Reprezentativ

Ce este SQ – Inteligenţa Spirituală?


Dacă inteligenţa emoţională este asociată cu partea dreaptă a creierului, inteligenţa intelectuală este asociată cu partea stângă a creierului, neurologic vorbind, SQ-ul corespunde cu activarea întregului creier. Inteligenţa spirituală (SQ = Spiritual Quotient) este o calitate înnăscută a unei persoane, o dimensiune care integrează atât inteligenţa intelectuală, cât şi inteligenţa emoţională.

***

Inteligenţa spirituală este o inteligenţă exclusiv umană. Au animalele sau computerele sau roboţii acest tip de inteligenţă? NU. Inteligenţa spirituală este o trăsătura specifică doar fiinţei umane.10847309_10202158579485651_7394104226326295414_o

De ce este important să îţi dezvolţi inteligenţa spirituală? Conştientizând şi dezvoltând inteligenţa spirituală vei reuşi să îţi transformi sentimentele negative în sentimente pozitive, să dai un sens vieţii tale (sau mai mult sens!), să sporeşti gradul de împlinire personală, să atingi împlinirea personală, profesională şi interioară. Într-un grad mai mare sau mai mic, inteligenţa spirituală există în fiecare din noi.

Inteligenţa spirituală trebuie trezită şi adusă la viaţă. Vă întrebaţi iarăşi de ce? Conectarea la inteligenţa noastră spirituală este cea mai autentică şi sinceră călătorie înspre autodescoperirea sinelui, a celorlalţi şi a lumii în care trăim. Inteligenţa spirituală faciliează performanţa, creativitatea, schimbarea, capacitatea de adaptarea, starea de pace şi de linişte, înţelepciunea, bucuria, entuziasmul, purificarea şi reînvierea sinelui după durere. Ea te ajută să trăieşti în armonie cu valorile tale cele mai înalte şi să te îndrepţi către scopurile tale în viaţă.

Diferenţa dintre Inteligenţa Spirituală şi Spiritualitate

“Există o diferenţă între spiritualitate şi inteligenţa spirituală. Spiritualitatea înseamnă să ştii cine eşti, iar Inteligenţa spirituală înseamnă să “realizezi” cine eşti şi să-ţi trăieşti viaţa în această conştientizare. Întotdeauna ai fost cine eşti şi, pe drept cuvânt, nu ai putea niciodată să fii altceva decât ceea ce eşti. Acest lucru necesită însă “realizare”, spre exemplu realizarea acelui moment în care “vezi”, atingi” şi apoi “eşti”…

“A fi inteligent spiritual înseamnă a gândi, a acţiona şi a interacţiona dintr-o conştientizare a sinelui ca spirit, iar nu ca forma, suflet sau corp. Cei mai mulţi dintre noi suntem învăţaţi să credem că suntem formele noastre fizice. Ne identificăm cu trupul nostru sau cu etichetele pe care le dăm trupurilor noastre precum naţionalitate, rasă, gen şi profesie. Acest simţ fals al sinelui este ceea ce creează teamă, mânie şi tristeţe în viaţă. Aceste emoţii sunt întotdeauna rezultatul egoului. Egoul blochează accesul la adevărata noastră natură spirituală care este paşnică, iubitoare şi plină de veselie”, spune Anuradha Varma, autoarea aceluiasi articol.ego

Inteligenţa spirituală înseamnă să poţi să îţi educi conştiinţa, să ţii cont de ea şi să asculţi de ea. Totodată, inteligenţa spirituală înseamnă să adresezi întrebări propriei personae şi să fii pregatit pentru a-ţi trăi răspunsurile. Într-un articol apărut în publicaţia sourcesofinsight.com,Stephen Covey sugerează anumite modalităţi de a ne dezvolta inteligenţa spirituală. Citirea unei cărti şi meditaţia, afundarea în muzică şi literatură de calitate, găsirea unei modalităţi de a comunica cu natura, menţinerea fidelităţii faţă de valorile tale cele mai înalte, a încerca să contribui la o cauză anume, toate acestea sunt metode ideale pentru a spori inteligenţa spirituală, este de parere Covey.

Inteligenţa spirituală faciliează performanţa, creativitatea, schimbarea, capacitatea de adaptarea, starea de pace şi de linişte, înţelepciunea, bucuria, entuziasmul. Conectarea la SQ este cea mai autentică şi sinceră călătorie înspre autodescoperirea sinelui, a celorlalţi şi a lumii în care trăim.

