie urmează dorința de independență. În căutarea independenței cu motto-ul „Voi obține totul singură” – despre lejeritate și feminitate nici nu poate fi vorba. În căutarea independenței, ea plătește o taxă foarte mare – fericirea feminină.
  • Neglijarea sănătății În special lipsa somnului și a apei din organism. Lipsa somnului face femeia nervoasă și apatică, ea nu obține liniștea de care are nevoie. Lipsa apei îi fură sănătatea, apoi frumusețea, făcând-o seacă atât intern cât și extern. Norma zilnică de apă este de cel puțin doi litri.lovely blond with bamboo in water
  • Obiceiurile proaste Fumatul, alcoolul, drogurile, limbajul obscen nu aduc beneficii nimănui și cu atât mai mult femeii.
  • Lipsa iubirii de sine- Cum poți fi o femeie adevărată fără să te iubești! Dușmanii iubirii de sine sunt: economiile pentru sine, nemulțumirea față de reflexia din oglindă, stilul lipsit de gust. Trebuie să te prețuiești, să te iubești și să te răsfeți – de aici începe femeia!

sursa-relatii.net


ccc

Corporatismul= sclavagismul modern


Folosim destul de des astăzi, când ne referim la cei care ne controlează viaţa, numele de sistem. Sistemul sub care suntem acum este format din marea finanţă mondială – bancherii internaţionali – sau dumnezeii banilor, pentru că fac banii din nimic, apoi sistemul politic – SUA, UE, apoi canalele de propagandă prin care se obţine adeziunea la sistem – mass-media, marile corporaţii.

Acest sistem când intră într-o ţară vine cu puterea nelimitată a banilor făcuţi din nimic (fără număr), însă acest aspect nu este suficient pentru a controla o societate simplă, tradiţională. Ei au nevoie să transforme banii pe care îi au în putere, iar puterea în control. De aici începe jocul – jocul spiralei sclaviei.

Sistemul are nevoie doar să te implice în joc, să te introducă în spirala sclaviei, restul vine de la sine, odată intrat eşti aproape fără scăpare. El te invită la consum, îţi generează nevoi şi îţi propune să cauţi banii oferiţi de el pentru a-ţi satisface nevoile. Vă mai amintiţi cât de mult eram criticaţi şi ni se dădea mereu în cap cu statisticile pentru consumul mic? Sistemul este aproape neputincios în faţa celui ce nu consumă şi reuşeşte în proporţie cât mai mare să îşi satisfacă nevoile de bază prin propria gospodărire.

Odată intrat în joc, sistemul te învăluie pe toate laturile – mass-media, marketingul marilor corporaţii şi, bineînţeles, cu ajutorul pârghiilor pe care le are statul. Uitaţi-vă cum după colapsul imobiliar din 2008, toate preţurile au explodat, deşi criza s-a adâncit, preţurile au crescut cu mici excepţii. În mod normal, pe timp de criză preţurile ar fi necesar să scadă odată cu cererea, dar benzina aproape s-a dublat, gazele, utilităţile la fel , taxele locale, impozitele, tarifele la transporturi au avut creşteri serioase. Vă daţi seama cât de mult au fost adânciţi în spirala sclaviei cei cu datorii când salariul real a scăzut considerabil, să nu mai vorbim de cei cu credite în franci elveţieni. Dacă vă uitaţi atent la toate aceste aspecte vedem că tot scenariul bancherilor a fost creat pentru a culege roadele acum. Gândiţi-vă cine putea rezista la o astfel de încercuire – când rata la bancă ţi se dublează, salariul scade – cel nominal din cauza tăierilor şi apoi şi cel real din cauza tuturor scumpirilor.

