POVESTEA UNEI IUBIRI


http://www.aimgroup.ro/afiliere/idevaffiliate.php?id=111&url=12
Subconstientul este cheia succesului tau !

Iubirea, oricât de minunată ar fi, nu este suficientă pentru ca doi parteneri care se iubesc să rămână într-o relaţie de lungă durată.  Calitatea comunicării, bogăţia schimburilor, vitalitatea lucrurilor împărtăşite în comun  sunt cele care vor hrăni şi vor menţine relaţia vie.

El se numea Tăcere, iar ea se numea Vorbă. Aveau douăzeci de ani şi încă nu descoperiseră iubirea. S-au întâlnit pe insula unde trăia ea, unde se născuse şi unde îşi petrecuse toată copilăria.
La început au schimbat doar câteva priviri şi lungi momente de tăcere, pline de aşteptări, încărcate de entuziasm, de vibraţiile dorinţei lor care se năştea. Îşi ofereau zâmbete dulci ca mierea şi pline de tandreţe, pe care dansau soarele şi cerul întreg. Îndrăzneau să se apropie unul de altul, încet, în momente pline de frumuseţe, acompaniate de suspinele lor. Fiecare dintre ei îşi depunea speranţele, emoţiile şi partea secretă din vise în mâinile celuilalt. Apoi au învăţat, treptat să îmblânzească spaţiul dintre corpurile lor, să simtă cu toate simţurile şi să-şi lase gesturile să se mişte libere.
Apoi, foarte repede, toate acestea au izbucnit, în săruturi pline de lumină şi în mângâieri pline de culoare, în parfumul abandonului lor, pentru a se pierde şi a se topi în sărbătoarea corpurilor lor, care i-a dus apoi departe, în cele mai profunde locuri ale fiinţei lor. S-au iubit reciproc, lucru care se întâmplă mai rar decât credem. Vreau să spun, prin reciprocitate, că iubirea unuia rezona şi se acorda cu iubirea celuilalt.
Tânăra femeie, care se numea Vorbă, a început în mod firesc, foarte repede, să vorbească despre sentimentele ei, despre emoţiile şi simţămintele ei cele mai intime. Avea o creativitate inepuizabilă şi generoasă pentru a vorbi, pentru a-i împărtăşi tânărului, Tăcere, ceea ce simţea, pentru a-i murmura, a-i şopti celui pe care îl iubea, tot ceea ce trăia în adâncurile fiinţei ei, îi povestea despre trecutul ei, despre prezent şi despre viitorul pe care şi-1 imagina alături de el. Un viitor comun cu care îşi dorea ca şi el să fie de acord, pentru a-l construi împreună.
Pentru Tăcere însă, era mai complicat, mai dificil. El nu ştia să vorbească despre el sau, mai degrabă, păstra din experienţele lui anterioare o prudenţă sau o inhibiţie, care îl împiedicau să exprime în cuvinte ceea ce trăia, ceea ce simţea. Chiar dacă uneori avea impresia că, tot ceea ce nu putea exprima, se agita în el asemenea unei furtuni.
Îi era frică să nu pară slab, mai puţin viril, dacă vorbea despre intimitatea lui şi, cel mai adesea, credea că de fapt nu este necesar să vorbeşti despre astfel de lucruri, că era inutil şi doar un timp pierdut şi că ar putea fi chiar periculos să şi exprime sentimentele, ceea ce trăia în interior. Se simţea mai în largul lui, asemenea multor bărbaţi, în acţiune, îi plăcea să facă propuneri, să organizeze ieşiri în diverse locuri. Şi, în primul rând, nu se putea abţine să nu o atingă pe iubita lui, să o ia în braţe, să îi arate dorinţa lui. Lucru pe care şi Vorbă îl dorea foarte mult, dar nu era singurul lucru pe care şi-1 dorea.
Să nu credeţi cumva că Tăcere era mut.  Nici vorbă! Vorbea chiar mult, cu uşurinţă şi îndrăzneală, cu umor, avea o calitate în a face analize şi sinteze, un simţ critic ascuţit în tot ceea ce se referea la teoriile economice sau sociale, la problemele lumii, la univers, la sport şi la spectacole. Însă vorbea tot timpul despre ceilalţi, despre evenimentele din jurul lui. Nu vorbea niciodată despre modul în care trăia el toate aceste lucruri, despre ce simţea, ce îl emoţiona în adâncul lui.
Îi plăcea să comenteze aspecte legate de afaceri, de societate şi comportamentul oamenilor politici, îi plăcea mult să dezvolte un subiect propus de el sau de altcineva. Imediat se lansa într-un discurs în care îi plăcea să strălucească dar uneori se mai şi rătăcea într-o logoree nesfârşită, se repeta, devenea puţin steril şi îşi pierdea sensul frazei. Excela în controverse, în a cultiva arta disputelor, întreţinea cu iubita lui, Vorbă sau cu prietenii dezbateri întregi despre sport, despre filme, despre cărţile citite, despre călătoriile pe care le-a făcut, despre experienţele de viaţă pe care le-a avut. De fapt, diferenţa dintre cei doi iubiţi consta în faptul că ea vorbea despre ea, în timp ce el vorbea despre ceilalţi şi despre ce a făcut el, fără să vorbească cu adevărat despre el însuşi, despre ce simte, ce trăieşte. Şi ignora faptul că, ceea ce menţine împreună, în timp doi parteneri, nu este doar iubirea care putea să îi lege şi să-i ataşeze unul de altul, ci calitatea schimbului şi a comunicării dintre cei doi.
Un schimb echilibrat, pe baza ştiinţei de a da şi de a cere şi a îndrăznelii de a primi şi de a refuza. Un schimb care putea fi reciproc sau nu….
