Setea obsesivă de bani


Motto: „Niciodată nu se stinge setea de a avea cât mai mult, niciodată această sete nu este potolită; te chinuie dorinţa de a spori avutul tău, așa cum după aceea te chinuie și teama de a nu-l pierde.”  Cicero
^^^

În anul 1923, opt dintre cei mai bogați oameni din lume s-au întâlnit într-un cadru organizat. La vremea respectivă întâlnirea lor a fost puternic mediatizată. S-a estimat atunci că averea lor combinată depășea averea guvernului Statelor Unite. Prin urmare, acești oameni știau cum să-și câștige existența, făcând foarte mulți bani.

Să-i vedem 25 de ani mai târziu:

1. Președintele celei mai mari companii de producere a oțelului, Charles M. Schwab, a murit falit.
2. Președintele celei mai mari companii de gaze, Howard Hubson, a murit într-un azil de nebuni.
3. Unul dintre cei mai mari comercianți de bunuri de larg consum, Arthur Cutton, a murit insolvent.
4. Președintele Bursei din New York, Richard Whitney, a fost condamnat și a ispășit 3 ani și 4 luni în închisoarea Sing Sing, fiind ulterior eliberat condiționat.
5. Membrul Cabinetului prezidențial al SUA, Albert Fall, a fost condamnat cu suspendare.
6. Cel mai mare „urs” al Wall Street-ului, Jessie Livermore, s-a sinucis.
7. Președintele celui mai mare monopol din lume, Ivar Kreuger, s-a sinucis.
8. Președintele Băncii Reglementelor Internaționale, Leon Fraser, s-a sinucis.

Așadar, ce s-a petrecut între timp? Unde au greșit acești oameni? Este clar că au reușit ceea ce mulți nu sunt în stare: să adune foarte, foarte mulți bani. Au devenit extrem de bogați. Aceasta le permitea să ducă o viață total lipsită de griji, într-o bunăstare despre care mulți dintre noi nici măcar nu-și pot imagina ce ar putea să însemne. Și atunci, ce le-a lipsit? De ce nu s-au putut opri?

http://bit.ly/2Cz43uZ

Este evident că pe cât de pricepuți au fost în a face bani, pe atât de ignoranți au fost în a-și trăi în mod armonios propria viață. Au urmărit un singur gând: să facă bani. Este adevărat că banii îți asigură bunăstare și statut social. Îți asigură adăpostul, hrana zilnică, îmbrăcămintea, sănătatea. Dar banii nu sunt decât un mijloc de schimb pentru a obține toate acestea. Acești opt bogați ai planetei și-au făcut din a câștiga bani un scop în sine. Nu știm dacă aceasta a fost consecința unor frustrări acumulate în copilărie sau influența societății capitaliste în care au trăit. Poate chiar amândouă.money-finance-bills-bank-notes.jpgAdevărul este că nimeni nu ne învață cum să trăim și ce să prețuim mai mult. De aceea vedem astăzi atâția oameni prinși în capcana business-ului, neglijându-și familia, prietenii, sănătatea, propria fericire. Ce le-am putea spune acestor oameni? Poporul nostru are o vorbă care face mai mult decât o mie de cuvinte: „Nu râvni prea mult, ca să te poţi bucura de ceea ce ai”.

Iată și o mică perlă de înțelepciune orientală: „Pentru a înainta, un vapor are nevoie de apă. Fără apă, nu poate face nimic. Totuși, dacă aceeași apă intră în vapor, acesta începe să aibă probleme și riscă să se scufunde.” Tot așa și noi, oamenii, trăim într-un mediu în care câștigul financiar este o necesitate vitală. Fără bani, n-am mai putea merge înainte. Dar să nu lăsăm banii să ne intre și în suflet. Să nu lăsăm ceva care este doar un mijloc de trai să devină un lanț greu, o capcană și un mijloc insidios pentru propria distrugere. Să ne distanțăm un moment de toate și să ne punem întrebarea: „Oare a intrat apa și în vaporul meu?”.

