Motto: „După aceea, Mi-am luat rămas bun de la ei, explicându-le că de atunci înainte nu Mă mai vor vedea în trup, dar că vor rămâne totuşi, clipă de clipă, în legătură cu Mine în… Mai mult
De obicei, când vorbesc despre viaţa privată şi importanţa ei, sunt primit cu reacţii care variază de la suspiciune („Eu nu am nimic de ascuns, de ce să mă intereseze subiectul?”) la uimire („Dar nu… Mai mult
Dacă biochimia ar fi simplă, dar nu este, n-am avea nevoie decât de oxitocină, a cărei reputaţie în dezvoltarea legăturilor afective este evidentă din denumirile sub care mai este cunoscută: „drogul iubirii”, „substanţa chimică a… Mai mult
Fiecare organism, fiecare om este diferit. Fiecare reacționăm în mod diferit atunci când intrăm în contact cu o substanță. Vaccinurile sunt produse de masă și în masă. Este necesar să știți că atunci când se face un vaccin, se face pentru un anumit gen de organism, iar cei care nu se încadrează în interval ‒ în ceea ce priveşte caracteristicile ce țin de trupul lor – sunt trecuți la „pierderi colaterale”. Asta este realitatea.
Vaccinurile care li se dau copiilor noștri nu au nicio legătură cu vaccinurile care ni s-au administrat nouă acum 20-30-40 de ani. Fostul ministru al Sănătății, Victor Costache, spunea că pe vremuri, înainte de 1989, „mergeam încolonați” să ne vaccinăm și era bine. Da, dar dl. Costache a omis un detaliu extrem de important: acele vaccinuri de dinainte de 1989 erau produse în România, de către români, pentru români. Ce înseamnă asta? Înseamnă că erau vaccinuri adaptate tipului/tipurilor de gene existente în România. Pentru că, genetic vorbind, copilul român nu este identic cu copilul danez, cu copilul francez, englez, rus etc.
Poate nu știați, dar vaccinurile care li se administrează copiilor noștri sunt făcute pentru francezi, americani, nordici etc. Orice medic știe că oamenii au particularitățile lor fizice în funcție de mediul în care trăiesc. Una este rezistența la ger a nordicului și alta a românului din București. Și încă ceva: vaccinurile făcute înainte de 1989 nu țineau cont de profit. Regimul comunist era primul interesat să aibă subiecți sănătoși, care să muncească și să poată arăta superioritatea „sistemului socialist”, așa cum se spunea pe vremea aceea. Azi, vaccinurile sunt produse de privați care sunt interesați în primul și în primul rând de profit. Adică să vândă cât mai mult, cât mai repede. Exemplu: dacă un vaccin produs de X are efecte secundare, de ce nu ai cumpăra și remediul pentru acele efecte secundare produs tot de X? Atunci, efectele adverse se spărgeau direct în capetele producătorului, adică Institutul Cantacuzino.
Dacă cei care au vrut această lege erau bine intenționați, puteau să aloce bani pentru angajarea celor mai buni cercetători la Cantacuzino care să ne facă vaccinuri pentru români.De ce nu fac asta? Simplu: pentru că este vorba doar de profit.
Vaccinarea copiilor, dar și a adulților, ar sta în pixul unui ministru al Sănătății. Serios, acum: aveți încredere în discernământul unei astfel de persoane din România de azi? Conform proiectului de lege avizat de Comisia de Sănătate a Camerei Deputaților, declararea unei epidemii naționale stă în voința Ministrului Sănătății. Și dacă el decide, suntem cu toții vaccinați, fără comentarii. E greu să ne închipuim că așa cum Microsoft, Bechtel, EADS etc. au mituit miniștrii, nu se va găsi o companie din Big Pharma care să „influențeze” un ministru al sănătății? V-ați dori ca un Andrei Caramitru sau alți acoliți de-ai lui să decidă că toți e nevoie să fim vaccinați? Decizia de a vaccina copiii este necesar să aparțină celui care va trage eventualele ponoase ale acestei decizii. Noi suntem cei care stăm cu ei atunci când au febră, când au frisoane sau, Doamne-ferește, mai rău.
Ni se spune că „statul are obligația de a asigura sănătatea cetățenilor” și de-aia ar fi nevoie să fim vaccinați cu toții. Serios? E vorba de același stat care le-a asigurat siguranța Alexandrei Măceșanu și Luizei Melencu? E cumva același stat care rămâne cu mâinile-n sân în timp ce mii de copii sunt victime ale traficului de carne vie și România a devenit o sursă principală de „materie primă” pentru prostituție și pornografie? Acestui stat doriți să-i încredințați decizia de a vă vaccina copiii la grămadă, ca pe vite?
Ni se spune că „cei care se opun vaccinării sunt niște troglodiți manipulați de ruși, oameni fără carte”. Fals! Majoritatea covârșitoare NU se opune vaccinării, ca procedeu medical în sine, ci obligativității ei. Ei sunt oameni pățiți, oameni ai căror copii au suferit efecte adverse grave post-vaccinale, inclusiv moartea celui mic. Majoritatea celor care refuză vaccinarea și/sau obligativitatea sunt oameni din marile orașe, oameni informați, oameni din tot felul de zone sociale. Mulți dintre cei nevaccinați sunt oameni care locuiesc în zone unde nu există medic, nu există servicii medicale minime sau sunt nomazi. Ăștia s-ar vaccina dacă ar avea cine s-o facă sau măcar să-i întrebe de sănătate. Dar în loc să facem asta, vrem să-i injectăm pe cei care beneficiază deja de servicii medicale.
Nu vi se pare ciudat că aceleași persoane, jurnaliști sau nu, care susțin că o persoană este liberă să-și aleagă sexul sau genul (chestiuni date de biologie, obiective), susțin însă că nu avem voie să alegem dacă injectăm în noi și în copiii noștri tot felul de substanțe, pe care nu le-ai pune nici la flori în grădină, darămite în organism? De ce se petrece asta? Pentru că unii dintre ei sunt agenți de influență ai unor companii farmaceutice, iar alții pur și simplu cred în tot ce vine din zona occidentală – pe logica: dacă nu crezi că marile corporații acționează doar cu gândul la pacient, ești vândut rușilor.
Jurnaliștii sunt un caz aparte: în afară de cei care fac parte din categoriile mai sus menționate, este util să mai să știți un aspect. Majoritatea covârșitoare a jurnaliștilor români de azi nu au o viață de familie și deci, nici copii. Pentru mulți dintre ei, distracție înseamnă ieșirea la băut sau drogat la final de săptămână. Din cauza acestui stil de viață profund corupt, simt nevoia să compenseze și să susțină pe cei care vor să „purifice” societatea. Inclusiv de corupție, printre altele.
