TEST psihologic: DRAGOSTE SAU DEPENDENŢĂ?


Acest test este orientativ şi poate să îţi dea indicii clare dacă în relaţia în care te afli s-a păstrat vie şi curată iubirea sau datorită unor răni emoţionale nevindecate din trecut ea a devenit dependenţă. Oricare ar fi rezultatul acestui test, soluţiile îţi sunt mereu la îndemână.cccUrmăreşte să răspunzi cât se poate de sincer cu DA sau NU la următoarele întrebări:

  • 1. Ai fost adesea în situaţia de a realiza că este necesar să pui capăt unei relaţii care este pentru tine în mod evident chinuitoare, tensionantă şi lipsită de fericire şi totuşi nu ai avut forţa să o faci?
  • 2. Atunci când ai ieşit dintr-o astfel de relaţie preponderent tensionantă şi chinuitoare de cuplu ai urmărit imediat după aceea să începi o nouă relaţie de cuplu, chiar şi atunci când noua relaţie era în mare măsură asemănătoare cu relaţia de cuplu căreia tocmai i-ai spus stop?
  • 3. Atunci când încă din primele luni de relaţie sesizezi că relaţia este în mare măsură asemănătoare cu relaţia de cuplu căreia tocmai i-ai spus stop, ai tendinţa de a face supraeforturi pentru a o face să meargă?couple-fighting-2-lg-80931497
  • 4. S-a manifestat adeseori în tine tendința de a consuma mai multă sau mai puţină mâncare decât în mod normal, atunci când „sufereai din dragoste”?
  • 5.Te-ai gândit fie şi o singură dată să te sinucizi în urma unei suferinţe care a apărut din dragoste?
  • 6. Se petrece adesea să te simţi în mod excesiv responsabil/responsabilă pentru ceilalţi, uitând totodată în felul acesta aproape complet de tine?
  • 7. Te simţi vinovat/vinovată atunci când în mod firesc obţii sau ţi se oferă atenţia, bunătatea sau iubirea pe care o meriţi şi care ţi se cuvine?
  • 8. Simţi o teamă pregnantă şi iraţională că vei fi abandonat/abandonată de fiinţa iubită sau chiar părăsit/părăsită?
  • 9. Ţi-ai pierdut chiar şi pentru câteva zile capacitatea de a simţi sau de a-ţi exprima emoţiile afective sau de a mai trăi iubirea, în urma unei suferinţe din dragoste?
  • 10. Ai rămas vreodată într-o relaţie lipsită de iubire, din motive cum ar fi vina sau frica de a fi singur/singură?
  • 11. Ai acceptat să intri în relaţii în care ştiai de la bun început că nu te fac fericit/fericită?
  • 12. Te simţi atras/atrasă de persoane care au probleme cu alcoolul, drogurile, violenţa, persoane care se află într-o relaţie de cuplu, căsătorite sau care nu sunt disponibile din punct de vedere emoţional şi afectiv?
  • 13. Ai fost adesea în situaţia de a fi preocupat/preocupată mai mult de faptul de a face relaţia să meargă, decât de starea ta de bine şi echilibru?5903-i-fiori-di-bach-per-la-solitudine

Interpretarea testului:

  1. Dacă răspunsul este DA la 5 sau mai multe întrebări, aceasta evidenţiază că te afli într-o stare de dependenţă afectivă.
  2. Dacă răspunsul este DA la 7 sau mai multe întrebări, aceasta evidenţiază că starea de dependenţă afectivă este în cazul tău cronică.
  3. Dacă răspunsul este DA la 10 sau mai multe întrebări, aceasta evidenţiază în cazul tău o mare carenţă afectivă şi este posibil chiar să trăieşti în acest moment o stare de gol lăuntric.

    O relaţie de dependenţă afectivă perturbă întreaga fiinţă, poate dizolva propria personalitate, poate pune în pericol sănătatea şi de cele mai multe ori pot apărea consecințe grave. Dacă sesizezi că te afli în această stare este necesar să-ți dai seama că este în primul rând necesar să te vindeci emoţional şi apoi să înveți să iubești și să fii iubit/iubită. Dacă indicele acestui test este destul de mare ar fi indicat să cauţi ajutorul unui psihoterapeut sau chiar un grup de suport pe această temă. Îți urez mult succes în a face alegerile care îţi îndreaptă paşii spre fericirea şi iubirea pe care le meriţi.

