Momentul prezent şi călătoria vieţii


Atunci când porneşti într-o călătorie, e foarte bine să te uiţi la o hartă rutieră. Aceasta este o invenţie intelectuală, care te ajută să capeţi o idee generală despre modul în care trebuie să procedezi. Dar ea nu este şi nu poate fi niciodată o adevărată descriere a drumului. Nimeni nu-ţi poate spune cum va arăta acel drum. Numai experienţa ta poate face acest lucru.

Doneaza
Daca vrei sa (iți) faci o bucurie apasă butonul

În orice situaţie apare un moment în care iau sfârşit pregătirile şi începe   experienţa. Faptul că ştii că te-ai pregătit bine, îţi poate da convingerea că totul va fi în regulă, dar reuşita apare numai atunci când te bizui pe tine însuţi. Convingerea este un lucrul important, la care trebuie să renunţi în cadrul experienţei. În felul acesta, faci un salt uriaş înspre credinţă.

Cu timpul, toată lumea trebuie să pună harta jos şi să fie prezentă în cadrul experienţei. Pe parcursul călătoriei apar întâmplări neaşteptate, abateri din drum, schimbare de vreme. A conduce o maşină este cu totul altceva decât a te uita pe o hartă.

Cel mai bun lucru pe care această gândire liniară şi secvenţială ţi-l poate da este o hartă a experienţei tale potenţiale. Dar ea nu te poate conduce pe parcursul acestei experienţe. Atunci când te afli în mijlocul experienţei, există semne care te ajută. Indicatorul de ocolire îţi spune că trebuie să schimbi direcţia. Indicatoarele de pe autostradă îţi spun cum s-o iei pe banda care trebuie, sau când să faci la stânga. Există indicatoare care-ţi arată unde se află locuri în care poţi să mănânci, să dormi sau să găseşti benzină. Dacă nu citeşti aceste indicatoare, nu poţi avea o experienţă reuşită. Indicatoarele vin din interfaţa dintre realitatea exterioară şi cea interioară. Ele sunt create prin conexiunea noastră intuitivă cu viaţa.

red stop sign
Fotografie de Pixabay pe Pexels.com

Indicatoarele ne apar numai în momentul prezent. Nu găseşti unul care să-ţi spună „Mâine sau, cândva, luna viitoare, mergi drept înainte”. Indicatorul îţi spune să mergi drept înainte acum, sau foarte curând. El îţi arată cum să procedezi, aici şi acum. Indicatoarele sunt extrem de folositoare şi importante. Din nefericire, ele sunt aproape complet nebăgate în seamă de către emisfera stângă a creierului – mintea liniară.

Atunci când porneşti într-o călătorie, o hartă îţi poate fi de mare ajutor. Informaţia emisferei stângi a creierului te poate ajuta să te pregăteşti. Dar, o dată pornit, indicatoarele sunt absolut necesare. Dai tu oare atenţie indicatoarelor ce apar în viaţa ta, sau încerci să-ţi organizezi viaţa, folosind numai harta?

Fiecare dintre voi are acces la îndrumarea aflată la un nivel emoţional profund. Dacă „vei fi împreună” cu experienţa ta, vei simţi indicatoarele care apar. Ele îţi pot spune simplu că „asta e în regulă” sau “nu e bine ce faci” – iar aceasta este, adesea, singura informaţie de care ai nevoie. Pentru a primi îndrumare nu e nevoie să ai viziunea unui sfânt. Îndrumarea este marele tău aliat în viaţă. Atunci când te bazezi pe ea, poţi să mergi înainte cu un minim de planificare. Dar atunci când o ignori, oricât ai planifica, tot nu ajungi acasă.Thinking.44121810

Atunci când ştii unde vrei să mergi, te poţi baza pe îndrumarea din tine care te ajută să ajungi acolo. A încerca să-ţi dai seama pe plan intelectual „cum să ajungi acolo” este un exerciţiu inutil. Pur şi simplu, nu poţi să ştii dinainte. Dar, atunci când te vei afla în decursul experienţei, indicatoarele vor apare şi vei şti încotro să o apuci.

Cu cât ai mai mare încredere în îndrumările din tine, cu atât viaţa îţi devine mai spontană. Planurile sunt întotdeauna tentative care permit provocări şi daruri neanticipate. Dar aceasta nu înseamnă că nu eşti pe deplin implicat. În realitate, poţi să iei hotărâri plecând dintr-un loc mult mai profund. Iar când te implici total, o faci fără nici un fel de sacrificiu.

Schimbarea direcţiei

Adesea, pe parcursul vieţii, trebuie revizuit modul de implicare. Faci un plan pentru viitor, iar acesta nu se materializează. Oricât de tare te străduieşti să-l urmezi, el nu se împlineşte. Acesta e un indiciu că trebuie să te repliezi, să renunţi la ceea ce te aşteptai în funcţie de trecut şi să te deschizi spre ceea ce vrea să se întâmple în acest moment.

