Egoul nu poate exista fără o realitate bazată pe timp


Supravieţuirea egoului depinde de existenţa unei realităţi bazate pe timp;ataşarea de aparenţe,trecut şi viitor este numele jocului egoului. Egoul – Ai creat o fantomă care joacă rolul adevăratului tău sine, o „persona” pe care o foloseşti pentru a obţine mai mult de la matricea universală. Poți numi ego-ul ca fiind propria ta matrice, căci se raportează doar la ceea ce tu recunoști ca sistem de referință și ca fiind demn de a te ghida în acord cu căile și valorile alese de el.

ccc

Pentru o fiinţă mai puţin evoluată, egoul este perceput ca fiind adevăratul sine, şi nu „Eu-ul” absolut – spiritul etern sau „fiinţarea”, cum doriţi să îl numiţi. Fiind în totalitate conduși de „persona” – masca, personalitatea –, întreaga legătură cu sufletul este pierdută, apărând în consecință o plasare completă în domeniul relativului – cu alte cuvinte, o sclavie completă față de forțele necunoscute ale universului. Identitatea falsă, egotică este foarte puternică întrucât natura sa negativă a fost hrănită de nenumărate conştiinţe timp de milioane de ani până în prezent, astfel că transcenderea sa nu se poate petrece peste noapte.egoO„persona” şi o bornă de ieșire a unui sistem, un terminal, sunt asemănătoare. „Persona”/ egoul este asemeni unui program ce a fost „instalat” în conștiința noastră și care acoperă sufletul. Acest program este negativ (un fel de virus), deoarece împiedică hrănirea polului pozitiv al ființei – este vorba de cauză şi efect. A elimina din propriul sistem virusul care supravieţuieşte doar în trecut și în viitor – practic, oriunde în altă parte în afară de momentul prezent, unde nu poate funcţiona – este un proces gradat. Prin vehiculul perimat al personalității noastre, trebuie să accesăm conştiinţa.

Când nu ai nicio identitate individuală, atunci dimensiunea ta interioară nu poate fi atacată. Creatorul realităţii matricei, cu ajutorul „tehnologiei informaţiei”, utilizează identităţi şi măşti („persona”), deoarece ele sunt vehicule care îndeplinesc diferite roluri în toate zonele de sclavie. Când încă te afli blocat în sfera guvernată de legea cauzei şi a efectului, creatorul proiectează în mod continuu în minte construcții imaginative legate de trecut şi viitor, care extrag conştiinţa din momentul prezent, atrăgând-o într-o lume iluzorie. Lăsându-ne furați de aceste mici crâmpeie de așa-zisă realitate, ne deschidem faţă de lumea relativului și ceea ce suntem cu adevărat rămâne ignorat. Pentru a trezi conștiința, spiritualiştii New Age au venit cu diferite tehnici de vizualizare, care însă fac mai mult rău decât bine atâta timp cât vizualizările sunt pur şi simplu un mecanism de a ieși din prezent.maskCălătoria egoului prin timp- Creatorul matricei şi egoul folosesc trecutul pentru a atrage conştiinţa înapoi în capcana timpului, în scopul de a retrăi din nou şi din nou amintiri vechi de care este ataşată. În felul acesta egoul își consolidează şi își întărește identitatea, şi se poate lăsa în voia amintirilor rolului iluzoriu pe care l-a jucat.

Conştiinţa este bombardată cu proiecții imaginative iluzorii legate atât de trecut cât şi de viitor- Nu doar viitorul, care este ceva ce nu a apărut încă, este iluzoriu ci și trecutul. Îl puteţi numi real, dar cum poate fi el real în raport cu momentul prezent care este în afara timpului? Trecutul este o simplă colecție de date care pot fi șterse, asemeni datelor de pe un computer. În ACUM nu poate să existe nicio urmă de distorsiune în sfera psihicului care să necesite îndreptarea atenţiei asupra a diferite experiențe avute în timp. În interiorul acestei realități, conştiinţa operează la potenţial maxim şi toate abilităţile supranaturale devin o a doua natură.

