A trăi în curaj


Zilele trecute o prietenă m-a rugat să scriu câteva rânduri despre curaj. Un moment potrivit să meditez la o virtute rezervată eroilor lumii.Este oare curajul doar apanajul celor care dau dovadă de acte eroice în fața cărora întreaga lume se înclină? Nicidecum. Oricine poate să își garnisească viața cu podoabe de curaj. Atunci când renunță la lașitate și frică. Este o opțiune pe care o avem la fiecare cotitură a drumului alambicat și plin de provocări al vieților noastre.

http://bit.ly/2Cz43uZ

Ce este curajul? Este sursa invincibilității? Sau rezultatul ei? Și una și alta. Dacă îți permiți să ai curaj devii invincibil, iar dacă vei învăța să devii tangent la invincibilitatea dumnezeiască, curajul va înflori iar și iar în inima ta. Poate mă întrebi ce este curajul. Nu vreau să caut prin dicționare definiții și teorii ca să dau un răspuns. Caut în inima mea o descriere înscrisă de viață și îngeri: Curajul este acel ceva care te ajută să nu te clintești atunci când îți înfrunți fricile, să le privești drept în față și să mergi mai departe pe drumul vieții zâmbind cu bucurie.curajos-cel-ce-nu-are-frica-care-stie-sa-si-invinga-frica-sa-600x317

Curajul nu înseamnă absența fricii. Curajul este acea putere interioară care îți arată atunci când frica apare cum să o ocolești, să o înțelegi, cum să o eviți și să acționezi apoi fără a te lăsa influențat de ea. Ne-am născut oameni și pentru aceasta am dat dovadă de curaj înainte de a ne naște, fie că vrem să credem aceasta sau nu. Cred că ești de acord cu mine: a fi om nu este deloc simplu. Așa cum spunea Seneca: „Uneori, chiar și să trăiești e un act de curaj.”

Trebuie să ai curaj să te încarnezi pe o planetă unde oamenii încă ucid pentru putere. Unde oamenii își uită principiile și fără scrupule calcă peste ele pentru a obține ce vor. Unde iubirea este lăsată prea ușor în urma dorințelor și confortului personal. O lume în care falsitatea este promovată și căutată și în care aproape totul tinde să te îndepărteze de suflet, de spirit și de Preaînalt, o lume în care valorile divine sunt inversate, în care banul este recunoscut ca un zeu, deși în realitate este doar o falsă convenție. Chiar simplul fapt că ne aflăm aici, pe pământ, arată că purtăm în ființa noastră încrustată pecetea curajului.Curajul-inseamna-a-crede-in-tine

Fiecare zi pe care o trăim ne cere curaj. Trăim mii și mii de clipe de curaj în fiecare zi. Curajul de a-ți încredința inima unei alte persoane cu riscul că ar putea să te dezamăgească sau să te abandoneze. Curajul de a ierta, a zâmbi și a merge mai departe, chiar și atunci când aceasta deja ți s-a petrecut. Curajul de a rămâne în iubire și a visa la idealuri pe care poate doar cei ce vor veni după tine le vor împlini. Curajul de a merge împotriva curentului sau de a fi altfel decât majoritatea. Curajul de a spune nu, atunci când ți se impune să spui da. De a trăi curat într-o lume murdară. Curajul de a fi bun și dulce într-o lume amară.curaj_categor_450(2)

Curajul se bazează pe credință. Acum când scriu aceste rânduri mă aflu într-un avion împreună cu alte 200 de persoane, călătorind spre Germania. Toți acești oameni și-au găsit curajul de a zbura cu un obiect pilotat de un necunoscut, spre a împlini ce și-au propus mai departe. Toți acești oameni l-au învestit cu încredere pe un om pe care nici nu l-au văzut măcar. Și facem deseori aceasta în viața de zi cu zi: trăim în curaj, trăim în credință, chiar dacă suntem sau nu conștienți de toate acestea. Ce te face să te dai jos din pat în fiecare dimineață, chiar dacă uneori viața te poartă prin umbre și nu este chiar ceea ce ți-ai dori ? Este curajul de a trece prin întuneric având credința ascunsă că la capăt vei găsi lumina. Cu toții am trecut prin momente umbroase și întunecate, pentru ca apoi să savurăm și mai mult pacea și frumusețea iluminate.curajul-6_55d93b76abffdb