http://bit.ly/2Cz43uZ

Punctul în care am ajuns acum nu este nicidecum cel final, de aici mai urmează foarte multe scumpiri venite prin presiunea Uniunii Europene, pe standarde de mediu şi alte motive care au scopul de a ridica plafonul minim de subzistenţă la un nivel cât mai înalt, astfel încât şi cei care nu s-au împrumutat şi au fost chibzuiţi să fie puşi sub presiunea de a nu mai putea plăti taxele şi impozitele şi cheltuielile strict necesare. O ţară în care tineretul munceşte din greu pentru a-şi plăti datoriile şi poftele generate de sistem, pensionarii nu mai umblă cu sacoşica pe la magazine, ci dau cu cardul pe la mall şi mulţi dintre ei au muşcat din mărul creditării; o ţară în care cei care mai au timp să înveţe se apleacă numai către cunoştinţe tehnice pentru a servi sistemului şi nu urmăresc să înveţe pentru a înţelege viaţa, ceea ce apoi la va creşte şansele de supravieţuire; o ţară în care nimeni nu mai are timp de reflecţie, în care copiii sunt educaţi în acelaşi mod superficial pentru a reuşi în „viaţa” propusă de sistem, este o ţară care a intrat cu totul în spirala sclaviei şi cu greu mai poate ieşi…

Cele mai sinistre curente de gândire, care au transformat omul dintr-o fiinţă spirituală, într-un animal de povară, cel puţin în epoca modernă, sunt: nazismul, capitalismul şi corporatismul. Fără a menţiona nimic despre amănuntele ocultismului satanic care stă la baza coruperii firii noastre.

cloud-walking-wire-business-man-600x361

Întotdeauna îmbrăcat corect, cu un zâmbet îngheţat pe buze, preocupat, important, tot timpul grăbit, n-are timp de pierdut în discuţii banale căci este permanent prins în tot felul de „proiecte”. Nu prea are timp să doarmă, ajunge acasă obosit şi taciturn, are o amantă/amant, printre colegele/colegii la fel de workoholici, vorbeşte şi gândeşte în clişee şi se înfierbântă ca un sectar dacă îi pui la îndoială patronatul sau dacă nu-l divinizezi pe boss, ăla cu casa mare, maşini de lux, yahturi, trabuce şi restul de nimicuri care fac un prost să se creadă important. Cea mai enervantă întrebare pe care poţi să i-o pui unui corporatist este: pentru ce munceşte şi la ce-i mai folosesc banii dacă oricum nu găseşte nici 5 minute pe săptămână să se bucure de ei?

Imaginea de sine

Să devină important, să fie băgat în seamă, şi pentru asta are nevoie de o funcţie cât mai aproape de vârful piramidei, să deţină toate gadgeturile gen: ultimul tip de telefon/tabletă/smartphone, o maşină bună, de peste 20.000 euro, un apartament într-un cartier de fiţe şi pentru asta e în stare să se îndatoreze până peste cap, sporind, în acelaşi timp, avuţiile băncilor de la care se împrumută şi ale companiilor multinaţionale de la care cumpără. Deşi nu are timp de auto cunoaştere şi dezvoltare personală, întrucât munceşte între 12-14 ore pe zi, totuşi simte o nevoie maladivă de a ajunge şi el „cineva”, să îl respecte lumea, să i se ceară părerea, iar dresorii care îl fac să se simtă atât de important obţin totul de la el.

featured_money@wdd2x

Realitatea este că sclavul modern corporatist nu va fi niciodată bogat sau liber. Înlănţuit de credite pe 20 de ani, dependent de disponibilitatea şefilor de a-l promova ierarhic, trepanat şi îndoctrinat, zilnic şi prin metode de persuasiune profesioniste, el va produce maximum de profit pentru boss. Singura constantă a corporatistului este munca. Iluzionat şi egocentric, corporatistul îşi ruinează viaţa personală, viaţa de familie, se îndepărtează atât de tare de latura lui spirituală, încât va plonja pe nesimţite într-o viaţă jalnică, înglodat în credite şi datorii, fără timp să respire.

