Bucuria de a dărui durează mai mult decât satisfacția de a primi


Nivelul de fericire al oamenilor care obişnuiesc să ofere se menţine constant, sau scade într-un ritm mult mai lent, spre deosebire de situaţia în care ei ar fi beneficiarii darurilor respective, conform concluziilor unei cercetări efectuate recent la Facultatea de afaceri Booth a Universităţii Chicago, citată de Xinhua.
http://bit.ly/2Cz43uZ

Pentru a analiza gradul de fericire, oamenii de ştiinţă au realizat două experimente. În cadrul unuia dintre ele, participanţii – studenţi ai universităţii – au primit câte cinci dolari în fiecare zi, timp de cinci zile, şi li s-a solicitat ca de fiecare dată să cheltuiască suma pe acelaşi lucru.

Participanţii au fost împărţiţi în mod aleator în două grupuri – unii au cheltuit suma în beneficiul propriei persoane, iar ceilalţi i-au dăruit, spre exemplu lăsând banii într-un recipient pentru bacşiş la o cafenea sau oferind în fiecare zi donaţii online aceleiaşi organizaţii caritabile. La sfârşitul zilei participanţii şi-au împărtăşit impresiile cu privire la aceste experienţe şi la gradul general de satisfacţie.

Informaţiile colectate de la un număr total de 96 de participanţi – cu un nivel iniţial similar de fericire – au demonstrat că gradul de bucurie al celor care au cheltuit sumele primite pentru propria persoană s-a diminuat constant pe parcursul perioadei de cinci zile. Însă, în cazul celor care au oferit banii altor persoane nivelul de fericire s-a menţinut.

joy

Oamenii de ştiinţă au desfăşurat apoi un al doilea experiment, online – 502 participanţi au jucat zece runde ale unui joc puzzle din cuvinte. La fiecare rundă ei au câştigat câte cinci cenţi, pe care fie îi puteau păstra sau îi puteau dona pentru un scop caritabil. După fiecare rundă, participanţii au dezvăluit gradul de bucurie resimţit. Din nou, nivelul autoraportat de fericire al celor care şi-au donat câştigul a scăzut într-un ritm mult mai lent în comparaţie cu cel al participanţilor care au păstrat banii obţinuţi.

Potrivit cercetătorilor, atunci când oamenii se concentrează asupra rezultatului, cum ar fi obţinerea unei plăţi, ei sunt mai înclinaţi să compare efectele, ceea ce le diminuează sensibilitatea faţă de fiecare experienţă. Însă, atunci când se concentrează asupra acţiunii, precum donarea către o organizaţie caritabilă, oamenii sunt mai puţin preocupaţi de comparaţia rezultatelor şi, în schimb, trăiesc fiecare act de dăruire ca pe un eveniment unic aducător de fericire.

Give me your heart

De asemenea, conform studiului, oamenii se adaptează într-un ritm mai lent la fericirea generată de acţiunea de a dărui deoarece aceasta contribuie la menţinerea reputaţiei prosociale consolidând sentimentul de conexiune socială şi de apartenenţă, notează Xinhua. Concluziile cercetării au fost publicate în jurnalul Psychological Science.

sursa-yogaesoteric.net


Doneaza
Daca vrei sa (iți) faci o bucurie apasă butonul

ccc

8 aspecte esențiale despre viață pe care omenirea le-a uitat


Locul nostru în natură.
În ultimele sute de ani ne-am detașat destul de mult de natură, dorind să nu mai depindem de aceasta. Am cunoscut-o, am consumat aproape tot ce am putut și am încercat să constrângem natura în așa fel încât să ne ofere doar ce ne mulțumește pe noi, într-o acțiune extrem de egoistă. Am uitat să ascultăm și să înțelegem ritmurile naturale și ciclurile Pământului, ne-a fost mai ușor să ignorăm mesajele venite de la mediul natural decât să trăim în echilibru.

***

http://bit.ly/2Cz43uZ

***

Am uitat vechea înțelepciune antică.
Am uitat și ne-am îndepărtat de înțelepciunea noastră strămoșească. În încercarea de a obține cunoștinte științifice cu scopul de a-i oferi minții noastre raționamentele potrivite, am uitat înțelepciunea care apare prin deschiderea inimii. Ne-am uitat vechile povești și tradiții, trecând prea ușor la o societate bazată pe consum.

Am uitat de visele noastre.
Îndepărtându-ne de la calea noastră interioară, am uitat să visăm. Mai mult, am uitat că avem puterea de a contribui enorm la îndeplinirea visurile noastre.

Am uitat adevăratul scop în viață.
Cu atât de mult „senzațional”, surse de distragere a atenției și zgomot din jurul nostru, am ajuns să uităm care este adevăratul motiv pentru care ne aflăm aici. Suntem prinși într-o rutină cotidiană din care am pierdut din vedere adevărata autenticitate, acea scânteie interioară care ne poate conduce către fericire și către auto-realizare / auto-cunoaștere.Happy-Woman-2

Am uitat că totul este iubire.
Acesta este, probabil, cel mai profund mister dintre toate, mister pe care foarte puțini au ajuns să-l înțeleagă cu adevărat. Însă, acest adevăr este ascuns în profunzimea ființei noastre. Am uitat faptul că în cele din urmă totul este energie și conștiință și că dragostea este materialul fundamental al existenței care trece prin fiecare celulă a noastră.

