O poveste despre capitalism


Mi-am adus aminte de o poveste de ”succes” nord-americană! Acolo se spune că un expert în vânzări trebuie să reușească să vândă și frigidere eschimoșilor! Nimic mai adevărat și mai capitalist!

http://bit.ly/2Cz43uZ

Plecând de la această ”performanță”, într-o corporație capitalistă producătoare de electrocasnice (la care mulți dintre noi visăm sau visam să lucrăm – suna high rezonanța de multinațională!) s-a pus această problemă, să fie vândute frigidere eschimoșilor (în acest caz populației native din Alaska).

La o întâlnire de brainstorming a fost dezvoltată această idee: cum vindem frigidere eschimoșilor? foarte simplu, răspunde cineva! îi convingem că își pun familiile în pericol dacă nu țin mancare într-un frigider! inventăm un institut care a făcut un studiu și rezolvam problema! Genial! Alt specialist ridică o altă problemă: dar ei nu au curent, că locuiesc în igloo-uri! Mda, spuse managerul! Asta este o problemă! Le vindem generatoare, spuse cineva de la masa! Discutăm cu o firmă care face așa ceva! Da! excelent! Altcineva de la masă ridică o altă problemă și mai spinoasă: dragii mei! sunteți copii? generatoarele merg pe combustibil! de unde dracu benzinării? Mda, cred că problema devine nerealistă spuse managerul! Asa cum am abordat problema generatoarelor, așa vom aborda și problema benzinăriilor, spuse un alt participant la întâlnire! Vorbim cu o firmă de specialitate! Da, putem face asta, spuse managerul! Un finanțist prezent la ședință îi întreabă pe ceilalți: dragii mei, v-am ascultat pe toti! Problema ridicată de voi este îngrozitor de aberantă! Eschimoșii nu au venituri, ei trăiesc din ce produc! Dacă nu au bani, cum dracu vindeți voi frigidere, generatoare, benzină?

smart-appliancesSe lasă liniștea! Din penumbra scaunului managerului apare un evreu bătrân îmbrăcat impecabil, finanțist de meserie (cum altfel), persoană pe care puțini de la masă o vedeau în firmă și aproape niciunul nu o cunoștea! Le spune tuturor pe un ton blând: ori nu aveți habar de societatea în care trăiți, ori sunteți superficiali, ori sunteți stupizi! Ideea cu frigiderele este genială! Mai rămâne o mică problemă! Banii! Dar avem mai mulți decât imaginația noastră poate duce! Cum banii sunt virtuali, îi putem transfera oricui, oricând, oriunde! prin credit! așa că mai adăugați și servicii de creditare produselor dumneavoastră, faceți contracte de credit avantajoase (cui ?)! Semnați cu băncile înțelegeri pentru dezvoltare! spuneți că deschidem noi piețe și la treabă. Ce vă interesează pe voi mai mult decât frigiderele?

S-a lăsat liniștea…….apoi managerul, pe un ton prietenos le spune celor prezenți: daca nu aveți ceva de adăugat! La treabă!

După 3 luni: regiunea target avea peste 100 de benzinării (din 5 inițial), hypermarket-uri vreo 10 (din 1), sucursale bancare 150 (din 2 inițial), familii de eschimoși cu frigidere: aprope toți! ajunsese frigiderul un statut social! nu ai frigider, nu ai valoare! îți vor muri copiii intoxicați cu bacteria inventată de institutul virtual din ședința de brainstorming!

WINT

După 6 luni au început să dispară benzinăriile, de la 100 la 40, hypermarket-urile s-au împuținat (de la 10 la 3), sucursalele bancare și mai puține: de la 150 la 30! Famili de eskimoși cu frigidere: toți, dar puțini reușeau să le mai folosească pentru ca nu aveam bani de combustibil pentru generator! După 1 an regiunea target avea 5 benzinării, 1 hypermarket, 2 sucursale bancare, toți eskimoșii aveau frigidere și generatoare, niciunul nu mai mergea, dar în schimb toți primeau notificări că dacă nu își plătesc datoriile vor fi dați afară de pe pământurile lor!

