Lecția mâinilor goale


Dacă cineva are un ego mai mare decât al nostru, el ne crează un sentiment de inferioritate. Facem atunci efortul de a deveni mai-tare –ca-tine, mai-sfânt-ca-tine, mai-presus-ca-tine. Intreaga noastră viață devine astfel dedicată unui singur ideal, absolut stupid, pus în slujba unui lucru care nu există. Intrăm astfel pe o cale a visului. Avansăm pe ea, iar egoul nostru devine din ce în ce mai mare. Și astfel se nasc toate problemele noastre.

http://bit.ly/2Cz43uZ

Chiar și Alexandru cel Mare avea probleme imense. “Eul” lui dorea ca el sa devină cel mai mare cuceritor al lumii, și aproape că a reușit acest lucru. Spun “aproape” din doua motive: la vremea lui , jumătate din lume nu era cunoscută și el nu a putut cuceri India. A ajuns la hotarele ei dar nu a putut-o cuceri. Nu avea decât 33 de ani, dar în acești 33 de ani nu a făcut altceva decât să se lupte încontinuu. Nu este de mirare că s-a îmbolnăvit, plictisit de atâtea războaie, de atâtea crime, de atâta sânge. Și-a propus să se întoarcă acasă și să se odihnească, dar nu a mai reușit. Nu a mai ajuns niciodată acasă la el, în Atena. A murit cu o zi înainte.photo and image editing erwin olaf_bigCe experiență de viață – să devii din ce în ce mai puternic, mai bogat și măreț. Și totuși, ce neajutorare – să nu-ți poți amâna moartea măcar cu 24 de ore. Îi promisese mamei sale că după ce va cuceri lumea o va depune la picioarele sale, ca un cadou. Nici un fiu nu mai făcuse așa ceva pentru mama lui. Era ceva unic.

Dar s-a simțit neajutorat, înconjurat de cei mai buni medici din lume. Aceștia i-au spus: “Nu poți supraviețui. Această călătorie de 24 de ore te va ucide. Este mai bine să te odihnești aici, poate mai ai o sanșă. Important este să nu te miști. Șansele tale de recuperare sunt minime – te scufunzi. Te apropii din ce în ce mai tare , dar nu de casa, ci de moarte; nu de cămin , ci de mormânt. Nu te putem ajuta cu nimic. Noi putem vindeca boala, dar nu și moartea. Tu nu suferi însă de o boala. În cei 33 de ani ai tăi te-ai epuizat complet. Ti-ai risipit toate energiile luptând cu diferite popoare. Ti-ai risipit inutil viața. Aceasta nu este o boala. Este doar o lipsă de energie, căci ți-ai risipit-o, și încă inutil”.3459440-troyAlexandru era un om inteligent. Era discipol al marelui logician și filozof Aristotel. Acesta era mentorul său. Alexandru a murit înainte de a putea ajunge în capitală. La scurt timp înainte de moarte, i-a spus comandantului armatei sale:” Iată care este ultima mea dorință, și ea va trebui îndeplinită.”

Care crezi că i-a fost ultima sa dorință? A fost o dorință foarte ciudată: “ Când îmi veți duce sicriul la groapă, lăsați-mi mâinile să atârne în afara lui”.Comandantul l-a întrebat:” Ce fel de dorință este aceasta? Mâinile trebuie sa stea întotdeauna în interiorul sicriului. Nimeni nu a auzit vreodată de un mort dus la groapă cu mâinile atârnând în afara sicriului”.

Alexandru i-a răspuns:” Nu mai am suficientă forță să-ți dau un răspuns amplu. Pe scurt, ceea ce doresc este sa demonstrez astfel lumii că plec din ea cu mâinile goale. Am crezut că voi deveni tot mai mare, mai bogat și mai puternic, dar în realitate nu am devenit decât din ce în ce mai sărac și mai slab. Când m-am născut, am venit pe lume cu pumnii strânși, fără să țin nimic în ei. Acum, în momentul morții, nu doresc să plec tot cu pumnii strânși.”Head ofPentru a ține pumnii strânși este nevoie de energie, de viață. Nici un mort nu-și mai poate ține pumnii strânși. Cine i-ar mai putea strânge? Omul nu mai exista. Energia lui a dispărut, iar mâinile i se deschid de la sine. “ Doresc ca toată lumea să știe ca Alexandru cel Mare a murit cu mâinile goale, la fel ca un cerșetor”. Se pare însă că nimeni nu a învățat nimic din aceasta lecție a mâinilor goale, căci urmașii lui Alexandru au continuat să facă același lucru, deși în maniere diferite.

Sursa : Osho

O adevărată lecție de viață dată de cel care a fost un mare om de stat Alexandru cel Mare.  A avut o viață plină de bogății , de cuceriri răsunătoare , dar un suflet nefericit, neîmpăcat. Păcat că această lecție a mâinilor goale a rămas neînțeleasă până în zilele noastre. Alergăm după succes, după avere și de cele mai multe ori neglijăm bucuriile și frumosul din preajma noastră . ”Ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă-și pierde sufletul? ” (Marcu 8, 36-37)

sursa-aici


ccc

Universul şi iubirea – Fizica cuantică a descoperit legătura dintre cele două?