Am uitat să iertăm.
Fiind făcuți să credem că suntem separați și deconectați de ceilalți și de orice altceva, am uitat să iertam. În cel mai profund sens al său, iertarea este actul de reamintire a realității că suntem unul cu toată lumea și că nu există o victimă și un agresor. Cu toții ne mișcăm într-o „existență” numită viață.

iertarea

Am uitat de adevărata noastră putere.
Condițiile de viață dominate de frică ne-au făcut să uităm cine suntem cu adevărat. Ne-am uitat adevărata putere, puterea de a ne folosi de intenție și de voința noastră cu scopul de a ne transforma realitatea. Am fost atrași de somnambulismul celor care au trăit înaintea noastră și astfel am ajuns să adoptăm aceleași tipare de gândire fără să ne îndoim de aceste automatisme periculoase.

Am uitam să fim simpli.
Viața a devenit din ce în ce mai complicată. Suntem seduși de strălucirea lui „mai mult” și nu de puterea lui „mai puțin”. Am uitat sensul simplității și am uitat să fim simpli. De fapt, viața este simplă, noi suntem cei care ne-o complicăm. Simplicitatea implică eliberarea de toate lucrurile și aspectele neesențiale și de ideile care nu ne folosesc în îndeplinirea adevăratului scop al vieții.

http://www.yogaesoteric.net


Doneaza
Daca vrei sa (iți) faci o bucurie apasă butonul

ccc


 

 

Cei 15 arhangheli ai acestei lumi


Arhanghelii reprezintă una dintre cele nouă Ierarhii Angelice existente (Ierarhia Îngerilor, Ierarhia Arhanghelilor, cea a Întâietorilor, cea a Stăpânirilor, cea a Puterilor cereşti (Virtuțile), cea a Domniilor, cea a Tronurilor, cea a Heruvimilor şi Ierarhia Serafimilor). Dintre aceste cete îngereşti, îngerii păzitori şi arhanghelii sunt cei mai implicaţi în activitatea de ajutorare a Pământului şi a locuitorilor lui.
http://bit.ly/2Cz43uZ

Arhanghelii sunt sui-generis manageri sau arhistrategi care supraveghează activitatea îngerilor păzitori. În comparaţie cu îngerii păzitori, arhanghelii sunt foarte mari, au voce foarte puternică şi staturi impozante, dar sunt, de asemenea, extrem de iubitori şi de lipsiţi de egoism. Ca fiinţe cereşti neîntrupate, ei nu au gen. Totuşi, virtuțile şi trăsăturile lor caracteristice le dau energii şi înfăţişări distincte, bărbăteşti sau femeieşti.

Biblia pomeneşte numele Arhanghelilor Mihail şi Gavril. Unele versiuni ale Bibliei amintesc şi numele Arhanghelilor Rafael şi Uriel. Vechile texte evreieşti extind această listă până la cincisprezece arhangheli. Veţi observa, în enumerarea de mai jos, că toate numele arhanghelilor, cu numai două excepţii, se termină cu sufixul „el” sau „îl”, care înseamnă în limba ebraică „al lui Dumnezeu” sau „de la Dumnezeu”. Cele două excepţii sunt acei profeţi biblici care au avut vieţi atât de exemplare, încât au fost înălţaţi la rangul de arhangheli, după încheierea vieţii lor pământeşti.

Aceşti arhangheli sunt uneori amintiţi cu nume diferite, dar în cele ce urmează prezentăm numele lor cele mai comune, împreună cu specializările, cu trăsăturile lor caracteristice şi cu scurte descrieri ale faptelor care le sunt atribuite:

1. Ariel înseamnă „Leoaica lui Dumnezeu” şi ne ajută să ne satisfacem nevoile fizice (bani, adăpost şi alte necesităţi materiale). Ariel ajută la soluţionarea problemelor legate de mediul înconjurător şi la îngrijirea şi vindecarea animalelor. Ariel lucrează împreună cu Arhanghelul Rafael (care şi el vindecă şi ajută animalele) şi cu Ierarhia angelică a Tronurilor. În plan istoric, este asociat cu regele Solomon şi cu filosofii gnostici, care credeau că Ariel era stăpânul vânturilor.

1280px-Cg_angel_ttt2

2. Azrael înseamnă „Cel care îl ajută pe Dumnezeu”. El ajută sufletele celor decedaţi să ajungă în Ceruri, îi vindecă pe cei copleşiţi de durere şi îi sprijină pe oamenii care îi mângâie pe cei neconsolaţi. Văzut ca „îngerul morţii” în tradiţiile ebraică şi islamică, Azrael este asociat cu Arhanghelul Rafael şi cu Regele Solomon.

3. Chamuel înseamnă „Cel care îl vede pe Dumnezeu”. El calmează neliniştea, aduce pacea la nivel global şi personal, ajută la găsirea obiectelor şi a persoanelor pierdute şi la soluţionarea situaţiilor extreme. Acționează împreună cu Ierarhia angelică a Virtuților. Chamuel este unul dintre cei zece arhangheli sefiroţi ai Cabalei, ceea ce înseamnă că el guvernează o cale a Arborelui cabalistic al Vieţii.