    Dacă doreşti să ne împărtăşeşti experienţa ta sau simţi că ai nevoie de un grup de suport pentru a te desprinde de obiceiurile nesănătoase te rugăm scrie-ne pe adresa de email  nadia.cupsa@venus.org.ro

sursa-venus.org.ro


ccc

Semnificaţia profundă a Crăciunului


Sărbătoarea Crăciunului vine la numai trei zile după solstiţiul de iarnă, moment în care soarele se ocultează cel mai mult, lăsând loc nopţii celei mai lungi. Această perioadă ne invită la introspecţie. Este momentul să ne orientăm către lumina din interior, pentru a ne redescoperi pe noi înşine, luminând astfel acele aspecte ale noastre pe care le conştientizăm mai puţin.christ-portrait-mo
Deloc întâmplător, naşterea lui Ioan Botezătorul se sărbătoreşte la două zile după solstiţiul de vară, în 24 iunie. Acesta este momentul de maximă expansiune a luminii, de culminaţie a Soarelui în drumul său anual. Sunt două momente complementare, Crăciunul şi Naşterea Botezătorului, cele două extreme pe care ziua şi noaptea, lumina şi întunericul le ating în jocul lor etern. Pentru ca una să crească, cealaltă trebuie să scadă. Despre lumină şi întuneric ne vorbeşte Evanghelia lui Ioan, cea mai simbolică şi totodată cea mai plină de înţelesuri scriere despre viaţa Mântuitorului.
Lumina luminează în întunerec, şi întunerecul n-a biruit-o.” (Ioan, 1, 5) Aici evenimentul naşterii are amploarea unui act cosmic de coborâre a lui Dumnezeu în manifestare. “La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.” (Ioan, 1, 1) “Şi Cuvântul s-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.” (Ioan, 1, 14) Putem privi acum naşterea lui Hristos ca reprezentând, la cel mai profund nivel, întruparea Logosului Divin, proces tainic prin care Tatăl îşi revarsă iubirea nemărginită asupra tuturor copiilor săi.christchristmas2
El vine în întâmpinarea noastră luând chip de om. Dar pentru a-l primi cu adevărat în inimile noastre, trebuie să ne purificăm în prealabil de necredinţă, de îndoială, de gânduri rele şi de dorinţe inferioare, de tot ceea ce ne opreşte să primim minunatele daruri pe care Dumnezeu ni le oferă în fiecare clipă. Din această perspectivă, soarta oamenilor se aseamănă cu cea a seminţelor din parabola semănătorului (Matei, 3, 13-23).
Un ţăran seamănă boabe de grâu care cad în diferite locuri: pe drum, pe un teren stâncos, printre mărăcini şi, unele, pe un teren fertil. Seminţele sunt de fapt învăţătura despre Adevăr a Domnului, iar diversele locuri unde acestea au căzut îi reprezintă pe receptorii acestei învăţături. Astfel, seminţele care au căzut pe drum ilustrează analogic situaţia acelor oameni al căror suflet nu s-a trezit deloc şi care trăiesc numai prin intermediul şi pentru satisfacerea simţurilor. Ele nu vor da roade, fiind în final ciugulite de păsări. La fel, oamenii care aud Cuvântul despre Împărăţia Cerurilor şi nu-l înţeleg, vor sfârşi prin a fi înghiţiţi de o existenţă banală, ignorându-şi adevărata natură divină până la sfârşitul vieţii.CHRISTCONSCIOUSNESS01
Seminţele care au căzut pe terenul pietros nu vor trăi, ci se vor usca din cauza pământului puţin care nu poate nici hrăni şi nici susţine rădăcinile lor firave. Această situaţie corespunde oamenilor care au o oarecare deschidere faţă de adevărurile spirituale, pe care le urmează, însă doar până la primul obstacol. Mai departe, mărăcinii care sufocă seminţele de grâu corespund gândurilor negative, dorinţelor inferioare, ambiţiilor meschine, teoriilor seci şi temerilor care ne împiedică să ne trezim definitiv sufletul, sufocând în noi aspiraţia către Dumnezeu şi făcând din nou Cuvântul neroditor.
În final, singurii oameni în care învăţătura despre Împărăţia divină rodeşte sunt aceia care aud Cuvântul şi-l înţeleg. Ei sunt asemenea pământului fertil în care seminţa rodeşte. Au inimile pure, credinţă, umilinţă şi stăruinţă în cele bune, fiind deja pregătiţi să-l primească pe Iisus în inimile lor. Să fim şi noi aidoma lor, pentru a-L întâmpina cum se cuvine pe Pruncul ce ni-L aduce pe Dumnezeu.

