Rugăciunea unui câine…


  • Fii blând cu mine, stăpâne iubit, fiindcă nici o inima din lume nu e mai recunoscătoare pentru tandrețe decat inima mea iubitoare.
  • Nu-mi supune spiritul cu nuiaua, caci iti voi linge mana intre lovituri, răbdarea si înțelegerea ta ma vor invata mult mai repede lucrurile ce mi le ceri.
  • Vorbește-mi des, căci vocea ta e cea mai dulce muzica, după cum stii din sălbaticul meu dat din codita cand pasii tai cad asupra urechii mele in asteptare.
  • Când e frig si ud afara, te rog ia-ma inauntru … pentru ca sunt un animal domestic acum, si nu mai sunt obisnuit cu conditii grele … si nu cer mai mare onoare decat privilegiul de a sta la picioarele tale langa vatra … fiindca tu esti Dumezeul meu, iar eu sunt supusul tau devotat.

    beagle puppy
    Fotografie de rawpixel.com pe Pexels.com
  • Fa ca vasul meu sa fie mereu umplut cu apa proaspătă, caci desi nu iti voi reproșa niciodata daca e uscat, eu nu iti pot spune cand sufar de sete. Hraneste-ma cu mancare curata ca sa fiu in putere, sa pot zburda, sa ma pot juca, si sa-ti fac pe plac, sa-ti pot merge alaturi si sa fiu in alerta, pregatit si dornic de a te proteja cu viata mea, daca a ta ar fi vreodata in pericol.
  • Si… iubite stapan, daca Marele Stapan va crede de cuviința sa ma slăbească de sanatate sau vedere, nu ma indeparta de tine. Mai degraba tine-ma cu blandete in bratele tale, cand maini pricepute imi vor darui recompensa marinimoasa a odihnei vesnice … si te voi parasi stiind cu ultimul meu rasuflet ca soarta mea a fost mereu sigura in mainile tale.

    Nu-ti aminti de mine cu lacrimi in ochi … in schimb cu inima vesela. Daca alegi sa-mi umpli pătuțul, nu simți vina, nu ma vei fi trădat. Iubeste pe altul cum m-ai iubit dintotdeauna pe mine … iar el te va iubi la rându-i cum te-am iubit eu mereu.
    (sursa net)


    cropped-2560x1440-white-solid-color-background1.jpg
    click aici

Vorbirea trădează starea în care se află creierul


Vorbirea este traducerea în sunete a gândurilor noastre, a vibrațiilor noastre, a cuvintelor.

Cum este discursul nostru astăzi? Oare dăm atenție tonului pe care îl avem atunci când vorbim sau cuvintelor pe care le rostim? Utilizând cuvinte vulgare și murdare, uităm pur și simplu ce înseamnă o comunicare respectuoasă. Este evident că atunci când folosim astfel de cuvinte, fericirea din interiorul nostru nu crește. Din contră. Oferim posibilitatea să apară energie nefastă, apoi ne întrebăm de ce este necesar să facem tratamente pentru durerile de cap. Pentru că există o legătură directă între starea creierului nostru și vorbire. Dacă mintea noastră este sănătoasă, atunci vorbirea va fi pe măsură.

Un creier sănătos este întotdeauna benefic orientat. Având o asemenea stare, nu vom bârfi, nu vom critica, nu vom emite fel și fel de pretenții. Nu ne vom plânge de destine. Tonul vocii va fi calm și plăcut. Fiecare va dori să vorbească cu o asemenea persoană. Când vorbești cu un ton ridicat demonstrezi că ai un suflet slab.

De regulă, 90% dintre toate certurile și conflictele apar atunci când vorbim pe cineva de rău. Este necesar să învățăm să vorbim plăcut, manierat, controlându-ne modul în care ne exprimăm verbal. În Vest, o persoană care nu este capabilă să-și controleze discursul este considerată o persoană primitivă.barfa-intre-fetite

A trecut ceva timp de când a fost demonstrat faptul că noi preluăm însușirile acelei persoane despre care vorbim și la care ne gândim. Din acest motiv, atunci când vorbim de rău pe cineva, criticându-l, duplicăm în noi acele defecte pe care le vedem la celălalt și care uneori nu există decât în imaginația noastră. Cu cât o persoană manifestă mai multă ură, egoism și invidie, cu atât îi este mai greu să vorbească despre cineva cu considerație. Cu cât mai vulgar este discursul cuiva, cu atât mai puțin armonioasă este acea persoană și ca rezultat va primi lecții dure de la viață.

Una dintre cauzele oboselii noastre este faptul că vorbim prea mult. Vorba multă este un semn că suntem pustii. Este necesar să vorbim puțin, calm și cu răbdare. Așa vom putea economisi energia și timpul. Este de asemenea necesar să învățăm să ne alegem cuvintele. Fiecare cuvânt trebuie să aibă un sens profund – astfel de cuvinte vor fi întotdeauna puternice.

Probabil cel mai prețios dintre toate sfaturile cu privire la vorbire este acesta: gândește-te bine înainte să spui ceva!