Renegocierea implicărilor nu este un semn de slăbiciune sau de inconsecvenţă, decât dacă se întâmplă în permanenţă. Atunci când ceva pare că nu iese aşa cum vrei, cel mai bun lucru de făcut este să spui adevărul celorlalţi oameni implicaţi. Cel mai adesea vei descoperi că ceilalţi au propriile lor rezerve în privinţa acelui plan. Prin urmare, revizuirea lui se face în interesul tuturor părţilor.

man sitting on blue mini cooper
Fotografie de antas singh pe Pexels.com

Uneori, e posibil să ceri o schimbare care nu va fi acceptată de către ceilalţi. Atunci, va trebui să te adaptezi lor şi să decizi dacă această schimbare este cu adevărat importantă pentru tine. Este oare realizarea planului cu adevărat importantă pentru cealaltă persoană? Poţi tu să faci ce ţi-ai propus – şi să-ţi păstrezi totuşi demnitatea? De obicei, dacă intenţia ta este să te respecţi pe tine însuţi şi pe ceilalţi, se poate găsi o soluţie reciproc acceptabilă. Menţinerea în permanenţă a ideii că binele tău cel mai mare nu intră în conflict cu binele cel mai mare al altora, facilitează descoperirea soluţiilor care îi respectă pe toţi în mod egal.

Abuzurile şi trădarea apar atunci când ţii cu dinţii de un plan sau, din cauza fricii, încalci înţelegeri. Dacă îţi asumi o obligaţie şi nu te simţi bine respectând-o, trebuie să comunici acest lucru persoanelor implicate. Important în acest caz nu este dacă se ţine o promisiune, ci dacă este comunicată modificarea ce s-a petrecut în inima ta, sau în hotărârea pe care ai luat-o. Întotdeauna îi respecţi cel mai bine pe ceilalţi, spunându-le adevărul despre propria ta experienţă.

Trădarea apare din cauza reacţiei celorlalţi. Se creează frică, iar aceasta nu este recunoscută şi nici comunicată. Comportamentul bazat pe frică, ce apare ca rezultat, este un atac împotriva altora. Alternativa e o comunicare cinstită. Când spui altuia „simt că mi-e frică şi nu sunt sigur că-mi pot ţine promisiunea”, ai respectat atât pe cealaltă persoană, cât şi pe tine însuţi. Dar dacă nu spui nimic şi te retragi din cauza fricii, sau acţionezi într-un mod ostil, pur şi simplu adânceşti frica pe care o trăieşti (şi pe care, probabil, o trăieşte şi cealaltă persoană).frica_10442000

Problema implicării reprezintă una dintre cele mai grave probleme cu care se confruntă fiinţele umane. Frica de a fi controlat, abandonat şi trădat se manifestă pretutindeni. Cei care pretind dragoste de la alţii sau cedează în faţa acelor pretenţii sunt, în cele din urmă, abandonaţi sau trădaţi. Acest lucru se întâmplă, deoarece ei se trădează pe ei înşişi. A spune DA sau NU unei alte persoane, reprezintă o comunicare clară. Dar a spune „nu”, atunci când vrei să spui da şi a spune „da”, atunci când vrei să spui nu, creează condiţii pentru abuzuri.

A înţelege că ai spus „da” – şi a şti că acum nu te simţi în largul tău în această privinţă – este primul pas înspre a te respecta pe tine însuţi. A-i spune partenerului tău – este al doilea pas. În cele din urmă, nimeni nu trebuie să ţină o altă persoană legată de o promisiune pe care a facut-o în trecut şi în privinţa căreia nu se mai simte în largul ei în prezent. Dacă nu poţi să dezlegi o altă persoană de trecut, cum te poţi dezlega pe tine însuţi?

Ceea ce contează nu este faptul că sunteţi împreună sau despărţiţi, ci dacă faceţi acest lucru într-un mod plin de corectitudine şi de respect mutual. Aceasta este cheia.

fragment din Liniștea inimii de Paul Ferrini


cropped-2560x1440-white-solid-color-background1.jpg
click aici

7 semne distincte ale maturității emoționale


Când vorbim despre inteligența emoțională și păstrarea echilibrului emoțional este firesc să ne referim la rezultatul acestor două procese: maturitatea emoțională. Maturitatea emoțională este una dintre cheile principale pe care le dobândim pe parcursul vieții, care influențează cine suntem noi înșine și relațiile cu cei din jur.inteligenta-emotionala
Recunoașterea emoțiilor și echilibrarea lor sunt cele două aspecte principale ale gestionării efective a emoțiilor. A ști să facem aceasta este important deoarece, în fond, suntem ființe emoționale. Maturitatea emoțională, asemeni altor tipuri de maturitate, se dezvoltă în timp, dar cu toate acestea nu are nimic de-a face cu vârsta. Trecerea timpului și experiențele vieții ne definesc ceea ce suntem și ceea ce simțim. Înțelegerea a ceea ce însemnă maturitate emoțională reprezintă un pas important în dobândirea ei:

1. Să ne permitem să fim vulnerabili

Adesea, ca o măsură de apărare, construim ziduri în jurul sentimentelor noaste pentru ca oamenii să nu le observe. Recurgem la asemenea camuflări emoționale, de exemplu, pentru a ne proteja după o despărțire. Sau pentru a nu ne da voie să sperăm într-o situație, de teama de a nu fi dezamăgiți.