sursa-yogaesoteric.net


ccc

Adevărul ultim divin


În viziunea celor înţelepţi, nu se poate vorbi niciodată despre un Adevăr divin (ultim) care să fie străin de Principiul Suprem. Pentru a înţelege această afirmaţie, este necesar să enunţăm succint ce este în realitate Principiul Suprem. Principiul Suprem este Originea originilor, Unitatea cea fără început, Eternul Absolut sau, altfel spus, Dumnezeu Tatăl, care se află atât dincolo de Manifestare, cât şi dincolo de Nemanifestare. Principiul Suprem este o ipostază a lui Dumnezeu Tatăl, care se situează dincolo de orice înţelegere obişnuită şi care, totodată, este non-dual (lipsit de dualitate) și în viziunea marilor înţelepţi, el are o importanţă metafizică fundamentală.


http://bit.ly/2Cz43uZ

Prin urmare, se poate spune că Principiul Suprem este ceea ce înţelepţii Orientului numesc BRAHMAN (Dumnezeu), sau Principiul Suprem care există dincolo de orice distincţie, fiind în mod absolut necondiţionat. Principiul Suprem este Originea tuturor originilor, Unitatea misterioasă cea fără început, Eternul Absolut sau, altfel spus, ceea ce există atât dincolo de Manifestare, cât şi dincolo de Nemanifestare și care există dincolo de orice înțelegere obișnuită, reprezentând ceea ce este non-dual (Unul cel Unic fără al doilea).

Atunci când se vorbeşte despre Adevărul divin ca atare, se face întotdeauna, în mod inevitabil, referinţă directă la Principiul Suprem, căci în afara Principiului Suprem, nimic – fără excepţie – nu deţine propriul său fundament. Această referire la Principiul Suprem primar implică, în mod necesar, că orice relaţie a noastră cu Adevărul ultim, divin, primar trebuie să treacă prin recunoaşterea subordonării noastre la imperativele obiective, tainice ale imuabilelor legi principiale şi supraumane.

Iată pentru ce se spune că numai Adevărul ultim, atunci când este revelat în propriul nostru univers lăuntric, ne face cu adevărat să devenim liberi din punct de vedere spiritual. Acest aspect fundamental este subliniat de apostolul Ioan în Evanghelie, unde el afirmă citându-l pe Iisus: „Cunoaşteţi Adevărul, şi atunci Adevărul vă va elibera“.christ-portrait-moDupă cum ştim, Principiul Suprem este Unul şi el este Unic. Aşa cum ne putem da seama cu uşurinţă, în realitate nu pot să existe niciodată două Principii Supreme, căci, chiar dacă, prin reducere la absurd, am presupune că ar putea exista o asemenea alternativă, atunci unul l-ar exclude fără îndoială pe celălalt. Pentru aceleaşi raţiuni, se înţelege aproape de la sine că nu este cu putinţă să existe două „Absoluturi“ sau două „Toturi“. Tot aşa, este absolut imposibil să existe două sau mai multe „Infinituri”. În conformitate cu aspectele pe care le-am prezentat anterior, ne putem da astfel seama, chiar şi intuitiv, că şi Adevărul ultim sau, altfel spus, Adevărul divin este întotdeauna Unul şi tocmai de aceea se poate vorbi de caracterul unic al Adevărului ultim, căci, în esenţa sa, el este fără încetare absolut identic cu Principiul Suprem, care este nediferenţiat de această Unitate originară.