Pentru că nu au niciun Dumnezeu, ei își închipuie că dacă toți vom rămâne pasivi și vom face ce ne va spune autoritatea în care cred ei – Spitalul și Poliția – ei vor putea în continuare să trăiască dezordonat, fără să sufere vreo consecință pentru acțiunile lor nesăbuite. Știu asta pentru că am fost, ani de zile, printre ei. Nu vorbesc din povești, ci din realitate. Deci,de-acum, când veți citi un articol în care oameni normali sunt insultați în fel și chip – dacopați, vânduți rușilor, fanatici etc. – uitați-vă la numele celui care a scris articolul. Și apoi căutați și vedeți ce descoperiți despre el și dacă aveți ceva în comun. Cel mai probabil că nu.
Un ultim cuvânt despre medici
Nu cred că există vreun medic – chiar și de la țară – care să nu fi fost într-o „informare” despre cutare medicament, făcută pe banii vreunei companii pharma. Dacă o fi vreunul, cinste lui, dar nu cred să fie. Aceste „informări” sau „cursuri” sunt de fapt lobby pentru folosirea unui anume medicament, produs de o anumită companie. Unii medici au și comisioane din vânzări, alții primesc „donații” pe ONG-uri. Acești oameni sunt direct interesați ca vaccinul cutare să se vândă. Poate de aceea în România se petrece următoarea minune: la noi în țară, copiii vaccinați nu fac nici măcar efectele adverse prevăzute în prospectele vaccinurilor.Cum se poate? Păi așa:copiii fac aceste efecte adverse, dar medicii nu le raportează. Astfel, dacă Organizația Mondială a Sănătății raporta în 2016 că 1 din 1000 de copii prezenta reacții adverse după vaccinul BCG, în România, raportul era de 1 la 172.012! Ori suntem noi unici în lume, ori e o mare rețea de corupție, care leagă medicii de Big Pharma și este acoperită de Stat, pentru a vinde cât mai multe vaccinuri.
Mai doriți acum vaccinare obligatorie?
autor-Mihai Șomănescu yogaesoteric.net
Dacă ți-a plăcut acest articol, te rog să îl distribui pe conturile tale. Mulțumesc!
Există două feluri de bucurii: cea resimţită atunci când primești şi cea pe care o simţi atunci când dăruiești. Dar bucuria ce o simte cineva atunci când dăruiește nu se compară cu bucuria pe care o simte atunci când primește. Omul, ca să-şi dea seama dacă sporeşte cu adevărat duhovniceşte, este necesar ca la început să cerceteze dacă se bucură când dăruiește, iar nu când primește. După aceea, dacă lucrează corect duhovniceşte, atunci când face vreun bine, nu îşi mai aduce aminte niciodată de el, dar nu uită niciodată nici cel mai mic bine ce i s-a făcut lui. Nu-şi poate închide ochii din pricina unei prea mici faceri de bine a celorlalţi.
Se poate ca el să-i fi dat cuiva o vie şi să fi uitat. Dar dacă celălalt îi dă un ciorchine de struguri din via pe care el i-a dăruit-o, nu-l mai uită niciodată. Sau poate să fi dat cuiva mai multe icoane sculptate şi să nu îşi mai aducă aminte. Dar dacă acela îi dă o iconiţă plastifiată, el este mişcat de această iconiţă, cu toate că este de mică valoare, şi drept recunoştinţă se gândeşte cum să-l răsplătească. Sau poate să dăruiască chiar şi toată biserica împreună cu terenul ei şi să uite. Altfel spus, călătoria duhovnicească este corectă atunci când cineva uită binefacerile pe care le săvârşeşte şi îşi aduce aminte de cele pe care i le fac ceilalţi. Și când omul ajunge în starea aceasta, atunci este cu adevărat om, om al lui Dumnezeu.
Dar dacă uită mereu faptele bune pe care i le-au făcut alţii şi îşi aduce aminte numai de cele bune pe care el le-a făcut lor, aceasta este lucrare potrivnică celeia pe care o cere Hristos. Iar când gândeşte: „Tu mi-ai dat atâta şi eu ţi-am dat atâta”, acesta este un mod de a gândi negustoresc. Eu caut să dau celui ce are nevoie mai mare. Nu socotesc negustoreşte: „Cutare mi-a dat cărţile acestea, iar eu acum îi datorez atâta. Aşadar e necesar să-i dau ca să mă achit”. Sau: „Dacă celălalt nu mi-a dat, nu-i voi da nici eu nimic”. Căci şi aceasta este o dreptate omenească.Cel ce primește ceva, primeşte bucurie omenească. Însă cel ce dăruiește, primeşte bucurie dumnezeiască. Bucuria dumnezeiască o primim prin a dărui. De pildă, cineva îmi dăruiește o carte. Atunci acela se bucură duhovniceşte, dumnezeieşte, iar eu care am primit cartea mă bucur omeneşte. Dar când şi eu voi dărui cartea, mă voi bucura şi eu dumnezeieşte, iar celălalt care o va primi, se va bucura omeneşte. Când şi acela o va dărui, se va bucura şi el dumnezeieşte, iar cel care o va primi se va bucura omeneşte. Dar dacă şi acesta la rândul său o va dărui altuia, şi el se va bucura dumnezeieşte. Vedeţi cum de un singur lucru mulţi oameni se pot bucura atât omeneşte, cât şi dumnezeieşte?Să vă învăţaţi să vă bucuraţi prin a dărui. Atunci când se bucură cineva prin a dărui, este bine întocmit, este în legătură cu Hristos, are Harul dumnezeiesc. Atunci când cineva dăruiește sau oferă ceva, bucuria pe care o simte are oxigen dumnezeiesc. Atunci când se bucură prin a primi sau prin a se jertfi alţii pentru el, bucuria aceasta are miros urât, asfixiază.
Astfel de oameni care dăruiesc fără să se gândească la ei înşişi ne vor judeca în Ziua cea de Apoi. Ce bucurie simt aceşti oameni! Însă cei mai mulţi oameni se bucură când primesc şi astfel se lipsesc de bucuria dumnezeiască şi de aceea sunt chinuiţi. Hristos este mişcat atunci când îl iubim pe aproapele nostru mai mult decât pe noi înşine şi ne umple de desfătare dumnezeiască. Vezi, El nu S-a limitat la: „să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”, ci S-a jertfit pentru om.