După 1 an și jumătate regiunea nu mai avea decât 1 benzinărie, niciun hypermarket, 1 sucursală bancară, și toți proprietarii de frigidere la coadă la cantina săracilor! Le-au fost executate terenurile și prin asta și mijloacele de subzistență!

Vă sună cunoscut? Cred ca da! Se numește capitalism! Bineînțeles că am văzut fotografiile zonei target din Alaska în primele 3 luni, și am rămas cu gura căscată realizând că ei acolo au absolut tot ce le trebuie iar mie îmi lipsesc unele dintre ele într-o capitală europeană! Dar oare fotografia aia exprima adevarul sau era o iluzie?

business newspaper page near black click pen and coffee
Photo by rawpixel.com on Pexels.com

Să tragem linie: corporația de electrocasnice și-a primit banii pe frigidere (comisionate de hypermarketuri) de la băncile ce acordau credite, firmele de scule și-au primit banii pe generatoare de la băncile care au creditat achiziționarea lor (comisionate de hypermarketuri), benzinăriile au vandut o perioadă (probabil pe carduri de credit), băncile au caștigat cel mai mult având și terenurile eschimoșilor executate prin neplata creditelor și banii pe creditele neplătite de eschimoși pentru că i-au primit de la stat pentru a evita falimentul economiei globale (cică). Și eschimoșii? fără terenuri, fără frigidere, fără generatoare, fără viitoarele venituri (popriri), fără viitor!

Concluzia!

Nu vă cumpărați produse pe care nu vi le permiteți (finanțiștii spun că dacă nu puteți acoperi din surse proprii 25 -40 % din valoarea unui produs, înseamnă că nu vi-l permiteți, cu toate ofertele tentante ale băncilor).

Nu vă cumpărați produse inutile (și eu am în casă nenumărate cuțite electrice, feliatoare, mixere, mașini făcut tăiței, etc!). Nu fiți eschimoși! Învățați din această criză, informați-vă asupra produselor pe care le doriți, gândiți-vă dacă într-adevăr aveți nevoie de ele!

Adaptați-vă cumpărăturile după propriile necesități nu după ce vedeți la alții sau după ședința de amețeală a vreunui reponsabil de vânzări! Fiți eficienți cu propria viață și cu propriile venituri! Trăiți sănătos și curat!

(un eschimos în mică măsură 🙂 )
Succes tuturor!


ccc

Osho despre furie


Dacă altcineva reușește să te insulte, înseamnă că ești dispus să te lași insultat. Dacă nu te simți insultat, niciun gest exterior nu ți se va părea o insultăCum ar putea fi gestul o insultă dacă tu nu te simți insultat?  Dacă cineva este furios, nu îi poți percepe furia decât dacă aceasta te tulbură. Dacă nu te tulbură, nu o vei percepe ca atare.

http://bit.ly/2Cz43uZ

Calitatea se schimbă odată cu interpretarea, căci tu ești diferit. Dacă cineva te urăște, nu poți percepe ura decât dacă aceasta te tulbură. Dacă nu te tulbură în niciun fel, cum ai putea-o numi ură? Vei percepe vibrația, dar nu o vei numi ură, căci vechea minte a dispărut, așa că vechile nume nu se mai potrivesc.

În loc să te simți afectat, vei simți mai degrabă că îți pare rău de el, că îl compătimești. Te vei gândi: ”Ce s-a întâmplat cu acest om? Cât de mult trebuie să sufere, dacă se comportă în acest fel, și cât de inutil mi se pare totul!” Îl poți chiar ajuta să iasă din această stare, știind că atunci când se înfurie, omul își otrăvește propriul corp.