În urma unui studiu efectuat de specialiștii britanici în 2013, Costa Rica se afla în fruntea țărilor cu cei mai fericiți locuitori de pe planetă. Studiul a fost inițiat de fundația NEF (New Economics Foundation) și s-a desfășurat în 143 de țări, care cuprind 99% din populația planetei. În mod surprinzător, în clasificarea finală, 9 din primele 10 locuri au fost ocupate de țări latino-americane. Acestea au avut cele mai mari procente de locuitori care s-au declarat fericiți și mulțumiți cu viața lor. În Costa Rica, grație unor politici de mediu foarte eficiente (99% din energia țării provine din resurse regenerabile!) speranța de viață este de 78,5 ani (mai mare decât în SUA), iar 85% dintre locuitori se declară foarte satisfăcuți de viața pe care o duc.

Autorii studiului sunt de părere că politica democratică, bogăția patrimoniului natural, legăturile familiale și sociale solide, echilibrul între viața personală și cea socială sunt factorii care contribuie la această viziune optimistă asupra vieții. Pe locul al 2-lea s-a aflat Republica Dominicană, iar pe locul al 3-lea, Jamaica. În schimb, multe dintre țările occidentale dezvoltate au avut scoruri neașteptat de mici: Marea Britanie s-a clasat pe locul 74, iar Statele Unite pe locul 114! Reamintim că numărul total al țărilor anchetate a fost 143. Cât despre noi, românii, i-am surclasat pe americani cu 44 de locuri. Ocupăm locul 70 în acest studiu…oameni-fericiti

În 2019, clasamentul întocmit de ONU arată destul de diferit. Este foarte posibil ca starea de fericire a oamenilor din diferite țări să se fi modificat în timp, dar cu siguranță criteriile de apreciere au fost diferite… și este lesne de înțeles de ce! Astfel, anul acesta, în fruntea clasamentului se află Finlanda (al doilea an consecutiv), iar SUA a urcat spectaculos pe locul 19! Primele trei clasate în anul 2013 au coborât simțitor – Costa Rica a ajuns pe locul 12 –, sau chiar foarte mult – Jamaica pe locul 57 și Republica Dominicană pe locul 77. Cât despre noi, se pare că suntem mult mai fericiți decât în urmă cu 6 ani: România ocupă poziția 48 în acest clasament.

suursa-yogaesoteric.net


ccc

Nimic nu-ți aparține în această lume


În lumea aceasta nimic nu este al tău. Nimic nu-ți aparține. Al tău este doar ceea ce se află în interiorul tău. Sunt sentimentele și emoțiile tale. Ele sunt principala valoare pentru tine, chiar dacă tu încă nu ai înțeles asta.

man people model glasses
Fotografie de Pixabay pe Pexels.com

Crezi că lucrurile pe care le-ai cumpărat sau cele care ți le-a dăruit cineva îți aparțin? Nu este adevărat! Laptop-ul sau telefonul de la care citești acum acest articol reprezintă aceeași grămadă de atomi și molecule ca și coșul de gunoi din fața casei tale. Laptop-ul aparține acestei lumi și el nu știe că e al tău.

Altceva este diferit: senzația pe care o ai atunci când îl pornești. Bucuria că ai trecut încă un nivel în jocul tău preferat, tristețea că ai primit un e-mail fără scrisori, nostalgia că ai privit câteva fotografii. Sentimentele și emoțiile care se nasc în tine în acest moment sunt cu adevărat ale tale. Casa, mașina, foile pe care este scris ceva nu-ți aparțin. Faptul că ceva îți aparține nu este decât o iluzie. De fapt, îți aparține doar încrederea că ești fericitul deținător al acestora.

man sitting on blue mini cooper
Fotografie de antas singh pe Pexels.com

Nu irosi putere și timp pentru a colecționa atomi ce nu vor fi niciodată ai tăi.Colecționează emoții. Adună bucurie și tristețe, pasiuna și gelozie, ură și entuziasm, nostalgie și gingășie. Doar ele au o valoare și numai ele vor fi cu tine. Telefoane performante sau mașina luxoasă sunt un gunoi luat în chirie. Reprezintă câteva minute de fericire artificială. Crede-mă, nu vor conta, dacă vei ști că mai ai doar o oră de trăit.