Dacă ai curajul de a porni într-o lungă şi continuă călătorie de autodescoperire, fără a-i lăsa pe alţii să te întoarca din cale…. Dacă iubirea te ridică într-un vârtej de fericire… Dacă poţi să îţi laşi inima să simtă authentic şi să gândească integru… Dacă poţi să vibrezi de bucurie şi să tremuri de fericire… Dacă vibrezi de suferinţă în interior şi totuşi chipul tău trădează linişte… Dacă poţi să arzi de bucurie sau durere… şi să-ţi asumi 100% responsabilitate pentru ceea ce simţi. Dacă rămâi fidel celorlalţi, însă nu uiţi să rămâi fidel faţă de tine. Dacă eşti pregătit să laşi măştile să cadă şi să-ţi îmbraţişezi cu dragoste adevărul despre cine eşti, cu acceptare posibilitatea despre cine vei fi… Dacă laşi entuziasmul să-ţi future încântarea în zâmbet… Dacă îţi deschizi inima oricând şi pentru oricine… Dacă închizi inima când este rănită şi o deschizi din nou pentru oricine, oricând uitând că a fost străpunsă… Dacă în viaţă vezi atingere. în atingere vezi divinitate, în divinitate vezi un scop măreţ… Dacă încerci să atingi cerul şi să uiţi de limite…spiritual-caduceus

Dacă simţi că ceea ce faci este conectat la ceea ce face cineva mai mare decât tine… Dacă ceri respect lumii şi primeşti întors respectul lumii… Dacă conştientizezi prin ceea ce faci prezenţa unei energii divine sau superioare… Dacă dincolo de orice mască pe care o laşi să cadă rămai transparent şi pur… Dacă locuieşti în tine însăti/însuţi si nu în alţii… Dacă reuşesti să te conectezi la existenţă fără să devii sclavul ei, sclavul celorlalţi… Dacă reuşeşti să laşi pe alţii să te înveţe, fără să devii sclav… Dacă reuşeşti să îi înveţi pe alţii, fără să devii stăpân… Dacă ştii că AI, DEŢII şi cu toate acestea înţelegi că nimic nu îţi aparţine, nu duci nimic cu tine pentru o eternitate… Daca ştii ce înseamna pacea. Pacea…. Dacă eşti capabil să simţi milă, compasiune şi iubire si sa nu le confunzi între ele… Dacă lupţi cu însetare şi fără renunţare în numele unui vis de iubire sau de viaţă… Dacă poţi să înduri suferinţa şi umerii ţi s-au făcut grei şi mici sub povara ei. Dacă inima ta naşte visuri la care nu renunţă niciodată…

„Punctul lui Dumnezeu”…

Inteligenta spirituală există şi este considerată o dimensiune importantă a inteligenţei. Ea nu are nimic de a face cu religia sau religiozitatea. Oamenii de ştiinţă atestă existenta unei anumite zone-Dumnezeu în creier. „Punctul lui Dumnezeu” a fost studiat de Persinger şi de Ramachandran, fiind considerat a fi un centru spiritual încorporat în creier. Se pare ca punctul lui Dumnezeu este localizat la nivelul conexiunilor neuronale din lobii temporali. În cadrul cercetărilor şi a testelor efectuate, au fost efectuate scanări cu emisii pozitronice. Oamenii de ştiinţă au constatat că ariile neuronale se luminau ori de câte ori participanţii la experiment purtau conversaţii spirituale sau care îl aveau în centru pe Dumnezeu. Creierul, nu doar inima, este sensibil faţă de astfel de valori. Să ne mire oare acest lucru.