Trebuie să crezi în ceva mai presus de forțele proprii pentru a înfrunta greul, răul, opoziția, indiferența sau respingerea. Chiar dacă nu știi să exprimi exact în ce crezi, sursa acestei credințe este adânc împlântată în tine. Fiecare clipă în care te ridici din pat și zâmbești vieții este un act de curaj și credință. În orice luptă am fi, putem fi răniți, îngenunchiați, uneori chiar răpuși. Totuși ceea ce contează cu adevărat este cum înfruntăm toate acestea. Ca o victimă sau ca un erou? Este alegerea noastră. De aceea, îți propun să faci un exercițiu: imaginează-ți că deja ai murit. Ce ar scrie cei care te-au cunoscut pe frontispiciul mormântului tău? Erou sau laș? Fă astfel încât să lași celorlalți o urmă care să îi încânte. Trăiește-ți viața cu ochii larg deschiși, plin de curaj și voie bună.1375385214_dkfactor_ushahidi_crowdsourcingAm învățat de la viață că tot ce vine spre mine are un înțeles, o lecție, un mister ce abia așteaptă să fie sondat, explorat, înțeles. Mi-a plăcut foarte mult o replică dintr-un film care spune așa: “Uneori atunci când pierzi, de fapt câștigi.”  Am avut de multe ori acest sentiment că viața vrea să îmi ia ceva și de fiecare dată a fost dureros. Dar am învățat să accept surprizele vieții, deși nu sunt mereu atrăgătoare și încântătoare. Dacă înveți să te detașezi de legături omenești efemere și îți regăsești curajul de a spune da vieții care te așteaptă în față, acea aparentă pierdere poate să devină sursa unor câștiguri mai mari și mai profunde. Important este să nu fugi sau să rămâi în deplângerea rănilor unui cer înnorat, ci să-ți ridici cu curaj privirea mai sus, spre cerul ce ascunde curcubeul. Să cauți culorile ce se ascund în fiecare provocare, în dezamăgiri și tristeți ce ascund o sigură transformare. self-healing-couple-large-2A trăi în curaj înseamnă să primești cu candoare fiecare oportunitate a vieții, să o îmbrățișezi ca pe ceva prețios și să o lași să te facă mai bun, mai autentic, mai aproape de ceea ce ești cu adevărat. A trăi în curaj înseamnă să spui pe gură ceea ce inima îți șoptește, să poți apoi să îți susții afirmațiile și să trăiești conform cu idealurile tale, chiar dacă ești judecat, acuzat sau criticat de cei ce nu vor să te înțeleagă sau să te accepte.  Să iubești mâna celui care te-a îngenunchiat azi,  pentru că ți-a arătat care îți sunt limitele pe care le vei depăși mâine căci așa vei fi mai mult și mai presus.

Să privești frica ca pe un prieten bun care îți arată punctele slabe asupra cărora să te apleci, dar pe care să nu îl lași să îți creioneze viața, ci doar să te acompanieze pe cărările întortocheate ale transformării inevitabile și continue.  Așadar… fie să ne trăim viețile în curaj!

sursa-venus.org.ro


ccc

ANUNȚ IMPORTANT !


Subsemnatul,va aduc la cunoștință intenția irevocabila de a demisiona oficial din funcția de adult pe care o dețin acum abuziv.

