Despre războiul nevăzut: «Diavolul are două feluri de ispite…»


Sufletul omului este mai de preț decât toată materia lumii, pentru că în el e sădită, de la obârșie, posibilitatea desăvârșirii, adică îndumnezeirea omului prin har. Pe de altă parte, și firea întreagă suspină după arătarea fiilor lui Dumnezeu (Romani 8, 19, 21); adică după îndumnezeirea omului. În cale stă însă infirmitatea firii și o putere potrivnică nevăzută (diavolii), care caută să frâneze sufletul de la un zbor mai înalt decât viața veacului acestuia. Și, fiindcă puterile nu erau egale, Dumnezeu S-a făcut Om și ca Om l-a biruit pe ispititor, învățându-ne și pe noi lupta. A întărit firea noastră, sălășluindu-Se întru noi, prin Sfântul Botez, făcându-ne „făptură nouă”, ascultătoare de Dumnezeu. Iar de la noi, atâta se cere, să punem în lucru aceste ajutoare.

Tot războiul Potrivnicului urmărește scoaterea sufletului din ascultarea de Dumnezeu; și toată nevoința călugărului e să sporească în această ascultare. Diavolul are două feluri de ispite: prin plăcere și prin durere. Cu primele, umblă să ne amăgească; iar cu celelalte, să ne constrângă să socotim plăcerea ca „bine” și durerea, ca „rău”. Cu această meșteșugire, ar restrânge năzuințele sufletului numai la o viață comodă în veacul acesta.Good_vs_Evil_by_umerr2000Iar călugărul are către primele: nevoințele înfrânării pentru dragostea de Dumnezeu, iar către celelalte: lepădarea de sine pentru dragostea de oameni. Dacă vede vicleanul că nu isprăvește supărarea cu ispitele, atunci aruncă în minte hule împotriva lui Dumnezeu. Scrâșnirile acestea, ale celui mândru, să nu sperie pe nimeni, căci nu-l spurcă pe om, și nici să nu le băgăm în seamă.

Dar nicio viață sporită nu e cruțată de bântuieli: fie cu vedenii amăgitoare trăgând către slava deșartă, fie cu înfricoșări grozave, ducând către ieșirea din minți. În calea celor dintâi, avem lepădarea de vedenii, că mai de folos este a ne vedea păcatele decât a vedea îngeri; iar în calea celor de-al doilea (a înfricoșărilor), avem lepădarea de sine în grija lui Dumnezeu.

001_MagesticCrossPe cei puțin credincioși și molateci îi scoate vicleanul din luptă cu evidența neputinței – cu care îi aruncă în deznădejde; iar către smerenie le închide calea prezentându-le-o ca pe o umilire. Pe calea aceasta îi macină sufletește între deznădejde și nemulțumire, de unde dau în mania persecuției. Adună la conflicte, se închid sufletește în prejudecăți – și așa alunecă din calea sfântă în calea profană sau chiar clinică. La aceștia, lepădarea de sine a fost mereu ceva de silă sau fără convingere.

În rezumat, ispitele aceasta fac: aleg trebnicii de netrebnici. Într-unii,ispitele desăvârșesc ascultarea și dragostea de Dumnezeu în suflet; iar în ceilalți, le șterg pe acestea și pun în loc ascultarea și dragostea de sine.cross-tomb-headerIspitele descoperă ceea ce este în inima omului. „Drepte sunt căile Domnului și cei drepți merg pe ele în bună pace; iar îndărătnicii, pe aceleași căi, se poticnesc și cad” (Osea 14, 10).
Pentru calea călugăriei, este nevoie, prin urmare, de „sănătate deplină și maturitate de minte”. Viața duhovnicească nu se deschide decât în sufletul care are curajul umilinței. „Umilinţa în fața lui Dumnezeu, renunţarea la sine și lepădarea voinței proprii, iată cele trei arme ale sufletului” (AvvaPimen).