În cadrul unei prelegeri ţinute la Conferinţa Stiinţei şi a Conştiintei din New Mehico, un specialist în fizică cuantică, sesiza 9 caracteristici ale Inteligenţei Spirituale:

  • capacitatea de a înfrunta durerea, tragedia sau suferinţa şi de a accepta propriile greşeli şi a învata din ele
  • capacitatea de a fi holistic, receptive şi deschis la tot, putând sesiza relaţiile şi legăturile care exista între lucruri
  • conştientizarea sinelui: a şti cine eşti cu adevărat şi a şti că eşti conectat la întreg universul
  • abilitatea de a celebra diversitatea: a fi recunoscător pentru faptul că eşti diferit de ceilalţi
  • abilitatea de a întreba “de ce”
  • independenţa de context – curajul de a fi independent şi altfel, curajul de a nu te adapta convenţiilor
  • capacitatea de a RE-pune în ramă, de a integra un lucru sau o situaţie anume, într-un context anume
  • spontaneitatea – abilitatea de a răspunde lumii într-un mod corespunzător, fără toane sau frică
  • capacitatea de a te lăsa condus/a de viziuni, valori sau idealism.
  • Vă doresc zile senine şi bucuria clipei!
    Sursa aici


 

 

Ceșcuța de ceai sau cum să treci peste greutățile vieții


”A nu cunoaşte niciodată suferinţa – aceasta este sărăcia omului !” spune pe bună dreptate un vechi proverb chinezesc. Cea mai cunoscută povestire relatată de părintele  Arsenie Boca are menirea să le aducă alinare celor aflaţi în suferinţă. CeaiPilda ceşcuţei de ceai, spusă de duhovnicul de la Prislop, le arată oamenilor ce pot face „dacă viaţa li se pare grea şi sunt loviţi, bătuţi şi împinşi aproape fără milă, când lumea pare că se învârteşte necontrolat şi când simt că se află într-o suferinţă îngrozitoare”.Una dintre cele mai frumoase vorbe de duh lăsate de fostul preot prigonit de regimul comunist este povestea ceşcuţei de ceai, o pildă menită să le aducă alinare suferinzilor.

Iată povestirea spusă de părintele Arsenie Boca:

„O familie a plecat într-o excursie în Anglia pentru a cumpăra ceva dintr-un frumos magazin de antichităţi, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversări de la căsătorie. Şi soţiei şi soţului le plăceau antichităţile şi produsele din argilă, obiecte ceramice, în special ceştile de ceai. Au observat o ceaşcă excepţională şi au întrebat: „Putem să vedem ceşcuţa aceea? Nu am văzut niciodată ceva atât de frumos!”. În timp ce doamna le oferea ceea ce ceruseră, ceşcuţa de ceai a început să vorbească:

‒ Voi nu puteţi să înţelegeţi. Nu am fost de la început o ceşcuţă de ceai. Cândva, am fost doar un bulgăre de argilă roşie. Stăpânul m-a luat şi m-a rulat, m-a bătut tare, m-a frământat în repetate rânduri, iar eu am strigat: „Nu face asta!”,„Nu-mi place!”, „Lasă-mă în pace!”, dar El a zâmbit doar şi a spus cu blândeţe: „Încă nu!”. Apoi, ah!giphy

Am fost aşezată pe o roată şi am fost învârtită, învârtită, învârtită. „Opreşte! Ameţesc! O să-mi fie rău!”, am strigat. Dar Stăpânul doar a dat din cap şi a spus, liniştit: „Încă nu”. M-a învârtit, m-a frământat şi m-a lovit şi m-a modelat, până a obţinut forma care i-a convenit, iar apoi m-a băgat în cuptor. Niciodată nu am simţit atâta căldură! Am strigat, am bătut şi am izbit uşa… „Ajutor! Scoate-mă de-aici!” Puteam să-L văd printr-o deschizătură şi puteam citi pe buzele Sale, în timp ce clătina din cap dintr-o parte în alta: „Încă nu”. Când mă gândeam că nu voi mai rezista încă un minut, uşa s-a deschis. Cu atenţie, m-a scos afară şi m-a pus pe raft… am început să mă răcoresc. O, mă simţeam atât de bine! „Ei, aşa este mult mai bine”, m-am gândit.

Dar, după ce m-am răcorit, m-a luat, m-a periat şi m-a colorat peste tot… mirosurile erau oribile. Am crezut că mă sufoc. „O, te rog, încetează, încetează!”, am strigat. El doar a dat din cap şi a spus: „Încă nu!” Apoi, deodată m-a pus din nou în cuptor. Numai că acum nu a mai fost ca prima dată. Era de două ori mai fierbinte şi simţeam că mă voi sufoca. L-am rugat. Am insistat. Am strigat. Am plâns… eram convinsă că nu voi scăpa! Eram gata să renunţ. Chiar atunci, uşa s-a deschis şi El m-a scos afară şi, din nou, m-a aşezat pe raft, unde m-am răcorit şi am aşteptat şi am aşteptat, întrebându-mă: „Oare ce are de gând să-mi mai facă?”. O oră mai târziu, mi-a dat o oglindă şi a spus: „Acum uită-te la tine!”. Şi m-am uitat. „Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu…Este frumoasă. Sunt frumoasă!”