Atunci când atingem un nivel înalt de maturitate emoțională, aceste ziduri pe care le-am construit de-a lungul timpului, pentru a ne ascunde în spatele lor, se năruiesc. Nu ne va mai fi teamă să iubim, întrucât știm că suntem capabili să depășim situația în cazul unei eventuale despărțiri. Ne putem permite să fim plini de speranță, de optimism, chiar și cu riscul unei posibile dezamăgiri, deoarece știm că viața merge mai departe.

2. Compasiunea

Compasiunea față de cei din jur presupune în primul rând să nu îi judecăm. A avea compasiune presupune să putem lăsa deoparte convingerile și prejudecățile personale și să urmărim să empatizăm cu cei din jurul nostru și să-i ajutăm.Compasiune (Adina Amironesei)

3. Separarea între sentimente și reacție

Unul dintre cele mai importante aspecte ale maturității emoționale este capacitatea de a ne conștientiza emoțiile înainte de a sări să reacționăm. De exemplu, a intra imediat într-o stare defensivă sau a ne simți ofensați nu sunt răspunsuri emoționale mature. Desigur, unele afirmații sunt în mod flagrant ofensatoare sau lipsite de respect, dar indiferent de gravitatea situațiilor cu care ne confruntăm, cheia constă, de fapt, în reacția noastră. De exemplu, să presupunem că cineva face o remarcă jignitoare la adresa dumneavoastră. În loc de a sări imediat la contraatac, țipând și aruncându-i cuvinte grele, așa cum poate v-ar veni, ridicați din umeri la comentariul său răutăcios și subliniați încercarea lui de a fi meschin.

4. Să ne conștientizăm convingerile proprii

Oricât ar susține cineva că este imparțial, în realitate, fiecare dintre noi are propriile opinii și convingeri. Fie că este vorba de o convingere morală, socială sau născută din experiență, toate acestea au apărut dintr-un motiv anume. Cheia ieșirii de sub condiționările lor este a le conștientiza și accepta, urmărind să nu ne lăsăm influențați în aprecierea situațiilor de modul în care ele ne fac să simțim.

Este important să învățăm din fiecare experiență pe care o avem – experiențele sunt cel mai bun profesor. A renunța complet la a lua în seamă instinctele pe care le-am dezvoltat de-a lungul timpului reprezintă o irosire a acelor experiențe. Dar a le lăsa să determine în totalitate cine suntem și cum gestionăm situațiile cu care ne confruntăm, este de asemenea o mare pierdere.Emotions_faces_web

5. Conștientizarea și acceptarea greșelilor pe care le facem

Nimeni nu este perfect. De câte ori ați auzit asta? Până la un punct, a greși este inerent naturii umane. Dar în loc de a ne acuza pentru fiecare scăpare, să urmărim să învățăm din greșelile pe care le facem. Acceptarea faptului că am greșit, înțelegerea cauzei care a generat greșeala și a acționa pentru a preveni repetarea ei – acești pași nu se aplică numai la serviciu, ci şi în viața de zi cu zi, în relațiile cu ceilalți.

6. Să știm când și cum să cerem ajutor

Cel mai important aspect al maturității emoționale este să știm când ceva e prea mult. Există situații în viață în care oricât am încerca să ne controlăm și să ne echilibrăm emoțiile, suntem depășiți de intensitatea lor. Acest lucru este, de asemenea, în natura noastră. Cum și când cerem ajutorul celor din jur reprezintă un foarte bun indicator al nivelului de maturitate emoțională. A aștepta până când ajungem în stări profund nocive și a face în treacăt aluzii vagi cum că am avea nevoie de ajutor, sau a ne plânge continuu la toate cunoștințele noastre sunt semne clare de imaturitate emoțională.

7. Să știm când să mergem mai departe

Este necesar să înțelegem când anume nu mai avem ce aștepta de la o situație, când aceasta a ajuns la final. Deși poate fi dificil să renunțăm la ceva, pur și simplu există situații, persoane sau lucruri de care trebuie să ne desprindem și să le lăsăm să iasă din viața noastră.sol-man_walking-grey

Oricât de multă dragoste, muncă sau pasiune vom pune în joc, nu vom putea rezolva anumite situații. Este necesar să acceptăm că au ajuns la final și pur și simplu să știm când să mergem, cu curaj, mai departe. A merge mai departe fără însă a încerca măcar să găsiți o soluție, este la fel de greșit cu a rămâne prea mult agățați de ceva. Există un echilibru și acesta vine doar învățând din experiențele de viață.