De aceea, în calea Domnului să fii neclintit și neabătut nici de plăcere, nici de durere. Dar să știi că a rămâne în picioare nu e treaba ta, nici a virtuții tale, ci a harului Aceluia Care te ține în brațele Sale, ca să nu cazi în întristare (Sfântul Isaac Sirul).

Deplin izbăvit de patimi nu e niciun om pământean și nici nu este nimerit să fie. Altfel, n-ar mai fi luptă, nici ucenicie, nici sporire. N-ar mai fi nevoie nici de harul neîncetat al lui Dumnezeu. Omul nu și-ar mai cunoaște slăbiciunea și nici de smerenie n-ar mai avea trebuință. E mult mai de preț lupta, că biruința pe mulți i-a păgubit. În luptă, vezi ajutorul lui Dumnezeu și te smerești, și te umpli de dragoste, pe când biruința pe mulți i-a păgubit. Pe această cale, nu poți călători fără primejdii, decât condus de mâna nevăzută a lui Dumnezeu, prin conștiința unei călăuze încercate în cele ale spiritului.

Părintele Arsenie Boca


ccc

Acordă-i lui Dumnezeu primul loc în viaţa ta!


Trebuie să îi dai aproape întotdeauna lui Dumnezeu primul loc în tot ceea ce faci, şi care este important. În cazul în care nu-i dai aproape întotdeauna primul loc lui Dumnezeu, care este locul  esenţial în existenţa ta, pierzi în felul acesta posibilitatea de a-i simţi mereu prezenţa sau altfel spus nu mai ai posibilitatea de a-i savura omniprezenţa. În felul acesta pierzi posibilitatea de a beneficia fără încetare de ajutorul Lui sau nu beneficiezi de omnipotenţa sa.ccc Totodată atunci pierzi posibilitatea de a fi ghidat şi inspirat fără încetare de Dumnezeu Tatăl în tot ceea ce ai stringent nevoie, atât pentru tine, cât şi în situaţia în care urmăreşti să-i ajuţi pe ceilalţi. În situaţia în care nu-i dai aproape întotdeauna lui Dumnezeu primul loc în existenţa ta, atunci nu mai beneficiezi de omniscienţa sa, care fără îndoială ţi-ar fi putut oferi soluţii creatoare, absolut noi, geniale, care nu numai că te pot ajuta pe tine, dar totodată ele îi pot ajuta în mod eficient şi pe ceilalalţi oameni care au nevoie de ajutor. În concluzie se poate spune că atunci când nu îi oferi lui Dumnezeu primul loc în existenţa ta nu poţi beneficia de ajutorul Său pentru toate problemele dificile care implică fie ajutorul său tainic, fie o soluţie înţeleaptă şi divin inspirată.Prayer_by_Bluwi

Cere şi ţi se va da!

Este de asemenea esenţial ca în relaţia noastră tainică şi inefabilă cu Dumnezeu Tatăl să beneficiem fără încetare de fundamentala lege divină ce a fost exprimată într-un mod cât se poate de clar de Iisus astfel: Cere-i întotdeauna lui Dumnezeu Tatăl cu umilinţă şi credinţă şi astfel toate cele bune El ţi le va da. Caută cu ajutorul lui Dumnezeu tot ceea ce aspiri să descoperi şi procedând în felul acesta poţi să fii sigur că astfel vei găsi. Bate, fiind plin de speranţă şi credinţă la «porţile» cele tainice ale cunoaşterii şi astfel ele ţi se vor deschide şi vei putea descoperi adevărul sau anumite taine care îţi vor fi dezvăluite.

Înţelegerea cât mai  profundă şi punerea neîncetată în practică a acestui adevăr fundamental ce este exprimat în această lege divină o va ajuta imens pe fiinţa umană care este suficient de credincioasă să beneficieze fără încetare de această lege. Pentru aceasta este însă esenţial ca fiinţa umană să ceară şi să acţioneze cu umilinţă, respect şi iubire faţă de Dumnezeu Tatăl. Procedând în felul acesta fiinţa umană care beneficiază de această lege Divină fundamentală va descoperi totodată în scurt timp atotputernicia lui Dumnezeu.