Extras din Trezire duhovnicească – Cuviosul Paisie Aghioritul
Dacă ți-a plăcut acest articol, te rog să îl distribui pe conturile tale. Mulțumesc!
Oricât de absurdă ar fi ideea de a face publicitate unui medicament, publicul este tot mai des asaltat de astfel de reclame. Acestea speculează mai ales frica de durere şi perpetuarea unor obiceiuri nesănătoase, cum ar fi consumul excesiv de alimente. Dacă în România publicitatea la medicamente este mai la început, în SUA ea a atins apogeul. Cea mai mare parte dintre reclamele americane la medicamente înfăţişează personaje fericite şi radiind de sănătate.
Mesajul este de regulă următorul: „da, medicamentele sunt scumpe, dar merită să daţi aceşti bani. Preţul ridicat este o garanţie a calităţii şi ar trebui să vă bucure, întrucât el reflectă uriaşele investiţii pe care companiile farmaceutice le fac în cercetare.” Singura parte reală din aceste mesaje publicitare este că medicamentele sunt într-adevăr foarte scumpe. De aceea ele şi aduc profituri uriaşe companiilor producătoare, obţinute însă cu preţul sănătăţii şi uneori al vieţii „consumatorilor”.
Preţul medicamentelor creşte în ritmuri năucitoare
Cum se vorbeşte mai tot timpul de progresele medicinii, ar fi fost de aşteptat ca sănătatea oamenilor să fie tot mai bună şi serviciile medicale tot mai ieftine. Lucrurile stau exact invers. Oamenii sunt tot mai bolnavi, uneori ajungând în această situaţie tocmai din cauza consumului exagerat de medicamente şi mai ales a efectelor secundare pe care majoritatea dintre acestea le au. În plus, fiind nişte produse care se vând foarte bine, medicamentele sunt tot mai scumpe.
În cartea „Adevărul despre companiile farmaceutice”, medicul Marcia Angell dezvăluie faptul că preţul medicamentelor este primul element care creşte pe facturile de servicii medicale, mai mult decât orice altceva. Dr. Angell arată că pacienţii cheltuiesc din ce în ce mai mulţi bani pe medicamente pentru simplul motiv că medicii, la presiunea reprezentanţilor companiilor farmaceutice, tind să le prescrie acestora din ce în ce mai multe medicamente. Preţurile, mai ales cele ale medicamentelor care se vând cel mai bine, sunt mărite cu regularitate, în unele cazuri chiar de câteva ori pe an. Dr. Angell arată că americanii au cheltuit în anul 2002, 200 de miliarde de dolari pentru medicamentele prescrise. Această sumă este echivalentă cu cea pe care China o alocă reînnoirii platformei energetice şi cu suma estimată de experţi a fi necesară pentru a reconstrui oraşul New Orleans după trecerea uraganului Katrina.
„Noile” medicamente nu sunt tocmai noi
Atât medicilor, cât şi pacienţilor li se spune că preţurile mari se datorează faptului că medicamentele sunt unele noi. Noutatea ca garanţie a eficienţei sau a calităţii nu este însă decât o stratagemă publicitară şi încă una intens folosită în societatea de consum. Pentru a evita plictiseala „consumatorilor” şi a rămâne în atenţia acestora, într-o lume în care schimbarea este cuvântul de ordine, multe companii recurg la acest truc.
Astfel că ele modifică uneori doar ambalajul, scot periodic pe piaţă câte un produs uşor modificat faţă de cele existente sau aplică pur şi simplu eticheta „nou“ pe vechile produse. În plus, mai ales în domeniul medical, noutatea nu are cum să reprezinte o garanţie a eficienţei curative. Din contră, sănătatea este un domeniu în care valoarea unui remediu sau a unui medicament se măsoară prin stabilitatea în timp a efectelor sale şi prin numărul mare de cazuri vindecate de-a lungul vremii. Ar trebui deci să se pună preţ mai ales pe acele remedii a căror eficienţă este dovedită de sute sau chiar mii de ani, cum sunt cele ale aşa zisei medicini alternative.
Companiile farmaceutice însă îşi înşeală clienţii atunci când justifică preţurile exorbitante prin noutatea produselor. Site-ul euractiv.com dezvăluie faptul că „două treimi din medicamentele aprobate de Food&Drug Administration (FDA) din SUA între 1989 şi 2000 erau de fapt identice cu medicamente deja existente sau reprezentau versiuni uşor modificate ale acestora.”
Companiile farmaceutice cheltuiesc mai mulţi bani pentru publicitate decât pentru cercetare
Un alt aspect care explică uriaşele preţuri ale medicamentelor este dezvăluit de un studiu realizat de doi cercetători de la Universitatea din York, SUA şi citat de Science Daily. Acesta arată că industria farmaceutică din SUA cheltuie aproape dublu pe promovare, în comparaţie cu sumele alocate cercetării şi dezvoltării. Cu toate acestea companiile farmaceutice continuă să susţină cu neruşinare că preţurile mari ale medicamentelor se datorează costurilor ridicate cu cercetarea necesară dezvoltării unor medicamente de ultimă generaţie. Astfel, din cei 234,4 miliarde de dolari care au reprezentat profitul anual realizat de companiile farmaceutice din SUA în 2004, acestea au cheltuit 24,4 % pentru publicitate şi doar 13,4% pentru cercetare. „Corporaţiile farmaceutice americane sunt orientate numai spre vânzare, concluzionează studiul, dar pozează într-o industrie orientată spre cercetare şi salvarea de vieţi omeneşti”.
Aceste sume investite în reclamele pentru medicamente nu sunt doar mai mari decât cele alocate cercetării, ci depăşesc uneori chiar bugetele din domenii recunoscute ca apelând masiv la publicitate. AARP Bulletin arată că „gigantul farmaceutic Merck a cheltuit mai mulţi bani pentru reclama la medicamentul Vioxx decât Pepsi Cola şi Budweiser, firme care au o tradiţie în ceea ce priveşte stilul publicitar agresiv. Suma se apropie de cele 169 milioane de dolari cheltuiţi de General Motors pentru promovarea automobilului Saturn, cea mai promovată maşină în SUA.”