Egoul pretinde, de asemenea, ca viitorul să fie într-un anumit fel, pentru a fi pe placul lui şi a-și satisface dorinţele egoiste, şi proiectează în mod continuu construcții imaginare despre cum lucrurile ar trebui să evolueze şi ce paşi ar trebui să fie făcuți pentru a construi viitorul dorit. Natura lui este să ne ţină departe de calea ce ar trebui urmată pentru a ne expansiona sufletul.Acest fenomen este principala cauză a tuturor anxietăţilor experimentate de omenire. Sentimentul anxietăţii nu aparţine propriei tale fiinţe, este „confecţionat” de frica egoului că realitatea va fi nefavorabilă matricei create de el, adică tot ceea ce, de fapt, nu eşti tu.Fear3

Aşa cum vă puteți da seama, anxietatea va dispare din viaţa noastră atunci când nu vom mai construi propria noastră versiune fantasmagorică pentru viitor. Viitorul se transformă doar când conştiinţa se transformă; ea este cea care stabilește cadrul pentru o nouă realitate exterioară, în armonie cu cea interioară. În mod obișnuit, când experimentăm ceva nou, pasul făcut anterior este numit trecut, iar noi privim în continuare înainte spre viitor, spre un progres și mai mare, chiar dacă, totuși, totul se petrece doar în momentul prezent.

Este interesant cum suntem prinşi, cu toții, în această iluzie a timpului. Egoul/persona trăieşte în viitor şi în trecut. Este crucial să realizăm că orice cerinţă pe care o exercităm asupra unui viitor iluzoriu este o masivă pierdere de energie şi ea serveşte doar la a ne ţine departe de momentul prezent, singurul „tărâm” în care un viitor „conceput” poate de fapt să se desfășoare…

Tehnologia informaţiei şi egoul sunt asemănătoare- Creatorul cunoaşte mai bine ca tine egoul pe care tu l-ai creat; ei sunt prieteni în această poveste numită viaţă. Creatorul şi tot ceea ce ai devenit până acum, începând de la naştere, sunt una. Virusul (egoului) pe care ai ajuns să îl integrezi este puternic adaptat pentru a evita propria sa anihilare şi pentru a se menţine în fruntea conştiinţei, întotdeauna cu un pas înainte şi întotdeauna având încă un truc în mânecă pentru a te conduce la probleme şi apoi pentru a face să pară că este numai vina ta.

adult alone backlit dark
Fotografie de Pixabay pe Pexels.com

Ființa fiind subordonată egoului, el face ce este cel mai bine pentru el, iar rezultatul este că nu avem deloc încredere în propriul spirit. Aceasta se datorează lipsei unui fundament interior solid, construit pe natura absolută a realității. Majoritatea convingerilor noastre sunt fondate pe ceea ce am asimilat de la părinți, din dogmele religioase, din traumele trăite (inclusiv cele din vieţile trecute) şi din cunoştințele însușite – toate acestea însă, în realitate, rup conexiunea noastră cu conştiinţa cosmică, cu cele cinci elemente esențiale din care este alcătuit Macrocosmosul şi cu sufletul!

Ghidarea obținută prin intermediul viselor-Cu cât eşti mai profund acaparat de experienţa fizică, pământească, cu atât mai multe părţi ale ființei tale tind să rămână agățate de diferite momente temporale, şi astfel rămâi divizat. Visele ne oferă o oportunitate de a ne vedea pe noi înşine în aceste diferite crâmpeie ale vieţii şi ne aduc în atenţie părţile în care s-a divizat ființa noastră. Este binecunoscut faptul că mintea subconştientă comunică cu noi prin intermediul viselor.

Ceea ce ne arată mintea subconştientă este faptul că sclipiri ale puterii noastre sunt blocate în diferite momente de timp şi este necesar să operăm modificările adecvate în conştiinţa noastră pentru a recupera ceea ce am pierdut prin ataşamentul nostru față de realitatea tridimensională. Ataşamentul, agăţarea şi incapacitatea de a lăsa lucrurile să „curgă” în dimensiunea fizică sunt singurele motive pentru suferinţa noastră în această lume.Woman sleeping on white background