Mai mult, ni se induce ideea că evenimentele ce caracterizează începutul acestui al treilea mileniu ar arăta că procesul globalizării pieţelor nu ar fi suficient pentru a crea dezvoltarea economică şi social-culturală care se doreşte. De aceea, se spune că echilibrele economice cer, pentru ca acest proces să funcţioneze unitar, să fie urmat de „globalizarea culturilor”, de integrarea acestora în evoluţia şi dezvoltarea omenirii.

Şi totuşi, ne întrebăm şi noi de unde provine impetuoasa nevoie a guvernanţilor pentru „globalizare”, pentru „etatizare”… de unde, de ce?! Oare fiindcă este vorba de o maturizare a elitei politice până acolo încât să-şi dorească cu atâta ardoare binele întregii omeniri, sau pentru că îşi doresc pentru sine întreaga guvernare planetară!? Tema de faţă îşi propune să caute răspunsul la o asemenea problemă.

Incursiune din trecut spre prezent

Dacă la sfârşitul secolului al XIV-lea existau numeroase bănci italiene care îşi internaţionalizau afacerile, ulterior constatăm o implicare, fireşte, cointeresată, a unor state puternice în dominaţia altor ţări şi popoare prin intermediul companiilor (Compania Olandeză şi cea britanică Indiile de Est, Compania Muscovy, Compania Africa Regală şi Compania Hudson Bay). Acestea par să fi fost modelele incipiente ale corporaţiilor transnaţionale din zilele noastre.

Una dintre primele şi cele mai longevive companii englezești, înființată în jurul anului 1600, la început pentru a face comerț în Indiile de Est dar care a ajuns să facă comerț mai ales în India și China, a fost Compania Indiilor de Est. Deşi compania a fost dizolvată după o perioadă de funcţionare de peste 250 de ani de activitate, mai precis la 1 ianuarie 1874, vreme îndelungată a deținut o poziție privilegiată în raport cu guvernul englez și, ulterior, cu cel britanic. A primit adesea privilegii speciale, inclusiv scutiri de taxe și anumite monopoluri comerciale. Mai mult, pornind de la comerţ, această companie a ajuns în anul 1757 (după bătălia de la Plassey) să guverneze părți mari din India, exercitând putere militară și asumându-și administrația, renunțând treptat la activitățile comerciale. În 1670, succesul comerţului cu blănuri de la populaţia indigenă a determinat fondarea Companiei Golfului Hudson, care a şi primit de la coroana britanică monopolul comerţului cu blănuri în zona bazinului golfului Hudson – Ţara lui Rupert (zona golfului Hudson a fost locuită încă din preistorie de diferite triburi de eschimoşi iar în anul 1610, Henry Hudson a descoperit golful care va purta numele său, explorându-i coastele estice). Constatăm că în anul 1870, monopolul comerţului cu blănuri a fost abolit, iar „Ţara lui Rupert” a fost anexată la Canada.

Demnă de menţionat este şi apariţia cartei corporative, ce reflecta atenţia pe care Coroana engleză o acorda acestei forme de expansiune şi de dominaţie. Carta era practic o favoare din partea Coroanei engleze, care limita răspunderea legală a unui investitor la cuantumul investiţiei sale, drept care nu era recunoscut cetăţenilor individuali. De asemenea, în cartă erau stabilite drepturile şi obligaţiile specifice corporaţiei, precum şi partea de profit care urma să revină Coroanei.

Best-top-desktop-money-wallpapers-hd-money-wallpaper-picture-image-3

Procesul de transnaţionalizare însă nu se opreşte aici, continuă, va duce la apariţia mai multor societăţi/companii transnaţionale, însă transnaţionalizarea va merge mult mai departe, miza ei reală fiind reprezentată, pentru secolele XIX-XX, de ascensiunea naţionalismului, apoi depăşirea acestuia şi, în sfârşit, încercarea de a construi o nouă eră postnaţionalistă care să cuprindă toate sectoarele vieţii umane. Pentru aceasta se simţea nevoia unei „colaborări” legale între economic şi politic, aspect care faptic reprezenta o realitate mai veche dacă ne gândim că în spatele puternicelor corporaţii s-au aflat tot timpul „oamenii politici”. Însă diplomaţia şi reuşita strategiei impunea nevoia de legitimitate aparentă.