El mi-a vorbit blând:

-Vreau să ţii minte, ştiu că a durut când ai fost rulată, frământată, lovită, învârtită, dar, dacă te-aş fi lăsat singură, te-ai fi uscat. Ştiu că ai ameţit când te-am învârtit pe roată, dar, dacă m-aş fi oprit, te-ai fi desfăcut bucăţele, te-ai fi fărâmiţat. Ştiu că a durut şi că a fost foarte cald şi neplăcut în cuptor, dar a trebuit să te pun acolo, altfel te-ai fi crăpat. Ştiu că mirosurile nu ţi-au făcut bine când te-am periat şi te-am colorat peste tot, dar, dacă nu aş fi făcut asta, niciodată nu te-ai fi călit cu adevărat. Nu ai fi avut strălucire în viaţă. Dacă nu te-aş fi băgat pentru a doua oară în cuptor, nu ai fi supravieţuit prea mult, fiindcă acea întărire nu ar fi ţinut. Acum eşti un produs finit. Acum eşti ceea ce am avut în minte prima dată când am început să lucrez cu tine”.

Morala povestirii este următoarea, arăta duhovnicul Arsenie Boca:

„Dumnezeu ştie ce face cu fiecare dintre noi. EL este Olarul, iar noi suntem argila Lui. El ne va modela, ne va face şi ne va expune la presiunile necesare, pentru a fi lucrări perfecte care să împlinească buna, plăcuta şi sfânta Sa voie. Dacă viaţa pare grea şi eşti lovit, bătut şi împins aproape fără milă; când lumea îţi pare că se învârteşte necontrolat; când simţi că eşti într-o suferinţă îngrozitoare, când viaţa pare cumplită, fă-ţi un ceai şi bea-l din cea mai drăguţă ceaşcă, aşază-te şi gândeşte-te la cele citite aici şi apoi discută puţin cu Olarul”.(adevarul.ro )

Frumoasă lecție de viață , această  poveste a ceșcuței de ceai. Cu siguranță ați mai citit-o , dar merită , așa din când în când , să ne-o mai reamintim. Într-adevăr suferinţa este un mare învăţător, dar , din păcate nimeni nu vrea să fie elevul ei.

sursa- adevarul.ro


cropped-2560x1440-white-solid-color-background1.jpg

Părintele minimalist sau revenirea la bunul simț


În ultimii ani, diverse curente de parenting au apărut ca ciupercile după ploaie, majoritatea încercând să ofere cam aceleași sfaturi părinților, dar, din motive de marketing, sub denumiri diferite; altele pervertind educația copiilor în mod periculos, prin demonizarea unor concepte vechi și sănătoase, dar greșit aplicate.
***
De cele mai multe ori, astfel de sfaturi îi fac pe cititori să se simtă vinovați că nu au știut să fie „părinți danezi”, sau „necondiționali”, sau „leneși”, sau cine știe cum, când, de fapt, nu există pe lumea aceasta decât părinți care își asumă răspunderea creșterii copiilor și părinți care fug de această răspundere…Happy-Family
Unul dintre cele mai importante aspecte este să ne amintim că niciun om nu este perfect și că avem cu toții câte ceva de învățat întreaga viață, că nu există niciun om care să nu știe nimic, tot așa cum nu există niciun om care să le știe pe toate. „Busola” noastră internă – alcătuită din experiența noastră de viață, principiile, valorile, convingerile și credințele noastre – ar trebui să constituie principalul nostru instrument de „navigație” în creșterea și educarea copiilor, iar informațiile pe care le deținem le putem completa cu ajutorul specialiștilor în pedagogie și psihologie validați și activi, nu cu ajutorul bloggerilor care au căutat mai degrabă să devină celebri peste noapte.
Întoarcerea la bunul simț și dreapta măsură este calea cea mai adecvată de educare a copiilor. Tocmai la aceasta ne îndeamnă curentul minimalist din parenting…
***