Visele şi planul astral ne arată căror aspecte este necesar să le mai acordăm atenţie, pentru a reuși să facem progrese în drumul spre reîntregirea ființei noastre. Putem deveni conștienți de proiecţiile inconştiente, devenind conştienţi în timpul viselor şi, odată ce programele care funcţionează subconştient sunt identificate, ele pot fi apoi alchimizate şi transcense. Odată ce ați identificat problema, puteţi utiliza ca ajutor și un cristal adecvat (cu o anumită frecvenţă specifică) care ţinteşte construcția mentală perimată şi conduce la eliberarea conştiinţei de acea problemă. Înainte să vă puteți desprinde sufletul de trup şi să călătoriți în planul astral, mai întâi trebuie să vă purificați și să vă refaceți întreaga structură, deoarece veți avea nevoie de voi reîntregiți, plenar conştienți, pentru a intra în planul astral complet şi pentru a fi născuți din nou, aşa cum se spune.

sursa-yogaesoteric.net


ccc

Budistul și depresia: O poveste cu tâlc


ccc
  • Depresia: – Nu reprezinți nimic.
  • Budistul: – Mulțumesc pentru compliment.
  • Depresia: – Viața ta este goală, în ea nu există nimic bun.
  • Budistul: – Dacă este goală, atunci în ea nu există nici rău. Se dovedește că sunt liber.
  • Depresia: – În ea nu există dragoste, bunătate, bucurie.
  • Budistul: – Categoric. În această realitate, există doar iluzii obsesive dictate de Eul uman. Noi înșine creăm aceste iluzii.
  • Depresia: – Asupra acestei lumi atârnă Suferința.
  • Budistul: – Dar nu poate exista suferință fără bucurie.
  • Depresia: – Vei muri fără să conștientizezi Adevărul.
  • Budistul: – Ei bine, cu siguranță nu este înfricoșător! Pentru că înainte mai sunt atât de multe vieți.
  • Depresia: – Suntem înconjurați de război, minciuni, mizerie și ispite, Pământul s-a cufundat în propriul rahat. Umanitatea este sortită.
  • Budistul: – Cosmosul este măreț. Și indiferent ce se întâmplă – se întâmplă în numele armoniei universale. Sufletele noastre – sunt energie pură, care, într-un fel sau altul, mai devreme sau mai târziu, vor scăpa de gravitația lumească și se vor dizolva în infinitul neființei.
  • Depresia: – Oh, tu…  Autor necunoscut

ccc

Ne îmbolnăvim pentru că ne stresăm prea mult şi uităm să fim fericiţi


Oamenii sunt unici, irepetabili, formidabili. Sunt la fel și diferiți în același timp. Fragili şi puternici. Greu de înţeles, dar uşor de iubit. Cu trecut, prezent şi viitor. Un univers de trăiri. Paradoxal ei nu se întâlnesc întâmplător. Iar povestea fiecăruia diferă în funcţie de chipurile care au făcut parte din viaţă şi mai ales de alegerile făcute. cccUnii au poveşti memorabile, demne de a deveni nemuritoare în coperţile unei cărţi. Alţii impresionează prin durerile şi deziluziile care i-au făcut mai moi sau mai abrazivi. Stâncă de piatră sau păşune plină de flori de câmp. Unii se ruşinează sau îi buşeşte râsul de alegerile făcute cândva, ori cu neputinţele omeneşti, asumate sau nu. Împărţim visele sub acelaşi cer şi păşim pe acelaşi pământ.

Suflet drag, crezi că înțelegi tristețea din zâmbetul fiecăruia, furia din spatele cuvintelor oricui și fericirea din spatele lacrimilor omului? Crezi. Dar nu e aşa. Fiecare om are taina lui. Vorbim și visăm frumos. Ne ataşăm de oameni, de locuri, de lucruri şi de momente frumoase. Muncim cu dăruire. Ascundem dureri fizice şi sufleteşti, îndoieli, temeri, regrete, neîmpliniri… Redevenim empatici, prezenţi, atenţi. Plângem. Iertăm. Iubim. Păstrăm cu sfinţenie amintiri ce ne fac sufletul să vibreze. Învăţăm să dăruim. Dar cel mai mult insistăm în eroare. Compromisuri. Șah-mat! O simplă privire tăioasă poate ucide încrederea, o mângâiere cumpărată poate să doară mai tare decât o lovitură, simple cuvinte goale pot răni mai mult decât un pumnal, iar indiferenţa poate fi oricând o eutanasiere lentă.ccccLipim şi dezlipim etichete pe oameni. Tragem pe unii sau pe alţii de mânecă încercând să schimbăm păreri. Ne consumăm energia preocupându-ne de ceea ce gândesc alţii despre noi. Acumulăm frustrări, ne încărcăm sufletele cu griji inutile şi ne alimentăm imaginaţia cu tot felul de închipuiri.