Cei doi nu ştiau încă faptul că se aflau la începutul unui drum care avea să îi îndepărteze unul de altul, mai mult decât orice neînţelegere care ar fi putut să-i facă să se contrazică sau să se rănească reciproc. Ar fi putut ca, rămânând pe acel drum al lipsei de înţelegere, în care cererile unuia nu îşi găseau ascultare şi răspunsuri în comportamentele celuilalt, să se îndepărteze unul de altul, fără ca măcar să ştie acest lucra. Riscau să se părăsească încet, în mod iremediabil, fără ca măcar să presimtă incapacitate lor de a crea, dincolo de iubire, o relaţie vie, creativă, stimulantă pentru amândoi. O relaţie care le-ar fi hrănit iubirea cu tot ceea ce era mai bun în ei, cu cele mai neaşteptate resurse pe care le aveau, dacă ar fi ştiut să-­şi împărtăşească trăirile şi simţămintele.
Şi toate astea, bineînţeles cu dăruire, de o parte şi cu receptivitate deschisă, de cealaltă parte şi, mai ales cu reciprocitate, printr-un dialog al sentimentelor şi al trăirilor celor mai personale, mai intime. O relaţie în care fiecare ar fi putut să-şi împărtăşească aşteptările, aporturile şi, mai ales să-şi exprime zonele de intoleranţă, de fragilitate, de furie sau chiar de violenţă, legate de rănile lui din copilărie.
Trebuie să vă mai spun că, Vorbă a fost crescută în familia Îndrăznesc să spun, o familie în care se practica de mult învăţarea comunicării, adică a învăţa cum să pui ceva în comun. O metodă care propunea să nu vorbeşti despre celălalt, ci să îi vorbeşti celuilalt despre tine, o metodă care invita la renunţarea la injuncţii, la judecăţi de valoare, la descalificări şi devalorizări, la ameninţări şi la şantaj, la culpabilizări, la menţinerea raportului dominant-dominat. Era o familie şi un mediu în care copiilor li se propuneau încă de când erau foarte mici reguli de igienă relaţională simple, accesibile oricui,  instrumente  concrete,  transmisibile,  pentru a comunica mai bine.
Vorbă, în educaţia ei, îşi însuşise resurse care îi permiteau o mai bună poziţionare, autonomie şi afirmare a propriei persoane, creativitate şi libertate de a fi…
Tăcere, cât despre el, crescuse într-un mediu în care a fost învăţat să nu vorbească despre ceea se trăia şi simţea, în care practica opoziţia şi nu apoziţia, înfruntarea, în loc de confruntare, confuzia între sentimente şi relaţie, ne-diferenţierea între dorinţe şi nevoi. Fusese crescut în familia Astanusespune. O familie cum sunt milioane de familii de pe planeta Tăcerii, care practică într-un mod foarte natural, un sistem relaţional foarte răspândit, care este surd şi orb în faţa lucrurilor esenţiale, este pernicios şi pervers şi, mai ales, energetivor.
O familie în care nu era convenabil să vorbeşti despre sine, să te dezvălui aşa cum eşti, în care se puneau întrebări intruzive sau cererilor li se răspundea prin conformism sau supunere. O familie şi un anturaj în care se vorbea despre ceilalţi, în care ceilalţi erau definiţi, catalogaţi şi etichetaţi prin judecăţi de valoare definitive,copiii erau culpabilizaţi dacă nu îndeplineau dorinţele părinţilor, erau ameninţaţi, pedepsiţi şi chiar alungaţi dacă afirmau credinţe diferite sau dorinţe de independenţă şi de afirmare diferite de ale lor…
În astfel de familii, copiii nu au posibilitatea de a-şi dezvolta încrederea şi iubirea de sine, iniţiativa şi creativitatea. Au foarte puţine alterative pentru a se împlini în iubire şi respect de sine, pentru a se întări în faţa imprevizibilului vieţii… au ca model doar comportamente stereotipe şi conservatoare, repetitive şi foarte puţin adaptate la realitate. Cei care sunt crescuţi într-un astfel de sistem au puţine posibilităţi de a exista.
Sau se afirmă şi se realizează la nivelul faptelor, al acţiunii, al cuceririi, al luptei.
Fie se dau bătuţi, fug, se supun, se pun în serviciul exploatatorilor lor, se lasă manipulaţi. Sau se inhibă, se închid în tăcere, într-o activitate ecran, încercând să scape de imprevizibil şi făcându-se uitaţi. Unii, mai puţini, se vor realiza marginalizându-se, prin creaţie sau prin schimbare…
Nu ştiu cum va evolua relaţia dintre Vorbă şi Tăcere şi nu ştiu cum va supravieţui sau se va amplifica iubirea lor. Ştiu doar, drumul pe care fiecare dintre ei îl are de parcurs, pentru a-şi propune, dincolo de iubire, o relaţie vie şi stimulatoare, dacă vor să-şi construiască un viitor împreună.
Ştiu, de asemenea, că se vor confrunta cu renunţarea la imaginile lor ideale, cu recunoaşterea mai clară a aşteptărilor lor, a aporturilor fiecăruia şi a zonelor lor de intoleranţă, cu descoperirea vulnerabilităţii fiecăruia. Vor avea de învăţat, dacă vor să construiască o relaţie de durată, să comunice cu privire la contradicţiile din interiorul fiecăruia, la diferenţele care există între ei şi la asemănări. Vor avea de negociat antagonismele, de clarificat partea întunecată din trecutul lor. Le doresc să poată porni pe acest drum, urmând calea inimii şi a unei cunoaşteri deschise.
Sursa-aici
❤ ❤ ❤
http://www.aimgroup.ro/afiliere/idevaffiliate.php?id=111&url=12
Anunțuri