Într-un fel este un om bolnav. De aceea, vei simți nevoia să îl ajuți să iasă din această stare. Atunci când cineva este bolnav de cancer, nu simți nevoia să te cerți cu el. Mai degrabă îl ajuți, îl duci la spital…

couple yelling at each otherÎn viziunea lui Buddha, a unui om ca Sosan, mintea omului furios este bolnavă de cancer. De aceea, el simte nevoia să îl ajute; simte o stare de compasiune față de acesta. Dacă această lume ar deveni ceva mai iluminată, nimeni nu s-ar mai putea înfuria fără ca familia și prietenii să îl ducă imediat la spital.

Oamenii furioși au nevoie de medic. Este inutil să le ripostezi și să te înfurii la rândul tău. Este o prostie, căci acești oameni sunt deja bolnavi; cum poți să continui să îi lovești, în loc să-i ajuți? Noi manifestăm compasiune doar în fața bolilor fizice, nu și în fața celor mentale.

Atunci când cineva este bolnav din punct de vedere fizic, noi nu ne simțim ofensați, orice ne-ar zice. […] Dacă nu te simți tulburat, totul se schimbă, căci întreaga ta atitudine este alta. Ești un om diferit, iar acest lucru este suficient pentru ca întreaga lume să se schimbe. Ea încetează să mai existe în vechea ei ipostază.

Când în minte nu mai apar gânduri care discriminează, vechea minte încetează să mai existe. Discriminarea între bine și rău, între preferințe și antipatii, este însuși fundamentul minții. Atunci când discriminarea dispare, mintea cade într-un abis, iar omul ajunge la sursă. Ființa ajunge la sursa ei și descoperă întreaga semnificație a vieții, binecuvântarea, extazul. Destul pentru astăzi…”

Osho, Cartea despre nimic


http://bit.ly/2Cz43uZ

Efectul Dunning-Kruger: paradoxul ignoranței și iluzia superiorității


http://bit.ly/2Cz43uZ

Adevărata înţelepciune înseamnă să-ţi recunoşti cu umilință propria ignoranţă.” – Socrate

Trăim vremuri în care una dintre marile probleme ale omenirii este aceea că ignoranţii sunt foarte siguri de ei şi de cunoştinţele lor, în vreme ce oamenii cu adevărat inteligenţi sunt plini de dubii.

Drept urmare, vom întâlni în viaţa cotidiană deseori persoane total incompetente sau puţin pregătite într-un anumit domeniu, dar care adoptă un comportament paradoxal. Au tendinţa de a vorbi pe un ton autoritar şi chiar de a impune celorlalţi ideile proprii, cu un sentiment de automulţumire greu de explicat. Şi acestea nu sunt pure întâmplări, nu este vorba despre mici derapaje întâmplătoare personale ale celor despre care discutăm, ba dimpotrivă, respectivii sunt absolut convinşi că deţin „adevăruri absolute” sau au înţelegeri cu mult superioare tuturor celor ce le sunt prin preajmă.

Doneaza
Daca vrei sa (iți) faci o bucurie apasă butonul

Dar de unde vine această supraevaluare a propriilor competenţe în cazul acestor persoane? Credeţi ori ba, este vorba despre un fenomen cunoscut în psihologie sub numele de Efectul Dunning-Kruger şi constă de fapt într-o distorsiune cognitivă care generează în mintea persoanelor puţin pregătite într-un anumit domeniu, o supraevaluare a propriilor abilităţi.

Denumirea derivă de la asocierea numelor celor doi psihologi americani care au descoperit şi cercetat fenomenul, pentru ca în anul 1999 să publice o lucrare pe această temă: David Alan Dunning, profesor de psihologie la Universitatea din Michigan, şi Justin Kruger, profesor de psihologie la New York University Stern School of Business. Fenomenul a fost testat pentru prima dată într-o serie de experimente, ale căror rezultate au fost publicate în 1999. Cei doi psihologi s-au bazat şi pe studii mai vechi care arătau că aprecierea greşită a competenţei se datorează ignorării standardelor de competenţă. Acest tipar a fost observat în studii foarte diferite, privind, de exemplu, capacitatea de a înţelege un text citit, conducerea unui autovehicul sau în cazul practicării sporturilor, cum ar fi, de exemplu, şahul sau tenisul.

