Misiunea voastră de bază pe Pământ


http://www.aimgroup.ro/afiliere/idevaffiliate.php?id=111&url=13
Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate chiar acum!

Dumnezeu spune: Despre ce vreau să vorbesc este la ce ești deschis astăzi. În unele zile ești mai deschis decât în alte zile. Desigur, faci tot ce poți. Cel mai bun lucru înseamnă cât de departe poți vedea în acest moment.

În zilele și în acumulările de vătămare, poți fi în stare să asculți cel mai mult, sau, în astfel de zile, mintea poate fi închisă ferm. Nu vrei să auzi despre nimic deplorabil la care ai contribuit tu cu gândul tău. S-ar putea să simți că nu mai poți fi supărat deloc.

Cu toate acestea, într-o zi, poate în retrospectivă, ochii se vor deschide și vei vedea cum ai putut contribui într-un fel. Nu ești de vină, totuși te învinovățești. Nu există nici o vină, dragilor, decât dacă numiți ființele umane ca fiind vină. Cu toate acestea, există o responsabilitate.

Dacă jucați rolul de ființă umană vie aici pe Pământ, sunteți într-un loc de învățare. Dacă știați totul și ați luat deciziile de fericire la fiecare pas, de ce ați fi aici?

Acum, în timp ce spun acest lucru, nu spun că sunteți aici doar pentru lecții. Poate, putem rezuma toate lecțiile ca una. Sunteți aici pentru a învăța bucuria chiar și în limitele lumii relative. Nu sunteți aici pentru pedeapsă. Vi se oferă o oportunitate la nivel mondial de a învăța cum să învățați bucuria ca slujbă. Aceasta este misiunea voastră de bază – sa invățati bucuria, să o descoperiți in fiecare colt. Pentru a face acest lucru, trebuie să renunțați la ideea că sunteți perfecți. Și totuși,sunteți perfecți, preaiubiților, perfect voi.

Sunteți aici și pentru a ajuta pe ceilalți. Pot spune cu certitudine că sunteți aici pentru a ajuta pe alții și pentru a ajuta pe alții să crească. Ei pot să crească din înțelepciunea voastră și pot să crească și din imprudența voastră. Toată lumea învață de la voi. Ei își învață felul în jurul lumii la fel cum sunteți voi, și ei văd ce faceți și ce nu faceți, și ei învață și cresc din observarea voastră. Ce profesor sunteți! Prin design sau în mod implicit, toată lumea învață de la voi. În bucurie sau în durere, ei învață de la voi.

Îndreptați-vă umerii și va părea că alții vor învăța Măreția Ființei de la voi.

Mărirea nu este sacrificiu, preaiubiților. Deloc. Învățați de la cei care se umplu cu iubire și naturalețe. Aceasta este ceea ce învățați și toată lumea învață. Acesta este Adevărul viu. Acesta este tot ceea ce învățați, să dați și să întoarceți iubirea ca fiind cel mai natural lucru din lume. Voi veniți în această stare în care ceva mai puțin decât iubirea este un străin pentru voi, această stare în care iubirea se simte corectă și nu face altceva. Cu iubire – aceasta este calea de a trăi. Iubirea este grija voastră, iar iubirea este expresia voastră. Asta o numesc Măreție.

Desigur, doriți iubire cinstită bazată pe ea însăși și nu bazată în principal pe o idee de conduită bună.

Iubirea este ceea ce vreți mai mult să fie. Este iubirea la care veniți. Libertatea iubirii în viața voastră crește. La fel cum crește o floare la Soare și frunzele cresc în clorofilă, așa creșteți la Soarele Iubirii. Creșteți și străluciți în iubirea din voi că eu, Tatăl Iubirii, strălucesc asupra voastră. Și deci vă apropiați de Mine. Cu căt vă apropiați mai mult de Mine in inima voastră fără nici un motiv, numai pentru a fi mai aproape de Mine Care sunt Iubirea Completă, cu atât vă apropiați mai mult de Sinele vostru.