6 moduri in care iti poti transforma frica in iubire


http://www.aimgroup.ro/afiliere/idevaffiliate.php?id=111&url=12Cu totii ne dorim sa avem parte de iubire – si nu doar de iubirea romantica. Si aceasta iubire este de apreciat, dar dragostea poate lua mai multe forme. Ceea ce ne impiedica, de cele mai multe ori, sa obtinem iubirea pe care ne-o dorim, este frica. Poate fi o frica legata de cariera, de familie sau de situatia lumii in general. Sunt, insa, cateva lucruri pe care le poti face pentru a transforma grijile in ceva mai productiv, cum este iubirea.

  • Primul pas pe care trebuie sa-l faci este sa constientizezi frica. In momentul in care devii constient de sentimentul de teama, vei intelege mai bine cum te impiedica sa mergi mai departe.
  • Pasul urmator este sa alungi gandurile pline de frica si sa te reconectezi la iubirea din interiorul tau.

In loc sa te concentrezi pe ceea ce te sperie sau sa derulezi la nesfarsit in minte un final nefericit, mai bine directioneaza-ti atentia catre lucrurile bune din jurul tau.

Iata sase moduri esentiale in care poti atrage mai multe lucruri pozitive si iubire in viata ta:

1. Concentreaza-te pe partea buna a lucrurilor.

Cu totii vrem sa fim vazuti, auziti, apreciati. Una dintre cele mai profunde dovezi de iubire pentru cineva este sa creezi pentru el sau ea mediul in care sa se simta in siguranta pentru a-si deschide sufletul. Fara sa fie judecati sau convinsi de ceva. Doar sa fie ascultati. Aceasta atitudine va genera interactiuni mult mai pline de iubire.

2. Fii constient de ceea ce simti.

Un mod prin care poti atrage mai multa iubire este sa devii constient de propriile emotii. Accepta-le, dar nu le lasa sa te domine. Acceptarea propriilor tale sentimente este mai importanta decat sa incerci sa-i faci pe altii sa simta ce simti tu. Analizeaza-ti propriile emotii si lasa-i pe ceilalti sa si le analizeze pe ale lor – fiecare in felul lui.

3. Incearca sa intelegi de ce iti este teama.

Adevarul este ca oamenii sunt ingroziti de ceea ce nu inteleg. In loc sa te lupti cu ceea ce te sperie, incearca sa intelegi. Intreaba-te de ce iti este atat de teama de anumite lucruri. Ce reprezinta, de fapt, aceste lucruri? Ce spun ele despre ranile pe care trebuie sa ti le vindeci? Ce arata ele despre credinta ta si despre locul pe care il ocupi in lume? Nu exista raspunsuri gresite. Exista doar adevarul tau. Dar invatand mai multe despre ceea ce te sperie, vei simti ca sufletul ti se va umple cu mai multa iubire si pace.