chess-strategy-chess-board-leadership-40796.jpeg

Dunning şi Kruger afirmă că, într-un anumit domeniu, cei incompetenţi:
1. Au tendinţa de a-şi supraestima propriul nivel de competenţă.
2. Nu reuşesc să recunoască înalta competenţă a celor cu adevărat competenţi.
3. Nu realizează dimensiunile atinse de propria ignoranţă.
4. Reuşesc să accepte propria incompetenţă anterioară decât după ce vor dobândi un nivel înalt în domeniul respectiv.

Cei doi psihologi au testat cele patru ipoteze menţionate mai sus pe un grup de studenţi de la cursurile de psihologie de la Universitatea Cornell. Într-o serie de studii, ei au notat aprecierile subiecţilor despre ei înşişi în ceea ce priveşte abilităţile de raţionament logic, cunoştinţele gramaticale şi umorul. După ce li s-au arătat rezultatele testelor proprii, subiecţilor li s-a cerut să estimeze poziţia lor în lot: cei competenţi şi-au estimat poziţia corect, iar cei incompetenţi şi-au supraestimat poziţia. Pe parcursul a patru studii, Dunning şi Kruger au observat că subiecţii clasaţi în ultimul sfert la testele privind umorul, gramatica şi logica şi-au supraestimat cu mult posibilităţile. Deşi testele îi situau la nivelul de 12% (în al patrulea sfert), ei s-au estimat la nivelul de 62% (în sfertul al doilea). În acelaşi timp, cei pricepuţi au avut tendinţa să-şi subestimeze propria competenţă. În general, subiecţii care au considerat testele uşoare, au estimat greşit că aceste teste sunt uşoare şi pentru ceilalţi.

Un studiu ulterior sugerează că subiecţii foarte incompetenţi au reuşit să estimeze mai bine nivelul lor după un mic instructaj într-un domeniu în care nu se pricepeau, în timp ce estimările în domeniile în care n-au fost instruiţi au rămas aceleaşi ca cele dinainte.

Dunning-Kruger-effect3

La polul opus s-ar afla cei care, având un bagaj bogat de cunoştinţe asupra unui anumit domeniu, se simt mai nesiguri decât primii. Şi dacă ne gândim la citatul din Socrate cu care debutează articolul, putem înţelege că aceia care au vaste cunoştinţe şi o pregătire solidă privind un anumit domeniu, cu cât ei intră mai mult în meandrele cunoaşterii umane, îşi vor da seama de imensa vastitate a aspectelor existente şi încă necunoscute lor. Ca urmare, cei care fac analize precise şi studii aprofundate asupra unui anumit fenomen, de exemplu, ori asupra unei anumite teme, vor deveni treptat conştienţi de toate detaliile posibile ce lipsesc din imaginea de ansamblu la care au reuşit să ajungă.

Întrebarea, desigur, este: ce putem face? Desigur, nu există soluţii imediate, dar după cum pare, primul pas l-ar avea de făcut chiar profesorii şi învăţătorii, în general cei din domeniul pedagogic, care, asemenea lui Socrate, să îşi educe elevii şi studenţii mai mult în spiritul unei autoperfecționări neîncetate decât în cel al mulţumirii de sine.

Suntem conştienţi de faptul că este o cale complexă, care cere timp, răbdare şi multă hotărâre, deoarece înseamnă analiza critică, punerea în joc a certitudinilor adesea iluzorii pe care de multe ori se bazează existenţa noastră, dar care în realitate pot constitui o barieră fermă în calea elevării personale. Până la urmă este un efort pe care fiecare dintre noi este dator să îl facă, dacă nu dorim ca ignoranţii, supraestimându-se la infinit, să preia frâiele întregii societăţi.

sursa-yogaesoteric.net


http://bit.ly/2Cz43uZ

Oamenii deștepți au puțini prieteni și evită discuțiile fără sens


Fără îndoială omul are nevoie de prieteni, iar comunicarea are avantajele sale. Savanții au decis să răspundă la o întrebare: oare comunicarea chiar este necesară pentru fericire și împlinire?