Sursa-yogaesoteric.net


cropped-2560x1440-white-solid-color-background1.jpg
click aici

11 obiceiuri ce iți dau o stare de bine


Practicile spirituale sunt o modalitate excelenta de a aduce spiritul de joaca si recunoștința înapoi in viata ta. Aici sunt 12 astfel de practici  amuzante, înălțătoare si pline de inspirație:

1. Lucrurile marunte sunt cele care te fac sa te simti bine.

Inspira cu dragoste un ulei esential de levantica, iasomie sau portocala. Mananca o „hrana a fericirii” – portocale, mango, orice cu vanilie sau o bucata zdravana de ciocolata neagra cruda. Poarta un „obiect al fericirii” – o fotografie amuzanta, un sticker cu o fata fericita sau o piatra mica ce iti va reaminti sa iti luminezi chipul.orange-falling-water-splash-67867.jpeg

2. Pune-ti jos telefonul si fa o detoxifiere digitala.

Ia-ti o ora pauza in fiecare zi pentru a-ti opri telefonul, computerul si tabletele. Acum respira! Trage un pui de somn, mergi in parc (SMS-urile nu sunt permise), sau fa o conversatie fata in fata cu un prieten.

3. Fa troc cu prietenii tai.

Treci prin toate bijutieriile, pantofii, accesoriile si hainele vechi. Alege lucruri care nu iti mai vin fiindca simti ca nu ti se mai potrivesc. Invita-ti prietenii/prietenele sa faca la fel, adunati-va toti si trageti o petrecere de trocuri. Fiecare poate pleca cu un dar sau doua si nimeni nu trebuie sa cheltuiasca nici un banut.

4. Fa-ti un borcan al recunostintei si impartaseste-l cu cineva.

Gandeste-te la oamenii din viata ta fata de care esti recunoscator. Pentru fiecare persoana, pune o moneda intr-un borcan. Spune pentru ce esti recunoscător. Cand ai terminat, ia banii si da-i pentru opere de caritate, sau unui prieten nevoias, sau cuiva care ii va aprecia. Sa stii ca tu emani dragoste si apreciere prin lume.

5. Actele întâmplatoare de bunătate fac o karma buna.

Este nemaipomenit sa fii bun fata de prieteni si familie, dar cum este sa faci ceva pentru cineva complet strain? Ajuta pe cineva sa treaca strada sau cumpara un ceai pentru cel care sta in frig. Incearca sa privesti la fiecare persoana pe care o intalnesti ca si cum ai fi Dumnezeu deghizat. Potrivit traditiei hasidice, „De fiecare data cand ajuti o persoana, se naste un inger”.mainile-care-ajuta-sunt-mai-sfinte-decat-gurile-ca_04290c45bac56f

6. Sarbatoreste o noua sarbatoare care nu iti este familiara.

Ai fost vreodata la o slujba de Craciun? La o petrecere de Hanukah? O sarbatoare Kwanza? Daca nu poti gasi o sarbatoare pentru a participa personal, gaseste un video care iti permite sa o experimentezi. Experimenteaza cu mancaruri ale diferitelor culturi. Gusta Potato Latkes (o traditionala prajitura cu cartofi de Hanuka), o placinta Mince Pie traditional englezeasca pentru Craciun, sau versiunea frantuzeasca a butucului de Craciun, Yule log (o rulada), Bûche de Noël. Poti chiar sorbi niste ciocolata aromata si fierbinte din Peru.

7. Rezerva-ti timp de calitate pentru tine.

Acorda-ti timp pentru tine. Asigura-te ca atunci cand te simti epuizat, suprasolicitat sau chiar angajat la ceva, spui „destul” si iti acorzi niste timp de calitate doar pentru TINE. Chiar daca iti iei 10 minute pentru a te ruga, medita sau a face o plimbare, vei descoperi ca poti face alegeri constiente despre cum poti utiliza mai bine timpul tau pentru a avea mai multa energie si concentrare.

8. Scrie o scrisoare si trimite-o prin posta.

Ia o bucata de hartie sau cumpara o carte postala si scrie cuiva o scrisoare. Nu emailuri si SMS-uri, – o scrisoare cinstita, scrisa de mana pentru un prieten sau un membru al familiei. Acum lipeste un timbru si trimite-o prin posta.these-ancient-writing-utensils-may-actually-help-to-keep-your-fragile-mind-intact

9. Trece in revista perioada anului trecut.

Este intotdeauna bine sa vezi unde erai, inainte de a avansa. Inceputul anului este un moment perfect pentru a privi la realizarile tale, si a face inventarul a ceea ce ai invatat, al provocarilor pe care le-ai depasit si al noilor oportunitati pe care ti le-a pus in fata universul. Recunoaste-ti propriul progres si apoi inainteaza cu aprecierea lucrurilor realizate.