Într-o zi vei lăsa totul aici. Atunci din ce va fi alcătuit filmul vieții tale? Vor fi oameni noi, orașe unde ai călătorit, fapte de care te mândrești? Sau vor fi doar obiecte inutile, de care te-ai folosit?

Zgomotul roților, muzica în urechi, călătoriile frecvente și întoarcerile acasă, faptele stupide, aventurile și eșecurile, zâmbetele și lacrimile, oamenii dragi și bucuria din ochii lor. Gusturile, mirosurile și culorile. Impresiile, sentimentele și emoțiile. Acestea cu adevărat îți aparțin, ele sunt în interiorul tău și întotdeauna vor fi cu tine. Ele și numai ele.

sursa-psihologiadeazi.ro


http://bit.ly/2Cz43uZ

Sindromul gândirii accelerate


Educaţia trece printr-o criză fără precedent în istorie. Elevii se simt daţi la o parte, nu se concentrează, nu au plăcerea de a învăţa şi sunt agitaţi. A cui este vina? A elevilor sau a părinţilor? Nici a unora, nici a celorlalţi. Cauzele sunt mai profunde.

Principalele cauze sunt produsul sistemului social care a stimulat, într-un mod înspăimântător, fenomenele care construiesc gândurile. Mintea tinerilor de astăzi este diferită de cea a tinerilor din trecut. Fenomenele care se află în culisele minţii lor şi care generează gândurile sunt aceleaşi, dar actorii de pe scenă sunt diferiţi. Calitatea şi viteza gândirii s-au schimbat.

Prima deprindere a unui profesor este aceea de a înţelege mintea elevului şi de a găsi răspunsuri deosebite, diferite de cele cu care elevul este obişnuit. Ultimul secol este caracterizat de sociologi ca fiind un secol al hedonismului, al omului căzut în robia simţurilor. Consecinţele pervertirii simţurilor sunt obezitatea, bolile metabolice etc. Un caz particular îl reprezintă efectul imagisticii asupra dezvoltării intelectuale şi psihice a copilului. Mai concret, efectul imagisticii TV şi a tuturor ecranelor sensibile (tabletă, smartphone-uri, computer etc.).night-television-tv-theme-machines.jpgVirgiliu Gheorghe în cartea sa Efectele televiziunii asupra minţii umane dezbate magistral acest subiect. Privitul îndelung la televizor (sau diferite ecrane sensibile) excită şi dezvoltă activitatea emisferei cerebrale drepte, răspunzătoare de activitatea şi atitudinea pur emoţională – adică reacţie fără prea multă gândire. În acelaşi timp, emisfera cerebrală stângă, răspunzătoare de gândirea critică, este inhibată, astfel că analiza, comparaţia, sinteza, decizia devin procese psihice şterse, ineficiente. Pe măsură ce imaginea ocupă tot mai mult loc în viaţa omului, capacitatea de pricepere şi folosire a informaţiei sonore şi scrise scade. Rezultatele inconştiente ale acestui fapt sunt grave. Profesorii pierd capacitatea de a influenţa lumea psihică a elevilor. Gesturile şi cuvintele lor nu au impact emoţional şi, în consecinţă, nu sunt arhivate în mod privilegiat, astfel încât să producă mii de alte emoţii care să stimuleze dezvoltarea inteligenţei.

Cea mai mare consecinţă a excesului de stimuli de la televizor este contribuţia la apariţia sindromului gândirii accelerate – S.G.A.

Viteza gândurilor nu poate fi crescută în mod permanent. Dacă am face-o, s-ar produce o diminuare a concentrării şi o creştere a anxietăţii. Este exact ceea ce se petrece cu elevii. Anxietatea din sindromul S.G.A. generează nevoia de noi stimuli. Principiul este acelaşi cu cel din cazul dependenţei de droguri. Dependenţii de droguri folosesc mereu alte doze, încercând să diminueze anxietatea generată de dependenţă.