ccc

  • Dupa o analiza detaliata a situației, m-am hotărât sa ma retrag si sa preiau atribuțiile unui copil de sase ani, cu toate drepturile si îndatoririle pe care le-am avut candva, dar la care am renunțat cu prea mare ușurință.
  • Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc, atunci cand trec oameni maturi si importanți spre serviciu, si sa nu-mi pese de stresul lor in lupta cu minutele si traficul care ii așteaptă.little child baby
  • Vreau sa fiu mândru de trotineta mea cea roșie, fără sa ma intereseze cat costa asigurarea pe anul viitor.
  • Vreau sa cred sincer ca bomboanele Tic-tac sunt mai bune decat banii, pentru ca le poti manca.
  • Vreau sa stau intins la umbra unui copac, cu un pahar de limonada in mana si cu ochii la norii pufosi care alearga pe cer, întrebându-se cu uimire de ce adulții nu fac la fel.
  • Vreau sa ma intorc in trecut, la vremurile cand viata era simpla. Atunci cand tot ce stiam se rezuma la cele sapte culori, cinci poezii, zece cifre si vocea mamei care ma chema la masa cand nu imi era foame.motherchild
  • Vreau înapoi, atunci cand nu imi pasa de cat de puține lucruri stiam, pentru ca nici nu știam cat de putine stiam.
  • Vreau sa cred, ca odinioară, ca totul pe lumea asta este fie gratuit, fie se poate cumpara cu prețul unei inghetate la pahar.
  • M-am maturizat prea mult si nici nu mai stiu cand m-am trezit mare. A fost cu siguranta un abuz si imi cer iertare.
  • Am ajuns astfel sa aflu ceea ce nu ar fi trebuit: războaie si purificari etnice, copii abuzați si copii murind de foame, divorturi, droguri in licee, prostitutie, justitie corupta, politicieni de mahala, biserici de homosexuali, frati învrăjbiți fara bani, ura, barfa.
basket blur boy child
Fotografie de Pixabay pe Pexels.com
  • Am aflat despre materialism nedialectic si mame denaturate, care isi vand copilele de 12 ani unor animale cu chipuri de barbati, pentru un televizor de ocazie.
  • Ce s-a întâmplat cu timpul cand aveam impresia ca moartea este un concept de poveste, ca doar împărații batrani mor ca sa faca loc pe tron prinților tineri, căsătoriți cu prințese castigate in urma ultimului turnir?
  • Vreau sa ma reîntorc la vremea cand toti copiii citeau carti folositoare, cand muzica era neotrăvită, cand televiziunea era pentru stiri si emisiuni de familie, fara sex explicit si violenta implicita la fiecare zece secunde.
  • Vreau desene animate cu Donald Duck, peripetii echipajului „Speranta”, navigand cu „Toate panzele sus” si pe mama citindu-mi despre Iosif si fratii sai.
  • Ce bine era cand credeam, in naivitatea mea, ca toata lumea din jur este fericita deoarece eu eram fericita!Happy-Family
  • Promit solemn ca, imediat ce o sa-mi reiau atribuțiile de copil, o sa-mi petrec dupa-amiezile cățărându-ma in copaci, călărind bicicleta varului Cristi si citind Robinson Crusoe, ascuns in coliba înjghebată din ramuri si frunze de fag, in spatele gradinii.
  • Imi iau angajamentul ca nu o sa imi pese de ratele casei, de facturile de telefon, curent, gaze, apa, gunoi, cablu Tv si Internet, asigurări pentru mașini, asigurari de sanatate, taxe anuale de proprietate, credit-carduri, iarba netăiata, computerul virusat si faptul ca masina a inceput sa vrea la mecanic.

Va asigur ca nu o sa fiu pusa in încurcătură atunci cand o sa fiu intrebata: „Ce-o sa te faci cand o sa cresti mare?”, deoarece acum stiu: vreau sa fiu COPIL.

primit pe e-mail


ccc

Minuni care se petrec în fiecare clipă


Să ne trăim viaţa cu atenţie

În viaţă sunt momente, clipe, când în inimă se aprinde recunoştinţa, şi dacă am avea puterea să o păstrăm, treptat, zi cu zi, întâmplare cu întâmplare, această recunoştinţă ar putea creşte într-o mare, adâncă bucurie spirituală. Însă noi nu putem apăra recunoştinţa şi bucuria noastră de răceala vieţii, de dureri şi de diferite aspecte cu mult mai puţin importante decât suferinţa: de iritare, supărări şi, până la urmă, pur şi simplu de uitare. Astfel, în memoria noastră rămân multă amărăciune şi suferinţă, iar bucuria păleşte şi se stinge…

Cu această stare este nevoie să ne luptăm din toate puterile noastre pentru că rodul vieţii, în ultima instanţă, este bucuria şi recunoştinţa, dar o recunoştinţă care, la rândul ei, are puterea să rodească. Pentru aceasta este necesar să ne trăim viaţa cu atenţie. Atâtea lucruri din viaţa noastră le considerăm fireşti: e firesc să ai sănătate, un trup puternic, e firesc ca viaţa să curgă şi să aducă bucuriile ei… Însă toate acestea nu sunt fireşti, sunt minuni care se petrec în fiecare clipă.