Medicamentele de firmă au adeseori adaosuri de 1 000%
Societatea de consum şi sistemul de publicitate pe care ea se bazează au creat o adevărată goană a clienţilor după produse „de firmă”, aşa numitele branduri. Acestea aparţin de regulă unor companii cu o mare puterea financiară care investesc masiv în publicitate şi de aceea au şi vânzări uriaşe. În mintea marii majorităţi a cumpărătorilor brandul este asociat cu ideea de calitate, deşi de cele mai multe ori pot fi cumpărate produse de aceeaşi calitate la preţuri sensibil mai mici, doar pentru că nu aparţin unor firme renumite.
Moda de a cumpăra numele firmei, mai degrabă decât produsul ar putea avea un oarecare sens în ceea ce priveşte achiziţionarea de aparate electrice, automobile sau pantofi. În domeniul sănătăţii ea este însă la fel de absurdă ca şi ideea de a face publicitate la medicamente.
Studiile realizate în domeniul farmaceutic arată că preţurile medicamentelor de firmă sunt mult umflate de companiile farmaceutice, fără ca acest lucru să fie justificat de utilizarea unor ingrediente mai noi, mai scumpe, mai eficiente în combaterea bolii respective sau mai puţin generatoare de efecte secundare. Se ajunge chiar ca unele medicamente să aibă adaosuri de 1000% doar pentru că sunt produse de o firmă de renume. De exemplu, pacienţii plătesc 215 dolari pentru 100 tablete de Claritin pentru că sunt produse de Pfizer, în timp ce costul ingredientului activ necesar pentru a fabrica cele 100 de tablete este de doar 71 de cenţi.
Ziarul New York Times scria despre procesul pe care statul California l-a intentat mai multor companii farmaceutice, acuzându-le că i-au adus un prejudiciu de sute de milioane de dolari prin practicarea de costuri exagerate. Una dintre companiile care a pierdut procesul este Abbott, despre care s-a dovedit că a comercializat un ser fiziologic la preţul de 9,73 de dolari, în timp ce preţul real al acestuia, practicat şi de alte companii de profil, era de doar 95 de cenţi.
Medicamentele uzuale sunt considerate produse care sparg piaţa
În jargonul de marketing produsele care realizează vânzări în valoare de un miliard de dolari într-un an se numesc blockbuster (produse care sparg piaţa). Pe lista de blockbuster ajung relativ puţine produse, şi în principal cele al căror preţ este oricum mare (cum este cazul automobilelor sau al unor aparate). Cine s-ar fi aşteptat ca pe această listă să apară şi anumite medicamente? Şi totuşi în 2001, 29 de medicamente au devenit produse blockbuster în SUA, de două ori mai multe decât în 1999. Însumate, ele au făcut vânzări în valoare de 52 de miliarde de dolari, reprezentând 34% din totalul de vânzări de pe piaţa farmaceutică americană.
money coins pile and young tree on green background in banking concept
Priosec este printre primele în top: el a făcut vânzări de 5 miliarde de dolari în 2000, iar un an mai târziu a ajuns la 6 miliarde. Priosec nu este nici măcar un medicament stringent necesar, nu vindecă vreo boală mortală, ci a fost prezentat publicului drept o „pilulă-minune care le permite oamenilor să mănânce burrito-urile şi curry-urile pe care în mod obişnuit sistemul lor digestiv nu le-ar tolera”. Secretul acestor profituri uriaşe este faptul că Priosec, poreclit nu se ştie din ce motive „Purple Jesus”, creează dependenţă. Lăcomia, ignoranţa şi publicitatea intensă care încurajează astfel de comportamente absurde au făcut din Priosec un blockbuster, care aduce profituri comparabile cu cele obţinute din vânzarea sistemului de operare Windows al Microsoft.
Cei mai mulţi reprezentanţi ai companiilor farmaceutice nu au pregătire medicală şi nici măcar ştiinţifică
Atunci când se întâlnesc cu un reprezentant al unei companii farmaceutice mulţi medici presupun că au de-a face cu un specialist, care îi poate consilia cu privire la cât de bun este acel medicament pentru pacienţii lor, care este structura lui chimică, ce acţiuni terapeutice şi efecte secundare are el. ABC News arată că medicii se înşeală amarnic. Reprezentanţii companiilor farmaceutice sunt în cea mai mare parte dintre cazuri doar nişte buni comercianţi, selectaţi în funcţie de puterea lor de convingere şi formaţi pentru a vinde cât mai mult.
Pentru astfel de persoane puţin contează dacă vând automobile, terenuri, asigurări, ţigări, băuturi sau medicamente, important este să îşi atingă „targetul comercial” (cantitatea de produse pe care compania a stabilit că trebuie să o vândă într-o anumită perioadă de timp şi în funcţie de care este plătit). Sănătatea celor care ajung să consume produsul este ultimul lucru care îi preocupă pe oamenii de vânzări.
Pentru a-şi atinge „targetul” reprezentanţii de vânzări folosesc orice mijloace. Un fost reprezentant al companiei farmaceutice Eli Lilly, Shahram Ahari, a depus mărturie în faţa Congresului american dezvăluind faptul că „firmele farmaceutice angajează chiar foste majorete şi top-modele ca să cineze împreună cu medicii, pentru a-i determina să închidă ochii faţă de efectele secundare ale unor medicamente”. El a mai explicat cum a fost învăţat „să forţeze posibilităţile de cumpărare ale celor mai importanţi clienţi, intrând pe sub pielea acestora, stabilind relaţii de „prietenie”, oferindu-le cadouri personale şi profitând de tensiunea sexuală.”
Medicul poate avea alt interes decât sănătatea pacientului atunci când prescrie o reţetă
În vechime un medic era considerat cu atât mai bun cu cât fiinţele de sănătatea cărora se ocupa se îmbolnăveau mai rar sau chiar deloc. Astăzi, medicii sunt cu atât mai apreciaţi cu cât au mai mulţi bolnavi şi cu cât prescriu mai multe medicamente. Iar companiile farmaceutice au grijă să îşi manifeste aprecierea faţă de medici prin mijloace chiar foarte palpabile. Ele recurg deseori la „stimulente” de diferite tipuri pentru a-i convinge pe medici să prescrie medicamentele pe care le comercializează ele şi nu pe cele ale concurenţei. Astfel că medicii ajung să se transforme treptat în adevăraţi agenţi de vânzări ai companiilor în cauză.
În 2007, ziarul St. Petersburg Times a vorbit despre cadourile pe care reprezentanţii companiilor farmaceutice le fac medicilor pentru a-i stimula să prescrie medicamentele pe care ei le vând. Aceste cadouri ajung de la bonusuri în bani până la forme mai voalate de şpagă cum ar fi: invitaţii la restaurant, plata cheltuielilor de transport şi cazare pentru diferite manifestări medicale, cărţi de specialitate, postere, stilouri, mostre gratuite de medicamente, etc.
