Iubirea adevărată nu limitează


Iubirea extinde libertatea. Iubirea autentică îl ajută pe celălalt să evolueze, să-şi depăşească limitele, să-şi îmbogăţească experienţa, să se cunoască în profunzime. Iubirea adevărată nu limitează, nu pune bariere, nu creează închisori. Inchisorile sunt create din frică. Majoritatea sunt invizibile. Controlul nu este iubire! Rădăcina nevoii de control este insecuritatea. Dacă ai fi sigur pe tine, i-ai acorda celuilalt toată libertatea din lume.

Playful couple enjoying outdoors

A  iubi necondiţionat este o mare putere! Dacă el sau ea pleacă într-o altă direcţie, tu nu vei fugi după el ca să-ţi exprimi iubirea. Este ca şi cum un trandafir ar alerga după cineva ca sa-i ofere parfumul. Iubirea este parfumul fiinţei tale (când fiinţa a înflorit pe deplin).

Cum se iubeşte fără a fi dependent? Cum să separi iubirea de nevoia de a poseda, teama de abandon, nevoia de control, teama de respingere? Într-un singur fel. Aflând cine eşti!Când ştii cine eşti, la nivelul cel mai profund din tine însuţi, poţi iubi fără condiţii. Când eşti în contact cu Sinele nu mai ai nevoie de nimic de la celălalt şi nici nu te mai aştepţi la ceva de la el. Altfel e ca şi cum i-ai cere să-ţi aprindă o lumânare ziua în amiaza mare. E ridicol. Să-ţi simţi Sinele este o fericire atât de mare încât primul lucru care-ţi vine să-l faci este să o împărţi cu cineva, să o dăruieşti cuiva.

A afla cine eşti şi a-ţi manifesta Sinele este esenţa căutării spirituale. Cei care depind de o altă fiinţă pentru a fi fericiţi sunt undeva pe traseu sau fac primele mişcări de încălzire pentru a pleca la drum. Nimeni din afara ta nu te poate face cu adevărat fericit. Poţi avea momente de bucurie, poţi să te simţi bine perioade mai mari de timp, poţi trăi chiar o viaţă agreabilă. Dar fericit în sensul cel mai înalt eşti doar în contact cu Sinele.

Cum ai putea să te mai agăţi de cineva când trăieşti această fericire? Poţi să te bucuri împreună cu cineva, să împărtăşeşti această fericire cu ea. Dar ea, dacă pleacă, nu pleacă şi cu fericirea ta. Fericirea rămâne cu tine! De aceea nu te cramponezi, de aceea respecţi şi încurajezi libertatea.Happy Faces_000008489021

Posesivitatea este strâns legată de ignoranţă. Iată în ce fel. Ce faci atunci când încerci să posezi o altă persoană? Ce faci când încerci să pui stăpânire pe partenerul sau partenera ta? Te agăţi de ea. Te agăţi de celălalt, încerci să-l transformi într-un bun personal, deoarece nu ştii cine eşti. Dacă ai şti ce comori deţii înlăuntrul tău, nici prin cap nu ţi-ar trece să încerci să posezi, să controlezi sau să domini o altă persoană. Dar tu nu ştii cine eşti. Crezi că eşti un biet cerşetor care s-a trezit peste noapte cu ceva valoros. De acest ceva ţii cu dinţii. A devenit posesia ta. Nu îi mai dai drumul. Te agăţi cu disperare deoarece relaţia aceasta te face să te simţi un pic mai bine. Aceasta este iubirea, în opinia ta.