Pentru aceasta statul era nevoie să fie implicat într-un mod transparent şi legal în economie şi societate, oportunitate creată de apariţia liberalismul care tocmai îşi făcea simţită prezenţa în economia celei de-a două jumătăţi a secolului XIX. Astfel, s-a reuşit ca „statul jandarm” să fie înlocuit în timp cu un stat intervenţionist care să aibă la dispoziţie pârghii directe financiare şi de orientare economică. Pe de altă parte, folosindu-se de germenele naţionalismului pe cale să dea roade la începutul secolului al XIX s-au pus „bazele” primului război mondial, o sursă şi o oportunitate deosebită de îmbogăţire a marilor trusturi bancare care au finanţat ambele tabere ale războiului, aşa cum de altfel procedaseră şi în timpul lui Napoleon – bătălia de la Waterloo. Campaniile de armament finanţate de băncile din Anglia, Germania, Franţa şi Austria, controlate de Rothschild, au sponzorizat toate taberele războiului.

Această dorinţă de îmbogăţire a fost plătită cu preţul a peste 20 de milioane de vieţi umane. „Elitele” au folosit conjunctura ca pretext pentru crearea Ligii Naţiunilor, care să preîntâmpine războiul, nebănuindu-se că în spatele acestei societăţi „binevoitoare” se ascundea crearea unui cadru pentru viitorul Guvern Mondial.

Dorinţa de bani şi de preluare a puterii planetare nu a cedat nici în faţa celui de-al Doilea Război Mondial. Sfârşitul acestui război a oferit, de asemenea, oportunitatea înfiinţării de către învingători a complexului ONU, mai întâi în oraşul New York pe un pământ donat de John D. Rockefeller, unul dintre ramurile promotorilor tradiţionalişti ai globalizării.

Aşadar, primul pas în planul trilateral de mondializare a fost crearea Uniunii Europene, motiv pentru care la 18 aprilie 1951 şase state, Belgia, Franţa, Germania, Italia, Luxemburg şi Olanda, au semnat Tratatul de la Paris, prin care s-a constituit Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (ECSC). A luat naştere prima comunitate europeană, urmărindu-se în continuare constituirea a încă două organisme : Comunitatea Economică Europeană şi Comunitatea Europeană pentru Energia Atomică (Euratom). În 1954, elita planetei s-a întâlnit în secret în hotelul Bilderberg din Oosterbeek (Olanda). În opinia globaliştilor, de îndată ce Uniunea Europeană a fost înfiinţată sub pretextul schimburilor comerciale, Uniunea Nord Americană şi Uniunea Asiatică ar fi ca şi formate iar ONU ar servi ca un regulator mondial ale celor 3 super-puteri. La 1 ianuarie 1958, Tratatele de la Roma deja devin operaţionale iar Adunarea Parlamentară şi Curtea de Justiţie devin instituţii comune tuturor celor trei comunităţi europene: ECSC, CEE şi Euratom. Structurile politice create în scopul guvernării întregii lumi erau conduse de către aceiaşi oameni care deţineau şi controlul economiei mondiale prin marile bănci, companii transnaţionale, ceea ce era deosebit de important pentru înfăptuirea pieţei unice declarate şi, ulterior, a unui guvern mondial încă ascuns opiniei publice.

Earth

În acest context, crearea Grupului Celor 7, devenit Grupul Celor 8 state (G8) cele mai dezvoltate din punct de vedere economic, tehnologic şi militar (Canada, Franţa, Germania, Italia, Japonia, Rusia, Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord şi Statele Unite ale Americii) a reprezentat un semnal aproape imperceptibil de ieşire la suprafaţă a intenţiei de globalizare, de realizare a planului trilateral. La început miniştrii de finanţe şi guvernatorii băncilor centrale din cele mai importante cinci ţări s-au întâlnit la intervale neregulate, pe căi neoficiale. Prima întâlnire s-a ţinut în 1967 la Chequers, casa de la ţară a prim-ministrului britanic.