Adevărul acesta îl ştiu, de exemplu, oamenii care sunt bolnavi mult timp şi pentru care unele clipe sunt minuni nemaiîntâlnite: iată că a trecut durerea, iată că nu mă mai chinuie insomnia, dintr-o dată mişcările care păreau imposibile pentru totdeauna au devenit posibile… Şi primeşti toate acestea ca pe o minune, şi mulţumeşti şi te smereşti. Şi apoi uiţi. Şi uiţi de cele mai multe ori nu pentru că necazul sau durerea şi suferinţa se întorc din nou, ci pentru că te obişnuieşti cu binele.

Nimic din ce avem nu este al nostru

De aceea Hristos pune ca piatră de încercare pentru intrarea noastră în Împărăţia lui Dumnezeu, sărăcia. Nu sărăcia materială; se poate să fii foarte sărac material şi totuşi să nu fii sărac cu duhul. Sărăcia cu duhul înseamnă conştientizarea că nimic din ce avem nu este al nostru. Nimic din ce există nu am putea să spunem că e al nostru. Trupul – de Dumnezeu ne este dat, cu sănătatea lui sau cu boala lui. Simţurile? Câteodată am vrea să răspundem la bucuria sau durerea aproapelui nostru dar inima stă în piept asemenea unei pietre: nu o poţi trezi, nu se va mișca.chained_heart_v2_by_aad345-d4uelf8 Dar mintea? Am dori să găsim un gând bun cu care să alinăm necazul unui om şi niciun gând din acesta nu apare, e pustiu şi frig în mintea noastră… Şi tot aşa, cu prietenii, cu situaţiile de viaţă. Noi nu avem nimic ce ar depinde doar de noi, ce am putea reţine sau refuza să dăm. Lui Dumnezeu Îi vom da sufletul, pământului – trupul. Împrejurările vieţii ne pot îmbogăţi sau sărăci definitiv. Dacă viaţa noastră ar însemna doar aceasta, am avea parte numai de plictiseală, tristeţe, supărare şi neîncredere. Însă, chiar dacă nimic nu ne aparţine cu adevărat, suntem atât de bogaţi!

Suntem bogaţi prin viaţa care ne-a fost dată în dar, bogaţi prin trupul, sufletul, prietenii, rudele noastre, avem atât de multe de care ne putem bucura. Şi toate acestea sunt semnul iubirii dumnezeieşti şi omeneşti. Dacă noi am putea să ne însuşim ceva, să numim ceva al nostru, în aşa fel încât acel ceva să nu depindă nici de Dumnezeu, nici de oameni, atunci am păşi nu într-o Împărăţie a bucuriei şi vieţii, ci într-o îngrozitoare împărăţie unde nu a mai rămas iubire. Tot ce îmi aparţine nu ar mai fi atunci minunea pe care Dumnezeu mi-a dat-o direct sau prin om, prin iubirea Sa de oameni. De aceea sărăcia cu duhul este prima condiţie pentru a intra în Împărăţia lui Dumnezeu, în Împărăţia Iubirii.Hands_of_God_and_Adam

Dacă doar am conştientiza că nimic din ceea ce numim al nostru nu ne aparţine, şi în acelaşi timp am înţelege că toate ne sunt date de Dumnezeu şi de oameni, în jurul nostru ar începe să se clădească Împărăţia lui Dumnezeu.

Doar recunoştinţa poate naşte iubirea

Vecinul nostru, aproapele nostru, nu ar fi un străin, ci un vestitor al lui Dumnezeu; el îţi poate dărui un cuvânt bun, un zâmbet, o bucată de pâine, un acoperiş, poate să te ţină de mână sau să te încurajeze. Dacă am fi cu adevărat atenţi la ce se petrece în viaţa noastră, din toate am putea culege, asemenea albinei care culege mierea, recunoştinţa. Recunoştinţa pentru fiecare mişcare, fiecare respiraţie, pentru cerul albastru, pentru relaţiile cu aproapele. Şi viaţa ar deveni din ce în ce mai bogată, când aparent ea sărăceşte din ce în ce mai mult. Pentru că atunci când omului nu-i mai rămâne nimic şi el înţelege că cele importante în viaţă sunt compasiunea şi iubirea, atunci a intrat în Împărăţia lui Dumnezeu.multumire-si-recunoastereRodul vieţii este recunoştinţa, dar recunoştinţa este necesar să aducă şi ea roade. Dacă am înţelege cine este Dumnezeu, cine ne este aproapele, atunci am putea trăi hrănindu-ne numai cu bucurie şi recunoştinţă. Am putea trăi împlinit, am putea trăi chiar atunci acea viaţă a învierii care va să vină.