Ne îmbolnăvim pentru că ne stresăm prea mult şi uităm să fim fericiţi. Datul cu părerea despre orice, oricând, oriunde, încurajat de mass-media devine o a doua fire a omului mic. Prejudecăţi. Utopii. După ce malaxorul vieţii ne frămână bine, uneori și cea mai amărâtă bucățică de pâine ți se pare cea mai dulce. Mai ales după ce viața ți-a dat jos „ochelarii de cal”, acele apărătoare care nu îţi permit să vezi lateral ceea ce ar trebui: suferinţele şi nevoile celor de lângă noi, frumosul din jurul nostru, binele şi intenţiile bune, şansele care ni se acordă, oamenii care merg alături de noi, natura. Astăzi greșesc eu și tu mă ierți. Mâine greșești tu și eu te iert. Poimâine greșim amândoi și alții ne iartă și tot așa. Și deasupra tuturor și în noi adie Duhul Sfânt în Lumină lină. Ne emoţionează orice este frumos, o floare, o melodie, un zâmbet, vocea unui copil, tandreţea unui bătrân, amintirea cuiva drag…o-HAPPY-COUPLE-facebookAi adus ceva frumos și bun pe lume? Ai făcut pe cineva fericit astăzi? Iubești sau urăști? Acționezi sau ești indiferent? Înțelegi fără explicații? Crezi fără să vezi? Auzi fără cuvinte? Vezi cu ochii închiși? Simți fără atingeri? Când te uiţi în oglină ce vezi?! Când viața îți rupe paginile viselor, râzi de mulțimea viselor ce apar după. Sufletul nu este limitat la un număr fix de iubiri. Nu rămâne într-o baltă de pierzanie. Fiecare om pe care îl întâlnesc în drumul meu îmi este superior prin ceva. De aceea, încerc să învăț câte ceva de la fiecare. Și, Doamne, ce minune este viața! Mai ales după ce îți tragi sufletul că ai alergat de tine ca să te întâlnești cu Tine…

Am să iubesc până la sfârșitul lumii. Iar sfârșitul lumii e sfârșitul meu. Când am murit, lumea mea s-a sfârșit. Așadar, se cuvine să mă preocupe sfârșitul meu, nu sfârșitul lumii. A semnat cineva vreun contract că trăiește 70 sau 80 de ani?! Oricând povestea vieții noastre se poate încheia, brusc sau lin. „Apocalipsele” contemporane sunt în mintea și în inima mea, când urăsc, mint, invidiez, judec, etc. În mine e Raiul, în mine e iadul. În mine e lumina și în mine e întunericul.hell_or_heaven__by_yongl-d4lkj73Așadar, suflet drag, trăiește fiecare zi ca și cum ar fi ultima zi din viața ta. Astăzi poate fi cea mai frumoasă zi, de tine depinde ce alegi. Fii o candelă aprinsă, iar prin pilda propriei vieți fă lumea mai frumoasă în jur. Iartă, iubește, binecuvintează! Ești o minune!

Extras  din Ieromonah Hrisostom Filipescu, „Puține cuvinte, multă iubire”,


http://bit.ly/2Cz43uZ

In căutarea Adevărului …


O veche legenda orientala spune ca, zeii s-au decis intr-o zi sa creeze Universul. Au creat marile, munții, florile si norii. Apoi au creat oamenii, iar la sfarsit au creat Adevarul. Apoi s-au gandit unde sa ascunda Adevarul, pentru ca oamenii sa nu-l gaseasca prea usor. Ei doreau sa prelungeasca aventura cautarii Adevarului.
mountains16

– Hai sa-l ascundem pe cel mai înalt vârf de munte, zise unul dintre ei. Va fi greu de găsit acolo, fără îndoială.
– Hai sa-l ducem pe cea mai îndepărtată stea, spuse altul.
– Hai sa-l aruncam in cea mai adâncă si neagra prăpastie.
– Hai sa-l ascundem in partea nevăzută a Lunii.

