Rugăciunea şi creierul uman – noi descoperiri ştiințifice


Cu ani în urmă, în America a existat o campanie anti-drog cu un mesaj simplu, dar convingător. Un om ținea în mână un ou și spunea: „Acesta este creierul tău”. Apoi arăta spre o tigaie încinsă zicând: „Iar acesta este drogul”. După aceea spărgea oul şi îi dădea drumul în tigaie, arătând rezultatul: „Aceasta este creierul tău după ce ai consumat droguri”. În cele din urmă, privea spre aparatul de filmat şi întreba: „Alte întrebări?”.

Recent, cercetătorii au descoperit (dacă mai era necesar) ca THC – compusul psihoactiv din marijuana – poate perturba concentrarea, memoria, luarea deciziilor și motivația pentru aproximativ 24 de ore și chiar mai mult. Un instructor în psihologie la şcoala medicală Harvard spunea însă, de curând, pentru New York Times, că „aceste efecte structurale pot fi văzute pe creier”, iar efectele pot fi mai lungi decât se crezuse anterior. În urma scanării creierelor unor persoane cu vârste între 18 şi 25 de ani, care se drogau, el a observat pe ecranul computerului său diferenţe vizibile în structura creierului.

Descoperirea nu a fost ceva prea spectaculos, întrucât toată lumea se cam aştepta la aşa ceva. Dar, ce se petrece cu creierul, oare, atunci când ne rugăm? Ce face ca rugăciunea să fie atât de puternică și de eficientă, aşa cum atestă toţi cei care o practică? Ajungem astfel la o altă descoperire recentă: Un neurolog de la Spitalul Thomas Jefferson din Philadelphia (SUA) a studiat un grup de călugărițe franciscane, care au aderat la o rugăciune meditativă comună. El a descoperit că zona creierului asociată cu sentimentul „propriului sine” a început să se „închidă” („shut down”). El a observat că în timpul rugăciunii „devii conectat la Dumnezeu, iar sentimentul eului personal a dispărut”.act-like-men-praying-graphicDeci, conform cercetătorului american, conexiunea cu Dumnezeu este ceva vizibil la nivelul creierului: devii conectat la propriu direct cu Dumnezeu şi renunţi la sine. Aceasta reprezintă o transformare fundamentală și totodată o adevărată vindecare: omul devine conectat direct cu Dumnezeu. Rugăciunea, ca şi meditaţia yoghină, au puteri uluitoare, aşa cum ne-au asigurat mereu marii înţelepţi, iar ştiinţa modernă vine acum să confirme acest fapt. Inclusiv structura internă a creierului se modifică (fizic), transformându-ne uşor-uşor cu totul. Rugăciunea ne transformă în oameni detaşaţi de eul propriu limitat, pentru a forma legături profunde cu Dumnezeu și cu oamenii din jurul nostru.

Rugăciunea este puternică și eficientă, pentru că ne conferă curajul de a acţiona benefic, fiind ajutaţi de Dumnezeu, şi înțelepciunea de a discerne. Dacă ar fi să ne reimaginăm vechea reclamă anti-drog, am putea să arătăm mai întâi spre oricare dintre noi, apoi către meditaţie sau rugăciune, iar rezultatul va fi un om nou, vindecat și reîntregit, în armonie cu el însuşi şi cu întreaga fire.discipline-of-prayer-theSfântul Apostol Iacov, în epistola sa către Biserica din Ierusalim îi invită pe oameni la rugăciune, atunci când sunt în suferinţă, când sunt veseli, când sunt bolnavi, promițând că rugăciunea celor neprihăniți este puternică și eficientă. Sfântul Iacov era convins că rugăciunea poate avea un efect semnificativ asupra creierului nostru, asupra trupului, inimii şi sufletului, atât în vremurile grele cât și în cele bune.