Sincronicitatea exprimă misterul omniprezenţei divine

Atunci când suntem plini de umilinţă şi manifestăm o candoare şi o mare credinţă care este caracteristică unor copii divini ai lui Dumnezeu, îi putem cere lui Dumnezeu să ne îndrume (ghideze) şi să ne inspire prin intermediul anumitor mesaje sau semne (de exemplu cu ajutorul celor 64 de hexagrame din Yi King – Cartea Transformărilor). Procedând în felul acesta vom putea interpreta tot ceea ce apare atunci când formulăm în minte întrebarea noastră într-un mod clar, simplu, cu o intenţie fermă. Tot ceea ce apare atunci nu este altceva decât necesitate şi nu întâmplare.treeoflife-fulloflightProcedând în acest mod putem primi semnele sau ghidarea de care avem nevoie şi pe care providenţa lui Dumnezeu ni le transmite prin această modalitate. Pentru a fi înţeles aşa cum trebuie acest aspect care este revelat aici trebuie să fie intim corelat cu principiul tainic al sincronicităţii, care nu este altceva  decât  o expresie accesibilă  posibilităţilor noastre omeneşti de înţelegere a misterului copleşitor al omiprezenţei şi atotputerniciei permanente  a lui Dumnezeu. Atunci când urmărim să primim această ghidare de la Dumnezeu Tatăl este foarte important să realizăm în prealabil consacrarea fructelor respectivei acţiuni lui Dumnezeu Tatăl şi totodată este necesar să realizăm trei binecuvântări ale spaţiului în care ne aflăm atunci când realizăm această acţiune.

Suntem făcuţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu Tatăl

Aşa cum se spune în Geneză, omul a fost creat de Dumnezeu Tatăl bărbat şi femeie în acelaşi timp. Altfel spus el este în stare potenţială un androgin divin care însă trebuie să fie trezit şi conştientizat ca atare. Tot în Geneză ni se revelează că în realitate omul a fost creat la începuturi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu Tatăl. Aceasta indică existenţa fiecărui om ca fiind un veritabil microcosmos în miniatură care nu este altceva decât o sui-generis copie în miniatură a întregului Macrocosmos. Fiinţa fiecărui om este prin urmare o fidelă copie a întregului Macrocosmos.The_Human_Body_of_LightAcest adevăr fundamental este exprimat de înţelepciunea ezoterică orientală prin dictonul: «Ceea ce există aici în fiinţa noastră (în microcosmosul tainic al fiinţei  noastre) se află totodată pretutindeni (în întregul  Macrocosmos, care în realitate este corpul cel tainic al lui Dumnezeu). Ceea ce nu există în fiinţa noastră (în microcosmosul fiinţei  noastre) nu există nicăieri (în întregul Macrocosmos).»

Această  revelaţie ne arată că de fapt fiecare fiinţă umană  este în realitate o parte componentă din marele Tot al manifestării lui Dumnezeu. Altfel spus fiecare microcosmos al unei fiinţe umane conţine şi reflectă în el într-un mod  tainic şi totodată analogic Totul sau cu alte cuvinte întregul Macrocosmos. Această revelaţie ne dezvăluie un adevăr spiritual fundamental şi anume că Totul se află “oglindit” în fiecare parte a sa, şi la rândul ei fiecare parte a sa (altfel spus microcosmosul fiecărei fiinţe umane) se află integrată  într-un mod perfect în marele Tot (Macrocosmosul sau altfel spus întreaga  manifestare a lui Dumnezeu).please-pray-for2Prin urmare putem spune că întotdeauna fiecare parte componentă a sa se află fără încetare integrată în marele Tot, iar Totul se află integrat şi totodată se oglindeşte în fiecare parte. Deci, în concluzie putem spune că fiecare parte există fiind integrată în Tot, iar Totul există fiind integrat şi oglindit în fiecare parte componentă a sa. Acest adevăr esenţial ne dezvăluie că de fapt întregul Macrocosmos este (am putea spune) o gigantică hologramă, iar microcosmosul fiecărei fiinţe umane este de asemenea o hologramă minusculă care în realitate este o parte componentă din gigantica hologramă în care el (microcosmosul) se află inclus ca parte constitutivă a acestei holograme gigantice.