10. Creeaza un arbore al inspiratiei.

Poti creea afara un arbore (daca traiesti la tara, o planta rezistenta la conditiile exterioare casei –precum un smochin) sau creeaza unul din ramuri de bambus, lemn sau orice iti starneste imaginatia. Fa ornamente care au mesaje inspirationale, precum pace, sanatate, dragoste si bucurie, sau poti lipi imagini pe aceste ramuri – de exemplu poti lipi o imagine decupata a unui corp bine format, flexibil si sanatos, sau o fotografie a unei calatorii de vacanta pe care ti-o doresti.

11. Fa ceva diferit in fiecare zi .

Cauta sa ai cat mai multa diversitate in viata ta. Poti face in fiecare zi diverse activitati cum ar fi: gateste dupa o noua retetareinnoieste legatura cu un vechi prieten, mergi la un film nou, mergi in natura, joaca-te, canta, picteaza, etc..  Viata este plina de minuni care asteapta sa fie experimentate.

Sursa-viataverdeviu.ro


cropped-2560x1440-white-solid-color-background1.jpg

Părintele minimalist sau revenirea la bunul simț


În ultimii ani, diverse curente de parenting au apărut ca ciupercile după ploaie, majoritatea încercând să ofere cam aceleași sfaturi părinților, dar, din motive de marketing, sub denumiri diferite; altele pervertind educația copiilor în mod periculos, prin demonizarea unor concepte vechi și sănătoase, dar greșit aplicate.
***
De cele mai multe ori, astfel de sfaturi îi fac pe cititori să se simtă vinovați că nu au știut să fie „părinți danezi”, sau „necondiționali”, sau „leneși”, sau cine știe cum, când, de fapt, nu există pe lumea aceasta decât părinți care își asumă răspunderea creșterii copiilor și părinți care fug de această răspundere…Happy-Family
Unul dintre cele mai importante aspecte este să ne amintim că niciun om nu este perfect și că avem cu toții câte ceva de învățat întreaga viață, că nu există niciun om care să nu știe nimic, tot așa cum nu există niciun om care să le știe pe toate. „Busola” noastră internă – alcătuită din experiența noastră de viață, principiile, valorile, convingerile și credințele noastre – ar trebui să constituie principalul nostru instrument de „navigație” în creșterea și educarea copiilor, iar informațiile pe care le deținem le putem completa cu ajutorul specialiștilor în pedagogie și psihologie validați și activi, nu cu ajutorul bloggerilor care au căutat mai degrabă să devină celebri peste noapte.
Întoarcerea la bunul simț și dreapta măsură este calea cea mai adecvată de educare a copiilor. Tocmai la aceasta ne îndeamnă curentul minimalist din parenting…
***

Cum să nu creștem copiii lui Gordon Gekko

Acum 31 ani, celebrul regizor Oliver Stone lansa un film care prevestea o eră a lăcomiei fără precedent în istoria lumii: „Wall Street”. Personajul central, finanțistul Gekko, are drept slogan: „Lăcomia e bună”. Gekko este lipsit de scrupule, lipsit de omenie, stăpânit de patima banilor și a puterii iluzorii pe care banii o aduc dimpreună cu toate plăcerile materiale satisfăcute fără întârziere. Gekko sfârșește în închisoare, pierzându-și soția și înstrăinându-și fiica, unicul copil. În octombrie 2008, premierul australian Kevin Rudd ține un discurs – „Copiii lui Gordon Gekko” –, referindu-se la criza financiară mondială din 2007-2010, criză care a afectat grav economia mondială și, implicit, viața tuturor. „Poate că a venit timpul să recunoaștem că nu ne-am însușit prea bine învățămintele ideologiei lăcomiei. Și, iată, astăzi trebuie să curățăm mizeria pe care au făcut-o copiii lui Gordon Gekko.”

subconstiemt

Un an mai târziu, cardinalul italian Tarciso Bertone susținea în fața Senatului un discurs în care afirma că economia de piață a fost înlocuită de „economia lăcomiei”, deoarece lăcomia, ca și mentalitatea care își are originea în lăcomie, este răspunzătoare de criza economică din anii 2007-2010.

  • Există două mari întrebări pe care ar fi necesar să ni le punem:
    1. Cum au ajuns oare niște copii nevinovați să se transforme în adulți stăpâniți de duhul lăcomiei, insațiabili, dornici să-și schimbe autoturismul la fel de repede ca telefonul mobil și garderoba la fiecare anotimp, mereu cu gândul la bani, și gata să sacrifice orice pentru asta, inclusiv libertatea? Cine și cum i-a crescut?
    2. Ce fel de copii vor educa, la rândul lor, acești adulți stăpâniți de lăcomie încă din tinerețe?