Cei înţelepţi afirmă că, de fapt, Adevărul ultim nu a fost şi nu va fi vreodată o creaţie a minţii umane. Adevărul divin deține în veşnicie o existenţă enigmatică ce există prin ea însăşi, independentă de noi. Rolul nostru, care totodată este una dintre menirile noastre fundamentale (pe primul loc fiind cunoaşterea directă şi nemijlocită, în propriul nostru univers lăuntric, a realităţii lui Dumnezeu Tatăl), implică prin urmare să cunoaştem prin revelaţie directă şi nemijlocită Adevărul ultim divin. Este, de asemenea, esenţial să ne dăm seama că, în afara acestei cunoaşteri (prin revelaţie, directă şi nemijlocită) în propriul nostru univers lăuntric a Adevărului ultim divin, în fiecare dintre noi nu subzistă decât eroarea.christianity

Pentru unele fiinţe umane, acest aspect este dificil de înţeles la prima vedere, dar dacă analizăm cu atenţie ceea ce am expus anterior, ne putem da seama cu uşurinţă că numai cunoaşterea directă şi nemijlocită în propriul nostru univers lăuntric prin revelație a Adevărului ultim divin este singura modalitate care face într-adevăr să înceteze starea de eroare în care ne aflăm cu toţii, fără excepţie, atâta timp cât nu am ajuns să cunoaştem prin revelaţie directă şi nemijlocită Adevărul ultim divin. Abia atunci când în fiinţa noastră începe să se reveleze în mod gradat Adevărul ultim divin, noi ieşim totodată din starea de eroare, pentru că în fiinţa noastră apare pentru prima oară sclipirea mirifică, esenţială a „Luminii eterne a Adevărului ultim divin”, care ne conferă accesul la adevărata cunoaştere, ce ne permite să înţelegem realitatea, atât cea lăuntrică, cât şi cea înconjurătoare, din perspectiva tainică a Adevărului ultim divin al lui Dumnezeu Tatăl. Prin urmare, cunoaşterea Adevărului ultim divin în propriul nostru univers lăuntric face să apară o esenţială transformare a viziunii şi a perspectivei asupra realităţii.CHRISTCONSCIOUSNESS01În locul viziunii personale şi eronate asupra realităţii (atât asupra realităţii fiinţei noastre, cât şi asupra realităţii înconjurătoare) în care ne-am aflat, fără îndoială, până atunci, în fiinţa noastră se instalează şi rămâne pentru totdeauna o nouă şi fundamentală viziune, care aparţine Adevărului ultim divin. Această transformatoare viziune a Adevărului ultim divin ne oferă jaloanele divine de care avem nevoie pentru a privi aşa cum trebuie, cu înţelepciune, atât asupra realității fiinţei noastre, cât şi asupra întregii realități înconjurătoare. Prin urmare, cunoaşterea Adevărului ultim divin face să apară în noi o fundamentală transformare a viziunii care înlocuiește viziunea eronată, egotică de dinainte cu o nouă viziune adevărată, divină, care este lipsită de eroare.

Este evident că această cunoaştere a Adevărului ultim divin în propriul nostru univers lăuntric, despre care a vorbit Iisus, nu numai că ne ajută să ne eliberăm din punct de vedere spiritual, ci totodată ea ne eliberează de această viziune eronată care există în noi, înainte de revelarea directă şi nemijlocită a Adevărului ultim divin în fiinţa noastră. Acesta este secretul fundamental care este criptat în cuvintele pline de înţelepciune ale lui Iisus: „Cunoaşteţi Adevărul şi atunci Adevărul vă va elibera“.