4. Gavril (sau Gabriel) înseamnă „Trimisul, mesagerul lui Dumnezeu”. Acest arhanghel îi ajută pe mesageri, cum ar fi scriitorii, profesorii şi ziariştii. De asemenea, Arhanghelul Gavril îi ajută pe părinţi în conceperea, creşterea sau adoptarea copiilor. Unele credinţe îl consideră pe Gavril ca având înfăţişare masculină, în timp ce altele îl percep cu înfăţişare feminină. Arhanghelul Gavril a adus Bunavestire lui Zaharia, anunţând naşterea lui Ioan Botezătorul, şi Mariei binevestind naşterea lui Iisus, aşa cum consemnează Evanghelia după Luca. În Vechiul Testament, Arhanghelul Gavril l-a salvat pe Lot, fiul lui Avram, în momentul distrugerii cetăţii Sodoma. Se spune că Arhanghelul Gavril i-a dictat Coranul lui Mohamed.

angels_in_america

5. Haniel înseamnă „Gloria lui Dumnezeu”. Având trăsături feminine, ajută femeile şi dă oamenilor clarviziune. Este asociat planetei Venus şi Lunii, fiind unul dintre cei zece arhangheli sefiroţi ai Cabalei. Adesea se spune că l-a însoţit la Ceruri pe profetul Enoh.

6. Ieremiel înseamnă „Mila lui Dumnezeu”. El se ocupă de emoţii şi ne ajută să ne trecem în revistă şi să ne facem bilanţul vieţii, că să putem uita, şi ne mai ajută în planificarea transformărilor benefice. Vechile texte evreieşti îl consideră pe Ieremiel unul dintre cei şapte arhangheli primordiali. Deoarece Baruh, un prolific autor evreu apocrif din secolul I d.Hr., a fost ajutat de Ieremiel, se apreciază că acest arhanghel ne ajută să avem viziuni profetice.

7. Jofiel înseamnă „Frumuseţea lui Dumnezeu” şi are înfăţişare feminină. Ajută la soluţionarea situaţiilor tensionate şi haotice; aduce frumuseţe şi ordine în gândurile, casele, birourile noastre şi în mediul în care trăim, înlăturând energiile nefaste. Anumite tradiţii îl numesc Iofiel sau Sofiel şi este cunoscut ca „patron al artiştilor”, iar Tora îl descrie ca pe un susţinător al Legii Dumnezeiești.

articole_archangel_michael_by_edcamp65rhh

8. Metatron înseamnă „Marele Învățător Dumnezeiesc” și este supranumit Arhanghelul Chipului lui Dumnezeu. Metatron este agentul prin excelență al teofaniilor, fiind un mijlocitor esențial între om și Dumnezeu. El vindecă totodată dificultăţile de învăţare şi problemele copilăriei. În vechea tradiţie evreiască, Metatron este un arhanghel deosebit de important, fiind considerat conducătorul arhanghelilor sefiroţi ai Cabalei. Cabala afirmă că Metatron l-a ajutat pe Moise la ieşirea din Egipt. Talmudul spune că Metatron veghează asupra copiilor din Ceruri, pe lângă funcţia obişnuită de a veghea asupra copiilor de pe Pământ. El a fost profetul Enoh, care s-a înălţat direct la Ceruri după ce a dus o viaţă plină de virtute şi slujire sfântă.

9. Mihail înseamnă „Cel care este asemenea lui Dumnezeu” sau „Cel care seamănă cu Dumnezeu”. El ne eliberează de teamă şi de îndoială, ne apără şi înlătură orice influenţă nefastă sau malefică. Considerat de obicei drept cel mai puternic dintre toţi arhanghelii, el este descris în Biblie şi în alte texte sacre creştine, mozaice sau islamice, săvârşind acte eroice de protecţie. Mihail este sfântul patron al ofiţerilor de poliţie şi dă curaj celor care îl cheamă.

Arhanghelul-Mihail

10. Rafael înseamnă „Cel care vindecă”. El vindecă suferinţele şi îi călăuzeşte pe vindecători şi pe cei care vor să devină vindecători. Este unul dintre cei trei arhangheli socotiţi sfinţi în prezent (ceilalţi doi fiind Mihail şi Gavril, deşi cândva au fost canonizaţi şapte arhangheli). În Cartea lui Tobias (o carte canonică în Biblie), Rafael se descrie pe sine ca slujitor în faţa Gloriei Domnului Dumnezeu. Se crede că a fost unul dintre cei trei arhangheli care l-au vizitat pe patriarhul Avraam. Deoarece l-a însoţit pe Tobias în călătoria sa, Rafael este considerat sfântul patron al călătorilor. Rolul său principal este totuşi cel de vindecător şi de sprijinitor al vindecătorilor.