Răspunsurile nu sunt deloc simple, deși par evidente: părinții lacomi cresc copii lacomi. La o privire mai atentă, vezi că, adesea, oameni săraci, dar preocupați excesiv de cum să facă bani ca să scape de sărăcie, cresc copii lacomi și excesiv de preocupați să facă bani, nemilostivi, zgârciți și hrăpăreți. Alteori, oameni bogați, lacomi și lipsiți de omenie, le provoacă propriilor copii niște răni atât de adânci, încât aceștia ajung să fugă toată viața de bani, știind prea bine ce răni adânci și câtă suferință le pot aduce.

Uneori, părinții își justifică propria patimă pentru bani prin însăși grija lor față de copii: „Pentru ei muncesc, să le rămână lor, să nu sufere de lipsuri!”, chiar și atunci când, în realitate, ei sunt cei care se bucură din plin de avere și, prin exemplul personal, își educă și copiii să facă din bani singurul scop în viață.

Cei mai mulți părinți nu vorbesc direct despre aceste aspecte, nu le spun copiilor, ca Gordon Gekko, că „Lăcomia e bună”, nici că „Banii aduc fericirea” – dimpotrivă, se străduiesc să-i educe cât mai bine. Uită însă că cei mici învață din ceea ce văd, nu din ceea ce aud, iar atașamentul față de posesiuni materiale vine încă din pruncie, atunci când primesc jucării fără număr, hăinuțe și dulciuri, când li se fac toate poftele si se află permanent în centrul atenției, învățând astfel că toți din jurul lor nu există decât cu un singur scop: de-a le face lor pe plac.

1. Nu cumpărați jucării și haine în exces!

Copiii nu le vor mai aprecia, se vor plictisi repede de ele și vor dori mereu altele noi, mai scumpe și mai sofisticate, în caz contrar nu vor mai resimți nicio plăcere, iar voi, ca părinți, veți ști fără întârziere aceasta. Aici se află originea nevoii insațiabile a viitorilor adulți de a avea cât mai multe posesiuni.

2. Cumpărați puțin și cu semnificație!

De preferință, cumpărați copiilor doar câteva jucării pe an, adaptate vârstei, variate și, desigur, observându-le preferințele (păpuși, mașinuțe, avioane, mingi etc.). Este de preferat ca fiecare nouă jucărie să fie legată de un eveniment anual, precum ziua de naștere, onomastica, Crăciunul.Christmas-Present-red

Procedați la fel și pentru alte obiecte sportive, precum bicicletă, role, skateboard etc. Lăsați copilul să aștepte un obiect sau jucărie nouă, nu vă grăbiți să o cumpărați de îndată, chiar dacă vă permiteți. Așteptarea crește dorința și, atunci când copilul primește obiectul dorit, îl va aprecia mai mult, după cum va aprecia mai mult și dărnicia părintească, pe când dacă primește imediat obiectul dorit, nici nu-l apreciază, nici nu vă apreciază – și, în scurtă vreme, va dezvolta convingerea că i se cuvine să îi fie satisfăcute toate mofturile, ajungând astfel nu doar nerecunoscător, ci și arogant.

3. Nu dați copiilor sume mari ca bani de buzunar!

Aceasta îi învață că li se cuvine să aibă pe mână bani mulți și nemunciți. Evident, banul nemuncit de tine, ca și cel câștigat pe căi necinstite, e cel mai lesne de cheltuit. Acest prost obicei are și consecințe negative imediate – copiii își vor cumpăra dulciuri, fast food și sucuri, ori alte lucruri la fel de nefolositoare. În plus, vor ajunge aroganți față de ceilalți copii, ba chiar și față de adulții pe care îi percep ca fiind mai săraci.money-finance-bills-bank-notes.jpg

Pe termen lung, consecințele sunt încă și mai devastatoare – își vor dori bani mulți, dar fără să-i muncească, obișnuiți să-i obțină fără efort, așa încât vor fi profitori, exploatându-și prietenii, familia, partenerii de viață, serviciile de asistență socială. De asemenea, vor fi înclinați spre fraudă, delapidare, afaceri oneroase și alte activități ilegale care să le aducă câștiguri mari cu eforturi minime. Nu uitați că primii de care copilul dumneavoastră va profita și cei pe care îi va exploata cel mai mult veți fi chiar voi, cei care l-ați deprins așa. Nu puține sunt cazurile în care fiii au vândut toate proprietățile părinților, lăsându-i pe drumuri, sau au distrus afaceri mari, rămase moștenire.