Cum să nu creștem copiii lui Gordon Gekko

Acum 31 ani, celebrul regizor Oliver Stone lansa un film care prevestea o eră a lăcomiei fără precedent în istoria lumii: „Wall Street”. Personajul central, finanțistul Gekko, are drept slogan: „Lăcomia e bună”. Gekko este lipsit de scrupule, lipsit de omenie, stăpânit de patima banilor și a puterii iluzorii pe care banii o aduc dimpreună cu toate plăcerile materiale satisfăcute fără întârziere. Gekko sfârșește în închisoare, pierzându-și soția și înstrăinându-și fiica, unicul copil. În octombrie 2008, premierul australian Kevin Rudd ține un discurs – „Copiii lui Gordon Gekko” –, referindu-se la criza financiară mondială din 2007-2010, criză care a afectat grav economia mondială și, implicit, viața tuturor. „Poate că a venit timpul să recunoaștem că nu ne-am însușit prea bine învățămintele ideologiei lăcomiei. Și, iată, astăzi trebuie să curățăm mizeria pe care au făcut-o copiii lui Gordon Gekko.”

subconstiemt

Un an mai târziu, cardinalul italian Tarciso Bertone susținea în fața Senatului un discurs în care afirma că economia de piață a fost înlocuită de „economia lăcomiei”, deoarece lăcomia, ca și mentalitatea care își are originea în lăcomie, este răspunzătoare de criza economică din anii 2007-2010.

  • Există două mari întrebări pe care ar fi necesar să ni le punem:
    1. Cum au ajuns oare niște copii nevinovați să se transforme în adulți stăpâniți de duhul lăcomiei, insațiabili, dornici să-și schimbe autoturismul la fel de repede ca telefonul mobil și garderoba la fiecare anotimp, mereu cu gândul la bani, și gata să sacrifice orice pentru asta, inclusiv libertatea? Cine și cum i-a crescut?
    2. Ce fel de copii vor educa, la rândul lor, acești adulți stăpâniți de lăcomie încă din tinerețe?

Răspunsurile nu sunt deloc simple, deși par evidente: părinții lacomi cresc copii lacomi. La o privire mai atentă, vezi că, adesea, oameni săraci, dar preocupați excesiv de cum să facă bani ca să scape de sărăcie, cresc copii lacomi și excesiv de preocupați să facă bani, nemilostivi, zgârciți și hrăpăreți. Alteori, oameni bogați, lacomi și lipsiți de omenie, le provoacă propriilor copii niște răni atât de adânci, încât aceștia ajung să fugă toată viața de bani, știind prea bine ce răni adânci și câtă suferință le pot aduce.

Uneori, părinții își justifică propria patimă pentru bani prin însăși grija lor față de copii: „Pentru ei muncesc, să le rămână lor, să nu sufere de lipsuri!”, chiar și atunci când, în realitate, ei sunt cei care se bucură din plin de avere și, prin exemplul personal, își educă și copiii să facă din bani singurul scop în viață.

Cei mai mulți părinți nu vorbesc direct despre aceste aspecte, nu le spun copiilor, ca Gordon Gekko, că „Lăcomia e bună”, nici că „Banii aduc fericirea” – dimpotrivă, se străduiesc să-i educe cât mai bine. Uită însă că cei mici învață din ceea ce văd, nu din ceea ce aud, iar atașamentul față de posesiuni materiale vine încă din pruncie, atunci când primesc jucării fără număr, hăinuțe și dulciuri, când li se fac toate poftele si se află permanent în centrul atenției, învățând astfel că toți din jurul lor nu există decât cu un singur scop: de-a le face lor pe plac.

1. Nu cumpărați jucării și haine în exces!

Copiii nu le vor mai aprecia, se vor plictisi repede de ele și vor dori mereu altele noi, mai scumpe și mai sofisticate, în caz contrar nu vor mai resimți nicio plăcere, iar voi, ca părinți, veți ști fără întârziere aceasta. Aici se află originea nevoii insațiabile a viitorilor adulți de a avea cât mai multe posesiuni.