11. Raguel înseamnă „Prietenul lui Dumnezeu”. El aduce armonie în toate tipurile de relaţii şi ajută la rezolvarea neînţelegerilor. Cartea lui Enoh îl descrie pe Raguel ca supraveghetor al tuturor îngerilor, asigurând interacţiunea lor armonioasă. Se spune că a ajutat la înălţarea profetului Enoh la ceruri şi la transformarea sa în Arhanghelul Metatron.

12. Raziel înseamnă „Secretele lui Dumnezeu”. El vindecă blocajele spirituale şi psihice şi ne ajută în interpretarea viselor şi a amintirilor din vieţile trecute. Învăţăturile vechi evreieşti spun că Raziel stă atât de aproape de tronul lui Dumnezeu, încât aude toate secretele universului, secrete pe care le-a consemnat în cartea intitulată Sefer Raziel ( Cartea Arhanghelului Raziel). Legenda spune că Raziel i-a dat această carte lui Adam, în momentul în care părăsea Grădina raiului, şi lui Noe, în timp ce construia arca. Cabala îl descrie pe Raziel ca întruchipare a înţelepciunii dumnezeiești.

13. Sandalfon a fost profetul Ilie, care s-a înălţat la ceruri ca arhanghel. El slujeşte în multe privinţe, îi ajută pe oameni să-şi vindece tendinţele agresive şi duce rugăciunile noastre către Creator. În plus, Sandalfon îi ajută pe muzicieni, în special pe cei care folosesc muzica pentru vindecare. Fiindcă este unul dintre cei doi oameni care au fost înălţaţi la rangul de arhangheli, Sandalfon este considerat frate geamăn cu Metatron (care a fost profetul Enoh). Învăţăturile vechi evreieşti vorbesc despre statura impresionantă a lui Sandalfon şi spun că Moise îl numea pe Sandalfon „Îngerul cel înalt”.

14. Uriel înseamnă „Dumnezeu este lumină”. Este arhanghelul înţelepciunii şi al filosofiei, cel care ne luminează minţile cu intuiţie şi cu idei noi. În textele sfinte evreieşti, Uriel are roluri diferite şi ample. Ca înger al luminii, el este adesea asociat cu serafimii, care sunt cei mai apropiaţi de Dumnezeu din cele nouă cete îngereşti. Se crede că Uriel l-a înştiinţat pe Noe de iminenţa Potopului. Uriel este socotit de obicei unul dintre cei patru arhangheli principali, alături de Mihail, Gavril şi Rafael.

15. Zadakiel înseamnă „Dreptatea lui Dumnezeu”. El vindecă tulburările de memorie şi ajută la îmbunătăţirea altor funcţii mentale. Mulţi erudiţi consideră că Zadakiel a fost îngerul care l-a oprit pe Avraam să-l sacrifice pe fiul său, Isac. Cabala îl descrie pe Zadakiel drept căpetenia care îl ajută pe Arhanghelul Mihail să ne apere şi să ne elibereze de energiile inferioare.ACoupleofGuardianAngels

Arhanghelii sunt întâlniți în mai multe tradiții spirituale, ceea ce înseamnă că nu este necesar să aparţineţi unei anumite religii pentru a avea acces la ajutorul lor și pentru a intra în comuniune inefabilă cu ei. Fiind entități neîntrupate înzestrate cu ubicuitate, ei pot să-i ajute pe toţi cei care îi cheamă în acelaşi timp. Arhanghelii vor răspunde apelurilor sincere, pure, indiferent dacă sunt formulate în gând, cu glas tare sau în scris. Le putem cere arhanghelilor să ne ghideze și să ne inspire permanent şi ei vor fi fericiţi să o facă.

sursa-yogaesoteric.net


ccc

Cunoaşte-te pe tine însuţi – Reguli de aur pentru desăvârşirea spirituală


Când vrem să redeşteptăm în noi puterile spirituale latente adormite de-a lungul multor ani de stagnare, trebuie să facem eforturi. Nu vom declanşa nicio forţă benefică şi nu vom putea transforma nicio faţetă a fiinţei noastre dacă rămânem pasivi. Inerţia nu ne duce nicăieri şi nu ne deschide nicio uşă. Numai prin voinţă o vom putea învinge. Trebuie să ne concentrăm forţele mentalului, să medităm şi să nu uităm că această cale de evoluţie ne oferă cele mai bune metode pentru a învinge inerţia minţii şi a inimii, adesea blocate de tensiuni, de obscuritate şi de frig.
http://bit.ly/2Cz43uZ
Trebuie să avem întotdeauna aspiraţia de a adăuga existenţei noastre ceva binefăcător, ceva mult mai luminos, mai plin de căldură, mai plin de iubire. Înainte de orice activitate ne vom reculege – pentru ca astfel să instaurăm în propriul suflet pacea profundă, armonia divină, iubirea copleşitoare – apoi Îi vom consacra lui Dumnezeu fructele acţiunilor noastre. Începutul este întotdeauna esenţial. Acesta reprezintă momentul în care se declanşează şi se orientează forţele benefice. Pentru a acţiona cât mai corect, trebuie întotdeauna să începem prin a chema în fiinţă noastră lumina lui Dumnezeu. Ştim cu toţii, atunci când vine noaptea, nu ne repezim în întuneric să luăm un obiect sau să întreprindem ceva. Aprindem mai întâi o lampă şi după aceea acţionăm.