Totul este rezonanţă

În lumina acestei revelaţii se poate spune că fiecare fiinţă umană (care este o parte componentă în cadrul acestui gigantic Tot) este deci o minusculă hologramă care este în permanenţă integrată în gigantica hologramă a Totului sau altfel spus în Macrocosmosul creaţiei lui Dumnezeu Tatăl. Acest aspect tainic este fără încetare corelat cu Legea Ocultă a Rezonanţei, care implică faptul că în realitatea fundamentală a întregii manifestări a lui Dumnezeu  absolut totul  este în permanentă rezonanţă. Întreaga creaţie a lui Dumnezeu se bazează pe o mulţime de fenomene de rezonanţă.

Illustration of electrical activity of the human heart

Există nenumărate frecvenţe distincte de vibraţie care fac să apară felurite procese de rezonanţă  atunci când sunt întrunite toate condiţiile necesare care fac să se declanşeze anumite procese de rezonanţă. Legea ocultă a Rezonanţei şi Principiul Holografic Ocult sunt perfect complementare cu fizica cuantică, şi ele împreună reprezintă baza care va face posibilă apariţia Religiei Superioare a secolului XXI în care omul va face paşi imenşi către cunoaşterea directă, nemijlocită şi superioară, a lui Dumnezeu Tatăl de către toţi oamenii. În felul acesta va apare o Ştiinţă Spirituală care va fi perfect complementară  cu religia şi astfel cele două se vor putea ajuta una pe celalaltă. Noua religie a secolului XXI va fi am putea spune cu ajutorul Legii Oculte a Rezonanţei, cu ajutorul  Principiului Holografic Ocult şi cu ajutorul fizicii cuantice o religie a ştiinţei spirituale. Cunoaşterea spirituală care va apare în felul acesta va putea fi probată şi fundamentată cu ajutorul ştiinţei şi aceasta va face cu putinţă un salt imens în ceea ce priveşte cunoaşterea de sine şi revelarea  Esenţei Divine care există în fiecare fiinţă umană.

background beautiful blossom calm waters
Fotografie de Pixabay pe Pexels.com

În practica yoga, atenţia focalizată amplifică procesele de rezonanţă

În lumina acestor revelaţii putem să întelegem că atunci când spre exemplu efectuăm o anumită Asana ne branşăm în realitate într-un anume mod (prin intermediul atitudinii noastre  trupeşti, psihice şi mentale) holograma fiinţei noastre  în gigantica hologramă în care fără încetare existăm (chiar şi atunci când nu ne dăm seama de aceasta datorită stării de ignoranţă în care ne aflăm) şi în felul acesta atunci avem instantaneu acces la anumite informaţii subtile care fac să apară în noi o anumită aptitudine care este clară şi bine definită. Această manifestare se declanşează atunci fulgerător datorită proceselor de rezonanţă ocultă care apar în microcosmosul fiinţei noastre care se branşează  imediat, prin intermediul atenţiei noastre care trebuie să fie focalizată ferm şi continuu.Buddha_by_cyclingplatypus