13. Este vreunul dintre voi în suferinţă? Să se roage. Este cineva cu inimă bună? Să cânte psalmi.
14. Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului.
15. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica, şi de va fi făcut păcate se vor ierta lui.
16. Mărturisiţi-vă deci unul altuia păcatele şi vă rugaţi unul pentru altul, ca să vă vindecaţi, că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului.
17. Ilie era om, cu slăbiciuni asemenea nouă, dar cu rugăciune s-a rugat ca să nu plouă şi nu a plouat trei ani şi şase luni.
18. Şi iarăşi s-a rugat şi cerul a dat ploaie şi pământul a odrăslit roada sa
.” (Epistola sobornicească a Sfântului Apostol Iacov, capitolul 5)

sursa-yogaesoteric.net


ccc

Şefii Zodiacului


În spiritul ideii că uneori râsul este cel mai bun tratament în situaţiile dificile, chiar şi la locul de muncă, haideţi să aruncăm o privire umoristică asupra modului în care fiecare dintre semnele zodiacale se manifestă în postura de şef.
ccc

Şeful născut în zodia Berbecului se comportă bine atâta vreme cât faci imediat ceea ce ţi-a cerut. Lentoarea nu va fi tolerată. Atunci când ceri o mărire de salariu, asigură-te că înţelege că ai nevoie de ea pentru investiţii importante.

Şeful Taur este greu de schimbat, chiar şi dacă schimbarea este spre binele lui. Odată ce i-ai câştigat încrederea, totul va merge bine pentru tine. Între timp însă, oferă-te să îi duci prânzul în birou.Taurus

Şeful Gemeni va schimba, în mod garantat totul, de cel puţin trei ori pe an. Urmăreşte să tratezi problemele pe care i le prezinţi, una câte una. Pentru a-i fi pe plac, adu-i tăieturi din ziare cu materiale interesante şi relevante.

Racul. Nu îţi place în ce dispoziţie este şeful tău? Este suficient să aştepţi vreo 6 ore, căci starea i se va schimba cu siguranţă. Îmbrăţişează-l cât mai des, dăruieşte-i cadouri din argint şi bunătăţuri gătite în casă. Vorbeşte-i despre copiii tăi şi eventual invită-l la cină.

Şeful din zodia Leului este un geniu creator, mai ales când foloseşte ideile tale. Dăruieşte-i câte o rundă de aplauze în fiecare zi şi totul va fi foarte bine. Şi nu uita să îi faci cadouri monogramate.026724-glossy-black-3d-button-icon-culture-astrology2-lion

Şeful din zodia Fecioară este şeful perfect, dacă şi tu eşti perfect. Dă-i vitamine şi apă naturală de izvor şi fii atent să respecţi cu rigurozitate micile lui ritualuri zilnice.

Şeful Balanţă se descurcă foarte bine, până în momentul în care trebuie să ia o decizie importantă. Îţi vei da repede seama când este stresat, deoarece va avea o atitudine oscilantă. Este complet inadecvat să utilizezi un limbaj neîngrijit în astfel de situaţii. O abordare „clasică” funcţionează cel mai bine în aceste cazuri.

Şeful Scorpion îţi va fi alături şi la bine şi la rău, dacă eşti un subaltern loial. Va trebui să-i câştigi încrederea, trecând o mulţime de teste; fii atent, căci există posibilitatea să te supună el însuşi la testul cel mare.Sagittarius

Şeful născut sub auspiciile zodiei Săgetătorului are tendinţa de a fi norocos; de obicei scapă de consecinţele greşelilor pe care le face, plecând în diverse călătorii. Iubeşte vacanţele, discuţiile lungi de afaceri care au loc la masa de prânz şi călătoriile de afaceri. Îi poţi intra în graţii dacă îţi găseşti  de lucru la o distanţă cât mai mare de birou.

Şeful Capricorn poate semăna cu un tată. El crede că este menit să conducă şi, în general, are dreptate. Fă-l să râdă. Dacă se poate baza pe tine atunci când are cu adevărat nevoie, nu vei avea probleme cu el.

Şeful Vărsător poate fi prietenos şi distant în acelaşi timp. Nu intra în chestiuni personale cu el. În general îl poţi impresiona pozitiv, făcând din când în când diverse inovaţii în domeniul tău de activitate.Aquarius

Şeful aflat sub influenţa zodiei Peştilor se descurcă foarte bine în domeniile creative şi monastice. Dacă îl întâlneşti în alte domenii, nu te aştepta să rămână prea mult în preajmă. Dacă vrei să-i câştigi simpatia şi încrederea mergi împreună cu el într-o retragere, la un seminar sau la un workshop.