Până în 2009 s-au creat aproape toate mecanismele care să pună în mişcare sistemul de globalizare, inclusiv prin transferul de suveranitate al statelor naţionale. Tratatul de la Lisabona, intrat şi el în vigoare începând cu data de 1 decembrie 2009 şi ratificat de cele 27 state membre ale Uniunii Europene, constituie un pas înainte în transferul de suveranitate de la statele membre la Uniunea Europeană, dar este unul limitat. Au fost extinse puterile Comisiei, Parlamentului şi Curţii de Justiţie în domeniul justiţiei şi afacerilor interne. În prezent constatăm fără putere de tăgadă că declinul statelor-naţiune este mai mult decât evident, cedarea de suveranitate în favoarea organizaţiilor internaţionale aflate într-o continuă consolidare şi centralizare şi, pe de altă parte, în favoarea corporaţiilor financiare şi bancare. Aşa-zisele „raţiuni de stat” care au determinat guvernele să cedeze puterea statelor în favoarea corporaţiilor transnaţionale au fost în realitate „raţiuni” impuse de actuala „elită” planetară prin constrângerea economică indirectă exercitată prin crearea celor mai ingenioase „maşinării” ale timpului.ccc

Uniunea Europeană, o entitate fără personalitate juridică, care se pretinde astăzi o organizaţie internaţională călăuzită de scopuri nobile, o „comunitate” economică şi politică internaţională care numără 27 de state europene, cu tendinţe comportamentale specifice unui stat federal, formată în scopul declarat al asigurării păcii, stabilităţii şi prosperităţii cetăţenilor acestora, afirmării identităţii UE la nivel internaţional, introducerea cetăţeniei Uniunii, spaţiul liber fără frontiere, piaţa unică, libera circulaţie a persoanelor, mărfurilor, capitalurilor şi serviciilor etc. reprezintă „un pas” apocaliptic spre o hipercentralizare, o luptă continuă pentru descompunerea şi preluarea suveranităţii statelor naţionale ale lumii cu efectul direct al „subjugării omenirii” în numele civilizaţie şi pentru aşa-zisa „unitate în diversitate”.

În loc de concluzii

Deşi istoria internaţionalizării afacerilor pare a avea rădăcini destul de adânci, constatăm însă că marile imperii politico-militare cunoscute de-a lungul istoriei antice şi medievale, care nu au urmărit altceva decât dominaţia întregii lumi, au fost înlocuite în prezent cu imperiile comerciale şi financiare (în care armata a fost înlocuită de investiţiile externe), imperii care în doctrina recentă ne-au devenit cunoscute sub denumirile de „corporaţii multinaţionale”, „corporaţii transnaţionale”etc.

Aceste corporaţii nu sunt altceva decât nişte firme sau alianţe intre firme, care s-au dovedit deosebit de puternice şi care şi-au extins „tentaculele” afacerilor asupra întregii planete servind unui plan prestabilit, adică globalizării, mondializării, respectiv concentrării oligarhice a întregii puteri planetare, economice şi politice. Aşadar, scopul a rămas acelaşi însă forma şi mijloacele de atingere a acestei finalităţi (ce oglindeşte lăcomia nemărginită a omului de a deţine puterea mondială) au îmbrăcat o arhitectură nouă.

Având în vedere faptul că alături de noţiunea de „corporaţie multinaţională” se utilizează adesea expresii precum „firme multinaţionale”, „societăţi internaţionale”, „companii internaţionale”, „corporaţii transnaţionale” etc. vom lămuri această terminologie.

Din literatura de specialitate par a se desprinde trei criterii care dau sens noţiunilor de „internaţional”, „multinaţional”, „transnaţional”, noţiuni utilizate adesea alături de termenii „corporaţii”, „firme”, „societăţi”, „companii”.