A fost făcută o cercetare specială. Au participat 15 000 de oameni de la 18 la 28 de ani, care trăiesc în locuri diferite și comunică diferit. O revistă de psihologie a publicat rezultatele care au uimit, dar care s-au dovedit decisive în înțelegerea eu-lui propriu.

http://bit.ly/2Cz43uZ

Trei concluzii principale ale studiului: Psihologii-evoluționiști Satoshi Kanazawa de la școala londoneză de economie și Norman Lee de la Universitatea din Singapore au analizat rezultatele studiului, și au făcut câteva concluzii.

  • În primul rând, oamenii care trăiesc în zone dens populate, de obicei se simt mai puțin fericiți.
  • În al doilea rând, marea majoritate a oamenilor pentru a se simți fericiți au nevoie de comunicare cu cei care le înțeleg preocupările. Cu cât există mai multă comunicare personală, cu atât mai mare este nivelul fericirii.
  • În al treilea rând, oamenii cu un intelect ridicat deseori sunt excepție de la regulă.

Cu cât mai înalt este nivelul IQ-ului, cu atât mai puțin omul are nevoie de comunicare permanentă. Intelectualii simt o plăcere mai mică de la viață atunci când sunt activi din punct de vedere social. Lor nu le place să fie ”veșnicul suflet al petrecerii”. Oamenii cu un nivel ridicat al intelectului au un cerc mic de comunicare. Creierul omului cu un intelect ridicat este construit în felul său. Și se referă inclusiv la comunicare. 

the-importance-of-eq-emotional-intelligence-in-business

Nu e ușor să fii inteligent. În interiorul intelectualului este o lume aparte.

Activitatea socială pentru oamenii cu capacități intelectuale medii, este mai degrabă o măsură silită decât sensul vieții. Majoritatea super-geniilor sunt singuratici. Ei nu sunt înțeleși și acceptați de oricine. Dar pentru ei asta nu este o problemă. Din contră, cu cât mai mulți oameni deștepți comunică, cu atât mai puțin fericiți se simt.

Intelectualii sunt preocupați mai mult cu treburile lor decât cu comunicarea

Oamenii deștepți folosesc o mare parte din timp pentru a-și atinge scopul propus. Intelectualii primesc plăcere din lucrurile care au un rezultat concret. Doctorul care lucrează asupra unui medicament care să vindece o boală sau scriitorul unui roman de succes, nu au nevoie de comunicarea cu alți oameni. Pentru că asta îi sustrage de la lucrurile importante, deci influențează negativ asupra fericirii lor și le strică armonia interioară.

Brain

Motivele se ascund în trecutul îndepărtat

Există noțiunea ”teoria fericirii din savană”. Potrivit ei, noi nu suntem doar gene, ci și memoria străbunilor noștri. Stilul de viață al vânătorilor medievali ,care au pus bazele istoriei, ne influențează viața și chiar modul în care simțim fericirea. Ne simțim fericiți exact în aceleași circumstanțe și situații în care se simțeau oamenii cu mii de ani în urmă. Strămoșii noștri eram cam 150 de grupe. Și trăiau în sate, unde pe un metru pătrat era un singur om. Ei se țineau împreună pentru a fi puternici. Acum noi trăim în era tehnologii și a mulțimii de oameni din jur. De parcă corpul ar exista într-un mediu, iar sufletul în altul. Corpul este în megapolis, iar creierul în pustiu.

Intelectul ridicat permite adaptarea la noi condiții

Intelectualii, spre deosebire de oamenii cu capacități medii, au reușit la o anumită etapă a evoluției să treacă peste divergențele memoriei trecutului și să trăiască prezentul. De aceea oameni deștepți pot ușor să trăiască după propriile lor legi. Intelectul îți permite să nu te bazezi în permanență pe alți oameni, ci să te miști spre scopul tău. Oamenii deștepți sunt în armonie cu ei înșiși, și doar uneori au nevoie de comunicare.