Viața în lume vă anunță ființei voastre, iar aici, pe Pământ, țineți pasul cu sinele vostru.

sursa aici-http://www.heavenletters.org

http://www.aimgroup.ro/afiliere/idevaffiliate.php?id=111&url=12

 

Semnificaţii ale Iubirii


http://www.aimgroup.ro/afiliere/idevaffiliate.php?id=111&url=13
Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate chiar acum!

Am putea să ne întrebăm de ce toţi sfinţii, înţelepţii şi maeştrii ne-au repetat de-a lungul timpului, în mod constant, că este esenţial să iubim. „Iubeşte şi fă ce vrei”, spunea de exemplu sfântul Augustin. De asemenea, un aforism popular românesc afirmă că „Dacă nu iubeşti, degeaba mai trăieşti„. De ce oare aceasta contează cel mai mult şi nu inteligenţa, simţul dreptăţii, al responsabilităţii, sau voinţa, ori altceva ? Şi chiar mai mult decât atât, ni se mai recomandă să ne iubim până şi duşmanii ! Care să fie explicaţia ?

Este necesar să punctăm aceste aspecte deoarece deşi mulţi dintre noi ne-am obişnuit cu astfel de formulări legate de iubire, atunci când vine vorba de înţelegerea şi aplicarea lor practică, mai avem încă o mare problemă.

Un răspuns la această întrebare ar putea fi acela că Iubirea este superioară tuturor celorlalte calităţi şi virtuţi pentru că într-un anume fel ea le conţine. Adeseori înțelegem în mod spontan și fără dubii „cu inima” lucruri care ni se par de bun simț, deși nu le putem neapărat explica în mod logic. Este celebră în acest sens observaţia lui Blaise Pascal conform căreia „Inima are raţiuni pe care mintea nu le poate înţelege”.

Din punct de vedere esoteric, Iubirea profundă semnifică tendinţa globală a fiinţei, de a se împlini, de a deveni completă, de a se uni cu totalitatea, de A FI UNA cu TOTUL. Fie că ştim sau nu, că o facem conştient sau nu, cu toţii aspirăm să fim compleţi, să depăşim limitările, iar aceasta nu se poate realiza altfel decât prin accederea la un grad cât mai mare de Coerenţă cu Armonia Totalităţii. În noi există o reflexie structurală a Totului, o scânteie de infinit, iar acest infinit din noi aspiră frenetic să se unească cu Infinitul din afara noastră. Gradat, devenim din ce în ce mai conştienţi de această tendinţă, care devine preocuparea noastră dominantă. Nimic altceva nu va mai avea vreo importanţă comparabilă cu această aspiraţie care vine din inima noastră. A aspira să fim una cu Totul integrează absolut toate aspectele realităţii interioare şi exterioare, iar expresia acestei aspiraţii este Iubirea.

Ajungem astfel nu doar să Iubim toate aspectele în parte, ci SĂ FIM IUBIREA ÎNSĂŞI. A nu iubi ceva, orice, înseamnă ca prin această atitudine să ne menţinem separați de acel aspect şi astfel, implicit, să ne menţinem separați de Totalitate. Toate aspectele sunt intercorelate, iar noi suntem reflexii holografice ale Totalităţii. De aceea este esenţial să iubim absolut totul, chiar şi aşa-zişii „duşmani”, care de fapt sunt reflectarea și obiectivarea acelor aspecte pe care conştiinţa noastră încă nu le-a integrat în trăirea Totalităţii.

A fi capabili să ne iubim duşmanii semnifică menținerea unei anumite atitudini interioare prin care noi nu doar că nu mai suntem tulburați de aspectele exterioare ale respectivelor persoane cu care interacționăm, dar mai mult decât atât, nu ne mai separăm de ceea ce în esenţa lor acei „duşmani” reprezintă. Iar această atitudine interioară se bazează pe înțelegerea profundă a realității că în esență cu toții suntem identici și cu toții suntem Una. Suntem doar ipostaze diferite ale aceluiași „EU”. Aceasta nu implică, desigur, să devenim naivi şi lipsiţi de discernământ.