Miracolele devin posibile prin credinţă

Credinţa puternică în Dumnezeu Tatăl este în realitate o rezonanţă puternică, ea poate astfel să facă posibile multe miracole. În această direcţie Iisus spune: Dacă veţi avea credinţă cât un bob de muştar şi nu vă veţi îndoi deloc veţi putea muta chiar şi un munte din loc. Toate cele bune şi plăcute lui Dumnezeu pe care le veţi cere în rugăciunea voastră crezând cu tărie că le veţi dobândi, toate acestea voi le veţi primi. (Mesaj transmis în Noaptea Anului Nou)

sursa-yogaesoteric.net


ccc

În căutarea fericirii


De ce suferim? În cele mai multe cazuri, fericirea este confundată cu plăcerea. “Din mijlocul fântânilor plăcerii izvorăşte amărăciunea care otrăveşte parfumul florilor” scria poetul şi filozoful roman Lucreţius în “De rerum natura” (În firea lucrurilor). Și în popor există un proverb care spune că şi cel mai frumos trandafir are spinii lui. Neajunsul major al plăcerii este acela că durează puţin, de aici rezultând goana oamenilor după plăceri repetate, obicei ce riscă să devină la un moment dat viciu.ccc

Plăcerea nu are capacitatea de a împlini profund şi de aceea, oricâtă plăcere ai trăi, simţi că tot îţi mai lipseşte ceva. Acest fapt poate conduce la situaţii extreme, cum ar fi în cazul drogurilor, când dependentul este gata să renunţe la tot – inclusiv la proprietate şi sănătate – în scopul achiziţionării substanţei nocive care îi produce o plăcere efemeră.

Fericirea, pe de altă parte, este profundă, plenară, de durată şi conferă pace şi linişte. Dacă suferinţa poate urma plăcerii, fie din cauză că aceasta s-a sfârşit ori că a condus la consecinţe dureroase, fericirea nu are niciodată asemenea urmări. Fericirea înseamnă armonie. Ea pune capăt tuturor suferinţelor. În timp ce plăcerea îndeamnă mereu către o plăcere şi mai mare, înlănţuind fiinţa umană, fericirea, dimpotrivă, fiind ea însăşi un superlativ, eliberează. Fericirea înseamnă libertate.Hand drawing unhappy and happy smileys on blackboardCând suntem fericiţi suntem împliniţi. Vânătorul de plăceri este mereu neîmplinit şi de aceea caută permanent acea completare pe care, din cauză că îşi canalizează efortul către mijloace exterioare fiinţei lui, nu o cunoaşte niciodată. Dacă plăcerea ar fi sinonimă cu fericirea, societatea de consum occidentală care furnizează accesul facil la plăceri de toate felurile, ar face ca toate fiinţele umane să fie fericite. În loc de aceasta, în societatea noastră sunt mulţi oameni cu grave tulburări emoţionale şi deprimaţi.

Tot mai mulţi medici psihiatri consideră că o asemenea societate este cea mai bolnavă dintre toate câte au existat vreodată pe această planetă. Din ce în ce mai mulţi oameni suferă de o afecţiune psihică – de la depresii cronice la schizofrenie. Acest adevăr înspăimântător nu ar trebui să ne surprindă dacă ţinem cont de felul în care mass-media intoxică minţile oamenilor cu violenţă şi aspectele tenebroase ale existenţei.boy_girl_computer_love_abstraction_80570_1400x1050

„Fericirea este scopul vieţii; când fericirea dispare, existenţa rămâne un experiment nebunesc şi lamentabil.” (George Santayana, Micile eseuri)

Eterna beatitudine

Atunci când vorbim despre împlinire, bunăstare şi fericire, atingem in mod inevitabil domenii care depăşesc psihologia, medicina sau morala şi care pătrund pe tărâmul spiritualităţii. Din perspectiva spirituală autentică, fericirea nu este o plăcere de moment, ci este însăşi eterna beatitudine, fundalul permanent al întregii creaţii. Atât timp cât ne menţinem în armonie cu realitatea esenţială a universului, ne simţim împliniţi şi fericiţi. Suferinţa apare în momentul în care nu ne mai aflăm în armonie cu ritmurile manifestării.