2. Cumpărați puțin și cu semnificație!

De preferință, cumpărați copiilor doar câteva jucării pe an, adaptate vârstei, variate și, desigur, observându-le preferințele (păpuși, mașinuțe, avioane, mingi etc.). Este de preferat ca fiecare nouă jucărie să fie legată de un eveniment anual, precum ziua de naștere, onomastica, Crăciunul.Christmas-Present-red

Procedați la fel și pentru alte obiecte sportive, precum bicicletă, role, skateboard etc. Lăsați copilul să aștepte un obiect sau jucărie nouă, nu vă grăbiți să o cumpărați de îndată, chiar dacă vă permiteți. Așteptarea crește dorința și, atunci când copilul primește obiectul dorit, îl va aprecia mai mult, după cum va aprecia mai mult și dărnicia părintească, pe când dacă primește imediat obiectul dorit, nici nu-l apreciază, nici nu vă apreciază – și, în scurtă vreme, va dezvolta convingerea că i se cuvine să îi fie satisfăcute toate mofturile, ajungând astfel nu doar nerecunoscător, ci și arogant.

3. Nu dați copiilor sume mari ca bani de buzunar!

Aceasta îi învață că li se cuvine să aibă pe mână bani mulți și nemunciți. Evident, banul nemuncit de tine, ca și cel câștigat pe căi necinstite, e cel mai lesne de cheltuit. Acest prost obicei are și consecințe negative imediate – copiii își vor cumpăra dulciuri, fast food și sucuri, ori alte lucruri la fel de nefolositoare. În plus, vor ajunge aroganți față de ceilalți copii, ba chiar și față de adulții pe care îi percep ca fiind mai săraci.money-finance-bills-bank-notes.jpg

Pe termen lung, consecințele sunt încă și mai devastatoare – își vor dori bani mulți, dar fără să-i muncească, obișnuiți să-i obțină fără efort, așa încât vor fi profitori, exploatându-și prietenii, familia, partenerii de viață, serviciile de asistență socială. De asemenea, vor fi înclinați spre fraudă, delapidare, afaceri oneroase și alte activități ilegale care să le aducă câștiguri mari cu eforturi minime. Nu uitați că primii de care copilul dumneavoastră va profita și cei pe care îi va exploata cel mai mult veți fi chiar voi, cei care l-ați deprins așa. Nu puține sunt cazurile în care fiii au vândut toate proprietățile părinților, lăsându-i pe drumuri, sau au distrus afaceri mari, rămase moștenire.

Este de preferat să nu le dați copiilor bani în loc de cadou, pentru că se învață să primească (și să dea) cadou bani – or, când dai cuiva bani să-și ia ce vrea înseamnă că nu îl cunoști suficient de mult încât să găsești un cadou potrivit pentru el, un cadou cu semnificație. Banii sunt impersonali, iar cei care se obișnuiesc să-i aibă învață că orice are un preț, dar nimic nu are valoare.

4. Învățați-i să economisească și să investească!

Acesta este un comportament financiar prudent, chibzuit. Economiile încep cu celebra pușculiță care, la vârsta adolescenței, se poate transforma în cont bancar. Aici, copiii pot economisi bănuți de buzunar, burse, alocații și bani proveniți din alte mici surse, pe care îi putem ajuta să-i investească cu chibzuință, în loc să-i cheltuiască compulsiv. Astfel, anumite obiecte sau excursii, vizite, concerte, hăinuțe, cărți etc. pot fi achiziționate cu mândrie de către copiii noștri din resursele personale, iar altele pot fi dobândite în regim de co-plată, ei contribuind într-o anumită măsură, iar părinții completând suma necesară. Dacă nu-i învățăm să economisească și să-și chivernisească cu prudență banii, îi vor irosi fără niciun folos și-și vor irosi totodată și propria viață, pentru că, se știe, „Time is money” (Timpul înseamnă bani)…

money pink coins pig
Fotografie de Skitterphoto pe Pexels.com

5. Dăruiți copiilor mai multe experiențe de viață decât cadouri în obiecte!

Aceasta se poate face lesne atunci când punem accentul mai puțin pe cadouri în obiecte și mai mult pe cadouri în amintiri de neuitat. De pildă, de ziua copilului, în loc să-i luați nu știu câte hăinuțe sau jucării, mai bine mergeți împreună cu toată familia într-un parc de distracții, la un miting aviatic, la un picnic, într-o drumeție etc. În acest fel, copilul va învăța că experiența trăită alături de cei dragi și transformată în amintire este mult mai de preț decât cadourile de care se bucură de unul singur și pe care, de cele mai multe ori, le va uita pentru totdeauna. Abundența de obiecte îi învață pe copii să se lege exclusiv de cele materiale, ceea ce îi face să le prețuiască în exces și să se irosească în perpetua lor căutare. Pot deveni zgârciți și complet nefericiți, fără măcar să știe de ce.