La sfârșitul disputei, cel mai bătrân si cel mai înțelept dintre ei rosti: – NU, vom ascunde Adevarul chiar in sufletul oamenilor. Aceștia il vor cauta peste tot, fara sa stie ca-l poarta mereu inlauntrul lor.” 

Helen Collins – Harul tamaduitor al mainilor


ccc

Va veni vremea când oamenii se vor recunoaște după felul în care înțeleg singurătatea


Singurătatea a fost și rămâne o temă fundamentală a literaturii, chiar și pentru faptul că actul scrierii este unul întru totul singuratic. Oamenii scriu atunci când sunt singuri. Majoritatea scriitorilor au avut nevoie de singurătate pentru a scrie, iar atunci când scrierile erau dictate scribilor ele oricum reflectau gânduri și meditații la care autorii ajungeau în deplină singurătate.

http://bit.ly/2Cz43uZ

Dintotdeauna, oamenii singuri au constituit un mister, pentru că peste tot în lume se știe că revelațiile se primesc doar în singurătate. Atunci când Moise a trebuit să vorbească cu Dumnezeu, el s-a suit în munte, înstrăinându-se de comunitate.Cu cât lumea interioară a cuiva este mai bogată, cu atât acel om își dorește singurătatea. A te teme de singurătate este dovada imaturității spirituale și a incapacității de a înțelege adevăratele sensuri ale condiției umane.Lone-Man-walking

Pentru a scăpa de insingurare, oamenii au inventat aparate care înlocuiesc oamenii: aparate care redau muzică, aparate care proiectează oameni și animale în mișcare, au creat industria filmului, astfel încât omul modern este bombardat în orice moment de imitațiile comunicării, care nu sunt nimic altceva decât un miraj. Iar cu mirajul nu poți vorbi. Oare putem spune filmului: te iubesc? Sau putem vorbi cu butoanele care pornesc muzica? Nu. Dar nici nu simțim nevoia, îmi veți spune. Foarte corect. Toată această hărmălaie menită, aparent, să ne atrofieze sentimentul însingurării, de fapt ne anihilează nevoia de a comunica, de a formula, de a transmite.

Putem formula doar ceea ce am înțeles, înțelegem doar ceea asupra a ce am meditat, medităm doar atunci când avem condiții, iar condiția primordială a meditației este singurătatea. Deoarece nu mai avem ocazia să petrecem singuri, nu mai ajungem nici să medităm asupra a ceea ce suntem și ce simțim. Din cauză că nu gândim nu formulăm și pentru că nu avem o formulă personală a ceea ce suntem și simțim nici nu mai avem ce spune.lovely blond with bamboo in water

Dacă veți derula peretele vostru de FB, în cazul în care nu aveți un perete plin de filme cu pisici, reclame la pantofi sau știri despre bombe și accidente, atunci veți vedea că chiar și cei mai inteligenți dintre prietenii voștri nu fac decât să comenteze fapte străine: ce au făcut politicienii, cum au reparat o stradă etc. Încep să dispară oamenii care vă pot povesti o experiență proprie a spiritului lor, iar asta îi ascunde tot mai mult și mai mult de ochii noștri, amestecându-i în iureșul lumii.

Va veni vremea când oamenii se vor recunoaște după felul în care înțeleg singurătatea, pentru că pe unii singurătatea îi înnebunește, iar pe alții îi preface în îngeri. Că oamenii suferă de singurătate, nu e un secret. Nu e o arătare nouă pe pămînt. Doar că s-a schimbat rostul însingurării – astăzi tot mai puțini scot din singurătatea lor poeme și flori pe care să le dăruiască lumii.

Faceți-vă timp pentru singurătate!!!

Părintele Savatie Baștovoi  sursa- rucodelie.ro


ccc