Recunoştinţa, numai ea, poate trezi în noi actul iubirii faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni. Simţul datoriei, responsabilităţii, poate să nu găsească în noi puterea de a ne face capabili de înalta jertfă a iubirii. Dar recunoştinţa va găsi.

sursa-yogaesoteric.net


ccc

Suntem cu toţii rezultatul gândurilor noastre


Tainica putere a idealului

Aspiraţiile profunde ale sufletului şi dorinţele pure ale inimii sunt adevărate profeţii, sunt vestitorii a ceea ce poate deveni realitate. Ele sunt cu totul altceva decât poftele oarbe, izvorâte din lăcomie sau alte tendinţe inferioare.

ccc

Când începem a dori ceva din toată inima, creăm o legătură între acel lucru şi noi, legătură cu atât mai puternică, cu cât dorinţa noastră este mai arzătoare şi străduinţa noastră de a o realiza mai înţeleaptă. Ceea ce ne blochează este faptul că dăm prea multă importanţă aspectului material al lucrurilor şi nu acordăm destulă atenţie idealului nostru. Ar trebui să ne obişnuim să trăim mai întâi în gândurile noastre idealul pe care dorim să îl realizăm.

Dacă, de exemplu, dorim să rămânem tineri, trebuie să trăim permanent cu mentalizarea tinereţii, dacă dorim să fim frumoşi, trebuie să trăim menţinând permanent starea mentală sau, altfel spus, rezonanţa specifică pe care o creează frumuseţea. Trebuie să avem mereu prezentă în suflet şi în minte viziunea fiinţei care vrem să fim şi în acelaşi timp să credem cu tărie că putem ajunge acea fiinţă, îndepărtând imediat orice idee de boală sau orice sugestie de inferioritate care s-ar putea strecura în mintea noastră. Nu trebuie să ne lăsăm niciodată prea mult preocupaţi de  slăbiciunile şi lipsurile noastre. Având mereu prezent idealul nostru în minte şi luptând curajoşi să îl realizăm, ne vom ridica cu siguranţă până la el.happy_couple_xxl_by_agoblin4-d72i654
În credinţa menţinută cu tărie că dorinţele şi aspiraţiile noastre se vor realiza, că visurile noastre se vor înfăptui, se află o mare şi tainică putere. Nimic nu ne ajută mai mult decât convingerea că lucrurile se vor transforma întotdeauna în bine şi nu în rău, că vom reuşi şi nu că vom cădea, că vom fi fericiţi în ciuda a tot ce s-ar putea întâmpla sau nu. Păstrând o atitudine optimistă, puteţi fi siguri că vă veţi atinge scopul, orice veţi urmări să faceţi sau să fiţi şi veţi constata cu surprindere cât de mult vi se vor dezvolta calităţile şi cât de mult se va transforma în bine întreaga voastră viaţă. Atunci când mentalul şi-a format obiceiul de a se hrăni numai cu gânduri vesele, optimiste şi încurajatoare, după aceea nu mai poate face altfel. Credinţa că viitorul ne va rezerva numai lucruri bune, convingerea că vom fi fericiţi şi că vom prospera, fiind pregătiţi să facem faţă oricărei eventualităţi, iată cel mai bun capital de care ne putem ajuta în viaţă.Happy-Woman-2Ceea ce urmărim cu putere să realizăm, tinde întotdeauna să se îndeplinească în viaţa noastră, chiar dacă la început ar putea părea imposibil. Dacă ne vom reprezenta în mod viu, prin imagini mentale clare şi suficient menţinute, ceea ce am dori să fie viaţa noastră şi dacă vom urmări mereu şi energic înfăptuirea idealurilor noastre, cu întreaga forţă interioară de care dispunem, este mult mai sigur că vom reuşi decât dacă vom nesocoti această atitudine.