Este absolut necesar să facem tot ceea ce trebuie făcut pentru a-i ajuta pe acei oameni să se orienteze (în mod liber !) pe cale Binelui. În acest sens modul înțelept de a proceda este acela de a limita eventuala manifestare a răului, dar a nu forța ființa respectivă să meargă pe calea Binelui. De altfel această eventuală forțare ar fi un non-sens din punct de vedere spiritual pentru că adevăratul Bine, cel profund și matur, poate fi trăit (nu doar afișat exterior și superficial) doar în mod total liber. Înțelepții din toate timpurile au spus că cel mai bun mod de a insufla cuiva un comportament pozitiv nu constă în a-i aduce reproșuri și acuzații vehemente (ceea ce va crea și escalada un munte de tensiuni), ci este modul de a-i oferi exemplul nostru personal, ce vine dintr-o atitudine de iubire și iertare.

Această atitudine interioară de a iubi totul este – paradoxal în aparență – infailibilă în transcenderea şi armonizarea oricărui conflict, a oricărui antagonism bazat în esenţă pe existenţa a două forţe opuse și separate. Este bine să conștientizăm că ura conduce la dezbinare, iar iubirea la unificare. Ura și dezbinarea sunt specifice lumii demonilor, iar Iubirea și unitatea sunt specifice lumii îngerilor. Cu cât eşti mai separat şi mai dezbinat de tine însuţi şi de ceea ce este în afara ta, cu atât suferi mai mult.

Cu cât eşti mai unificat în tine însuţi şi mai coerent cu Conştiinţa Universală, cu atât eşti mai fericit. Iar întrucât acestă Conștiință Universală se reflectă în mod esenţial în fiecare aspect al realității și pentru că în Coerența universală nimic nu este inutil, fiecare parte are tocmai de aceea un anumit rost, o anumită menire ce este pe deplin integrată în armonia Totalităţii. Nimeni și nimic nu este inutil și tocmai de aceea, din perspectiva universală, totul merită să fie iubit. Un aforism oriental spune în acest sens, într-un mod foarte inspirat, că „Fiecare ființă umană merită să fie iubită măcar pentru faptul că în ea există o scânteie din Dumnezeu”.

Deși poate că uneori ne vine greu să iubim anumite ființe din jurul nostru, aceasta putem fi siguri că se datorează în primul rând limitărilor noastre. Avem de obicei tendința să dăm vina pe comportamentul “inadmisibil” al celorlalți. Dacă reușim însă să înțelegem cu adevărat faptul că – atât în cazul nostru cât și al celorlalți – greșelile și dificultățile rezidă doar din imaturitatea cu care încă mai sunt abordate lecțiile vieții și că în realitate cu toții suntem „elevi” la școala vieții, atunci începem să avem mai multă răbdare. Cei care sunt în „clasele” mai mici, mai au încă mult de învățat, dar fiecare, fără excepție, trece prin aceasta.

Pentru a avea o reprezentare mai clară a concepției spirituale despre acest aspect, este semnificativ să cunoaștem faptul că tradițiile spiritualității orientale afirmă că maturizarea spirituală – și implicit maturizarea în iubire – se realizează pe parcursul a nenumărate existențe succesive în care sufletele se reîntrupează. Acesta este motivul pentru care unii se nasc având deja o mare experiență, iar alții sunt abia la început de drum. A pretinde cuiva să își transforme și eleveze imediat concepția despre viață, se dovedește din această perspectivă a fi cu totul nerealist.