La fel ca pentru orice activitate din viaţă: întâi este nevoie să aprindem şi chiar să sporim în noi lumina lui Dumnezeu. Altfel vom orbecăi la stânga sau la dreaptă şi vom bate la multe porţi, dar nu vom putea face mai nimic spiritual. Dacă suntem vigilenţi, ne vom deschide un drum bun, dacă, dimpotrivă, nu suntem lucizi, ni-l blocăm cu tot felul de gânduri, gesturi inutile sau chiar nocive, care ne aduc mereu suferinţe. Adepţii yoga trebuie să-şi dea seama că este foarte important cum încep orice acţiune, mai ales dacă aspiră ca ea să fie fructuoasă şi plină de savoarea lui Dumnezeu. Cel care acţionează pozitiv şi divin integrat în fiecare zi va putea să emane cu mare forţă această savoare divină. El trebuie să ştie că este foarte important să cultive o gândire profund benefică, în jurul căreia să graviteze toate celelalte gânduri.
man stretching arms in front of ocean
Fotografie de rawpixel.com pe Pexels.com
Dacă avem pentru fiecare zi un ţel precis, o anumită orientare total binefăcătoare, un scop sublim de atins, toate activităţile ni se vor ordona încetul cu încetul, se vor cristaliza, se vor organiza şi astfel vor contribui la realizarea idealului spiritual la care aspirăm în această viaţă.


Trăieşte admirabil fiecare zi
Chiar dacă unele gânduri şi sentimente străine, poate chiar malefice, vor încerca să ne pătrundă în aură, ele vor fi cu uşurinţă deturnate de lumina divină care există în noi. Astfel, toate energiile fiinţei noastre vor fi antrenate să meargă în direcţia cea bună pe care am ales-o. Datorită acestui gând fundamental pe care îl însămânţam la începutul fiecărei zile în minte şi în inimă, vom putea înscrie fiecare an în marea carte a vieţii lui Dumnezeu. În manifestare totul se înregistrează în arhivele AKASHA-ice.


Dacă ajungem să trăim măcar o zi minunată, o zi care înseamnă poate abia o secundă din viaţa veşnică, nu numai că va fi păstrată în „dosarele cosmice”, nu numai că nu va muri niciodată, dar ziua aceasta va ajunge să le antreneze şi pe cele viitoare, pentru a-i semăna din ce în ce mai mult. Să urmărim tocmai de aceea să trăim admirabil fiecare zi, pentru că ea le va influenţa extrem de binefăcător pe cele care îi vor urma şi le va ajuta să fie pline de fericire, ordine, echilibru şi armonie.
How-do-I-protect-my-home-equity_slideshowitem
Să ne învăţăm să acţionăm într-un sens cât mai vast, în aşa fel încât acţiunile noastre luminoase să fie utile tuturor. Pentru asta este suficient să ne transformăm felul de a gândi, să avem conştiinţa că fiecare dintre noi trăieşte în acest univers, fiecare şi toţi suntem clipă de clipă intim şi profund legaţi de acest univers.


Eşti macrocosmic, acţionează macrocosmic
Iată un exerciţiu foarte simplu: suntem între cei patru pereţi ai camerei noastre, izolaţi cât mai bine fizic, departe de lumea întreagă Cu toate acestea, putem să ne obişnuim ca o dată pe săptămână să ieşim din încăpere cu ajutorul gândului, pentru a ne expansiona într-un spaţiu din ce în ce mai vast: casa noastră, oraşul în care locuim; apoi ne imaginăm că oraşul respectiv face parte dintr-o regiune, iar această regiune face parte dintr-o ţară; ţara  face parte dintr-un continent, continentul se află pe Terra, iar Terra face parte din familia planetelor sistemului solar.


Acest procedeu spiritual ne ajută să conştientizăm că suntem integraţi în univers. Acum ne putem da seama că sistemul solar, la rândul său, face parte dintr-o galaxie, iar galaxia este o părticică infimă a Macrocosmosului. În felul acesta vom realiza cu uimire că, deşi ne aflăm singuri în camera noastră, suntem în acelaşi timp expansionaţi în Macrocosmos. Iar dacă acum suntem fiinţe macrocosmice, de ce mai trebuie să ne impunem vreo limită, de ce să nu deschidem larg ochii şi inima şi să ne spunem nouă înşine că avem deseori de făcut acţiuni care sunt macrocosmice? Exerciţiul acesta ne permite accesul cu cea mai mare uşurinţă la o stare de expansiune în nemărginire. De ce să nu folosim la maximum roadele unei asemenea stări?
peace and quiet SS
Este foarte important să descoperim valoarea nebănuită a păcii interioare profunde. În tăcere, noi pregătim împrejurările prielnice pentru manifestarea entităţilor divine. Ele iubesc foarte mult liniştea şi aşteaptă mereu acele condiţii pe care oamenii, datorită agitaţiei zilnice, nu le oferă decât foarte rar. Cu cât o fiinţă umană este mai evoluată, cu atât are nevoie de mai multă linişte, de mai multă pace profundă. În această aparentă absenţă a vieţii, un asemenea om simte autenticul, tainicul ei gust; căci adevărata viaţă, viaţa divină intensă, este o linişte vie, copleşitoare. Tăcerea pregăteşte condiţiile pentru apariţia şi manifestarea entităţilor divine. Iar când ele sunt aproape, simţim deasupra noastră suflul misterios al eternităţii.