ccc

Renunţarea la roluri


Lecţia esenţială în cadrul artei de a trăi pe care fiecare dintre noi se află aici ca să o învețe este aceea de a face orice se cere de la voi să faceţi în fiecare situaţie, fără ca sarcina să se transforme într-un rol cu care vă identificaţi.
Căpătați cea mai mare putere în tot ceea ce faceţi dacă orice întreprindeți are ca scop acţiunea în sine şi nu constituie un mijloc pentru a vă proteja sau amplifica identitatea oferită de rol sau pentru a vă conforma acesteia.  Fiecare rol reprezintă un sentiment de sine fictiv, iar prin acesta totul devine personalizat și, în consecinţă, corupt şi deformat de „micul eu” fabricat de minte și de rolul, oricare ar fi el, pe care se petrece să-l joace.
+++
Majoritatea oamenilor care se află în poziţii privilegiate în această lume, aşa cum sunt politicienii, personalitățile de la televizor, liderii din sfera afacerilor și cei religioși sunt complet identificaţi cu rolul lor, cu puţine excepții notabile. Pot fi considerate VIP-uri, dar nu sunt de fapt altceva decât jucători inconștienţi în jocul egoului, un joc ce pare atât de important, dar care, în ultimă instanță, este lipsit de un scop real. ccc
Dacă drama egocentristă de pe pământ are vreun scop, acesta este unul indirect: creează tot mai multă şi mai multă suferință pe planetă, iar suferința, deşi în cea mai mare măsură creată de ego, duce în final la distrugerea egoului. Este focul în care egoul se arde singur în totalitate.
***
Într-o lume de personalităţi ce interpretează roluri, acei câțiva oameni care nu proiectează o imagine fabricată de minte – şi există câțiva chiar şi la televizor, în mass-media și în lumea afacerilor – ci funcţionează din nucleul mai adânc al Fiinţei lor, aceia care nu încearcă să pară mai mult decât sunt, ci sunt pur şi simplu ei înşişi, se disting ca oameni remarcabili şi sunt singurii care aduc într-adevăr o transformare în lumea aceasta.
Ei sunt cei care aduc noua conștiință. Orice fac ei primeşte forţă, deoarece acţiunea lor este conformă cu scopul întregului. Influenţa lor trece mult dincolo de ceea ce fac, mult dincolo de funcţia lor. Simpla lor prezență – curată, naturală, fără pretenţii — are un efect transformator asupra oricui vine în contact cu ei.mask
Când nu jucaţi roluri înseamnă că nu mai există ego în ceea ce faceţi. Nu există un plan secundar: protejarea sau consolidarea propriei personalităţi. Drept rezultat, acţiunile au mult mai multă putere. Atenţia voastră este total îndreptată asupra situaţiei. Deveniţi una cu ea. Nu încercaţi să fiţi cineva anume.
Beneficiaţi de cea mai mare putere, de cea mai mare eficienţă atunci când sunteţi complet voi înşivă. Dar nu încercați să fiţi voi înșivă. Acesta este încă un rol. Se numeşte „eu cel natural, spontan”. De îndată ce încercaţi să fiţi într-un fel sau într-altul, interpretaţi un rol. „Fii tu însuţi şi atât” este un sfat bun deşi ar putea induce şi în eroare. Mintea va interveni spunând: „Ia să vedem, cum aş putea fi eu însumi?”. Apoi mintea va elabora o strategie referitoare la: „Cum să fiu eu însumi.” Un alt rol. „Cum pot fi eu însumi?” este, de fapt, o întrebare greşită. Ea implică faptul că este nevoie să faci ceva pentru a fi tu însuţi. Dar „cum” nu-şi are locul aici, deoarece voi sunteți deja voi înşivă. Doar încetaţi să atașați tot felul de impresii care nu sunt necesare la ceea ce sunteți deja. „Dar nu știu cine sunt. Nu știu ce înseamnă să fiu eu însumi.” Dacă puteți fi complet în largul vostru cu faptul că nu știți cine sunteţi, atunci ceea ce rămâne este ceea ce sunteţi – Fiinţa din spatele formei umane, un câmp al potenţialităţii pure şi nu ceva deja definit.
two men and two women standing on green grass
Fotografie de rawpixel.com pe Pexels.com
Încetaţi să vă mai definiţi – faţă de voi înşivă şi față de ceilalţi. Nu veţi muri. Veţi reveni la viață. Şi nu vă preocupaţi de modul în care vă definesc ceilalţi. Atunci când vă definesc se limitează pe ei înşişi, aşa că este problema lor. Ori de câte ori interacționaţi cu oamenii, nu fiţi acolo în primul rând ca o funcţie sau ca un rol, ci ca un câmp de Prezenţă conştientă.
De ce joacă egoul roluri? Din cauza unei supoziţii neverificate, a unei erori fundamentale, a unui gând inconştient. Gândul sună astfel: „nu sunt suficient”. Lui îi urmează şi alte gânduri inconștiente: „e nevoie să joc un rol ca să obţin ceea ce îmi este necesar pentru a fi în întregime eu însumi; e nevoie să obțin mai mult ca să pot fi mai mult”. Dar nu puteţi fi mai mult decât sunteţi, deoarece dincolo de forma fizică şi psihomentală sunteţi una cu Viaţa însăși, una cu Fiinţa. La nivel de formă, sunteți şi veţi fi totdeauna inferiori unora, superiori altora.
***
În esență, nu sunteți nici inferiori, nici superiori nimănui. Adevăratul respect de sine şi adevărata smerenie se naşte din această înţelegere. Din perspectiva egoului, respectul de sine și umilința sunt contradictorii. În realitate, ele sunt unul și același lucru.
Fragment din cartea Un pământ nou, de Eckhart Tolle