Cuvintele vor avea un sens profund dacă vor fi pline de admirație și respect față de ceilalți. Și astfel, atunci când în mod necesar vei adresa cuvinte mai dure, ele nu vor fi percepute ca o jignire, ci ca un sfat.

Nu există subiecte tabu, pe care să le ocolim pentru a nu-i deranja sau ofensa pe ceilalți, însă este necesar să vorbești despre toate cu respect și iubire. Orice cuvinte ar spune o mamă copiilor ei, ele sunt rostite cu dragoste, iar copii nu vor primi aceste cuvinte cu răutate. Ei vor simți dragostea mamei și vor înțelege că ea le vrea binele.

sursa-yogaesoteric.net


2560x1440-white-solid-color-background

Acţiunea de a observa este o poartă către Conştiinţa Supramentală


(Supramentalul în viziunea lui Sri Aurobindo)

Lumea în care trăim este un imperiu al simţurilor, în care esenţa divină a sufletului nostru, adevăratul Sine, a fost dat uitării de majoritatea oamenilor. Suntem precum nişte actori aflaţi pe marea scenă a vieţii, care nu mai ascultă indicaţiile Regizorului şi care se identifică într-atât cu rolurile lor încât nu-şi mai amintesc cine sunt ei de fapt. Turnul Babel nu mai este o metaforă ci o imagine a realităţii cotidiene. Pentru a transcende spectacolul iluziei cosmice, este necesar să fim totodată şi observatori detaşaţi  ai acestuia. Graţie observării atente, mintea se linişteşte. Abia aici începe TRANSFORMAREA…

man stretching arms in front of ocean
Fotografie de rawpixel.com pe Pexels.com

În general, noi nu observăm, ci privim doar superficial, pentru a eticheta un anumit obiect, a-l accepta sau a-l respinge. Am fost educaţi să facem totul având o anumită motivaţie, în general egoistă, fără de care considerăm interior că acţiunea nu are sens. Pentru a regăsi puritatea  actului de percepţie originar, lipsit de implicare egotică, va trebui să învăţăm cum să privim, să ascultăm, să mirosim, să gustăm, să atingem fără să limităm prin raţionamente sterile, informaţiile primite de la simţuri.

Cum să observăm cu atenţie

În direcţia evoluţiei spirituale, prima necesitate fundamentală este aceea de a înţelege mentalul. Dar pentru o înţelegere directă, nemijlocită, trebuie să-i urmărim noi înşine mişcările, şi nu doar teoretic: acestea nu sunt simple speculaţii, ci exerciţii concrete, practice. Cum putem observa mintea, pe care în mod fals o considerăm a fi cea care observă realitatea? Suntem oare capabili să o observăm? Vom descoperi poate, consternaţi, că nu ştim cum să observăm cu atenţie, pentru că a fi atent sau a observa implică un autocontrol care să nu permită ca, după percepţie, să apară reacţii subiective amestecate cu percepţia propriu-zisă.

Ne vom antrena să percepem cum activitatea involuntară a creierului identifică obiectul şi îi dă un nume. Apoi vom impune o oprire totală a raţionamentelor minţii. Nu lăsăm să mai apară nicio reacţie de acceptare sau de respingere, de simpatie sau de antipatie, de preferinţe sau prejudecăţi care decurg din ceea ce am fost învăţaţi să percepem.

the_healing_mind_hd-1280x720

La început, vom obosi când vom urmări să învăţăm tainicul proces al observării lucide şi detaşate. Atunci, căutătorul spiritual sincer va descoperi că, în cursul efortului – impus de educaţia primită în societatea modernă – de a dezvolta aparatul mental, am pierdut simplitatea de a privi totul cu inocenţă, fie şi numai pentru o clipă.Astfel, ne vom antrena să observăm, să privim şi să contemplăm; pentru o clipă starea de martor detaşat se menţine, dar apoi recădem în eroarea analizării şi a comparării, după care, din nou, apare starea de martor detaşat. Astfel se desfăşoară ucenicia procesului de observare. Cât durează această ucenicie? Depinde de fiecare.

În noi se va produce o diviziune spontană, creată în vederea învăţării. Privim agitaţia mentalului şi suntem totodată conştienţi că observăm, dar această diviziune se va estompa gradat, şi starea de observare – o atenţie nereacţională – devine o dimensiune naturală a fiinţei noastre.

Observarea duce la încetarea fluctuaţiilor mentalului

La început, flacăra atenţiei este mai puternică, apoi conştiinţa faptului că noi observăm dispare şi ea. Nu mai există nici observator, nici observat şi tăcerea domneşte, suverană, în conştiinţa individuală. Tărâmul cuvintelor, al ideilor, al gândurilor şi al simbolurilor este părăsit. Am ajuns la frontiera cunoscutului şi ne aflăm acum în faţa Marelui Mister.