Sursa: eustiu.com


ccc

Femei mature şi femei imature de Paulo Coelho


” Femeile imature îşi păstrează agenda complet goală şi aşteaptă să le sune un bărbat. Femeile mature îşi fac propriile planuri şi îi spun cu graţie bărbatului pe care îl apreciază că este binevenit în acele activităţi la care doreşte să participe.


http://bit.ly/2Cz43uZ


  • Femeile imature vor să-l controleze pe bărbatul din viaţa lor. Femeile mature ştiu că, dacă bărbatul este cu adevărat al lor, controlatul este absolut inutil.
  • Femeile imature îl „verifică” pe bărbatul care nu le-a sunat. Femeile mature sunt prea ocupate ca să observe că el nu a sunat.
  • Femeile imature încearcă să „înlănţuiască” un bărbat utilizând sexul. Femeile mature ştiu că numai sex-appealul de tip mental poate determina un bărbat să vrea să te „înlănţuiască” el pe tine.Happy-Woman-2
  • Femeile imature falsifică manifestările plăcerii sexuale, ori aşteaptă cuminţi să termine bărbatul ceea ce face el acolo în mod egoist ori prostesc… Femeile mature, în aceeaşi situaţie, spun „Opreşte-te”, se ridică, se îmbracă şi pleacă.
  • Femeilor imature le este frică de perioadele în care sunt pe cont propriu. Femeile mature apreciază aceste perioade şi le utilizează ca timp preţios, în care poţi realiza mari progrese personale.
  • Femeile imature îl pot aduce pe un bărbat la orgasm, femeile mature îl pot aduce pe bărbat acasă.
  • Femeile imature sunt permanent îngrijorate că nu sunt suficient de frumoase sau bune pentru un anume bărbat. Femeile mature ştiu că sunt suficient de frumoase sau suficient de bune pentru oricare bărbat.
  • Femeile imature încearcă să monopolizeze tot timpul bărbatului lor. Femeia matură realizează că îi poate oferi liniştită spaţiul de care are nevoie unui bărbat – asta va face timpul petrecut apoi în cuplu chiar mai plăcut şi special – şi pleacă să se distreze cu proprii prieteni.
woman s face on white liquid
Fotografie de Bennie Lukas Bester pe Pexels.com
  • Femeile imature gândesc că un bărbat care plânge este un bărbat slab… Femeile mature îi oferă acestuia un umăr pe care să plângă şi o batistă.
  • Femeile imature vor să fie răsfăţate şi îi spun asta în mod răspicat bărbatului lor. Femeile mature îi „arată” bărbatului ce înseamnă răsfăţul şi îl fac să se simtă suficient de confortabil ca să poată răspunde cu reciprocitate fără teama că-şi va pierde „bărbăţia”.
  • Femeile imature sunt rănite de un bărbat şi-i fac pe toţi ceilalţi bărbaţi să plătească păcatele aceluia. Femeile mature ştiu că ăla a fost doar UN bărbat.
  • Femeile imature se îndrăgostesc şi vânează obiectul afecţiunii lor până în pânzele albe, ignorând toate semnalele pe care le primesc şi toate realităţile care nu se potrivesc cu iluziile lor dragi. Femeile mature trateaza totul, indiferent de rezultat, fără amărăciune şi furie”.woman_1491930c
  • Din punctul de vedere al bărbaților totul este: alb sau negru, bun sau rău,  mature sau imature,  dar pentru noi femeile care desfacem firul în patru fiecare situație are mii de fațete și tot atâtea rezolvări.
  • Cred totuși că multe tinere din zilele   noastre sunt suficient de mature ca să pornească în lume frumoase , deștepte și  puternice, cu fruntea sus, știind că vor deveni mame bune, stâlpi ai familiei  și luptătoare adevărate pentru apărarea căminului  lor.

de Paulo Coelho


ccc