Cu cât doza este mai mare, cu atât devin mai dependenţi. În agenda Consiliului Naţional al profesorilor de matematică şi a Asociaţiei de Supervizare şi Dezvoltare Curriculară din America, incapacitatea concentrării elevilor pe o durată minimă necesară rezolvării unei probleme a ajuns să ocupe un loc central. Problema este tratată cu foarte multă seriozitate, pentru că aproape nicio activitate nu poate fi desfăşurată fără o anumită concentrare a minţii şi urmărirea cu atenţie a procesului respectiv.

Elevii care suferă de sindromul S.G.A. prezintă următoarele comportamente:
– neputinţa de a duce la bun sfârşit activitatea începută;
– incapacitatea de a asculta şi de a urmări;
– dificultatea de a sta concentrat sau conectat la o activitate;
– tendinţa de a acţiona înainte de a gândi;
– alternarea rapidă a unei activităţi cu alta;
– dificultatea organizării şi planificării acţiunilor;
– dificultatea de a-şi aştepta rândul;
– pasivitatea – până la inactivitate, la lene;
– tulburări de comunicare, vorbire incoerentă;
– insomnie şi somnolenţă;
– dificultatea de a-şi exprima ideile în scris;
– dependenţa de TV.

S.G.A. face ca teorii educaţionale şi psihologice ale trecutului să nu mai funcţioneze – pentru că, în timp ce profesorii vorbesc, elevii sunt agitaţi, neliniştiţi, nu se concentrează şi, pe deasupra, sunt furaţi de gânduri. Profesorii sunt prezenţi în sala de clasă şi elevii sunt în alte lumi, imaginare.computer-brain

Profesorul Augusto Curry identifică trei cauze ale S.G.A.:
– excesul de stimuli vizuali produşi de TV şi diferitele ecrane sensibile care atacă teritoriul emoţiei;
– excesul de informaţie;
– excesul de culori.

O persoană cu S.G.A. nu reuşeşte să-şi administreze gândurile în totalitate şi să-şi liniştească mintea. Ameninţarea cea mai mare pentru calitatea vieţii omului modern este excesul de gândire.

S.G.A. compromite sănătatea psihică sub trei forme:
– amintirea excesivă a ceea ce a fost în trecut, ceea ce dezvoltă sentimente de vinovăţie;
– preocupări şi griji legate de problemele existenţiale;
– suferinţa prin anticipaţie.

Ca să fii un profesor bun, este necesar să cunoşti sufletul copilului, pentru a descoperi instrumentele pedagogice capabile să transforme sala de clasă într-o oază şi nu într-o sursă de stres. Este o chestiune de supravieţuire.

Profesorul Augusto Curry în excelenta carte Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi, propune câteva tehnici care implică transformări în ambientul social psihic al profesorilor şi elevilor:
– muzică ambientală în sala de curs: are ca scop dezaccelerarea gândirii, calmarea neliniştii, îmbunătăţirea concentrării, dezvoltarea plăcerii de a învăţa, educarea emoţiei;
– aşezarea în cerc – are ca scop dezvoltarea siguranţei, promovarea educaţiei participative, îmbunătăţirea concentrării, diminuarea conflictelor în sala de clasă, reducerea conversaţiilor între elevi;
– expunerea interogativă – are ca scop ameliorarea S.G.A., reaprinderea motivaţiei, dezvoltarea capacităţii de a-şi pune întrebări, îmbogăţirea interpretării de texte şi enunţuri, deschiderea ferestrelor inteligenţei;
– expunerea prin dialog are ca scop dezvoltarea conştiinţei critice, promovarea dezbaterii de idei, stimularea educaţiei participative, depăşirea nesiguranţei, învingerea timidităţii, îmbunătăţirea concentrării;
– umanizarea cunoaşterii are ca scop stimularea îndrăznelii, promovarea perspicacităţii, cultivarea creativităţii, stimularea înţelepciunii, creşterea capacităţii critice, formarea de persoane care gândesc;
– umanizarea profesorului are ca scop dezvoltarea socializării, stimularea afectivităţii, stimularea înţelepciunii;
– educarea respectului de sine are ca scop rezolvarea conflictelor din clasă, promovarea cooperării şi solidarităţii.no-mind-is-the-real-way-to-liveSarcina cea mai importantă a educaţiei este transformarea fiinţei umane în propriul ei lider – lider al gândurilor şi emoţiilor sale. Şcolile din toată lumea îi învaţă pe elevi să conducă firme şi aparate, dar nu-i pregătesc pentru a-şi controla şi a-şi ţine în frâu gândurile. Sunt nenumăraţi cei care au succes profesional, dar sunt sclavii propriilor gânduri. Viaţa lor emoţională este mizerabilă. Ei înfruntă lumea, dar nu ştiu să-şi înlăture din minte ceea ce este inutil. La ce le foloseşte tinerilor să înveţe să rezolve probleme de matematică dacă nu ştiu să rezolve probleme de viaţă?