Toţi marii înţelepţi, toţi yoghinii avansaţi şi toţi marii sfinţi care au atins suprema realizare divină au reuşit într-o anumită etapă a evoluţiei lor spirituale să-şi reveleze în propriul lor univers lăuntric Adevărul ultim divin. Numai în felul acesta, prin revelarea Adevărului ultim divin în propria lor fiinţă, ei au reuşit cu adevărat să-L cunoască pe Dumnezeu Tatăl şi totodată au reuşit să-şi transforme viziunea personală, eronată într-o nouă şi fundamentală viziune divină, eternă şi universal valabilă. Cunoașterea Adevărului ultim divin în propriul nostru univers lăuntric face să dispară eroarea. Este evident că acolo unde există doar eroare, ființei umane în cauză îi lipsește Adevărul ultim și această lipsă o face să nu cunoască deloc care este Adevărul. Atunci când ființa umană cunoaște Adevărul ultim divin, ea încetează să mai existe în eroare. Începutul cunoașterii Adevărului ultim divin în propriul nostru univers lăuntric prin revelație directă și nemijlocită marchează, de fapt, începutul sfârșitului stării de eroare în care am trăit până atunci. Iată de ce unii înțelepți afirmă că „Orice început este un sfârșit și orice sfârșit este un nou început”. treeoflife-fulloflightCei înţelepţi spun că, de fapt, Adevărul ultim divin „aparţine sferei gigantice, misterioase a înţelepciunii pure a lui Dumnezeu”. Despre el (Adevărul ultim divin) se poate spune că este propriul „obiect“ al înţelepciunii veritabile. Este, de asemenea, necesar să știm că prin percepţie esenţială, spirituală, fundamentală, imediată şi directă ajungem la Adevărul ultim. Numai intuiţia intelectuală supramentală (atunci când este trezită suficient de mult) ne permite să intrăm cu uşurinţă în contact cu sfera supraumană care este în mod precis domeniul propriu al Principiului Suprem. Principiul Suprem este, am putea spune, perceput în universul nostru lăuntric prin ceea ce se numeşte „cunoaşterea cea misterioasă a inimii“ – aşa cum o numesc înţelepţii Orientului şi yoghinii avansaţi.

Este evident că Adevărul ultim divin ne este transmis în conformitate cu ordinea sa şi după natura sa. Este însă esenţial să reţinem că: „Numai Adevărul ultim este acela care face să fie atras în universul nostru lăuntric Adevărul ultim care există în Macrocosmos“.

În lumina acestor revelaţii, ne putem da seama că pentru aceasta este foarte important să ne punem într-o stare lăuntrică de perfectă disponibilitate şi deschidere faţă de el sau, altfel spus, să intrăm într-o stare de inefabilă rezonanță ocultă care face ca Adevărul ultim divin să fie imediat atras în noi prin intermediul Adevărului ultim divin care deja a fost trezit (revelat) în universul nostru lăuntric. Pentru a atrage în universul nostru lăuntric Adevărul ultim divin trebuie, înainte de toate, să abandonăm mai ales acele mecanisme care se bazează pe convingerile noastre limitate ale „vechiului om”, pentru a ne deschide, cât mai repede şi aşa cum se cuvine, manifestării „luminii tainice şi clare” a Adevărului ultim divin.bible-by-candlelightAtât ştiinţa înţelepciunii orientale, cât şi întreaga cunoaştere metafizică fundamentală nu au, nu au avut şi nu vor avea o altă sursă. Toate acestea nu sunt alimentate de un alt canal în afara canalului Adevărului ultim divin. Adevărul ultim originar sau Adevărul Adevărului reprezintă Adevărul ultim divin asupra originilor. El este Adevărul ultim divin asupra a ceea ce este în realitate Principiul Suprem.