sursa-yogaesoteric.net


cropped-2560x1440-white-solid-color-background1.jpg

DE VORBĂ CU DUMNEZEU


– „Tatăl nostru care ești în ceruri…”
– Da.
– De ce mă întrerupi? Nu vezi că mă rog?
– Bine, dar M-ai chemat.
– Te-am chemat? Eu nu Te-am chemat, eu mă rog: „Tatăl nostru care ești în ceruri…”
– Vezi? Iarăși M-ai chemat.
– Cum adică Te-am chemat? Ce vrei să spui?
– M-ai chemat. Ai spus: „Tatăl nostru care ești în ceruri…” act-like-men-praying-graphic
Iată-Mă! Sunt aici. La ce te gândești acum?”
– La nimic. Am vrut doar să spun o rugăciune. Îmi place să spun „Tatăl nostru”. Întotdeauna mă simt bine după aceea, așa, ca și când mi-aș fi îndeplinit o datorie.
– Bine, atunci continuă.
– „Sfințească-se Numele Tău…”
– Stai! Ce vrei să spui prin asta?
– Prin ce?
– Prin „Sfințească-se Numele Tău…”
– Oh… (surprins)… nu știu ce înseamnă. De unde să știu? Face parte din rugăciune. Chiar așa – ce înseamnă?
– Înseamnă „[sa] fie onorat, cinstit, făcut sfânt”.
– Da, are sens! Niciodată nu m-am gândit ce-ar putea să însemne acest „sfințească-se”. Acum trebuie să continui: „Vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta precum în cer, așa și pe pământ…”
– Chiar crezi ce-ai spus?
– Desigur? De ce nu?
– Bine, și-atunci ce faci cu privire la aceasta?
– Cum ce fac?… Păi, ce-aș putea face? Nu fac nimic… Mă gândesc doar, că ar fi minunat dacă Tu ai deține controlul peste toate lucrurile, mari și mici, de aici, de pe pământ, așa cum fără îndoială deții controlul acolo sus, în ceruri.
– Dețin Eu controlul peste viața Ta?
– Peste viața MEA? Bine… eu merg la biserică…
– Nu, nu asta te-am întrebat. Ce poți să spui despre poftele firii pământești cu care te lupți? Ce faci cu temperamentul tău, mai ales când – cum spui tu – te calcă cineva pe bătătură? Știi prea bine că asta este una dintre problemele tale… Și amintește-ți ce fel de cărți citești, ce programe TV urmărești…discipline-of-prayer-the
– Oprește-Te! Nu mă mai critica! Nu sunt eu nimic mai rău decât ceilalți din biserică!
– Oh, iartă-Mă, te rog. Credeam că te rogi ca voia Mea să se facă pe pământ precum în cer. Iar aceasta nu se poate face decât dacă începe cu cei care se roagă pentru aceasta. Deci… cu TINE.
– Bine, recunosc că am unele cusururi și, pentru că Tu ai menționat câteva dintre ele, mă gândesc că aș mai putea adăuga și altele.
– Cred și Eu că ai mai putea adăuga și altele…
– Știi, adevărul e că nu m-am prea gândit la ele până acum, dar mi-ar plăcea să mă las de unele obiceiuri rele. Și așa, treptat, aș fi cu adevărat LIBER!
– Bine, acum ești pe drumul cel bun. Vom lucra împreună: Tu și cu Mine. Nici nu bănuiești câte biruințe vom avea! Mă bucur pentru tine.
– Ascultă, Doamne, acum trebuie să închei. Rugăciunea asta mi-a luat mai mult timp ca de obicei. „Pâinea noastră cea de toate zilele, dăne-o nouă astăzi”
– Rugăciunea este un lucru periculos. Poți sfârși prin a fi complet schimbat – știai asta, nu-i așa? Tocmai asta vreau Eu, să alegi tu pentru viața ta. M-ai chemat și iată-Mă, sunt aici. Acum este prea târziu să te oprești. Continuă-ți rugăciunea, mergi mai departe.
– Mi-e frică!
– Frică? De ce ți-e frică?
– Pentru că știu deja ce vei spune.
– Haide, pune-Mă la încercare și-ai să vezi.
– „Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri…”
– Ce se întâmplă cu TINE și OANA?
– Vezi? Am știut! Am știut c-o să-mi amintești de ea! Doamne, Oana împrăștie numai minciuni despre mine și nici până în ziua de azi nu mi-a plătit datoria. Mi-am promis solemn s-o pun la punct o dată pentru totdeauna!
– Dar ruga ta cum a fost ? cum te-ai rugat?
– Nu asta am vrut să spun!
– Bine, cel puțin ești sincer. Dar cred că nu este deloc ușor să porți povara amărăciunii în inima ta…praying_hands
– Nu-mi pasă! Cel puțin mă voi simți mai bine, după ce mă voi răzbuna pe ea. Oh, planul e gata, până în cel mai mici amănunte! O să-i pară rău de absolut tot ce mi-a făcut!!!
– Te înșeli, dragul meu. Nu te vei simți deloc mai bine, ci va fi mai rău. Răzbunarea doar pare dulce. Gândește-te numai cât de nefericit ești deja. Dar știi ceva? Eu pot schimba totul.
– Tu poți schimba totul? Cum?
– Iart-o pe Oana și atunci Eu te iert pe tine. Ura și păcatul vor rămâne problema Oanei după aceea, nu a ta. S-ar putea să pierzi banii ăia cu care spui că-ți este datoare, dar cel puțin vei avea pace în inima ta.
– Dar, Doamne, NU POT s-o iert!
– Atunci nici Eu nu pot să te iert.
– … Bine, ai dreptate. Mai mult decât să mă răzbun pe Oana, vreau să am pace în inimă. Bine, o iert! Ajut-o să găsească și ea calea cea dreaptă în viață. Doamne, știu că se simte mizerabil acum – și oricine ar face ca ea s-ar simți la fel. Într-un fel sau altul, Te rog, arată-i calea.
– Foarte bine! Minunat! Cum te simți acum?
– Hmmm, bine, chiar foarte bine. Știi, cred că deseară nu voi merge la culcare atât de încordat ca de obicei… parcă nici nu mai sunt atât de obosit.
– Dar nu ți-ai terminat încă rugăciunea. Continuă…
– Ai dreptate! „Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău…”
– Bine, am să fac și asta, numai nu te pune singur în locul unde poți fi ispitit.
– Ce vrei să spui cu asta?
– Schimbă-ți prieteniile, renunță să mai mergi în locurile în care ai mers până acum, nu te mai uitat la filme murdare, nu mai asculta discuții păcătoase, nu te mai pune în situații îndoielnice. Unii dintre prietenii tăi au deja o influență mult prea mare asupra ta. Vor să te implice în lucruri incorecte, nu te lăsa păcălit de ei! Te mint ca să se distreze pe seama ta, dar în cele din urmă prietenia cu ei te va ruina. Și încă ceva: nu face din Mine țapul tău ispășitor. Prayer_by_Bluwi