Mulţi oameni renunţă cu foarte mare uşurinţă la aspiraţiile şi idealurile lor. Ei nu înţeleg că intensitatea şi statornicia dorinţei este cea care le conferă puterea de înfăptuire. Efortul perseverent de a menţine intensitatea aspiraţiei are puterea de a o transforma în realitate. Nu are nicio importanţă faptul că această realitate poate părea la început puţin probabilă sau îndepărtată, că viitorul pare întunecat. Este suficient ca noi să credem în ea cu intensitate şi să luptăm energic pentru ea şi  mai devreme sau mai târziu ea ne va aparţine.7-happy-people-thinkDorinţa începe să fie cu adevărat un stimulent, numai atunci când se transformă în hotărâre trainică. Aspiraţia unită cu o hotărâre fermă dă naştere acelei puteri creatoare care se traduce apoi în rezultat practic. Fără întrerupere noi ne amplificăm sau ne micşorăm forţa interioară prin calitatea gândurilor noastre, a emoţiilor noastre, a idealurilor noastre.

Nu gândiţi şi nu spuneţi despre voi decât ceea ce doriţi să fiţi în realitate. Persoanele care mereu se plâng, care mereu spun, pretutindeni şi de prisos, că sunt obosite, extenuate, că nu au noroc, că un destin nefast le urmăreşte şi că aşa vor rămâne întotdeauna, că au muncit mult încercând zadarnic să ajungă la un rezultat, nu-şi dau seama că astfel nu fac decât să îşi adâncească şi să îşi agraveze mereu în minte acele tablouri întunecate, a căror creatori sunt chiar ele, şi care, de altfel, cu siguranţă vor deveni o realitate pentru ele. De aceea, nu admiteţi nicio clipă că sunteţi bolnavi sau abătuţi, căci gândind astfel aceste stări negative vor căpăta putere asupra voastră.healthy-22.jpg

Suntem cu toţii rezultatul gândurilor noastre şi ajungem întocmai aşa cum noi înşine ne mentalizăm, chiar şi în cele mai secrete gânduri ale noastre. Obiceiul de a  ne vedea zilnic o fiinţă creată pentru a îndeplini o misiune divină perfectă, o fiinţă capabilă de a-şi îndeplini menirea, ne conferă o nestrămutată încredere, o minunată putere şi o neîntreruptă încurajare. Dacă doriţi să porniţi pe o cale oarecare, îndreptaţi-vă gândurile în acea direcţie dându-le o cât mai mare vioiciune, concentraţi-vă atenţia asupra lor până când veţi simţi că ele vă împing înainte şi că aproape le vedeţi înfăptuite. Astfel puteţi fi siguri că până la urmă ele se vor înfăptui. Treptat, fiinţa slabă, imperfectă, inconştientă creată de falsul nostru mod de viaţă, din păcate atât de larg acceptat, va fi înlocuită de omul ideal, aşa cum trebuie să ni-l imaginăm şi aşa cum a fost el creat de Dumnezeu.

Idealul este un neîntrecut sculptor de caractere. El are o imensă influenţă asupra căilor vieţii noastre. Nimănui nu-i este posibil să ascundă prea mult timp ceea ce îl preocupă în mod obişnuit. Gândurile, expresia feţei şi modul său de viaţă îl vor da de gol. De aceea trebuie să veghem ca emoţiile şi gândurile noastre să fie mereu superioare, nobile, folositoare. Hotărâţi-vă să nu aveţi nimic în comun cu gândurile sau acţiunile de calitate inferioară; tot ceea ce faceţi să poarte întotdeauna pecetea perfecţiunii.

de Orson S. Marden
fragment din cartea „Minunile gândirii pozitive”
articol prelat de pe www.venus.org.ro

ccc

Egoul nu poate exista fără o realitate bazată pe timp


Supravieţuirea egoului depinde de existenţa unei realităţi bazate pe timp;ataşarea de aparenţe,trecut şi viitor este numele jocului egoului. Egoul – Ai creat o fantomă care joacă rolul adevăratului tău sine, o „persona” pe care o foloseşti pentru a obţine mai mult de la matricea universală. Poți numi ego-ul ca fiind propria ta matrice, căci se raportează doar la ceea ce tu recunoști ca sistem de referință și ca fiind demn de a te ghida în acord cu căile și valorile alese de el.