Compania AstraZeneca Inc. a fost nevoită să plătească suma de 280 de milioane de dolari în amenzi civile şi 63 de milioane în amenzi penale guvernului federal, după ce s-a descoperit că „i-a mituit pe medicii de la Medicare şi i-a instruit cum să-şi determine pacienţii să cumpere un medicament împotriva cancerului de prostată.”
În alte cazuri, medicii care nu se lasă angrenaţi în aceste jocuri murdare şi au curajul să expună sistemul, sunt pur şi simplu excluşi sau marginalizaţi. Când compania farmaceutică Merck a aflat că unul dintre produsele lor, Vioxx (pentru care se cheltuiseră sume uriaşe pe publicitate) măreşte riscul de atac de cord, a căutat să minimalizeze dovezile în loc să retragă produsul de pe piaţă. Cardiologul clinicii din Cleveland, dr. Eric Topol i-a acuzat în mod public pe cei de la Merck de conduită ştiinţifică necorespunzătoare. Consecinţa acestui fapt a fost că două zile mai târziu dr. Topol a fost eliminat din conducerea clinicii.
Medicii pot alege să facă publice sau să păstreze secrete înregistrările prescripţiilor medicale făcute de-a lungul timpului
Reprezentanţii companiilor farmaceutice au acces la bazele de date care conţin prescripţiile făcute de un medic de-a lungul timpului. Pot stabili astfel un profil al preferinţelor medicului în cauză şi apoi utiliza aceste informaţii pentru a-şi construi strategia de abordare a acestuia. Înţelegând obiceiurile unui medic în ceea ce priveşte recomandările medicamentoase, reprezentantul companiei farmaceutice îl va putea mult mai uşor convinge să prescrie un anumit medicament. Totuşi, New York Times afirmă că nu toţi medicii cad în această capcană. În 2006, Asociaţia Medicală Americană a hotărât să ofere acestora posibilitatea de a-şi păstra înregistrările în afara privirilor reprezentanţilor companiilor farmaceutice, pentru a putea prescrie reţetele în mod imparţial.
Industria farmaceutică, printre cele mai profitabile din lume
Când sunt nevoiţi să accepte preţuri majorate la benzină, americanii pun imediat la îndoială profiturile record şi salariile înfloritoare ale celor aflaţi la conducerea companiilor petroliere. La fel ar trebui să procedeze şi în cazul industriei farmaceutice, care are un impact mult mai mare şi mai direct asupra sănătăţii lor. Ar putea afla spre exemplu că Ernesto Bertarelli, directorul executiv al gigantului farmaceutic Serono se află pe un loc fruntaş în topul Forbes al celor mai bogaţi oameni din lume, cu o avere de 8,4 miliarde de dolari.
Revista Fortune a desemnat compania farmaceutică Pfizer pe locul cinci în rândul celor mai profitabile firme din SUA. Corporaţia Watch a arătat publicului larg cât de mare este de fapt averea principalelor companii farmaceutice. Raportul său publicat în săptămânalul The Guardian dezvăluie faptul că „valoarea combinată a profiturilor celor mai mari cinci companii farmaceutice din lume este de două ori mai mare decât venitul naţional brut cumulat al tuturor ţărilor subdezvoltate din Africa”.
Unele companii farmaceutice profită de situaţia ţărilor subdezvoltate pentru a realiza experimente medicale
Wired.com semnalează că ţările sărace din Asia şi Africa devin un loc din ce în ce mai căutat de companiile farmaceutice pentru realizarea de experimente şi testarea unor noi medicamente. „Din ce în ce mai multe companii farmaceutice”, arată expertul Sean Philpott, redactor şef la Jurnalul american de bio-etică (The American Journal of Bioethics), „fac experimente în ţările în curs de dezvoltare. Aici supravegherea guvernamentală este mult mai puţin severă, iar cercetările pot fi realizate cu costuri minime. Asemenea practici ridică o mare problemă etică, continuă el. Cei care sunt pe post de cobai pentru aceste experimente sunt de regulă persoane fără educaţie, care împinse de sărăcie ajung să-şi pună sănătatea sau chiar viaţa în pericol pentru sume de câte o sută dolari.”
de Mihai Vasilescu sursa-yogaesoteric.net
Dacă ți-a plăcut acest articol, te rog să îl distribui pe conturile tale. Mulțumesc!
Monitorizarea de tip totalitarist cu folosirea unor sisteme terifiante de supraveghere va putea fi invocată pentru controlul populației și după stingerea epidemiei, avertizează filosoful Yuval Noah Harari.
„Criza generată de pandemia coronavirusului are efecte pe plan mondial, iar deciziile guvernelor probabil vor configura mulţi ani lumea, inclusiv sistemele economice, politice şi culturale”, afirmă filosoful şi istoricul israelian Yuval Noah Harari, autor al celebrelor volume Sapiens şi Homo Deus, într-un editorial de excepţie publicat în Financial Times.
„Omenirea se confruntă cu o criză globală, poate cea mai mare criză a generaţiei noastre. Deciziile pe care le iau oamenii şi guvernele în următoarele câteva săptămâni probabil vor configura lumea mulţi ani. Vor configura nu doar sistemele medicale, ci şi economia, politica şi cultura. Este necesar să acţionăm rapid şi decisiv. Dar este foarte important să luăm în considerare şi efectele pe termen lung ale acţiunilor noastre. Când alegem dintre mai multe variante alternative, este bine să ne întrebăm nu doar cum depăşim ameninţarea imediată, ci şi ce fel de lume vom moşteni după trecerea furtunii. Da, furtuna va trece, omenirea va supravieţui, cei mai mulţi dintre noi vom fi în viaţă, dar vom locui într-o lume diferită”, afirmă Yuval Noah Harari în editorialul „Lumea după coronavirus”.
Fotografie de cottonbro pe Pexels.com
„Multe dintre măsurile de urgenţă aplicate pe termen scurt vor deveni accesorii ale vieţii. Aceasta este natura urgenţelor, de a accelera procesele istorice. Decizii care în mod normal ar necesita ani de deliberări sunt adoptate în câteva ore. Sunt forţate spre utilizare tehnologii imature şi chiar periculoase, deoarece riscul de a nu face nimic este mai mare”, adaugă autorul, notând că ţări întregi sunt folosite în experimente sociale la scară largă.