Adevărul ultim divin este cel mai profund nucleu, este Adevărul Esenţial sau Adevărul Total în cazul căruia toate adevărurile parţiale nu sunt decât nişte firimituri și ne apar ca fiind nişte sclipiri palide. Fiind un sinonim al Absolutului, Adevărul ultim divin transcende şi totodată depăşeşte toate aporiile şi limitările contingenței lumii manifestate (aporie = dificultate de ordin raţional care, cel mai adesea, este foarte greu sau chiar imposibil de rezolvat). Atemporalitatea Adevărului ultim divin îi conferă întotdeauna un statut enigmatic de universalitate, care îi permite să lumineze toate epocile şi toate tradiţiile. Adevărul ultim divin luminează acele tradiţii care se deschid preluării şi asimilării luminilor suverane ale Realităţii Esenţiale Misterioase.adevarul-colectia-completa-adevarulŞtiind toate acestea, ar merita să ne întrebăm acum câţi, mai ales printre aceia care păstrează o orientare spirituală tradiţională şi autentică, iau în considerare Adevărul ultim divin prin el însuşi, într-un mod complet dezinteresat, situându-se dincolo de toate ataşamentele afective şi de spiritul îngust de grup? Din nefericire, putem observa cu uşurinţă că răspunsul la această întrebare indică cel mai adesea că este vorba de un foarte mic număr, care constituie cercul extrem de închis al prietenilor cei sinceri ai Adevărului ultim. Un asemenea grup spiritual este grupul celor puţini şi aleşi, în cadrul căruia este păstrată şi transmisă comoara inestimabilă a Eternei Înţelepciuni. Acesta este, am putea spune, depozitul cel atemporal şi universal al Adevărului ultim divin.

Extras din glosarul de termeni realizat de profesor yoga Gregorian Bivolaru.


ccc

IUBIRE cu condiționare și IERTARE fără de uitare


Aud destul de des expresii ca: „…iubesc foarte mult pe…(părinți, partener/ă, copii)… dar nu pot să-i iert pentru ce mi-au făcut și cum s-au comportat…”; sau clasicul, de acum, „eu iert dar nu uit niciodată!”. Și stau să mă întreb până când vom mai încerca să ne mințim, mințindu-i pe ceilalți?

http://bit.ly/2Cz43uZ

Ai auzit și tu sau ai folosit aceste sintagme în timpul unor povești la o cafea de vorbă,nu-i așa? Eu sigur am făcut-o; am și auzit și am și folosit expresiile până când am înțeles ce se ascunde în spatele vorbelor

Ai spus sau ai auzit vreodată că ierți dar nu poți uita? Sau că iubești dar nu poți ierta? Dragul meu cititor, te anunț oficial că dacă ai iertat cu adevărat, așa cum spui – repet, cu ADEVĂRAT și nu din vârful buzelor – situația care te-a afectat dispare, se șterge, pur și simplu, din memorie. Pe cuvânt! Ți-o spun din experiența proprie, și nu din vreo teorie emanată de mintea mea.

Dar, dacă nu ai iertat ci doar susții verbal asta ori de câte ori ai ocazia, nu vei păcăli pe nimeni decât pe tine. Pentru că undeva, adânc îngropată în sufletul și în codul tău genetic stă acea nedreptate pe care ai suferit-o și care iese la suprafață atunci când întâlnești aceeași persoană sau aceeași situație.iertarea

Când susții sus și tare că ai iertat pe cineva care, să zicem, te-a abuzat indiferent cum – fizic, verbal, emoțional – ghici cum vei reacționa când vezi sau auzi despre abuzuri similare? Ești revoltat(ă), iei atitudine, povestești non-stop despre ce și cum ai face tu dacă ai fi în locul persoanei abuzate.

Sau în cazul cuiva care te-a înșelat, te-a trădat, te-a atacat pe nedrept, etc. Răspunsurile sunt aceleași. Poți să înțelegi trecutul unei persoane văzându-i reacțiile la diferite persoane sau situații care, aparent, nu au nicio legătură cu existența sa.