Tinerii au nevoie de o educaţie deosebită. Timpul trece, şi orice dascăl va purta toată viaţa o frântură din fiinţa tinerilor pe care, cu atâta greutate, urmărește să-i educe.

sursa-yogaesoteric.net


ccc

20 de lecții de viata pe care școala nu te învață


Cu cativa ani in urma, Shannon Kaiser (www.playwiththeworld.com) si-a parasit cariera plina de succes in publicitate pentru a-si urma inima si a deveni scriitoare. Dupa ce a lasat in urma lumea corporatiilor, dorinta sa de a face ceva diferit si a se exprima creativ nu s-a schimbat niciodata. Cu timpul a gasit loc pentru toata cunoasterea sa despre publicitate, si acel loc este cu studentii de colegiu, intr-o sala de clasa.

http://bit.ly/2Cz43uZ

Deoarece preda mai degraba din proprie experienta decat cursuri formale, stilul sau de predare este netraditional, creativ si complet rasturnat comparativ cu manualele traditionale academice. Isi impinge studentii sa experimenteze, sa isi asume riscuri mari si sa isi puna pe deplin sufletul in munca lor. La un anumit moment al anului de studiu, decide de obicei ca manualul le incetineste, si ca trebuie optat pentru explorare creativa si o viata aventuroasa.

Shannon este de parere ca cea mai mare parte din ceea ce invatam in viata nu provine din manuale, sau nici chiar macar din sala de clasa. In decursul anului de studiu, ea alege o zi in care trimite studentii mai devreme acasa, dar cu conditia ca ei trebuie sa se joace. Cand la urmatoarea ora ei prezinta rezultatele, acestea sunt intotdeauna uimitoare. Ei sunt entuziasti, gata de actiune, pasionati si concentrati asupra muncii lor. Ideile lor sunt mult mai concrete, si au mai multa incredere atunci cand isi prezinta temele pentru acasa.books

Aceeasi abordare o aplica propriei sale afaceri ca life coach (mentor pentru viata), scriitoare freelancer si designer, si a gasit ca afacerea sa s-a extins in moduri frumoase. Prin adaugarea a mai multa vioiciune jucausa in ziua sa de lucru, este mai implinita si concentrata asupra clientilor sai. Aceste rezultate au facut-o sa se gandeasca mai mult la structura traditionala a scolii, si de ce majoritatea studentilor sunt concentrati pe destinatie, privind doar catre absolvire, dar nu sunt pe deplin angajati in calatorie.

 Sistemul școlar este demodat si supraevaluat, sau asa este modul in care noi predam copiilor nostri? Oricum ar fi, cand stau cu studenții mei si vad ca ochii li se aprind fiindcă ei capătă înțelegerea unui nou concept sau fac o bresa pe o tema dificila, inima mi se umple de bucurie.

De aceea a creat următoarea lista, pe care o înmânează studenților sai la inceputul fiecarui an de studiu.Aceasta este o lista principala cu 20 de reguli pentru a-ti iubi pe deplin propria viata si cariera. Ar mai putea fi numita si:

 20 de lucruri pe care nu o sa le inveti la scoala

  • 1. Nu poti influenta lumea prin a incerca sa fii precum este ea.
  • 2. Înțelepciunea provine din experienta de viata, nu din manuale.CW074-Wisdom-that-Works
  • 3. Imaginația este mai valoroasa decat cunoașterea.
  • 4. Fa opusul a ceea ce ti s-a predat in scoala.
  • 5. Pune-ti toata inima in orice faci.
  • 6. Iti poti antrena creierul pentru a vedea binele in fiecare om sau lucru.
  • 7. Niciodata nu te indoi de instinctele tale/flerul tau.
  • 8. Cu cat te joci mai mult, cu atat va fi mai bun lucrul.
  • 9. Oamenii vor uita ce spui, dar nu vor uita niciodata cum ii faci sa se simta.