Experimente sociale la scară mondială
„Ce se petrece când toată lumea lucrează de acasă şi comunică doar de la distanţă? Ce se petrece când şcoli ori universităţi îşi desfăşoară activităţile online? În vremuri normale, guvernele, companiile şi consiliile educaţionale nu ar accepta niciodată astfel de experimente. Dar acestea nu sunt vremuri normale”, subliniază Yuval Noah Harari. În această perioadă de criză, avem de făcut două alegeri majore. Prima este între monitorizarea de tip totalitarist şi responsabilizarea civică. A doua este între izolarea naţionalistă şi solidaritatea globală.
Fotografie de Edward Jenner pe Pexels.com
„Pentru a stopa pandemia, populaţii întregi este necesar să se conformeze anumitor reguli. Există două modalităţi de a obţine aceasta. O metodă este monitorizarea oamenilor de către guvern şi pedepsirea celor care încalcă regulile. În prezent, pentru prima dată în istoria omenirii, tehnologia permite monitorizarea permanentă a tuturor. În urmă cu 50 de ani, KGB nu putea urmări permanent 240 de milioane de cetăţeni sovietici, nici nu putea procesa informaţiile”, subliniază Yuval Noah Harriri.
Sisteme de supraveghere destinate combaterii terorismului sunt folosite acum pentru depistarea pacienţilor care au coronavirus
„În lupta cu epidemia de coronavirus, numeroase guverne au mobilizat deja noi instrumente de supraveghere. Cel mai notabil caz este al Chinei. Prin monitorizarea atentă a smartphone-urilor, prin folosirea a sute de milioane de camere de luat vederi pentru recunoaşterea facială şi prin obligarea oamenilor să îşi verifice şi să raporteze temperatura corporală şi starea medicală, autorităţile chineze nu doar că pot să identifice rapid persoanele care au coronavirus, ci şi să le urmărească deplasările şi să identifice cu cine au intrat în contact.
Diverse aplicaţii mobile avertizează cetăţenii despre apropierea de persoane infectate. Aceste tipuri de tehnologii nu se limitează doar la estul Asiei. Premierul Israelului, Benjamin Netanyahu, a autorizat recent Agenţia israeliană de Securitate să utilizeze sisteme de supraveghere destinate în general combaterii terorismului pentru depistarea pacienţilor care au coronavirus. Când subcomisiile parlamentare au refuzat autorizarea măsurii, Netanyahu a aplicat-o printr-o ordonanţă de urgenţă”, observă editorialistul, atrăgând atenţia că astfel de situaţii generează probleme de „legitimitate legate de noile sisteme terifiante de supraveghere”.
„Chiar şi atunci când infecţiile cu noul coronavirus vor fi reduse la zero, unele guverne care vor să colecteze date ar putea argumenta că este necesar să menţină sistemele de monitorizare biometrică, deoarece se tem de al doilea val de coronavirus sau pentru că există o nouă tulpină de Ebola în centrul Africii sau pentru orice altceva, înţelegeţi ideea.
Fotografie de Oleg Magni pe Pexels.com
În ultimii ani, a avut loc o luptă majoră privind sfera privată. Criza coronavirusului ar putea fi vârful acestei lupte, deoarece atunci când oamenii au de ales între sfera privată şi sănătate, aleg de obicei sănătatea”, subliniază autorul. Însă aceste variante alternative sunt „false”.
Singura şansă pentru a nu folosi măsuri totalitariste este responsabilizarea cetăţenilor. „Putem şi este necesar să ne bucurăm atât de drepturile asociate sferei private, cât şi de sănătate. Putem opta să ne protejăm sănătatea şi să oprim pandemia de coronavirus nu prin instituirea de sisteme de supraveghere specifice regimurilor totalitare, ci prin responsabilizarea cetăţenilor. În ultimele săptămâni, unele dintre cele mai eficiente metode de limitare a epidemiei au fost aplicate de Coreea de Sud, Taiwan şi Singapore, care, deşi au utilizat şi unele aplicaţii de localizare, s-au axat mai mult pe testarea extinsă, pe raportarea onestă şi pe cooperarea voluntară a unui public informat”, explică editorialistul.
SUA nu îşi mai asumă statutul de lider global
„A doua alegere importantă pe care o avem de făcut este între izolarea naţionalistă şi solidaritatea la nivel mondial. Atât pandemia în sine, cât şi criza economică asociată sunt probleme mondiale. Pot fi soluţionate eficient doar prin cooperarea la nivel global. (…) Naţiunile ar fi necesar să fie dispuse să facă schimb de informaţii, să ceară cu modestie consiliere, ar fi de dorit să aibă încredere în datele primite şi în recomandări. De asemenea, este necesar un efort global de producere şi distribuire a echipamentelor medicale, în principal kituri de testare şi aparate de respiraţie. (…)
Fotografie de u041fu0430u0432u0435u043b u0421u043eu0440u043eu043au0438u043d pe Pexels.com
În perioadele precedente de crize globale, precum criza financiară din 2008 şi epidemia de Ebola din 2014, Statele Unite și-au asumat rolul de lider global. Dar actuala Administraţie a SUA a abdicat din rolul de lider. A transmis foarte clar că îi pasă mai mult de măreţia Americii, decât de viitorul umanităţii. Această Administraţie şi-a abandonat chiar şi cei mai apropiaţi aliaţi. Când a interzis călătoriile din Uniunea Europeană, nu s-a obosit să transmită o notificare prealabilă UE, nu mai spun să se fi consultat cu UE despre această măsură drastică. A scandalizat Germania prin presupusa ofertă de un miliard de dolari adresată unei companii farmaceutice germane pentru a cumpăra monopolul asupra unui vaccin anti-Covid-19”, notează autorul.
Fotografie de Anna Shvets pe Pexels.com
„Este necesar ca omenirea să facă o alegere. Vom continua să mergem pe drumul lipsei de unitate sau vom adopta parcursul solidarităţii globale? Dacă alegem lipsa de unitate, aceasta nu doar că va prelungi criza, ci probabil vor apărea catastrofe mai grave în viitor. Dacă alegem solidaritatea globală, va fi o victorie nu doar împotriva coronavirusului, ci şi împotriva viitoarelor epidemii şi crize cu care omenirea s-ar putea confrunta în secolul 21”, concluzionează Yuval Noah Harari.
sursa-www.yogaesoteric.net
Dacă ți-a plăcut acest articol, te rog să îl distribui pe conturile tale. Mulțumesc!