De ce te identifici atât de mult cu o situație străină ție? Pentru că una similară s-a întâmplat la un moment dat ție sau cuiva la care ții mult, și încă nu s-a șters din memoria ta; doar crezi asta. Mai spui și că „nu vreau să-mi mai amintesc!”. Aha! Și dacă nu vrei să-ți amintești, înseamnă că nu mai există, că s-a șters din memorie? Mda! Și ce boli zici că ai? Pentru că situațiile nerezolvate și doar îngropate în memorie lasă urme adânci în sănătatea fizică, psihică și emoțională, precum și în energia care susține viața.iertarea

Lucrurile și situațiile făcute uitate, dar nerezolvate, sunt ca niște motoare ce nu se opresc niciodată, ci consumă non-stop combustibil – energia vitală. De ce alegi să te minți spunând că ierți dar nu uiți, sau că iubești, dar nu poți ierta? Chiar nu vezi câte minciuni ajungi să fabrici, și care se vor îngroșa, în timp, fiecare repetare a neadevărului adăugând o cărămidă în plus la zidul care te va izola de realitate, de adevăr, de viață?

Dragul meu cititor, tu nu o persoană nu poți ierta, ci felul în care te-a făcut să te simți atunci. Nu poți ierta faptul că te-ai simțit trădat(ă), pentru că te-ai simțit folosit(ă), pentru că s-a folosit de încrederea pe care ai acordat-o, de vulnerabilitatea ta. Nu poți să ierți că ai permis să se ajungă la acea situație, care te-a făcut să suferi atât de mult.

NU TE POȚI IERTA PE TINE!

Despre asta este vorba, de fapt, atunci când vorbești despre iertare și uitare, mai ales în iubire. Poți să ierți întreaga planetă aplicând toate tehnicile de care ai auzit, citit sau pe care le-ai învățat la cursuri. E foarte bine s-o faci.  Doar că mai rămâne să te ierți pe tine.

  • Când te vei ierta că ai fost neputincios, ca și copil, și că nu a fost vina ta că părinții tăi doar așa au știut să te iubească?
  • Când te vei ierta că ai acceptat să intri într-o relație care a fost sortită eșecului din start?
  • Când te vei ierta că ai amânat să schimbi ceva în viața ta, pe motiv că ai așteptat ca celălalt să o facă mai întâi?
  • Când te vei ierta că, din frica de a nu deveni ca părinții tăi, de a nu face aceleași greșeli față de partener(ă) și copii, te-ai transformat exact în copia lor fidelă?
person wearing black zip hoodie sitting in front of gray wooden plank wall during nighttime
Fotografie de Pixabay pe Pexels.com
  • Când te vei ierta că nu ai sau nu ai avut puterea de a pune punct unei relații sau unei situații de viață pe motiv de comoditate, frică sau lașitate?
  • Când te vei ierta că ai irosit atât de mult timp din viața ta fără să obții nimic palpabil pentru sufletul și pacea ta?
  • Când te vei ierta că îți folosești și bruma de energie care ți-a mai rămas pentru a „croșeta” scuze, motive de ce să nu faci ceva, în loc să găsești soluții pentru a rezolva?
  • Când te vei ierta pentru că ai fost surd(ă) la toate semnalele pe care viața și Universul ți le-au trimis, alegând să le ignori considerându-le, atunci, neimportante?
  • Când te vei ierta pentru că ai fi vrut să fii ceva sau cineva, dar nu ai fost?

Și când vei înțelege că niciodată nu este prea târziu pentru a face toate cele de mai sus, și că timpul este doar în mintea ta liniară?

analysis blackboard board bubble
Fotografie de Pixabay pe Pexels.com
  • Niciodată nu este prea târziu să repari o situație, să spui ce ai pe suflet, indiferent de vârstă.
  • Niciodată nu e prea târziu să scapi de balastul din suflet care îți consumă energia și nu îți aduce nimic bun.
  • Niciodată nu e prea târziu să te ierți, să faci pace cu tine, cu trecutul tău, și să te reatașezi la viață.
    Astfel, bolile vor dispărea pentru că au dispărut și cauzele care le-au creat.

Când te ierți și faci pace cu tine însuți/însăți, nimic din trecutul tău nu te mai poate afecta. E ca și cum ai fi închis definitiv o ușă. Iar când sufletul tău este liniștit, inundat de pace, nu mai are nicio importanță ce s-a întâmplat, ce-a fost în trecut. Ai uitat, pur și simplu, și nu mai simți nevoia să repeți tuturor fraze standard și clișee ca cele pomenite la începutul articolului. Dacă ai iertat, dacă te-ai iertat, liniștea obținută nu simte nevoia să fie exprimată verbal.  Doar când sufletul e agitat, gura nu mai tace. Pentru că larma interioară trebuie vorbită, povestită.