person cover with paint
Fotografie de Kristina Nor pe Pexels.com

Suferinţa a devenit o parte pregnantă a experienţei umane, deoarece, cu câteva excepţii, oamenii nu percep corect realitatea spirituală a lucrurilor şi se manifestă în mod dizarmonios. Acest fapt este cu atât mai grav cu cât nici măcar nu sunt conştienţi de aceasta. Dacă nu se confruntă cu dezastre, boli sau lipsuri, oamenii nu sunt conştienţi că suferă în sens fundamental. Când sunt întrebaţi dacă sunt fericiţi, aceşti oameni vor răspunde “atât cât se poate”. Nu par a fi conștienți că sunt lipsiți de iubire, încredere, optimism, entuziasm. De aceea este necesară dezvoltarea unei viziuni corecte asupra realităţii, este necesar discernământul spiritual care ne ajută să depăşim iluzia în care trăim.

“Pentru fiecare om există un drum spre fericire: acela pe care este chemat să meargă. Cei mai mulţi nu îl găsesc. Cei înţelepţi continuă să îl caute până la moarte. Cei ignoranţi se trântesc la pământ şi plâng că sunt nenorociţi.” Nicolae Iorga

Egoismul – cel mai mare obstacol

Majoritatea oamenilor, chiar dacă nu sunt conştienţi, trăiesc cufundaţi în oceanul experienţelor  senzoriale determinate de dorinţa de satisfacție personală. Analizând lucid şi profund experienţele vieţii noastre, putem observa că momentele în care am trăit cea mai mare fericire, cea mai adâncă pace lăuntrică au fost acele momente în care, dintr-un motiv sau altul, am încetat să mai dorim ceva de la ceilalţi sau de la lumea înconjurătoare.egoPentru personalitatea egotică, o puternică motivaţie de a trăi este dorinţa de a poseda, de a obţine, de a avea ceva doar pentru sine însuşi: “Vreau o maşină pentru mine! Vreau o persoană doar pentru mine!” Deseori, această dorinţă este atât de copleşitoare, încât fiinţa umană este subjugată de ea. Iar dacă ne uităm în jur, în societatea în care trăim, putem observa că suntem încurajaţi să fim “obsedaţi” mereu şi mereu de obiecte şi de oameni, de dorinţa de a le avea doar pentru noi.

O schimbare majoră în interiorul nostru se produce atunci când înţelegem că, de fapt, cea mai mare bucurie, cea mai adâncă pace, cea mai profundă fericire apare atunci când nu dorim nimic. Puţini oameni reuşesc însă acest lucru, deoarece desprinderea de dorinţă este dificilă. Este des întâlnită afirmaţia: “Nu doresc nimic, vreau doar să fiu fericit, vreau să am o viaţă simplă! ” Dar această afirmaţie nu este de ajuns, este necesară chiar diminuarea dorinţei. Doar când dorinţa dispare, începe să fie trăit sentimentul adevăratei împliniri interioare.Happy-Woman-2

Pentru o transformare spirituală autentică şi profundă, este necesar să analizăm cu atenţie atitudinea noastră fundamentală în viaţă şi să renunţăm la “a avea” mereu mai mult, mereu altceva, în favoarea lui “a fi”. Astfel, vom descoperi că fericirea profundă, pacea extatică apar doar atunci când renunţăm la povara dureroasă a dorinţei. Când această tensiune a dorinţei se diminuează, ne vom simţi din ce în ce mai aproape de sufletul nostru, din ce în ce mai mult noi înşine, vom înţelege cine suntem de fapt şi vom vedea limpede realitatea adevărată a Inimii Spirituale.

“Fericirea adevărată este ca lumina: corpurile care strălucesc mai puternic nu opresc lumina pentru ele, ci o împart cu mai multă dărnicie celor din jurul lor.”  (Panait Cerna)
sursa-kamala.ro


ccc

Ce este bine să faci ca să te eliberezi de stres şi de nelinişte!


– Pentru o educație spirituală corectă sunt necesare trei aspecte: în primul rând puține cuvinte, în al doilea rând multe exemple și în al treilea rând mai multă rugăciune.