Multe entităţi divine, invizibile, coboară fără încetare să ne ajute. Ştiind asta, să le oferim cât mai des în noi înşine condiţiile favorabile pentru a le primi şi a le reţine atenţia. Toate aceste fiinţe divine sunt mereu pregătite să ne viziteze şi mereu caută un loc în inima noastră, în mintea noastră, pentru a acţiona şi pentru a ne aduce multe bucurii spirituale. Lipsa de recunoştinţă însă le poate îndepărta.


Entităţilor elevate le place să le apreciem sprijinul şi generozitatea. Că oamenii sunt imperfecţi, slabi, copilăroşi, ele ştiu deja şi au forţă să treacă defectele cu vederea; ba chiar mai mult, tocmai atunci când ne dovedim plini de greşeli ele spun: „Iartă-i, Tată Ceresc, că nu ştiu ce fac şi de aceea noi urmărim să-i ajutăm!“ Dar dacă observă că oamenii nu le apreciază prezenţa şi ajutorul, entităţile divine îi părăsesc. Nu fiindcă ar avea nevoie de consideraţia sau mulţumirea lor, dar ştiu că nerecunoştinţa împiedică fiinţele umane să profite de darurile spirituale pe care le-ar putea primi.



Deschide poarta să intre îngerii
În realitate fiecare om este, fie că ştie, fie că nu ştie, receptacolul arhivelor cosmice AKASHA-ice. Toate evenimentele, absolut toate, se înscriu în microcosmosul fiinţei noastre într-o tainică substanţă eterică extrem de subtilă, în care există loc pentru întregul Macrocosmos. Toate evenimentele, fără excepţie, din întregul univers, toate vârtejurile lumilor (chiar şi ale celor dispărute), ne trimit astfel, în anumite condiţii, sclipiri enigmatice care se înregistrează în subconştientul nostru.
ACoupleofGuardianAngels
Omul primeşte astfel, adeseori fără ştirea sa, veşti din întregul Macrocosmos. De aceea, mai ales atunci când începe să acţioneze, să cerceteze prin meditaţie, concentrare mentală sau contemplaţie anumite aspecte care îl preocupă, devine asemenea celui care caută şi cere spre consultare anumite documente într-o bibliotecă. Trebuie să aştepte un interval de timp înainte să primească răspunsul, căci această bibliotecă este atât de vastă şi de bogată, încât, în anumite situaţii, bibliotecarii nu pot găsi imediat lucrarea care le este cerută; dar când răspunsul vine, la momentul oportun, omul îşi spune: „Am acum o revelaţie!“ sau: „Am o idee genială!“ sau: „Am o limpezire!“ În realitate însă, atunci primeşte exact informaţia pe care a cerut-o, iar toate aceste fenomene se produc prin manifestarea legii oculte a rezonanţei.


Toate relaţiile dintre fiinţele din Macrocosmos ascultă de această lege tainică a rezonanţei oculte. De exemplu, când formăm un număr de telefon, ne răspunde posesorul acelui număr; tot astfel, o anumită entitate intră enigmatic în comunicare cu noi atunci când emitem gândurile specifice care vibrează la unison cu ea.
În felul acesta, se stabileşte o legătură între noi şi entitatea, fiinţa sau locul asupra căruia mintea noastră s-a fixat cu forţă în mod sistematic. Însă toţi cei care au mai mereu gânduri haotice şi contradictorii sunt condamnaţi la întâlniri nefericite, pentru că intră în legătură cu entităţi care corespund întru totul tocmai gândurilor pe care le emit.


De aceea este foarte important să avem permanent o idee divină, căci ea va atrage în mod magic, dar benefic magic, toate entităţile, toate fiinţele şi toate elementele ce vor contribui la realizarea sa. O idee divină, o idee sublimă este întocmai ca o inscripţie la intrarea principală, ea anunţă spiritele rele, întunecoase: „Aici nu primim“. Şi în felul acesta, entităţile inferioare nu au niciodată posibilitatea să pătrundă în viaţa noastră, în timp ce ideea divină rămâne întocmai ca o poartă deschisă pentru toate spiritele luminoase şi pentru toţi îngerii care vor veni astfel către noi, să ne ajute şi să ne inspire.

angel2
A ne concentra asupra luminii alb-strălucitoare este un exerciţiu spiritual foarte eficient şi foarte puternic. Dar trebuie să reţinem că toate condiţiile din viaţă acţionează asupra noastră conform atenţiei pe care le-o acordăm. Prin urmare, dacă vom considera că anumite conjuncturi sunt foarte utile, benefic magice, le vom amplifica influenţa. Prin gândirea, prin convingerile noastre, avem întotdeauna o influenţa decisivă, chiar cu mult mai importantă decât încercările cu care ne confruntăm sau situaţiile mai dificile. Atunci lumina alb-strălucitoare ne impregnează, chiar şi fără să fim conştienţi, dar dacă suntem foarte atenţi şi plini de aspiraţie, putem participa la această activitate cu convingerea fermă că ceva fundamental, esenţial divin, creşte şi se îmbogăţeşte fără încetare în noi. Vom simţi, gradat, vibrând înlăuntrul nostru forţe divine noi.