În această perioadă de izolare socială experimentăm tot felul de stări emoționale noi, nemaiîntâlnite până acum. Cum reușim să gestionăm aceste emoții? Cum ne putem păstra optimismul și starea de bine? Iată 10 recomandări din partea unui psiholog, membru al comunității VVV, care ne este alături și în această perioadă.Sper că citești acest articol din confortul casei tale. Îmi doresc ca cele scrise de mine să te ajute să treci mai ușor peste perioada aceasta de izolare, care este nouă pentru noi toți. Și, ca orice lucru nou, ne sperie. De aceea, vin în întâmpinarea ta cu câteva recomandări.
O să îți vorbesc despre emoțiile din spatele confortului de acasă, emoții care ar trebui să fie pozitive, atunci când vorbim despre casă, cămin, familie. Însă nu e chiar așa. Știm cu toții că trăim vremuri nemaiîntâlnite și fiecare dintre noi se adaptează interdicțiilor și situațiilor particulare în felul în care poate. Mulți oameni au fost nevoiți să lucreze de acasă, unii au suferit pierderi salariale, alții au închis firme și au dat oameni în șomaj tehnic, copiii învață de acasă, și lista poate continua. Pentru că e greu pentru toată lumea să înțeleagă ce se întâmplă acum, de ce nu e ușor să stai în casă. De ce gândurile ne zboară către cele mai sumbre scenarii? Ce se întâmplă cu emoțiile noastre și de ce ajung să ne controleze?
În acest tablou general al izolării sociale – adoptată ca măsură de prevenție a răspândirii unui virus ce poate avea implicații letale asupra unora dintre noi – ne întrebăm ce putem face ca să ne fie mai ușor din punct de vedere psihic. Ce putem face pentru a ne ajuta starea emoțională ce trece zilnic prin tot spectrul emoțiilor umane, de la îngrijorare la panică sau de la nemulțumire la furie? Iată câteva recomandări, te rog să iei din ele ceea ce se potrivește pentru tine.
1. Păstrează o rutină zilnică
Rutina este importantă, iar dacă nu ai deja una, e momentul potrivit să începi o rutină zilnică în care să incluzi activități ce îți fac bine. Începe cu aerisirea camerei, strânsul patului, îmbrăcarea în haine de casă, nu pijamale. Sunt studii care au demonstrat că păstrarea unei rutine zilnice a activităților ne da o stare de bine, creierul nostru are nevoie de siguranță, iar siguranța vine din lucruri pe care le facem repetitiv.
2. Limitează accesul la știri
Nu te îndepărta de tot de indicațiile pe care le primim prin intermediul mass-media. Poți încerca să te uiți o dată pe zi, timp de câteva minute, pentru a vedea ce recomandări noi sunt pentru tine și familia ta. La fel îți recomand să faci și cu mesajele din mediul online. Dacă eșți părinte, această sarcină devine obligatorie pentru a expune cât mai puțin copiii la știri negative. Bombardând creierul cu informații negative, te vei expune constant fricii, emoție care destabilizează și conduce către acțiuni iraționale. Schimbă canalul de știri cu unul cu muzică.
3. Atenție la gânduri!
Notează într-un jurnal (sau în telefon) gândurile de îngrijorare care îți vin în minte, dar nu vrei să le spui cu voce tare, pentru că vrei să îi protejezi pe cei dragi. Gândurile noastre pot crea o realitate aparte, iar dacă observi că gândurile tale merg către un scenariu negativ, sporind sentimentul de teamă, acțiunile tale vor fi conform cu această realitate internă. Doar eliberându-te de aceste gânduri, scoțându-le din minte, vei putea să le analizezi și să vezi că nu au o fundație reală. Dacă simți că nu poți face asta singur, apelează la un specialist, terapia este una din activitățile pe care le poți face pentru a depăși o perioada de criză.
4. Fă mișcare
Fă câteva minute de mișcare fizică, chiar dacă nu eșți un sportiv de performanță sau nu obișnuieșți să mergi la sala. În această perioada, mișcarea, exercițiile fizice sunt obligatorii, indiferent de mărimea spațiului pe care îl ai. Dacă ești părinte, poți face din asta o activitate amuzantă împreună cu copiii, fie că e dans, sport, yoga, etc. Legătura dintre sport și starea de bine este recunoscută, corpul eliberează endorfine – acești hormoni ai stării de bine.
5. Fii optimist
Caută să vezi jumătatea plină a paharului, deoarece gândurile pozitive ajută la menținerea sănătății, a unui sistem imunitar puternic, și la îndepărtarea anxietății și a depresiei.
6. Ventilează emoțiile
Știm că emoțiile sunt răspuns la stimuli din exterior, adică pot simți teamă pentru că am auzit că s-au îmbolnăvit mai mulți oameni și mă tem că mi se va întâmplă și mie. Gândul acesta crește în tine frica. Însă nu uita că fiecare om e unic, iar faptul că cineva a întâmpinat o problemă nu este o garanție că se va întâmpla și ție. Combate gândurile negative și nu le da voie să îți creeze panică.
7. Fă un lucru bun pentru cineva
Voluntariatul, faptele bune sunt un factor important prin care oamenii simt starea de fericire. Chiar dacă e greu în perioada asta, nu uita să faci ceva bun pentru cineva, fie că este un prieten căruia i-ar prinde bine un telefon și o încurajare de la tine, fie că e vorba de un vecin care ar aprecia să duci și pungă lui de gunoi.
8. Unde este recunoștință nu este frică
Practică recunoștința ca un obicei zilnic și observă cum ți se transformă starea. În corp se eliberează serotonină, starea ta se schimbă în bine. Poți să cauți zilnic 3 motive pentru care ești recunoscător și să le exprimi cu voce tare. Poate fi orice lucru din viața ta, de la pâinea de pe masă, acoperișul de deasupra capului sau prietenul din copilărie, până la lucrurile pe care le luăm de la sine, precum libertatea, familia, sănătatea. Dacă ești părinte, învață-i pe copii să facă acest lucru și vei crește adulți empatici, care vor ști să aprecieze viața și vor fi mai fericiți.
9. Alege izolare fizică, dar conectare emoțională
Nu renunța la oameni, chiar dacă nu poți fi fizic lângă ei. Acum, mai mult decât înainte, avem nevoie să știm că suntem aproape unul de altul din punct de vedere emoțional. Sprijinul prietenilor, suportul emoțional al familiei, al celor dragi, este mai important decât până acum, ne ajută să trecem mai ușor de această perioadă, când nu îi putem îmbrățișa, atinge. Nu uita să le dai un telefon, să fii în contact cu ei și să faceți din asta un motiv de bucurie.