Totul este, evident, o iluzie. Iubirea nu ia ostatici. Nu leagă oamenii de piciorul scaunului, şoptindu-le: „Eşti atât de important pentru mine. Te preţuiesc atât de mult.” A iubi înseamnă a dărui. Când iubeşti îi oferi celuilalt ceea ce ai tu mai bun. Nu îi oferi ceea ce nu ai. Îi oferi ceea ce ai. Ceea ce s-ar putea dovedi satisfăcător pentru el/ea. Sau nu. Asta este o altă problemă. Important este că atunci când iubeşti cu adevărat, oferi ceea ce ai de oferit şi nu ceri nimic în schimb. Desigur, primeşti dacă ţi se oferă. Ar fi o nebunie să refuzi. Dar nu pretinzi.How-Happy-Secrets-Happy-People

Iubirea nu obligă pe nimeni să facă nimic. În acest sens iubirea este libertate. Acesta e un criteriu cristalin după care poţi şti dacă iubeşti sau nu pe cineva. Dacă iubeşti o persoană îi respecţi libertatea. Mai mult decât atât. Dacă poţi, o ajuţi să-şi extindă libertatea. Hrănită cu iubirea ta, iubita ta devine o persoană din ce în ce mai liberă. Ea se extinde în mai multe direcţii, îşi revelează aspecte noi ale personalităţii, învaţă să-şi protejeze adecvat vulnerabilităţile, transformă ceea ce este grosier.

Tu nu iubeşti pentru că ai nevoie de celălalt. Nu eşti un cerşetor. Eşti un împărat! Nu se pune problema să iei ceva, ci să dăruieşti ceva. Repet: poate că şi celălalt are ceva să-ţi dăruiască. Asta este ceea ce eu numesc o relaţie minunată. Este o relaţie între un împărat şi o împărăteasă. Aristocraţia autentică la nivelul ei cel mai înalt. Doi oameni care îşi oferă reciproc ceva din bucuria, calităţile, energia sau timpul lor, fără să ceară nimic în schimb. Orice altceva nu este o relaţie de iubire reală. Este întâlnirea a doi cerşetori, care din când în când poate mai dau câte ceva şi gratuit.

happy_couple_xxl_by_agoblin4-d72i654

Când iubeşti cu adevărat te reverşi. Dai pe dinafară. Eşti plin cu energia iubirii şi o împărtăşeşti cu cineva. Este foarte simplu. Iubirea a apărut în tine şi de la tine curge spre altcineva. De aceea nu ceri nimic în schimb. De aceea nu există posesivitate. Dacă cel spre care curge iubirea ta o respinge, asta nu reprezintă nici un fel de problemă pentru tine. Nu apare nici o suferinţă. O orientezi spre altcineva (nu neapărat o persoană). Eşti exact ca o apă curgătoare în calea căreia a apărut un obstacol. Vei înceta să curgi? Nici pomeneală, o să virezi puţin la stânga sau la dreapta şi asta-i tot. Vei continua să curgi.

Există oameni a căror iubire a fost respinsă şi care au hotărât să nu mai curgă. Ei au încercat sau încearcă să blocheze iubirea. Dar iubirea care nu se exprimă naşte monştri interiori! Energia care nu-şi urmează cursul natural se transformă în contrariul ei. Chinezii ştiu asta de foarte mult timp. Excesul de Yin începe să devină Yang excesul de Yang începe să devină Yin. O apă a cărei curgere este blocată ştii ce devine? O mlaştină. Nu cred că ţi-ar plăcea să conţii o mlaştină în interiorul tău.

Iubirii adevărate îi pasă de bucuria celuilalt. Iubirii iluzorii îi pasă de Eu. Reţine acest criteriu: dacă iubirea ta te-a condus la suferinţă, a fost o iubire în mare parte imaginată; în spatele ei nu s-a aflat Sinele, ci Eul. Eul are această particularitate: orice ar face, generează, într-un final, suferinţă.

daca-suferi-e-din-cauza-ta-osho

Revenind mai spre început, aceasta înseamnă că nu ştii cine eşti. Crezi că eşti Eul. Nu eşti! Câtă vreme te vei identifica cu Eul, îţi va fi imposibil să iubeşti cu adevărat. Nu vei putea fi un om fericit. Eul este limitat şi luptă cu toate mijloacele pentru supravieţuire. Esenţa lui este frica. O modalitate de a face faţă acestei frici este încercarea de a acapara. Se agaţă de o persoană şi încearcă să pună stăpânire pe ea. Dar celălalt, în adâncul lui, îşi doreşte să fie liber. Aşa începe lupta! Lupta nu este întotdeauna pe faţă şi consecinţele ei (răni, vătămări grave) nu sunt întotdeauna vizibile.