Este de preferat să nu le dați copiilor bani în loc de cadou, pentru că se învață să primească (și să dea) cadou bani – or, când dai cuiva bani să-și ia ce vrea înseamnă că nu îl cunoști suficient de mult încât să găsești un cadou potrivit pentru el, un cadou cu semnificație. Banii sunt impersonali, iar cei care se obișnuiesc să-i aibă învață că orice are un preț, dar nimic nu are valoare.

4. Învățați-i să economisească și să investească!

Acesta este un comportament financiar prudent, chibzuit. Economiile încep cu celebra pușculiță care, la vârsta adolescenței, se poate transforma în cont bancar. Aici, copiii pot economisi bănuți de buzunar, burse, alocații și bani proveniți din alte mici surse, pe care îi putem ajuta să-i investească cu chibzuință, în loc să-i cheltuiască compulsiv. Astfel, anumite obiecte sau excursii, vizite, concerte, hăinuțe, cărți etc. pot fi achiziționate cu mândrie de către copiii noștri din resursele personale, iar altele pot fi dobândite în regim de co-plată, ei contribuind într-o anumită măsură, iar părinții completând suma necesară. Dacă nu-i învățăm să economisească și să-și chivernisească cu prudență banii, îi vor irosi fără niciun folos și-și vor irosi totodată și propria viață, pentru că, se știe, „Time is money” (Timpul înseamnă bani)…

money pink coins pig
Fotografie de Skitterphoto pe Pexels.com

5. Dăruiți copiilor mai multe experiențe de viață decât cadouri în obiecte!

Aceasta se poate face lesne atunci când punem accentul mai puțin pe cadouri în obiecte și mai mult pe cadouri în amintiri de neuitat. De pildă, de ziua copilului, în loc să-i luați nu știu câte hăinuțe sau jucării, mai bine mergeți împreună cu toată familia într-un parc de distracții, la un miting aviatic, la un picnic, într-o drumeție etc. În acest fel, copilul va învăța că experiența trăită alături de cei dragi și transformată în amintire este mult mai de preț decât cadourile de care se bucură de unul singur și pe care, de cele mai multe ori, le va uita pentru totdeauna. Abundența de obiecte îi învață pe copii să se lege exclusiv de cele materiale, ceea ce îi face să le prețuiască în exces și să se irosească în perpetua lor căutare. Pot deveni zgârciți și complet nefericiți, fără măcar să știe de ce.

sursa-yogaesoteric.net


cropped-2560x1440-white-solid-color-background1.jpg

Conformismul ne răpeşte libertatea


Tehnologia modernă a condus la concentrarea puterii politice şi economice şi la naşterea  unei societăţi controlate (în statele democratice, în mod politicos şi aparent neostentativ) de către Marea Finanţă şi Guvernul din umbră.  Dar societăţile fiind alcătuite din fiinţe umane individuale sunt cu adevărat benefice numai în măsura în care ele ajută fiinţa umană să-şi valorizeze aptitudinile şi potenţialităţile şi să ducă o viaţă fericită şi creatoare. Aşa că e cazul să ne întrebăm: Cum este afectat omul de progresele tehnicii şi ştiinţei în societatea contemporană?

How-do-I-protect-my-home-equity_slideshowitem

Iată părerea psihiatrului Erich Fromm: „Societatea occidentală contemporană, în pofida progreselor sale materiale, intelectuale şi politice, duce tot mai puţin la îmbunătăţirea stării de sănătate mintală  a fiinţei umane şi tinde să submineze în individ securitatea personală, fericirea, raţiunea şi capacitatea de a iubi; ea tinde să transforme individualitatea umană într-un automat care plăteşte pentru eşecul său uman cu o creştere a bolilor mintale şi cu o disperare ascunsă sub un imbold frenetic de a munci şi de a obţine aşa-zisa plăcere.“ Mai simplu spus: progresul tehnic îşi are dezavantajele lui intrinseci. Mai mult chiar, el ne afectează sănătatea psihică şi mentală.

 Victimele bolilor mintale se găsesc, de fapt, printre fiinţele care par a fi normale. „Multe fiinţe sunt normale pentru că s-au adaptat atât de bine la modul de existenţă al societăţii contemporane, deoarece glasul lor omenesc a fost redus la tăcere atât de devreme în cursul vieţii lor încât ei nici nu mai luptă să nu mai sufere şi nici nu mai manifestă simptomele unei revolte, aşa cum se manifestă în cazul nevrozatului.“ (Erich Fromm).

adult alone backlit dark
Fotografie de Pixabay pe Pexels.com

Se poate afirma cu uşurinţă că aceste fiinţe nu sunt normale în sensul absolut al cuvântului OM, sens pe care îl vom reda mult mai bine dacă îl vom desemna prin cuvântul FIRESC. Ele sunt normale doar în raport cu NORMA unei societăţi care din multe puncte de vedere prezintă nefirescuri flagrante.