Dintr-un alt punct de vedere, folosind termenii alchimiei, putem spune că tot acest proces al maturizării spirituale implică să învăţăm gradat să „transmutăm” şi să „sublimăm” orice stare (sau situaţie existenţială) dificilă, inferioară şi individuală într-o stare (sau situaţie) beatifică, superioară şi universală. Marele „secret nesecret” este acela că Sacrul este permanent accesibil chiar în Profan. Dar depinde numai de noi dacă putem să vedem aceasta.

Maturizându-ne în iubire, descoperim astfel Sensul providenţial care a existat dintotdeauna în toate lucrurile şi care va exista în continuare, pentru totdeauna. Descoperim că nimic nu a fost vreodată întâmplător, că totul a fost mereu asistat și ghidat cu o nesfârșită iubire, înțelepciune și compasiune de către o Conștiință infinită, care nu ne-a părăsit niciodată, deși noi nici nu ne-am dat seama până atunci că ea există. Îl descoperim astfel şi îl îmbrăţişăm plini de umilinţă, dragoste şi recunoştinţă pe cel care ne îmbrăţişează din Eternitate şi care este Dumnezeu.

sursa-aici

http://www.aimgroup.ro/afiliere/idevaffiliate.php?id=111&url=13
Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate chiar acum!

http://www.aimgroup.ro/afiliere/idevaffiliate.php?id=111&url=12

12 legi simple ale recunoştinţei care-ţi vor transforma viaţa


Recunoştinţa poate transforma ceea ce ai în mai mult decât suficient: locul de muncă într-un motiv de bucurie, haosul în ordine, incertitudinea în claritate şi îţi poate aduce o stare de pace, într-o zi ce a fost haotică până acum.

Să-ţi dai seama de lucrurile bune pe care le ai deja în viaţa ta este un lucru esenţial, pentru că acel lucru pe care-l apreciezi şi pentru care eşti recunoscător va juca un rol mai important mai departe.

Dacă discutăm cu diferite persoane despre subiectul recunoştinţei, de cele mai multe ori ele spun „Da, da, ştiu…”. Însă de cele mai multe ori, cei mai mulţi dintre noi dovedim că nu ştim, pentru că avem tendinţa să uităm. Fiindcă ne trăim viaţa în viteză, avem tendinţa să neglijăm multe din legile de bază ale recunoştinţei, pierzând ocazia să ne bucurăm de efectele lor pozitive. Aşa că haideți să ne aducem aminte cu toţii:

1. Faţă de oamenii şi circumstanţele pe care nu le mai ai în viaţă, cel mai important nu este să exprimi tristeţe sau regret, ci recunoştinţă. Doar pentru că ceva anume nu a durat o veşnicie, nu înseamnă că nu a fost un cadou nepreţuit. Fii recunoscător că drumurile voastre s-au intersectat şi că aţi avut şansa să trăiţi acea experienţă frumoasă împreună.

2. În timp ce-ţi exprimi recunoştinţa, aminteşte-ţi mereu că ceea ce contează cel mai mult nu este doar să utilizezi cuvintele potrivite, ci să şi trăieşti conform lor în fiecare zi. Ceea ce contează cel mai mult nu este ceea ce spui, ci modul în care trăieşti. Nu doar spune că ești recunoscător, ci şi arat-o. Nu doar promite c-o vei face, dovedeşte-o.

3. Cu cât eşti mai recunoscător pentru ceea ce ai, cu atât vei observa mai multe lucruri pentru care să fii recunoscător. Când eşti recunoscător pentru ceea ce ai, vei observa că vei ajunge să ai mai multe lucruri pentru care să fii recunoscător. Când te concentrezi pe ceea ce nu ai, niciodată nu vei ajunge să ai destul.

4. O persoană recunoscătoare nu ia niciodată lucrurile de bune, ca și cum e de la sine înțeles că i se cuvin. Ceea ce separă privilegiul de drept este recunoştinţa. Circumstanţa sau persoana pe care o iei de bună astăzi, s-ar putea să fie singurul lucru de care ai nevoie mâine.