Când te ierți, faci pace cu tine. Abia atunci apare IUBIREA FĂRĂ CONDIȚIONARE ȘI IERTAREA PLINĂ DE UITARE. Asta e comoara. Restul sunt doar vorbe goale. Pe cuvânt!

Dr. Edith Kadar Sursa: vibratiavindecarii.blogspot.com

ccc


 

Ce este iubirea necondiționată?


Este iubirea daruita fara a astepta sa primesti nimic in schimb – nici macar iubire. Este iubirea care recunoaste, accepta si apreciaza totul – chiar si lucrurile pe care nu le poate intelege.

http://bit.ly/2Cz43uZ
Este iubirea care ne indeamna sa ne raspandim Lumina stralucitoare, chiar si atunci cand nu se uita nimeni. Este felul in care trebuie sa ne iubim pe noi insine si singurul fel de iubire care poate fi impartasita liber cu ceilalti. Iubirea neconditionata este cea mai puternica forta din univers si nimic din ea nu inseamna slabiciune si neputinta, pentru ca ea este energie si nu trebuie confundata cu emotia iubirii.

Cuvantul „iubire”, pe care il folosim pentru a ne descrie relatiile cu aceia despre care vrem sau gandim ca ar trebui sa ne placa si sa ne accepte, reprezinta o energie tri-dimensionala. Ea se supune, asadar, tuturor nuantelor, indoielilor si fricilor care fac parte din lumea noastra 3D.

In iubirea emotionala, putem fi slabi si vulnerabili, nesiguri si confuzi. Ne iubeste cineva cu adevarat, sa ii iubim si noi – merita ei sau meritam noi, iubire? Emotiile isi au originile in trecut – iubim in conformitate cu karma noastra, cu ADN-ul emotional, cu istoria si dinamica grupului de suflet. Iubirea emotionala este conditionata si indoielnica, iubirea neconditionata nu.love-yourselfIubirea neconditionata nu are nicio legatura cu ceea ce simtim in legatura cu ceilalti. Pentru ca e „iubire”, o putem confunda cu un sentiment. Dar daca ne gandim la ea, ca fiind similara aerului pe care il respiram, devine mult mai usor de inteles si de abordat.

Aerul este pretutindeni, este esential pentru viata, folosit de toata lumea si aflat liber la dispozitia tuturor. Nu judeca, nu condamna, nu limiteaza si nu critica. El binecuvanteaza si hraneste viata, fara sa puna vreo intrebare. Putem sa ne conectam la aer sau nu, e alegerea noastra, la fel cum altii se pot conecta la noi sau nu, sau noi la ei – totul este o alegere. Insa atunci cand suntem atenti in mod constient, la fiintarea cu aceasta vibratie, atragem intotdeauna cele mai inalte aspecte ale celei de-a treia dimensiuni, pentru ca ele se afla la acest nivel de vibratie.self-love2Atunci cand suntem la nivelul iubirii neconditionate, ne aflam la cea mai inalta vibratie a noastra si, daca indepartam conexiunile emotionale, suntem deschisi sa dam si sa primim aceasta energie. Cu fiecare inspiratie, primim iubire neconditionata si, cu fiecare expiratie, o impartasim cu lumea.

Atunci când iubirea trece prin campul nostru vibrational, ne binecuvântează si ne inalta. Si cand o daruim liber celorlalti, le permitem sa impartaseasca si ei aceasta binecuvantare. Cand ducem iubirea neconditionata la acest nivel de simplificare, ea nu mai necesita niciun efort si, fiind constienti de aceasta vibratie, atragem in acelasi timp toata iubirea emotionala pe care ne-o dorim.

Copyright ©2012 by Jennifer Hoffman and Enlightening Life OmniMedia, Inc. www.urielheals.com


Doneaza
Daca vrei sa (iți) faci o bucurie apasă butonul

ccc