loveyourself

Eul creează suferinţă. Iubirea creează libertate şi bucurie. Dacă simţi că ai eşuat în dragoste, te rog, nu acuza iubirea de asta. Fii cât de lucid poţi şi vezi care este responsabilitatea ta. Poate ai avut anumite aşteptări. Anumite pretenţii. Cereri pe care nu le-ai exprimat niciodată. Dorinţe de care nici tu nu erai conştient. Toate acestea îţi aparţin. Nu au nici o legătură cu iubirea. Îţi aminteşti? Iubirea este dăruire, împărtăşire.

În iubire nu există victime. Victimile există doar în luptă. Dacă stai acum şi plângi, acesta nu e semnul că ai iubit. Este semnul că ai pierdut lupta. Dacă vei continua să visezi că iubeşti, nu vei experimenta niciodată iubirea reală!

Adrian Nuţă, Inchisorile invizibile

 

astrograma completa

product_0_1_01_montaj
click aici

Ura creeaza legaturi la fel de puternice ca dragostea


Relatiile de dusmanie-Cand detestati pe cineva este  exact ca si cum l-ati iubi: deja aveti o legatura cu el. Ura este la fel de puternica precum dragostea. Daca doriti sa va eliberati de cineva, sa nu-l mai vedeti niciodata, nu-l detestati, fiti indiferenti. Daca-l urati, va legati de el cu lanturi pe care nimic nu le va putea desface; veti fi tot timpul cu el si veti avea de-a face cu el timp de ani si ani. Ura este o forta care va leaga de persoana pe care-o urati. Este la fel ca in dragoste, dar, bineinteles, legatura este diferita. Dragostea va va aduce unele lucruri si ura altele, dar la fel de sigur si puternica ca si dragostea.

tips-to-stop-fights-healthy-relationship-advice

IUBIREA ca mijloc de aparare

Ca sa va puteti apara de inamicii vostri, iubiti-i. Daca-i detestati, ii dispretuiti sau ii dusmaniti, aura voastra s-a rupt si prin aceste sparturi se stabileste o comunicare cu tot ce este negativ, daunator in ei si astfel primiti rautatile lor, ura lor care odata intrata in voi, incepe sa va distruga.

Din aceasta cauza Iisus a spus  „Iubiti-va dusmanii”. Iisus cunostea aceste legi, stia ca atunci cand uram pe cineva, devenim vulnerabili. Pentru a ne apara trebuie sa intram in inatacabila fortareata a iubirii. Sa ne iubim dusmanii este unul din lucrurile cel mai greu de realizat, dar este singura cale de a ne apara de ei.

christ-portrait-moFondul de ură şi de supărare se dezvoltă şi se transformă într-un program de autodistrugere – Valeriu Popa

Oamenii trebuie să înceteze să se urască unul pe altul. Acest lucru slăbeşte organismul şi aduce boala. Cearta, mânia, nerăbdarea emit în tăcere o mare forţă destructivă. Supărarea pe aproapele tău este una dintre cele mai răspândite încălcări ale legilor universului care pot determina diferite neplăceri în viaţă, atât celui pe care te superi, cât şi în propria ta viaţă. Nimeni nu poate să facă ceva contra aproapelui său fără să plătească scump această dovadă de lipsă de iubire. Numai prin iubire poate seca izvorul răutăţilor.