10. Fă-ți planuri de viitor
Fie că e vorba de vacanța viitoare sau petrecerea de Revelion, planificarea unor activități plăcute readuce încrederea, speranța că lucrurile vor reveni la normal. Atunci când stabilim obiective, facem planuri de viitor, corpul eliberează dopamină, un alt hormon al stării de bine.
Dincolo de sfaturile practice pe care ți le-am scris mai sus, îți recomand să fii indulgent cu tine, să ai înțelegere față de ceea ce faci, gândești, simți în această perioadă, deoarece noutatea ei aduce și noutate în reacțiile noastre. Este o perioadă nouă și încărcată emoțional cu teamă, însă provocarea constă în felul în care ne raportăm la această teamă, ce acțiuni vom face pentru a ne fi mai bine. Ceea ce vom face acum, zilnic, ne va menține o stare psihică de echilibru sau ne va accentua teama. Rezultatele acestor acțiuni zilnice le vom vedea pe termen lung și e nevoie să apelăm acum la resursele noastre interne pentru a fi sprijin pentru noi și pentru alții în această perioadă. Dacă ai nevoie de mine, tu sau cineva apropiat ție, mă găsești aici.
Articol scris de Florina Haritonov – sursa-viataverdeviu.ro
Dacă ți-a plăcut acest articol, te rog să îl distribui pe conturile tale. Mulțumesc!
Cum se poate? Păi așa:copiii fac aceste efecte adverse, dar medicii nu le raportează. Astfel, dacă Organizația Mondială a Sănătății raporta în 2016 că 1 din 1000 de copii prezenta reacții adverse după vaccinul BCG, în România, raportul era de 1 la 172.012! Ori suntem noi unici în lume, ori e o mare rețea de corupție, care leagă medicii de Big Pharma și este acoperită de Stat, pentru a vinde cât mai multe vaccinuri. 
Cel ce primește ceva, primeşte bucurie omenească. Însă cel ce dăruiește, primeşte bucurie dumnezeiască. Bucuria dumnezeiască o primim prin a dărui. De pildă, cineva îmi dăruiește o carte. Atunci acela se bucură duhovniceşte, dumnezeieşte, iar eu care am primit cartea mă bucur omeneşte. Dar când şi eu voi dărui cartea, mă voi bucura şi eu dumnezeieşte, iar celălalt care o va primi, se va bucura omeneşte. Când şi acela o va dărui, se va bucura şi el dumnezeieşte, iar cel care o va primi se va bucura omeneşte. Dar dacă şi acesta la rândul său o va dărui altuia, şi el se va bucura dumnezeieşte. Vedeţi cum de un singur lucru mulţi oameni se pot bucura atât omeneşte, cât şi dumnezeieşte?
Să vă învăţaţi să vă bucuraţi prin a dărui. Atunci când se bucură cineva prin a dărui, este bine întocmit, este în legătură cu Hristos, are Harul dumnezeiesc. Atunci când cineva dăruiește sau oferă ceva, bucuria pe care o simte are oxigen dumnezeiesc. Atunci când se bucură prin a primi sau prin a se jertfi alţii pentru el, bucuria aceasta are miros urât, asfixiază.
Atât medicilor, cât şi pacienţilor li se spune că preţurile mari se datorează faptului că medicamentele sunt unele noi. Noutatea ca garanţie a eficienţei sau a calităţii nu este însă decât o stratagemă publicitară şi încă una intens folosită în societatea de consum. Pentru a evita plictiseala „consumatorilor” şi a rămâne în atenţia acestora, într-o lume în care schimbarea este cuvântul de ordine, multe companii recurg la acest truc.
Aceste sume investite în reclamele pentru medicamente nu sunt doar mai mari decât cele alocate cercetării, ci depăşesc uneori chiar bugetele din domenii recunoscute ca apelând masiv la publicitate. AARP Bulletin arată că „gigantul farmaceutic Merck a cheltuit mai mulţi bani pentru reclama la medicamentul Vioxx decât Pepsi Cola şi Budweiser, firme care au o tradiţie în ceea ce priveşte stilul publicitar agresiv. Suma se apropie de cele 169 milioane de dolari cheltuiţi de General Motors pentru promovarea automobilului Saturn, cea mai promovată maşină în SUA.”
Ziarul New York Times scria despre procesul pe care statul California l-a intentat mai multor companii farmaceutice, acuzându-le că i-au adus un prejudiciu de sute de milioane de dolari prin practicarea de costuri exagerate. Una dintre companiile care a pierdut procesul este Abbott, despre care s-a dovedit că a comercializat un ser fiziologic la preţul de 9,73 de dolari, în timp ce preţul real al acestuia, practicat şi de alte companii de profil, era de doar 95 de cenţi.
Atunci când se întâlnesc cu un reprezentant al unei companii farmaceutice mulţi medici presupun că au de-a face cu un specialist, care îi poate consilia cu privire la cât de bun este acel medicament pentru pacienţii lor, care este structura lui chimică, ce acţiuni terapeutice şi efecte secundare are el. ABC News arată că medicii se înşeală amarnic. Reprezentanţii companiilor farmaceutice sunt în cea mai mare parte dintre cazuri doar nişte buni comercianţi, selectaţi în funcţie de puterea lor de convingere şi formaţi pentru a vinde cât mai mult.
În 2007, ziarul St. Petersburg Times a vorbit despre cadourile pe care reprezentanţii companiilor farmaceutice le fac medicilor pentru a-i stimula să prescrie medicamentele pe care ei le vând. Aceste cadouri ajung de la bonusuri în bani până la forme mai voalate de şpagă cum ar fi: invitaţii la restaurant, plata cheltuielilor de transport şi cazare pentru diferite manifestări medicale, cărţi de specialitate, postere, stilouri, mostre gratuite de medicamente, etc.
Când sunt nevoiţi să accepte preţuri majorate la benzină, americanii pun imediat la îndoială profiturile record şi salariile înfloritoare ale celor aflaţi la conducerea companiilor petroliere. La fel ar trebui să procedeze şi în cazul industriei farmaceutice, care are un impact mult mai mare şi mai direct asupra sănătăţii lor. Ar putea afla spre exemplu că Ernesto Bertarelli, directorul executiv al gigantului farmaceutic Serono se află pe un loc fruntaş în topul Forbes al celor mai bogaţi oameni din lume, cu o avere de 8,4 miliarde de dolari.
ASTRODEVA 