ccc

Cea mai periculoasă otravă din lume


Ca om modern, ești supus zilnic ingerării şi inhalării de toxine. Fie din alimente, fie din aer, fie din apa de băut. Mici cantități de substanțe menite să conserve, să sterilizeze, să ne protejeze, ne pot intoxica treptat. La care unii dintre noi mai adaugă țigările, alcoolul, medicamentele și tot felul de alte substanțe. Însă otrava cea mai periculoasă pentru noi este propriul hormon de stres pe care îl fabrică propriile noastre glande, la comanda propriului nostru creier!

ccc

Cu alte cuvinte, noi ne intoxicăm, fără să vrem, cu substanțe toxice pe care tot noi le fabricăm! Mai mult, pe măsură ce ajungem să avem propriul sânge inundat de hormonide stres, devenim, la rândul nostru, toxici pentru cei din jur! Îi contaminăm, fără să le dăm efectiv din sângele nostru. Le transmitem doar emoțiile noastre perturbatoare, nefaste și ei, la rândul lor, preiau involuntar tiparul și încep să se autosaboteze fabricând, de asemenea, hormoni de stres care le inundă sângele, otrăvindu-l. Este ca o boală, însă transmisă sub forma unui program comportamental și nu prin contact direct!

Cu alte cuvinte, cineva poate să fie în altă țară, pe un alt continent, și totuşi poate să contamineze cu afecțiunea lui persoane aflate la mii de kilometri distanță! Prin contaminare emoțională, starea unei persoane se poate transmite celor din jur, din anturajul ei, sau celor cu care a comunicat la un moment dat, fie și la telefon! Sau prin radio, televiziune și internet!night-television-tv-theme-machines.jpgPutem spune că nu există o toxină mai puternică decât cea pe care o primești zi de zi, picătură cu picătură, din interior, sub influența unor factori manipulativi din exterior! Și este suficient să pierzi controlul (dacă l-ai avut vreodată) asupra sursei de toxine proprii, ca mai apoi să începi să le amplifici. Cu cât ai mai multe astfel de toxine în trup, cu atât devii mai dependent de ele și le ceri în cantitate şi mai mare! Le fabrici continuu și în același timp constați că nivelul lor este deja insuportabil. Fapt pentru care încerci să le contracarezi cumva și, culmea, le produci în continuare! Iar metodele prin care vrei să scapi de efectul lor devin imperative ale vieții tale și nu le mai poți controla.

Devin surogate, devin tehnici subțiri, complet ineficiente, prin care tu vrei să fugi, să evadezi dintr-o realitate incomodă, să ieși din starea de (auto)intoxicare în care te-ai scufundat singur. Iar când suferința este maximă, orice surogat este acceptat ca fiind bun, din lipsă de altceva. Astfel, se poate ajunge la situaţia în care în locul unui autocontrol eficient, o țigară, un pahar de alcool, o dependență, oricare ar fi ea, devine un pansament temporar pentru o rană infectată profund.