Omul care comite o faptă reprobabilă îşi va înregistra fapta în propria cauză, cu timpul, ea se va întoarce ca efect. Cel care face binele va găsi binele. Să nu scuipăm în fântână căci s-ar putea să bem apă din ea. Nu puteţi opri ura, folosind răzbunarea în lupta împotriva ei. Fiecare violenţă dă naştere la un contraatac. Nu puteţi lupta contra răului cu rău. Este ca şi cum ai lupta contra focului cu foc. 67d46-0045992_fire-heart-diy-nice-rectangle-mouse-pad

Este mai bine să plângeţi decât să urâţi. Dacă n-aţi reuşit să vă învingeţi pe dvs. înşivă agresiunea se acumulează în mod inevitabil. Atunci când plangeţi agresiunea apărută se distruge. Dacă cineva te calcă fără să vrea pe un picior înseamnă că el nu are nici o vină. Deci vina celor întâmplate se află în tine. Prin urmare, trebuie să-i ceri iertare în gând pentru asta. Astfel veţi constata că supărarea va dispare imediat. O supărare grea care nu trece este deja o boală destul de gravă.

În situaţii critice, în nici un caz să nu te laşi cuprins de frică sau de mânie, că vei rata.  Suferinţele de care ne plângem deseori, acuzând pe nedrept destinul, sunt opera noastră şi ne aparţin în totalitate. Totul se plăteşte, şi fapta bună ca şi cea rea. Legea care reglează diversele fapte ale oamenilor, pozitive sau negative, este cunoscută din vechime şi poartă numele de legea talionului, ce ţie nu-ţi place altuia nu face.

daca-suferi-e-din-cauza-ta-osho

Dacă în fiecare secundă sufletul urăşte şi blamează lumea înconjurătoare atunci în fiecare fracţiune de secundă omul se autodistrugere. Dacă există ură faţă de adversar, atunci este imposibil de învins. Pentru a învinge adversarul trebuie să-l iubeşti. Omul care învinge prin ură şi consideră că el a cîştigat, în realitate a piedut. Numai că el nu vede acest lucru. Chiar dacă a nimicit adversarul el va pieri apoi sigur. Astfel pentru a învinge adversarul el trebuie iubit. Ura faţă de o altă persoană înseamnă întotdeauna sinucidere. Dragostea are o mare putere de vindecare fizică, mentală, emoţională şi spirituală.

Plăcerea de a bârfi, minţi şi răni alţi oameni provoacă efecte karmice devastatoare pentru sufletul care critică. El se condamnă singur să trăiască în închisoarea neliniştii interioare. Toţi cei care seamănă răutate vor culege suferinţă şi amăgire. Să nu te aperi emoţional când te supără cineva, adică niciodată să nu răspunzi cu un reproş  sau cu supărare la supărare. Când vecinul tău este mânios pe tine trimete-i iubire în loc de ură şi mânie.

barfa-intre-fetite

Pentru anihilarea agresivităţii cel în cauză trebuie să se roage cu bucurie în fiecare seară pentru sănătatea persoanei pe care o urăşte. Dacă ai o aversiune faţă de cineva, atunci la rugăciune evocă-i faţa senină şi dăruieşte-i mental pace, sănătate şi iubire, restabilind legea iubirii prin iertare îţi recapeţi sănătatea. Iertând un om care ne-a jignit sau ne-a supărat ne putem vindeca de o boală gravă.

Roagă-te în permanenţă ca toţi cei din jurul tău să fie fericiţi, sănătoşi şi întreaga lume să fie binecuvântată. Această rugăciune v-a iradia atât de multă iubire către întreaga lume încât iubirea se va întoarce la tine din belşug. Cum dăruieşti aşa primeşti.