ccc

Pentru o fiinţă mai puţin evoluată, egoul este perceput ca fiind adevăratul sine, şi nu „Eu-ul” absolut – spiritul etern sau „fiinţarea”, cum doriţi să îl numiţi. Fiind în totalitate conduși de „persona” – masca, personalitatea –, întreaga legătură cu sufletul este pierdută, apărând în consecință o plasare completă în domeniul relativului – cu alte cuvinte, o sclavie completă față de forțele necunoscute ale universului. Identitatea falsă, egotică este foarte puternică întrucât natura sa negativă a fost hrănită de nenumărate conştiinţe timp de milioane de ani până în prezent, astfel că transcenderea sa nu se poate petrece peste noapte.egoO„persona” şi o bornă de ieșire a unui sistem, un terminal, sunt asemănătoare. „Persona”/ egoul este asemeni unui program ce a fost „instalat” în conștiința noastră și care acoperă sufletul. Acest program este negativ (un fel de virus), deoarece împiedică hrănirea polului pozitiv al ființei – este vorba de cauză şi efect. A elimina din propriul sistem virusul care supravieţuieşte doar în trecut și în viitor – practic, oriunde în altă parte în afară de momentul prezent, unde nu poate funcţiona – este un proces gradat. Prin vehiculul perimat al personalității noastre, trebuie să accesăm conştiinţa.

Când nu ai nicio identitate individuală, atunci dimensiunea ta interioară nu poate fi atacată. Creatorul realităţii matricei, cu ajutorul „tehnologiei informaţiei”, utilizează identităţi şi măşti („persona”), deoarece ele sunt vehicule care îndeplinesc diferite roluri în toate zonele de sclavie. Când încă te afli blocat în sfera guvernată de legea cauzei şi a efectului, creatorul proiectează în mod continuu în minte construcții imaginative legate de trecut şi viitor, care extrag conştiinţa din momentul prezent, atrăgând-o într-o lume iluzorie. Lăsându-ne furați de aceste mici crâmpeie de așa-zisă realitate, ne deschidem faţă de lumea relativului și ceea ce suntem cu adevărat rămâne ignorat. Pentru a trezi conștiința, spiritualiştii New Age au venit cu diferite tehnici de vizualizare, care însă fac mai mult rău decât bine atâta timp cât vizualizările sunt pur şi simplu un mecanism de a ieși din prezent.maskCălătoria egoului prin timp- Creatorul matricei şi egoul folosesc trecutul pentru a atrage conştiinţa înapoi în capcana timpului, în scopul de a retrăi din nou şi din nou amintiri vechi de care este ataşată. În felul acesta egoul își consolidează şi își întărește identitatea, şi se poate lăsa în voia amintirilor rolului iluzoriu pe care l-a jucat.

Conştiinţa este bombardată cu proiecții imaginative iluzorii legate atât de trecut cât şi de viitor- Nu doar viitorul, care este ceva ce nu a apărut încă, este iluzoriu ci și trecutul. Îl puteţi numi real, dar cum poate fi el real în raport cu momentul prezent care este în afara timpului? Trecutul este o simplă colecție de date care pot fi șterse, asemeni datelor de pe un computer. În ACUM nu poate să existe nicio urmă de distorsiune în sfera psihicului care să necesite îndreptarea atenţiei asupra a diferite experiențe avute în timp. În interiorul acestei realități, conştiinţa operează la potenţial maxim şi toate abilităţile supranaturale devin o a doua natură.

Egoul pretinde, de asemenea, ca viitorul să fie într-un anumit fel, pentru a fi pe placul lui şi a-și satisface dorinţele egoiste, şi proiectează în mod continuu construcții imaginare despre cum lucrurile ar trebui să evolueze şi ce paşi ar trebui să fie făcuți pentru a construi viitorul dorit. Natura lui este să ne ţină departe de calea ce ar trebui urmată pentru a ne expansiona sufletul.Acest fenomen este principala cauză a tuturor anxietăţilor experimentate de omenire. Sentimentul anxietăţii nu aparţine propriei tale fiinţe, este „confecţionat” de frica egoului că realitatea va fi nefavorabilă matricei create de el, adică tot ceea ce, de fapt, nu eşti tu.Fear3

Aşa cum vă puteți da seama, anxietatea va dispare din viaţa noastră atunci când nu vom mai construi propria noastră versiune fantasmagorică pentru viitor. Viitorul se transformă doar când conştiinţa se transformă; ea este cea care stabilește cadrul pentru o nouă realitate exterioară, în armonie cu cea interioară. În mod obișnuit, când experimentăm ceva nou, pasul făcut anterior este numit trecut, iar noi privim în continuare înainte spre viitor, spre un progres și mai mare, chiar dacă, totuși, totul se petrece doar în momentul prezent.