Detaşează-te pentru a renaşte
După felul în care începem o activitate, o relaţie ori chiar o aventură, putem, în general, să prevedem care va fi sfârşitul: dacă începutul este rău, sfârşitul riscă să fie la fel. Există în viaţa anumite evenimente care se derulează cu o rigurozitate implacabilă, evenimente pe care le putem prevedea cu exactitate, aşa cum procedează astronomii cu eclipsele, conjuncţiile sau cu opoziţiile planetare, deoarece totul se desfăşoară după anumite legi cosmice absolute. Se poate însă ca, prin eforturi, oamenii care au început-o prost să transforme cursul evenimentelor astfel încât momentul final să nu semene cu primul.

Acolo unde se manifestă puterea tainică a spiritului, se poate interveni oricând pentru a modifica anumite aspecte; aşa devine cu putinţă să suprimi, să adaugi, să sublimezi ceva. Atunci viaţa nu mai este atât de mecanică, pentru că devine conştientă şi profund spirituală, pentru că spiritul divin îşi pune pecetea asupra sa. Mai ales în asemenea situaţii spiritul purifică, perfecţionează, armonizează, se manifestă în toată puterea sa. Uneori, în sferă materială, evenimentele se desfăşoară neîndurător pentru noi; dar în sfera divină nimic nu este definitiv, spiritul poate interveni oricând pentru a face miracole.
7cf6a-00-darkangel25c32598ne-photo-manipulation-in-surreal-gif-animations-www-designstack-co
În Evanghelii stă scris: „Dacă nu veţi muri, nu veţi putea trăi cu adevărat.” Desigur, unii dintre voi puteţi spune că nu prea aveţi chef să muriţi; dar atunci arătaţi că nu aţi înţeles. Să muriţi pentru a trăi înseamnă să muriţi în lumea inferioară, a dezordinii, a răului şi a umbrelor malefice, a demonilor, pentru a vă naşte în cea superioară, a armoniei, a iubirii divine şi a luminii lui Dumnezeu.


Nu putem trăi în acelaşi timp în mocirlă şi în cer, contrar ideii prosteşti a unora dintre oameni care duc o viaţa cumplit de dezechilibrată, imaginându-şi că Divinul va veni totuşi la ei. Cerul este închis pentru astfel de fiinţe. Când ne prăbuşim în stări inferioare de orgoliu, gelozie, răutate, bârfă, nu mai avem acces la tărâmurile paradisiace; acestea ne sunt blocate. Altceva înseamnă să-ţi oferi viaţa lui Dumnezeu în totalitate. Iar cel care lucrează aproape fără încetare pentru înfrumuseţarea, îmbogăţirea, elevarea şi armonizarea fiinţei sale lăuntrice se va simţi foarte bine aici şi acum şi va putea primi mulţi oaspeţi divini în sufletul său.


Este esenţial să ne dăm seama că spiritele luminoase, divine sunt fiecare foarte fericite să meargă în vizită într-un asemenea loc. Priviţi ce se petrece la recepţiile care au loc în viaţa noastră zilnică; dacă, spre exemplu, ne primim foarte bine invitaţii, într-un spaţiu foarte plăcut, oferindu-le mese bogate, plimbări în locuri încântătoare, muzică aleasă, stări extraordinare de fericire, cum oare să nu-şi dorească ei să vină din nou în vizită? La fel se petrece şi cu spiritele luminoase şi chiar cu îngerii. Dacă ele vor găsi în fiinţă noastră, în microcosmosul nostru lăuntric, un lăcaş pur şi sacru în care domnesc frumuseţea, armonia, iubirea, sublimul, ele vor reveni cu mare bucurie, sau poate, de ce nu, se vor instala definitiv în fiinţa noastră, iar noi vom putea să ne bucurăm în permanenţă de prezenţa lor.


Ieşi din subteran ca să vezi Soarele

E timpul să descoperim ce înseamnă cu adevărat forţa unei colectivităţi spirituale. Cei mai mulţi dintre noi nu o cunoaştem deocamdată şi nu intuim tot ce este capabilă această forţă să realizeze la scară planetară. Iată o imagine analogică. Sunt locuri în lume unde inginerii construiesc reţele foarte puternice de instalaţii eoliene care produc curentul electric folosit pentru alimentarea unor regiuni întinse. În momentul când o colectivitate spirituală foarte puternică acţionează la unison, declanşează fenomene gigantice de rezonanţă; ea este asemănătoare unei baterii, unei reţele de instalaţii eoliene care produce curent electric şi poate genera o energie colosală pentru a proiecta lumină spirituală foarte departe în spaţiu şi pentru a genera efecte corespunzătoare la nivelul întregii planete.
bed of sunflowers
Fotografie de David Bartus pe Pexels.com

Tocmai de aceea e important să înţelegem că fiinţele umane sunt ca nişte baterii şi cel mai adesea este suficient doar să le uneşti şi să le pui în contact cu o idee divină unică, iar curenţii profund benefici pe care îi proiectează atunci vor fi recepţionaţi de numeroase alte fiinţe din toată lumea. Unii dintre noi medităm fără să ne dăm foarte bine seama că aceste activităţi spirituale pun la dispoziţie imense posibilităţi pentru binele întregii omeniri. Este momentul să devenim foarte conştienţi şi să facem cât mai des asemenea acţiuni, pentru ca, în felul acesta, lumina din Împărăţia lui Dumnezeu să fie primită de cât mai multe fiinţe de pe Pământ.