tumblr_static_karmasw3

  • Răzbunându-te te faci egal cu adversalul. Iertându-l te arăţi superior. Iertând ne eliberăm pentru a ne putea înălţa. Să fim conştienţi că iertând îi eliberăm pe cei care ne-au greşit, deci iertând oferim libertate. Să alegi calea iertării, pentru că numai ea desface rana încleştată în timp. Că de nu iertaţi voi, nici Tatăl vostru nu vă va ierta vouă greşelile voastre. (Marcu 11.26).
  • Iertarea este sigură doar atunci când nu gândeşti negativ despre cel iertat. Când îl poţi avea în faţa ta fără să apară vre-un resentiment, vre-o judecată, când îl accepţi aşa cum este. Numai astfel iertarea devine reală. Dacă încercăm să ne apărăm cu atât mai mult atragem atacul asupra noastră. Apărarea noastră trebuie să se axeze numai pe iubire, transmiţând agresorului un dar de iubire şi nu de ură.
  • Adevărata cauză a narcomaniei şi alcoolismului este un nivel scăzut de iubire. Aceasta apare din cauza unor puternice frustări, a reprimării dragostei faţă de oameni. Omul trebuie să înceteze să mai poarte supărare pe lumea din jur, să intre în armonie cu ea.
  • Omenirea trebuie să înveţe din nou să iubească: pe Dumnezeu, Universul, oamenii, lumea înconjurătoare, trecutul, prezentul şi viitorul.me_loving_girl
  • Dacă vreţi să-l transformaţi pe criminal, trebuie să încetaţi de a-l mai pedepsi şi să începeţi să-l iubiţi. În acest fel cel mai cumplit criminal se va înmuia atunci când este pus în faţa iubirii şi grijei adevărate.
  • Dacă noi ajutăm un om să se ridice când a căzut se cheamă sprijin. Dacă însă noi continuăm să-l susţinem după ce s-a ridicat şi a început să meargă se cheamă umilire şi pervertire. Fără compasiune şi ajutorarea aproapelui omul n-ar fi om. Dar dacă această compasiune pătrunde adânc în interior, ea începe să dăuneze sufletului celui pe care îl compătimim, opacizând parcă răspunderea personală a omului în faţa Lui Dumnezeu.
  • Dacă ajutăm o familie oropsită cu alimente, îmbrăcăminte etc. în viaţa viitoare acea familie se va achita la rândul ei faţă de noi, pentru ca în acest mod karma să fie satisfăcută.
  • Când oferiţi cuiva un sfat acordaţi persoanei respective şi dreptul de a alege. În cazul în care sfatul a fost nepotrivit ea singură va trebui să decidă dacă să-l urmeze sau nu astfel responsabilitatea va cădea pe umerii ei nu ai dvs. Dacă sfatul a fost dat pe un ton categoric cel care va suporta consecinţele unei acţiuni greşite veţi fi chiar dvs.

sursa-aici

astrograma completa

Transformă-te pe tine însuţi, începând prin a te accepta aşa cum eşti!


Chiar noţiunea în sine de auto-transformare poate adeseori implica o profundă nemulţumire faţă de noi înşine şi faţă de viaţă. Însă, o astfel de atitudine nu este una fericită, deoarece ea poate fi contraproductivă, dacă urmărim să ne transformăm.
Man In The Mirror
Să explicăm mai întâi cum anume faptul de a ne accepta pe noi înşine nu înseamnă să renunţăm la a ne transforma pe noi înşine; de fapt, aceasta va face ca întregul proces de auto-transformare să fie mult mai plăcut:

Ne stabilim singuri standardele de auto-transformare
Adeseori suntem nefericiţi deoarece ne judecăm pe noi înşine după anumite standarde nerealiste, care au de cele mai multe ori de-a face cu aşteptările stabilite de ceilalţi sau de societate. Acceptând anumite linii directoare exterioare în ceea ce priveşte auto-transformarea noastră, noi de fapt ne comparăm cu ceilalţi. Acceptându-ne pe noi înşine aşa cum suntem, ne permite să ne judecăm auto-transformarea nu după criteriile stabilite de alţii, ci după reperele noastre anterioare.