Mind-bodyConnection

Această atenţie lipsită de orice reacţie nu este, la prima vedere, atrăgătoare, ci mai degrabă foarte austeră şi revoluţionară. Dacă însă perseverăm şi nu abandonăm starea de martor în care dispare conştiinţa faptului că noi observăm, ni se revelează liniştea spaţiului interior şi a vacuităţii inefabile. Mintea îşi încetează orice activitate. Ego-ul şi toate schemele sale dispar ca prin farmec.

Dar aceste rezultate se obţin numai prin practică. Trebuie să experimentaţi, să exploraţi; numai astfel veţi descoperi singuri că există posibilitatea de a trăi în deplină libertate.

Liniştea interioară

Aspirantul nu mai este centrat în Ego pentru a rosti „eu observ”, căci flacăra atenţiei a produs în el transformări profunde. El devine un martor detaşat, dar plin de viaţă. Încetarea agitaţiei mentale generează o stare de relaxare totală. Prin această linişte sunt eliberate forţele vindecătoare latente în om, iar rănile şi cicatricile sufleteşti căpătate în decursul încercărilor vieţii sunt vindecate cu uşurinţă.

peaceofmind

Afirmaţia că o nouă Fiinţă se naşte în interior nu este nicidecum o metaforă, ci este purul adevăr. În această linişte interioară, netulburată de gânduri, este activată energia Supramentalului. Aceasta este o energie de natură subtilă, care nu face parte din energia cerebrală; ea nu este nici fizică, nici musculară şi nici cerebrală.

În spaţiul interior, energia ia naştere din tăcere

Energia activă a tăcerii, în această stare de martor detaşat, nu este nicidecum o consecinţă a fostelor noastre activităţi. În tărâmul Tăcerii, energia Supramentalului începe să se mişte şi să acţioneze; ea priveşte prin ochii noştri – un fel de nouă facultate a vederii utilizează creierul, cunoscutul, memoria. Supramentalul se manifestă printr-o inefabilă acţiune liniştită. Această acţiune pare a fi existat dintotdeauna, şi ea înalţă fiecare fiinţă din univers către propria sa perfecţiune, trecând cel mai adesea prin toate măştile imperfecţiunii.

Supramentalul este diferit de mişcarea mentalului care divizează viaţa în „eu” şi „non-eu”. El este acea inteligenţă care priveşte şi îmbrăţişează dintr-o dată totalitatea realităţii, şi este conştient de el însuşi ca făcând parte din această vastă totalitate. Niciodată el nu vede particularul separat. Acelaşi individ, care priveşte acum cu aceiaşi ochi, vede o lume diferită: o percepţie lucidă a totalităţii şi a particularului ca parte organică a ansamblului. Partea este în tot şi totul este în parte. Astfel, raporturile părţii cu totalitatea se transformă calitativ.

O simplă şi graţioasă spontaneitate

La nivel mental, percepţia ia naştere din dispoziţia minţii: dacă suntem deprimaţi, percepem obiectul în culori sumbre; în stare de entuziasm sau de bucurie, acelaşi obiect ne apare calitativ diferit. Dispoziţia noastră, starea mentalului, utilizează simţurile şi determină nivelul percepţiei noastre. Spre deosebire de mentalul inferior, Supramentalul nu are toane. Conţinutul Supramentalului este învăluit în tăcere. Este o flacără de luciditate, fără fum, care, odată aprinsă, luminează clar şi, în consecinţă, percepţia lumii se transformă, la fel ca toate reacţiile noastre.mindpower1

Acum există numai spontaneitate: a vieţii, a cunoaşterii, a puterii. În viaţa obişnuită, noi căutăm să cunoaştem ceea ce este bine sau drept şi, când credem că am aflat, încercăm cât de cât să ne materializăm gândul.

Conştiinţa Supramentală nu caută să cunoască, nu caută să ştie ce anume trebuie făcut şi ce nu trebuie făcut; ea este totdeauna perfect tăcută, imobilă şi trăieşte spontan, dar TOTAL, fiecare secundă a timpului. În cazul ei, în fiecare clipă, în liniştea deplină a conştiinţei, cunoaşterea dorită apare firesc precum o picătură de lumină; astfel putem cunoaşte aproape fulgerător ce anume trebuie făcut, ce anume trebuie spus, ce anume trebuie văzut, ce anume trebuie înţeles. Conştiinţa lucidă a totalităţii trezeşte iubirea, compasiunea, tandreţea. În consecinţă, răspunsurile sunt spontane; nu mai există calcul rigid, manipulare sau alte manevre ale ego-ului, ci o simplă şi graţioasă spontaneitate. Astfel, ne transformăm şi odată cu noi se transformă întregul univers în care trăim.

Teama cronică şi neîncetată de care suferă egoul dispare; atunci apar zorii unei vieţi lipsite de teamă, care duce la adevărata înţelegere a realităţii şi la deplina libertate. Astfel, cel care a atins plenar starea de conştiinţă supramentală nu acţionează şi nu trăieşte decât ca şi cum ar fi ghidat şi inspirat de Dumnezeu.


Doneaza
Daca vrei sa (iți) faci o bucurie apasă butonul

cropped-2560x1440-white-solid-color-background1.jpg