În realitate corpul este veşmântul sufletului, iar cuvântul este veşmântul gândului. Sentimentele, gândurile, forţele subtile care se manifestă în şi prin noi au fiecare anumite veşminte. Toate creaturile, toate entităţile au veşminte şi după aceste veşminte noi putem recunoaşte fiinţa care se ascunde în ele sau în spatele lor. O piatră, un animal, o plantă, un arbore sunt felurite veşminte în spatele cărora se ascund anumite entităţi. Este esenţial să medităm asupra florilor, asupra formelor şi a culorilor pe care le îmbracă, pentru a cunoaşte în felul acesta natura tainică a făpturilor care poartă asemenea veşminte. Trebuie să ne întrebăm de ce oamenii au ochii albaştri, verzi, căprui sau negri. Aceste culori sunt, de fapt, veşminte ce exprimă o calitate sau o virtute pe care atunci când suntem ignoranţi nu le observăm. Această taină a veşmintelor este atât de vastă şi adâncă, încât putem să o studiem cu succes toată viaţa.
10847309_10202158579485651_7394104226326295414_o
Cei care continuăm să ne plângem că Dumnezeu nu ne îndeplineşte rugăciunile, trebuie să realizăm că este normal să nu fim ascultaţi, căci pentru noi rugăciunile respective înseamnă o cerere pe care I-o adresăm, aşteptând ca El să vină să ne găsească în locul în care ne aflăm. Nu transformăm însă nimic în comportamentul nostru greşit sau în modul nostru rău de a gândi. Ne imaginăm că Dumnezeu va veni şi ne va scoate din infernul în care singuri ne-am afundat. Este exact ca atunci când, după ce am coborât într-o pivniţă adâncă sau într-o grotă, implorăm Soarele să vină să ne lumineze. Soarele nu poate veni la noi. Este de datoria noastră să ieşim din subterană şi să-i primim lumina binefăcătoare. Pivniţă sau grota înseamnă toate manifestările interioare rele ale minţii şi inimii noastre, toate obiceiurile prosteşti la care nu vrem să renunţăm.


Dacă dorim însă lumina, noi suntem cei care trebuie să mergem spre Dumnezeu, aspirând frenetic să ne îmbunătăţim frecvenţa dominantă de vibraţie. Şi dacă suntem hotărâţi să ne îndreptăm spre El, ne vom convinge de adevărul unui proverb înţelept „Când tu faci un pas spre Dumnezeu, Dumnezeu face nouă spre tine.


Să ne închinăm viaţa lui Dumnezeu spunând:
„O, Doamne Dumnezeule,
Ţie îţi dăruiesc acum viaţa mea.
Tu pentru mine eşti totul.
Ştiind aceasta, Te implor:
orientează-mă, luminează-mă, întăreşte-mă,
manifestă-Ţi iubirea prin mine,
fă ca voinţa Ta să devină voinţa mea.“

Articol preluat din Revista YOGA MAGAZIN nr. 59


ccc

CELE PATRU LUMÂNĂRI


Patru lumânări ardeau încetișor, si dacă ascultai cu atenție puteai chiar sa le auzi vorbind: Prima a spus:
-Eu sunt Liniștea. In ziua de astăzi oamenii au uitat ca pot face parte din viata lor…
Flacăra s-a micșorat din ce in ce mai mult si s-a stins.

Apoi a vorbit cea de a doua:

-Eu sunt Credința. Oamenii spun ca pot sa trăiască foarte bine si fara mine, nu cred ca mai are vreun rost sa ard…
Când a terminat de vorbit, si aceasta s-a stins.

-Eu sunt Iubirea, a spus cea de a treia. Nu mai am putere sa ard, oamenii ma dau la o parte ca pe un lucru fără valoare, ei uita sa-i iubească chiar si pe cei mai apropiați oameni din viata lor…
O adiere blânda care trecea pe lângă ea a stins-o fara sa vrea.

Un copil a intrat in încăperea unde mai ardea o singura lumânare, si văzându-le pe celelalte trei stinse, a început sa plângă.
-Voi ar trebui sa fiti mereu aprinse…

Cea de a patra lumânare i-a șoptit usor:  -Nu-ti fie frica, atât timp cat eu ard, le putem reaprinde pe celelalte. Eu sunt Speranța! Cu ajutorul ei, copilul le-a reaprins si pe celelalte.

Flacăra Speranței sa ardă mereu in sufletul tau… pentru ca tu sa ai o viata plina de Liniște, Credință si Iubire!



http://bit.ly/2Cz43uZ


Donez-Design-Designist-13
click pe ZONA