woman s face on white liquid
Fotografie de Bennie Lukas Bester pe Pexels.com

Pansamentul doar ascunde rana pentru un moment, ca să nu poată fi văzută, dând falsa impresie că nu este chiar atât de gravă. Deși puroiul din profunzime este tot acolo. Și atunci devenim foarte grijulii, dar nu cu rana, ci cu pansamentele. Pe care le consumăm în exces, le adăugăm, le cosmetizăm cu mare grijă, pentru că ele, doar ele, ne pot îndepărta complet privirea de la cât de urâtă este propria rană! Și în aceste condiții, orice pansament pare a fi bun!stres

Însă rana este provocată de tine, de propriul tău hormon de stres, de propriile tale gânduri, care există, au o formă energetică și primesc o formă fizică în trupul tău, prin intermediul propriilor tale secreții de hormoni de stres, care în cantități excesive te otrăvesc și te distrug din interior. Orice exces, orice dependență, orice surogat folosit pentru a pansa temporar o rană sufletească și orice amânare a rezolvării cauzelor profunde ale problemei vor duce doar la adâncirea rănii și la propagarea infecției!No-Stress

Soluția este oprirea autointoxicării cu propriile tale toxine, iar acest proces necesită un anumit efort. Cei mai mulţi sunt dispuşi să îl facă doar dacă limita autointoxicării la care s-a ajuns a devenit insuportabilă. Uneori, nici atunci. Însă această decizie îţi aparţine în totalitate şi o poți lua chiar acum, în cunoștință de cauză.

Este important de știut că otrava interioară poate fi contracarată ușor. Are un antidot provenit tot din interior, sub forma hormonilor secretați tot de tine, care sunt meniți să îți creeze stările de bucurie, fericire, relaxare, extaz… Tu alegi categoria hormonilor care să fie produși și care să predomine în trupul tău. Odată secretaţi, ei vor acţiona apoi să prefigureze, să proiecteze, să direcționeze, să creeze viața ta!


ccc

Calmul este cel mai puternic si important


Calmul este cel mai evident semn al celui care este capabil de autocontrol. Liniștea lăuntrică, gesturile sale controlate, cuvintele sale cumpătate induc o senzație deplina de pace. Calmul este cea mai desăvârșită dintre forte, pentru ca le conține pe toate intr-o armonie perfecta.cccCalmul este ceea ce urmează fermității. Stăpânirea de sine este dorința de a manifesta autocontrolul; fermitatea este lupta cu toate obstacolele ce apar; calmul este linistea ce apare dupa ce am supus toate forțele adverse.

Calmul este o infinita putere care se manifesta prin non-acțiune.

”Se întâlnisera trei magi, cei mai puternici, să-și încerce puterile. Unul, stăpânul forței vântului, a adunat furtunile, vijeliile, uraganele, musonii, și a smuls din rădăcini arborii, ștergând coaste de dealuri și munți, lăsându-le fără case și vegetație, rostogolind stânci și astupând cursuri de ape. În scurt timp, fața pământului se schimbase mult, dunele de nisip și dealurile lăsaseră în urmă văi, văile astupate de pomi și stanci se făcuseră dealuri… Al doilea, stăpânul apelor, mai furios, a scos râurile din matcă. A făcut râpe adânci săpate în munte, a revărsat lacurile și a dărâmat cetăți întregi în ape. Insule au dispărut, altele au apărut în mare, acolo unde apa se retrăsese spre susul râurilor, în haos nebun.Calm

Al treilea însă, se așeză pe o bucată de trunchi și se apucă să privească apusul.Ceilalți doi așteptară să vadă ceva, poate o forță să vina din zare, să schimbe iar fața pământului, în alt fel… nimic. Bătrânul mag se retrăsese în sine, privind calm spre apus. Respirând rar, linștit, privea nemișcat. Atunci toate se opriră, încremeniră și ele: vântul căzu, fără suflare. Apele încetară de a mai curge. Soarele rămase pe cer, gata să apună, prins în nemișcare. O liniște cumplită făcea să le țiuie urechile celor doi magi care nu mai puteau suporta încremenirea. Atunci unul din ei strigă: De ajuns! Tu ai învins! Recunoaștem că dintre toate forțele, Calmul este cel mai puternic.

Așadar, calmul este stăpânul mișcării. De aceea înțeleptul totdeauna își păstrează seriozitatea; el își păstrează totdeauna calmul.

sursa – departamentulalphacarpatica.ro


ccc