Este interesant cum suntem prinşi, cu toții, în această iluzie a timpului. Egoul/persona trăieşte în viitor şi în trecut. Este crucial să realizăm că orice cerinţă pe care o exercităm asupra unui viitor iluzoriu este o masivă pierdere de energie şi ea serveşte doar la a ne ţine departe de momentul prezent, singurul „tărâm” în care un viitor „conceput” poate de fapt să se desfășoare…

Tehnologia informaţiei şi egoul sunt asemănătoare- Creatorul cunoaşte mai bine ca tine egoul pe care tu l-ai creat; ei sunt prieteni în această poveste numită viaţă. Creatorul şi tot ceea ce ai devenit până acum, începând de la naştere, sunt una. Virusul (egoului) pe care ai ajuns să îl integrezi este puternic adaptat pentru a evita propria sa anihilare şi pentru a se menţine în fruntea conştiinţei, întotdeauna cu un pas înainte şi întotdeauna având încă un truc în mânecă pentru a te conduce la probleme şi apoi pentru a face să pară că este numai vina ta.

adult alone backlit dark
Fotografie de Pixabay pe Pexels.com

Ființa fiind subordonată egoului, el face ce este cel mai bine pentru el, iar rezultatul este că nu avem deloc încredere în propriul spirit. Aceasta se datorează lipsei unui fundament interior solid, construit pe natura absolută a realității. Majoritatea convingerilor noastre sunt fondate pe ceea ce am asimilat de la părinți, din dogmele religioase, din traumele trăite (inclusiv cele din vieţile trecute) şi din cunoştințele însușite – toate acestea însă, în realitate, rup conexiunea noastră cu conştiinţa cosmică, cu cele cinci elemente esențiale din care este alcătuit Macrocosmosul şi cu sufletul!

Ghidarea obținută prin intermediul viselor-Cu cât eşti mai profund acaparat de experienţa fizică, pământească, cu atât mai multe părţi ale ființei tale tind să rămână agățate de diferite momente temporale, şi astfel rămâi divizat. Visele ne oferă o oportunitate de a ne vedea pe noi înşine în aceste diferite crâmpeie ale vieţii şi ne aduc în atenţie părţile în care s-a divizat ființa noastră. Este binecunoscut faptul că mintea subconştientă comunică cu noi prin intermediul viselor.

Ceea ce ne arată mintea subconştientă este faptul că sclipiri ale puterii noastre sunt blocate în diferite momente de timp şi este necesar să operăm modificările adecvate în conştiinţa noastră pentru a recupera ceea ce am pierdut prin ataşamentul nostru față de realitatea tridimensională. Ataşamentul, agăţarea şi incapacitatea de a lăsa lucrurile să „curgă” în dimensiunea fizică sunt singurele motive pentru suferinţa noastră în această lume.Woman sleeping on white background

Visele şi planul astral ne arată căror aspecte este necesar să le mai acordăm atenţie, pentru a reuși să facem progrese în drumul spre reîntregirea ființei noastre. Putem deveni conștienți de proiecţiile inconştiente, devenind conştienţi în timpul viselor şi, odată ce programele care funcţionează subconştient sunt identificate, ele pot fi apoi alchimizate şi transcense. Odată ce ați identificat problema, puteţi utiliza ca ajutor și un cristal adecvat (cu o anumită frecvenţă specifică) care ţinteşte construcția mentală perimată şi conduce la eliberarea conştiinţei de acea problemă. Înainte să vă puteți desprinde sufletul de trup şi să călătoriți în planul astral, mai întâi trebuie să vă purificați și să vă refaceți întreaga structură, deoarece veți avea nevoie de voi reîntregiți, plenar conştienți, pentru a intra în planul astral complet şi pentru a fi născuți din nou, aşa cum se spune.

sursa-yogaesoteric.net


ccc