  • Aceste criterii sunt:
    – Criteriul capitalului social
    . În situaţia în care o societate comercială are capitalul social provenit dintr-o singură ţară, societatea respectivă este „naţională”, iar dacă capitalul provine din mai multe ţări, atunci spunem că firma este „multinaţională”.
    – Criteriul teritorialităţii. Dacă o societate comercială sau un concern deţine întreprinderi independente (de mărimea şi cifra de afaceri a acestuia) în mai mult de o singură ţară, putem să vorbim despre caracterul „internaţional” al acelei societăţi.
    Combinând cele două criterii de mai sus putem spune că o firmă este „national-internaţională”, dacă are capital social exclusiv dintr-o singură ţară şi deţine întreprinderi independente în mai mult de o singură ţară.
    – Criteriul organizatoric. Când concernele sau societăţile comerciale desfăşoară activităţi internaţionale peste frontierele propriei ţări şi au structuri organizatorice proprii, ele sunt „transnaţionale”.

Deşi autorii anglo-saxoni în domeniu utilizează termenul de „întreprindere multinaţională”, în materialele UNCTAD-ului pe probleme de investiţii directe se foloseşte cu precădere expresia „corporaţie transnaţională”, motivat de împrejurarea că acesta din urmă „are un plus de sugestivitate şi de relevanţă… pentru fenomenul de transnaţionalizare care se desfăşoară în prezent în economia mondială”.

sursa-yogaesoteric.net


ccc

Ce-i face să râdă pe nativii fiecărei zodii ?


Nu există oameni complet lipsiți de umor. Doar sursa umorului poate să difere de la un individ la altul. Ce-i face să râdă pe nativii fiecărei zodii?

ccc

Zodia Berbecului

Berbecul este, din tot zodiacul, cel mai dispus să râdă. Nativul aceste zodii găsește umor oriunde: în sursele clasice, gândite să te facă să râzi, cum sunt filmele de comedie, în situațiile practice neașteptate, în personajele reale cunoscute. Cu umorul lor debordant pot să enerveze pe nativii unor zodii mai sobre și mai practice. Dacă, în general, considerăm că nu tot ce se întâmplă în viață e de râs, Berbecul nu este de acord. Pentru el, umorul este ca aerul și n-o să-l poți opri să râdă.

Zodia Taurului

Taurul râde cu poftă de prostia altora. Întotdeauna se va opri pentru câteva minute la un canal TV pe care sunt invitați și vorbesc oameni penibili, agramați, plini de ei. Nu va pierde mult timp pe-acolo, dar va culege rapid câteva perle cu care să amuze și el pe alții a doua zi, în pauza de cafea. Glumele pe teme profesionale sunt o altă sursă garantată de umor pentru Taur, întrucât îi vor antrena cultura și experiența profesională, valori esențiale pentru el.Taurus

Zodia Gemenilor

Gemenii râd cu atât mai bine cu cât gluma este mai inteligentă. Prostia autosuficientă a unora este o sursă de umor și pentru ei, dar una secundară, care nu generează acel hohot eliberator care să însemne că gluma a atins centrului țintei. Geamănul știe să râdă amabil, atunci când trebuie să acorde o minimă satisfacție interlocutorului, pentru că este un om de lume și se poartă întotdeauna frumos.

Zodia Racului

Racul râde rar și cu măsură, pentru că Racul este, în esență, un smerit autentic. Nu vrea să râdă de ceilalți, deci nu dă apă la moară bârfelor și ironiilor. Iar dacă, într-o asemenea situație, izbucnește involuntar în râs, se controlează repede și se reține, scuzându-se și găsind personajului persiflat justificări și compensații. Îi este mai lejer să râdă de sine, de propriile gafe și confuzii.cancer_rainbow_color_crab_zodiac_star_sign_tshirt-r8966dc5e57bd41d4b48af0c0eddcbcfb_f0c6y_512

Zodia Leului

Leul poate să aprecieze o glumă și totuși să nu râdă. Nu poate simula hazul și, dacă nu înțelege o glumă, are tăria de a cere să i se explice, chiar dacă, în felul acesta, strică toată distracția. Nu reușește să râdă la o glumă pe care a mai auzit-o. Ca să râdă, Leului îi este suficient un gest discret, un cuvânt șoptit, o mimică subtilă, dar să fie ceva cu totul și cu totul neașteptat.