19599_2

  • 10. Pune la indoiala fiecare lucru, si nu considera stabilit nimic.
  • 11. Nu te scuza sau plange; asta te impiedica de la accesarea deplinului tau potential.
  • 12. Daca te simti blocat, cere ajutorul .
  • 13. Nu este niciodata prea tarziu pentru a o lua de la capat.
  • 14. Nu deveni atasat de ceva.
  • 15. Daca crezi ca poti, o vei face.
  • 16. Ai incredere in proces.
  • 17. Esti chiar acolo unde ai nevoie sa fii.
  • 18. Concentrarea ta iti determina propria ta realitate.
  • 19. Magia se petrece in afara zonei tale de comfort; du-te acolo zilnic.
  • 20. Nu exista nici o destinatie; calatoria este rasplata.

Sursa http://www.mindbodygreen.com


http://bit.ly/2Cz43uZ

Îndemnul omului cu cel mai ridicat coeficient de inteligenţă de pe Pământ


În opera lui Mihai Eminescu Sărmanul Dionis, personajul principal dorește cunoașterea absolută a lucrurilor și, în definitiv, să dobândească nemurirea. Pentru aceasta sufletul lui călătorește departe de pământ în spații greu accesibile, unde timpul se dilată, iar universul întreg capătă proporții necunoscute muritorilor. Destinul de veșnic și sărman căutător al lui Dionis se transformă doar atunci când el găsește împlinirea în iubire, în iubirea pentru o fată.

http://bit.ly/2Cz43uZ

Genul literar la care se încadrează opera eminesciană evocată este nuvela fantastică. Totuși, ceea ce Eminescu a descris la nivel imaginar acum 150 de ani se petrece astăzi, păstrând proporțiile, desigur, în lumea noastră. Pilda pe care o veți citi în continuare ne vorbește despre un Dionis post-modern născut în Asia în anul 1963.

Sud-coreeanul Kim Ung-Yong este omul cu cel mai ridicat coeficient de inteligenţă de pe pământ la ora actuală, fiind trecut în Guinness Book World of Records cu un IQ de 210 unități (fizicianul englez Stephen Hawking avea 160). Asiaticul nostru a vorbit de la 6 luni, la 3 ani citea cursiv (japoneză, engleză, germană – pentru învăţarea unei limbi străine având nevoie de aproximativ 30 de zile). La 4 ani rezolva integrale şi calcule diferenţiale, scria poezii şi era, de asemenea, un pictor remarcabil.

A fost ca student invitat la Universitatea de Fizică din Hanyang, unde a audiat cursuri de la vârsta de 4 ani până la 7 ani. În 1970, la vârsta de 8 ani, a fost invitat în Statele Unite la NASA, unde a terminat studiile universitare. În 1974, a început activitatea sa de cercetare la NASA și a continuat această activitate până în 1978, când… s-a întors acasă, în Coreea de Sud. Aici şi-a echivalat, într-un singur an, toate studiile şi s-a angajat… asistent universitar la o facultate din provincie.

Întrebat de ziarişti de ce a făcut acest gest, Kim Ung-Yong a dat un răspuns uluitor, care, poate, echivalează cu cea mai mare descoperire pe care o pot face oamenii: „Poți avea o capacitate intelectuală mare, poți fi genial la matematică și să ai abilități lingvistice de necontestat, dacă eșuezi la capitolul inteligență emoțională, dacă nu iubești în mod constant, chiar fără de măsură și nu te iubește nimeni, nimic nu mai contează. Am fost sus acolo unde majoritatea oamenilor vor să ajungă. Nu e nimic acolo. E pustiu. Întoarceți-vă la lucrurile simple.”

sursa-yogaesoteric.net


http://bit.ly/2Cz43uZ