4. Intreaba-te ce ai putea oferi, nu ce ai putea obtine.

In loc sa lupti contra urii cu mai multa ura, ai putea face o schimbare pozitiva inlocuind-o cu iubire? Mania si abuzul verbal nu numai ca nu-ti vor rezolva dilema, dar te vor distanta si mai mult de cei din jur. Acum este momentul perfect sa te implici in organizatiile in care crezi, sa oferi mai mult celor pe care ii iubesti si sa fii mai deschis in loc sa te izolezi si sa te inchizi in tine.

5. Pastreaza-ti mintea deschisa.

Cand te temi, nu iti poti imagina finaluri fericite. Invata sa renunti la tendinta de a controla lucrurile si intareste-ti credinta in destin. Din perspectiva spirituala, totul este intotdeauna asa cum trebuie sa fie. Daca nu poti accepta acest lucru, poti incerca sa schimbi lucrurile. Dar fa-o cu gratie, cu iubire si cu sens.

6. Emana iubire.

Nu e momentul sa stai izolat. Este timpul pentru colaborare si spirit de comunitate. Poate fi ceva foarte simplu, cum ar fi sa inchizi ochii, sa te gandesti la cineva si sa-i trimiti iubire. Acum, mai mult ca niciodata, avem nevoie unii de altii. Desi suntem deosebiti, cu totii avem nevoie de iubire. Ne putem trece cu vederea diferentele si putem fi o sursa pentru cei din jur, aratandu-ne plini de iubire unii fata de altii.

Lumea exterioara este doar o reflectie a starii noastre interioare. In loc sa cautam vinovati, sa ne consideram victime sau sa-i judecam pe altii, este mai bine sa ne intelegem propria durere pe care o purtam in interior. Ce parte din tine se simte lipsita de atentie, de iubire sau de intelegere? Arata-ti iubirea pe care nu o poti gasi in lume si, mai devreme sau mai tarziu, vei vedea cum lumea din jur se transforma si ea.

Iubirea este calea – este singura cale. Las-o sa-ti arate drumul.

Sursa-aici

http://www.aimgroup.ro/afiliere/idevaffiliate.php?id=111&url=67

Învaţă să fii fericit fiind mereu fericit


„Persoanele cu un caracter puternic sunt de obicei cele mai bucuroase. Nu dau vina pe alţii pentru problemele care pot fi regăsite în acţiunile proprii şi în lipsa lor de înţelegere. Ei ştiu că nimeni nu are puterea să adauge ceva la fericirea lor sau să o diminueze, dacă ei nu vor permite gândurilor potrivnice sau acţiunilor răutăcioase ale altora să îi afecteze.
O hotărâre puternică de a fi fericit te va ajuta. Nu aştepta să ţi se schimbe situaţia, gândindu-te că acolo se află problema. Încearcă să fii fericit în toate circumstanţele. Dacă fericirea ta pare să depindă de anumite condiţii, atunci schimbă acele circumstanţe pentru a putea fi tot timpul fericit. Nu fi limitat de reguli stabilite, pentru că există excepţii pentru orice regulă. Poate vei spune: «Dacă asta sau asta se va întâmpla, voi fi foarte mulţumit.» Nu aştepta. Prinde premiul cel mai mare al fericirii care îţi e la îndemână acum, pentru că, dacă doar speri la fericire, amânând-o în acest mod, te va duce numai la stări de dezamăgire.
Fericirea creşte cu ceea ce este hrănită. Învaţă să fii fericit fiind mereu fericit. Nu fi limitat de reguli stabilite, pentru că există excepţii pentru orice regulă. Poate vei spune: «Dacă asta sau asta se va întâmpla, voi fi foarte mulţumit.» Nu aştepta. Prinde premiul cel mai mare al fericirii care îţi e la îndemână acum, pentru că, dacă doar speri la fericire, amânând-o în acest mod, te va duce numai la stări de dezamăgire.
 –
Hotărăşte-te că vei fi fericit chiar dacă vei fi bogat sau sărac, sănătos sau bolnav, fericit sau nefericit în căsătorie, tânăr sau bătrân, chiar dacă vei zâmbi sau vei plânge. Nu aştepta ca tu, familia ta sau ceea ce te înconjoară să se schimbe înainte ca tu să poţi fi fericit în interiorul tău. Hotărăşte-te să fii fericit în tine însuţi, chiar acum, oricum ai fi sau oriunde ai fi.” 
Paramhansa Yogananda, „Cum să fii fericit tot timpul”
 –
http://www.aimgroup.ro/afiliere/idevaffiliate.php?id=111&url=13
Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate chiar acum!