5. Să fii fericit nu te va face neapărat recunoscător, însă atunci când eşti recunoscător, vei fi mereu fericit. Este aproape imposibil să apreciezi din inimă un moment şi să fii încruntat în acelaşi timp. Să fii fericit acum nu înseamnă că nu-ţi doreşti mai mult, ci înseamnă că eşti recunoscător pentru ceea ce ai şi că ai răbdare ca ceea ce urmează să se petreacă să vină în mod natural în viaţa ta.

6. Recunoştinţa include a dărui.  În timp ce trecem prin agitaţia vieţii de zi cu zi, abia ne dăm seama cât de multe lucruri primim în comparaţie cu ceea ce oferim. Viaţa nu ar putea fi bogată şi variată fără a dărui. Este foarte uşor să ne dăm importanţă şi să punem foarte mult pe seama noastră faptul că avem anumite realizări, fără să ne gândim la rolul pe care l-au jucat alte persoane sau circumstanţe.

7. Recunoştinţa include totul.  Zilele bune ne oferă fericire şi cele mai puţin bune ne oferă înţelepciune. Amândouă sunt esenţiale. Pentru că acestea au contribuit la evoluţia ta, este important să le incluzi pe amândouă când eşti recunoscător. Acest lucru este valabil mai ales atunci când este vorba de relaţiile cu ceilalţi. Fiecare persoană pe care o întâlnim nu este ceva întâmplător. Dacă le oferim o şansă, fiecare ne poate învăţa un aspect valoros.

8. Nu ai nevoie de mai mult decât ai la un moment dat. Se spune că printre cele mai înalte forme de rugăciune este atunci când mulţumim. În loc să te rogi pentru diverse lucruri, mulţumeşte pentru ceea ce ai deja. Atunci când viaţa ne pune în situații dificile și am putea avea tendința să fim negativiști, să ne gândim la un motiv bun pentru care să avem o atitudine benefică, pozitivă. Întotdeauna vom găsi ceva pentru care să fim recunoscători.

9. Recunoştinţa dă naştere iertării, când poţi să spui cu sinceritate: „Mulţumesc pentru acea experienţă”. Nu are niciun sens să condamni sau să regreţi o lecţie pe care ţi-o oferă viaţa. Recunoştinţa oferă un sens zilei de ieri, aduce pace momentului prezent şi creează o viziune pozitivă pentru viitor.

10. Lucrurile pentru care eşti recunoscător în prezent se schimbă. Fii recunoscător pentru tot ceea ce ai acum, pentru că orice se poate petrece mai departe. Ceea ce ai va deveni inevitabil ceea ce ai avut. Viaţa se modifică în fiecare zi şi lucrurile pe care le primeşti se modifică împreună cu aceasta.

11. Pentru a fi recunoscător, este important să fii prezent. Observă lucrurile bune din viaţa ta şi începe cu gura de aer pe care poţi să o iei acum. De cele mai multe ori uităm că printre cele mai mari miracole este faptul că suntem acum pe acest pământ, trăind acum în momentul prezent, în timp ce apreciem această clipă şi simţim cum viaţa ne curge prin vene.

12. Atunci când renunţăm la dorinţa de control, putem fi mai uşor recunoscători.  Câteodată punem atât de multă greutate pe dorinţa de a controla fiecare aspect mărunt din vieţile noastre, încât ajungem să nu mai vedem pădurea de copaci. Învaţă să iei lucrurile uşor, să te relaxezi şi câteodată să mergi pe calea pe care viaţa te poartă în mod natural. Experimentează ceva nou, lasă îndoielile deoparte şi, mai presus de toate, dă ce e mai bun din tine şi fii mulţumit cu acest lucru. Lăsând deoparte tot felul de aşteptări inutile, poţi să experimentezi neaşteptatul.

Cele mai mari bucurii din viaţă vin de multe ori sub forma surprizelor neaşteptate şi a oportunităţilor pe care nu le-am anticipat.

sursa-aici