– Vrei ca rugăciunea ta să se facă din inimă şi să fie bine primită înaintea lui Dumnezeu? Să simţi durerea semenului tău ca şi cum ar fi a ta. Chiar şi numai un suspin din inimă pentru aproapele tău aduce rezultate minunate. Semnul că rugăciunea a fost bine primită este mângâierea dumnezeiască ce o simte omul după acea rugăciune.

– Ascultaţi, atunci când celălalt este mânios, orice i-ai spune nu poţi face nimic. Este mai bine ca în clipa aceea să taci şi să te rogi. Prin rugăciune acela se va calma, se va linişti şi după aceea te vei putea înţelege cu el. Uită-te şi la pescari! Ei nu merg la pescuit dacă marea nu este liniştită, ci aşteaptă cu răbdare până ce va îndrepta vremea.act-like-men-praying-graphic

– Asigură-te, bre, copilaşule, în Dumnezeu! Ştii numai de asigurarea maşinii? Fă-ţi cruce şi, înainte de a face orice, spune: „Hristoase al meu, Maica Domnului, ajută-mă!”. Există asigurare mai mare decât încrederea în Dumnezeu? Atunci când omul se încredinţează pe sine lui Dumnezeu, primeşte mereu de la Dumnezeu benzină „super”, iar automobilul său duhovnicesc nu se opreşte niciodată, ci aleargă mereu. Pe cât poţi, ia aminte, roagă-te şi încredinţează-te lui Dumnezeu, iar El te va ajuta în orice greutate. Simplifică-ţi viaţa prin încrederea desăvârşită în Dumnezeu, ca să te eliberezi de stres şi de nelinişte.

– La începutul vieţii lui spirituale, omul alungă gândurile rele prin meditaţia duhovnicească, prin rugăciune şi prin lupta lui jertfelnică. După aceea vin în întregime gândurile cele bune. Mai târziu încetează şi gândurile bune şi vine iluminarea dumnezeiască. Mustrând răul, deseori nu iese nimic. Arătând binele, răul se mustră el singur.

Sfântul Paisie Aghioritul


ccc

Buna Vestire – dezlegare la pește


In fiecare an, la 25 martie, prăznuim prima sarbatoare închinată Maicii Domnului, Buna Vestire sau popular Blagovestenia (termenul slav corespunzator celui de Bunavestire). Este praznicul in amintirea zilei in care Sf. Arhanghel Gavriil i-a vestit Sf. Fecioare ca va naste pe Mesia (Luca I, 26-38). Ea a fost asezata cu noua luni inainte de nasterea cu trup a Domnului, adica la 25 martie.articole_archangel_michael_by_edcamp65rhhData acestei sarbatori a variat la inceput: unii o prăznuiau pe 5 ianuarie, in ajunul Bobotezei, iar altii pe 18 decembrie. In Rasarit, data de 25 martie a fost acceptata, dupa stabilirea datei de 25 decembrie ca serbare a Nașterii Domnului (aproximativ secolul al V-lea). Aceasta sarbatoare a fost introdusa la Roma de papa Leon al II-lea. Începând cu secolul al IX-lea, sarbatoarea a inceput sa fie praznuita pe 25 martie in toata lumea catolica. La armeni, Buna Vestire se prăznuiește pe 7 aprilie, in raport cu sarbatoarea Nasterii Domnului, pe care ei o celebreaza la 6 ianuarie.christianity

Troparul Bunei Vestiri
Astazi este inceputul mantuirii noastre si aratarea tainei celei din veac. Fiul lui Dumnezeu, Fiu al Fecioarei se face si Gavriil harul il binevesteste. Pentru aceasta si noi, impreuna cu dansul, Nascatoarei de Dumnezeu sa-i cantam: Bucura-te cea plina de har, Domnul este cu tine!
Tot astazi, facem pomenirea:
– Sfantului Senufie;
– Sfintelor Mucenite Pelaghia si Teodosia.
Maine, facem pomenirea Soborului Arhanghelului Gavriil.


ccc