 Conformismul nefiresc al oamenilor „normali”

 Adaptarea perfectă a fiinţelor umane la o astfel de societate reflectă, în fapt, măsura alienării lor. Aceste milioane de oameni nefiresc de normali ducând o viaţă cuminte într-o societate la care, dacă ar fi cu adevărat liberi nu ar avea de ce să se adapteze, mai au „iluzia individualităţii“; dar, de fapt ei au fost în mare măsură dezindividualizaţi. Conformismul marii majorităţi a fiinţelor umane contemporane devine sinonim cu uniformitatea. Iar uniformitatea şi libertatea sunt incompatibile. Fiinţa umană, prin natura sa cea mai profundă nu a fost creată pentru a deveni un automat, iar dacă a ajuns în această fază atunci înseamnă că sănătatea mentală şi spirituală i-au fost grav perturbate.

Pe parcursul evoluţiei sale, natura s-a străduit să facă astfel încât fiecare individualitate materială să fie diferită de celelalte, să prezinte o stare de unicitate din punct de vedere fizic şi mental. Orice societate care, în interesul eficienţei sau în numele unei dogme politice sau religioase, încearcă să standardizeze fiinţele umane, individualităţile umane, comite o crimă împotriva  naturii umane.United-Stats-of-America-no-stress

Organizarea, aspect indispensabil universului şi implicit societăţii, nu implică neapărat o uniformitate în care oamenii să pară copiaţi la indigo. Şi de ce să nu fie posibilă o societate alcătuită din fiinţe care îşi cultivă personalitatea, libertatea şi unicitatea şi totuşi cooperează constructiv şi armonios?

 În societăţile tradiţionale era altfel…

 Aşa cum universul funcţionează şi se autoreglează în mod armonios, în acelaşi fel şi comunităţile umane în care există starea de armonie şi de bun simţ elementar se pot autoregla fără impuneri exterioare sufocante. Ajunge doar să privim puţin în urmă, să aruncăm o privire scurtă asupra antropologiei şi să analizăm societăţile tradiţionale. Acolo, în acea lume în care individualitatea umană era sacralizată, libertatea şi bunul simţ elementar se dovedeau a fi trăsăturile primordiale specifice. Fiecare fiinţă era liberă să-şi manifeste creativitatea, toate ocupaţiile fiind privite ca modalităţi distincte de expresie creatoare a individualităţii.

 Prin studiu antropologic se poate dovedi existenţa reală a acestor societăţi şi faptul că libertatea nu este doar o noţiune utopică. O organizare exagerată transformă bărbaţii şi femeile în automate, sufocă spiritul creator şi desfiinţează însăşi posibilitatea libertăţii.

 În urma experienţelor sociale la care omenirea a fost martoră mail ales în ultimele două secole se poate spune că libertatea este cel mai bine reprezentată de calea de mijloc, adică de zona de mijloc dintre extremele reprezentate de doctrina liberalismului, acel „laissez-faire”, şi controlul total, dictatura.

 Valorile tradiţionale pot fi recreate în contemporaneitate?

Ceea ce putem observa este doar faptul că în multe din societăţile democratice, politicienii şi mass-media preferă să aducă la absurd procedeele democratice, apelând aproape exclusiv la ignoranţa şi lipsa de realism a omului obişnuit. Idealurile democraţiei şi libertăţii se confruntă cu realitatea brută a sugestibilităţii fiinţei umane. Dar libertatea individuală este compatibilă cu un grad ridicat de sugestibilitate individuală? Care este sistemul de valori al libertăţii individuale care poate conferi discernământ omului?

Se poate afirma că nu există valoare decât în raport cu viaţa şi conştiinţa. În societatea democratică actuală există grupuri de oameni care urmăresc să trăiască astfel încât să redescopere în ei acea creativitate, acel bun simţ elementar adus de cunoaşterea conceptului de libertate. Atunci acele grupuri pot fi periculoase? Regăsirea demnităţii şi libertăţii umane poate reprezenta un pericol atât de mare într-o aşa-zisă societate democratică? De ce sunt atât de ostracizate aceste grupuri doar pentru ca sunt altfel, pentru că nu se supun uniformităţii?Compasiune (Adina Amironesei)Cea mai mare valoare a libertăţii umane individuale este valoarea carităţii şi compasiunii, întemeiată pe realităţile cele mai profunde ale sufletului uman, pe valorile tradiţionale străvechi. Indiferent de diversitatea mentală şi fizică, IUBIREA este cea care uneşte fiinţele umane şi le transformă benefic.

Iubirea este mai necesară decât hrana şi adăpostul, dar ei trebuie să i se adauge inteligenţa, fără de care iubirea este neputincioasă şi libertatea imposibil de dobândit. Iubirea şi libertatea nu se opun niciodată exercitării inteligenţei – este un adevăr, un principiu care se găsea la temelia societăţilor tradiţionale.

un articol de Victoria Angelescu-yogaesoteric.net


 cropped-2560x1440-white-solid-color-background1.jpg