Zodia Fecioarei

Fecioara râde și la propriile sale istorii comice pentru că are un fel de a le spune și de a pune în valoare ceea ce este hazliu, încât își retrăiește de fiecare dată amuzamentul. Glumele de replici și atitudine inspirate de realitate sunt cele care îl fac cel mai ușor pe nativul în Fecioară să izbucnească în râs. Dacă nu înțelege o glumă, o descalifică imediat, fără să se îndoiască o clipă de sine.

fecioara horos

Zodia Balanței

Balanța concurează cu Berbecul la titlul „Zodia care râde cel mai mult’. Râde cu poftă de propriile prostii, râde când trebuie și când nu trebuie, râde de oricine, absent sau de față, exasperând pe toată lumea. Râde înainte de sfârșitul bancului intuind poanta; dacă poanta e alta, râde și mai tare. Râde la umor grosier, vulgar, dar și la subtilitățile care-i solicită limita superioară a inteligenței.

Zodia Scorpionului

Scorpionul și râsul fac o combinație simplă, scurtă și directă. Scorpionul nu are răbdare să asculte glumele prea lungi – își pierde pe parcurs dispoziția de a râde. Dacă gluma e simplă și clară, râde sincer, într-un mod complet satisfăcător pentru autorul glumei. Nu râde pe seama celorlalți, dar permite să se râdă – cu măsură, însă – pe seama sa. Având o fire practică și eficientă, râsul nu este una dintre prioritățile sale, deci nu marșează la sesiunile prelungite de bancuri, ci se întoarce iute la treabă.

Zodia Săgetătorului

Săgetătorul are cel mai usturător și mai subtil umor. Poți să nici nu-ți dai seama când un Săgetător râde de tine. Cu cea mai serioasă față din lume te stimulează să te faci de râs. Prostia omenească, infatuarea, erudiția închipuită, impostura sunt surse savuroase de distracție pentru Săgetător. Glumele simple, gagurile consacrate nu prea îl amuză – de fapt, ar putea râde numai la ideea că cineva vrea să-l facă să râdă cu așa ceva.Sagittarius

Zodia Capricornului

Capricornul nu excelează în simțul umorului. Dacă-i descrii o situație ca fiind comică, el se grăbește să-ți dea o soluție. Dacă, într-o conversație, virezi spre glumă, ori nu sesizează, ori nu-l interesează, deci continuă pe același ton serios. Ceea ce-l poate face să izbucnească în râs este descrierea într-o formulă plastică a unei situații sau o imagine în care sunt sfidate logica și bunul simț.

Zodia Vărsătorului

Vărsătorul pune preț pe umor și pe tot ce înseamnă energie pozitivă. Din acest motiv, se străduiește să fie receptiv, să râdă atunci când în jurul lui se râde și chiar să găsească semnificații comice subtile în conversație. Dacă ajungi să-l cunoști destul de bine, vei observa că Vărsătorul are două feluri de râs: râsul social, din bunăvoință, și râsul natural, din rărunchi. Pe cel de-al doilea îl obții cu o glumă bună și inteligentă, oricare ar fi natura ei.

varsator horos

Zodia Peștilor

Peștii știu să râdă. Atât bărbatul nativ în Pești – care se poate lăsa chiar smuls din stările lui morocănoase de o glumă bună – cât și femeia nativă în Pești, care votează întotdeauna pentru pentru partea plină a paharului. Ce-i amuză pe Pești? Poate să-i amuze orice, pentru că sunt foarte mobili în gândire și trec ușor de la un domeniu la altul, de la un nivel de erudiție la altul. Sunt ei înșiși foarte amuzanți pentru că știu să se exprime plastic și să facă haz de necaz.


ccc