Ne focalizăm asupra părţii pozitive
Adeseori pierdem atât de mult timp focalizându-ne asupra greşelilor şi eşecurilor noastre, încât ele ne ocupă tot spaţiul mental, nelăsându-ne loc să ne apreciem propriile calităţi. Gândindu-ne în mod constant la slăbiciunile noastre, le vom da în felul acesta un fel de putere şi ne vom simţi din ce în ce mai neputincioşi în a le depăşi. Însă, dacă ne acceptăm aşa cum suntem, cu bune şi rele, ne vom putea apoi focaliza asupra amplificării calităţilor pe care le deţinem şi, în timp, vom observa că slăbiciunile noastre nu mai au atâta putere. Deci, cea mai eficientă modalitate de a ne reduce slăbiciunile nu este aceea de a ne focaliza asupra lor, ci de a manifesta, în schimb, calitatea contrară acelei slăbiciuni.
11461761-man-watching-his-wife-looking-at-the-mirror-applying-make-up

Devenim capabili să trăim în prezent
Auto-acceptarea înseamnă să acceptăm tot ceea ce am făcut în trecut, indiferent cât de condamnabil ar fi acel lucru: ceea ce a fost făcut, a fost făcut şi nu putem face nimic să schimbăm asta acum. Putem doar, şi este chiar indicat, să învăţăm din greşelile pe care le-am făcut, pentru a nu le repeta. Nu are însă niciun sens să ne pierdem timpul sau energia regretând la nesfârşit ceea ce am făcut şi gândidu-ne la ce s-ar fi putut petrece dacă… Trebuie să începem de unde ne aflăm, aici şi acum, de la nivelul de dezvoltare pe care îl avem în prezent, cu ceea ce avem acum la dispoziţie.

Ne modifică perspectiva asupra lumii
O imagine de sine lipsită de încredere va conduce la probleme în ceea ce priveşte relaţionarea noastră cu alţi oameni şi la nenumărate întrebări despre cum anume, oare, suntem noi percepuţi de către ceilalţi. Însă dacă ne simţim fericiţi în pielea noastră, atunci vom începe să ne pese mai puţin de ceea ce cred oamenii despre noi şi vom petrece mai mult timp având grijă de oamenii din jurul nostru.
Tomb_Raider_Lara_Croft_Mirror
Deci, cum facem să ne cultivăm o atitudine de auto-acceptare? Iată câteva sfaturi:

Facem spaţiu în minte pentru a putea recunoaşte calităţile de care dispunem

Mintea noastră pare să fie programată să ne facă să gândim numai rău despre noi înşine. Prin urmare, trebuie să-i modificăm în mod conştient focalizarea asupra a ceea ce avem bun, atât noi, cât şi ceilalţi. Chiar şi numai cinci minute de exerciţiu zilnic, care presupune să trecem pe hârtie toate lucrurile bune pe care le-am făcut în ziua respectivă (oricât de nesemnificative ar fi ele) sau gândurile pozitive, inspiraţiile minunate pe care le-am avut, ne va ajuta foarte mult în cadrul acestui proces.

gandire-pozitiva_56974168-696x465

Nu ne identificăm cu mintea

Adeseori noi ne considerăm mintea ca fiind supremul judecător al comportamentului nostru, luând foarte în serios tot ceea ce ea ne spune, în special atunci când ne spune ceva rău despre noi înşine. Practicarea meditaţiei ne poate ajuta să intrăm în contact cu natura mai profundă a fiinţei noastre şi să ne luăm gândurile mai puţin în serios, înţelegând că mintea este doar un instrument al naturii noastre esenţiale, care, strunit şi folosit cu înţelepciune, ne poate fi oricând de un real folos.

Intrăm în competiţie cu noi înşine, mai degrabă decât cu ceilalţi

Indiferent dacă este vorba despre muncă, sport sau orice alt domeniu de activitate, trebuie să urmărim să ne stabilim propriile noastre provocări şi nu să ne propunem neapărat să atingem un scop fix sau să ne luăm la întrecere cu alţii. Mai degrabă să urmărim să ne întrecem pe noi înşine, depăşindu-ne chiar calităţile cele mai deosebite de care dispunem. Aceasta ne va elibera de presiunea aşteptărilor pe care ceilalţi le au de la noi, iar atunci când ne vom depăşi chiar şi cele mai minunate calităţi ale noastre, dezvoltându-ne altele şi mai extraordinare, vom trăi o mare bucurie.
sursa-yogaesoteric

astrograma completa