– Nu înțeleg! Ce vrei să spui?
– Înțeleg prea bine! Așa procedezi mereu – te bagi în probleme și apoi fugi de Mine : Doamne, ajută-mă să ies din încurcătura asta și Îți promit că nu mai fac alte prostii!… Iti-aduci aminte de câte ori te-ai târguit cu Mine?
– Da, Doamne… Mi-e atât de rușine… Îmi pare rău. Te rog să mă ierți.
– Te iert. Mergi mai departe, termină-ți ruga.
– „Căci a Ta este împărăția și puterea și slava în veci. Amin.”
– Știi TU ce Mi-ar aduce Mie slavă? Ce M-ar face cu adevărat bucuros?
– Nu știu, Doamne, dar vreau să știu! Vreau să-iti găsești plăcerea în mine. văd cât de mizerabilă a fost viața mea până acum, dar vreau atât de mult să fiu unul din urmașii Tăi.
– Iată și răspunsul la întrebarea Mea!
– Da?
– Da, asta Îmi aduce Mie slavă : să am oameni ca TINE pe pământ, care Mă iubesc și care caută voia Mea în viața lor.
– Doamne, abia aștept să văd ce poți face Tu din mine! Facă-se voia Ta în viața mea !!
– Amin?
– Amin, Doamne.
– Așa să fie!

DE VORBĂ CU DUMNEZEU – autor necunoscut; preluat din ziarul Viață și sănătate


cropped-2560x1440-white-solid-color-background1.jpg