Suntem permanent în legătură cu toţi şi toate

„Universul, privit ca un TOT, nu este doar o caracteristică centrală a experienţei mistice, ci şi una dintre cele mai importante revelaţii ale fizicii moderne. Este cea mai importantă descoperire din istoria știinţei.” – Henry Stapp, cercetător în domeniul fizicii cuantice.

http://bit.ly/2Cz43uZ

Cunoscută sub numele de mecanică cuantică, această ramură a fizicii moderne caută să desluşească legile lumii subatomice, construind teorii care să explice comportamentul electronilor şi al celorlalte constituente fundamentale ale materiei. (…). Universul subatomic are mecanisme care scapă în parte înţelegerii umane, iar când se supune totuşi teoriilor fizicienilor, o face într-un mod contraintuitiv, paradoxal, ce îi lasă perplecşi pe filozofii moderni ai ştiinței.

Fizica modernă arată că la baza a tot ceea ce există se află un câmp cuantic care uneşte totul, format din suma tuturor posibilităţilor. Prin intermediul acestui câmp suntem mereu în legătură cu toţi şi toate, fie că suntem sau nu conştienţi de aceasta. Este vorba despre o energie care vibrează tot timpul. Tot ceea ce există vibrează. Inclusiv gândurile noastre vibrează.

ball shaped circle close up dark
Fotografie de Pixabay pe Pexels.com

Experienţele noastre sunt întotdeauna un răspuns la vibraţiile pe care le transmitem în Univers. Experienţele din viaţa fiecăruia dintre noi sunt mereu o reflecţie a gândurilor pe care le avem. Aşadar, dacă nu ești mulțumit cu ceea ce trăiești și vrei să ai alt gen de experienţe, benefice, împlinitoare, înălțătoare, transformă-ţi modul de a gândi şi vibrează la un nivel diferit. Totul începe de la un gând. Gândul tău creează realitatea, dar fiecare gând vibrează într-un mod specific, pe un nivel diferit. Ceea ce misticii ne spuneau acum mii de ani este demonstrat astăzi de fizica cuantică. Atunci când reuşeşti să rezonezi plenar cu ceea ce aspiri să obții, această aspirație se transformă în realitate concretă.

Aşa se petrece totul… Pentru ca noi să vibrăm în același ritm cu Universul, este necesar să cultivăm gânduri benefice, armonioase, pline de iubire. Când emitem în mod constant și cu putere astfel de gânduri, ele atrag prin rezonanță energii corespondente și construiesc o realitate benefică pentru noi şi pentru toate organismele vii. Fiecare dintre noi are în jur de 60.000 de gânduri pe zi, și fiecare dintre ele produce consecinţe.

Energia emisă de gândurile noastre îşi caută în drumul ei o altă energie cu care să vibreze la unison, după principiul „ceea ce se aseamănă se adună”. Fiecare gând, indiferent că este bun sau rău, declanşează un proces de rezonanţă. Tot ceea ce va vibra la unison cu energia gândurilor noastre va fi atras automat în viaţa noastră.

Ce este iubirea?

Majoritatea dintre noi credem că dragostea este doar o emoţie. Dar de fapt, dragostea reflectă un mod de a fi. Această stare a fiinţei este menţinută într-un câmp cuantic. Tot ceea ce gândim, clipă de clipă, este transmis instantaneu unui câmp cosmic de energie care interacţionează cu tot ceea ce există în jurul nostru. Iar totul interacţionează cu noi. Dacă tu crezi că te aşteaptă o relaţie de iubire profundă, o bogăţie spirituală şi abundenţă exterioară, atunci exact aceasta se va produce în viaţa ta. Sentimentele umane care izvorăsc din inimă, datorate convingerilor noastre, modifică ADN-ul în mod direct, iar acesta influenţează atomii. Faptul că ADN-ul se modifică în funcţie de energiile pe care le transmitem Universului este o altă descoperire majoră a ştiinţei de astăzi.

Ne putem gândi la câteva momente din vieţile noastre personale pentru a ne da seama în ce mod se manifestă iubirea, cum sentimentele noastre benefice influenţează în bine ceea ce este în jur. De exemplu, o plantă îngrijită cu dragoste şi atenţie va creşte cu mult mai viguroasă. Un nou născut care este mângâiat cu iubire răspunde acestui sentiment care îl învăluie, datorită legăturii care există între copii şi părinţi. Iar acest copil va creşte mult mai bine, mai sănătos și mai armonios decât un copil care nu a avut parte de iubire. Chiar şi un obiect de care avem grijă, de exemplu, maşina personală, „răspunde” în acelaşi mod, fară să se strice şi să ne lase baltă mereu.Mother's love

Această conexiune intrinsecă între toate cele ce există, fie că este vorba despre oameni, organisme vii sau obiecte, ne face să răspundem cu dragoste sau fără dragoste, atunci când ea nu este oferită. Până ca fizica cuantică să ne explice această interconectivitate, intuiam doar că există ceva care leagă obiectele, plantele şi animalele, dar nu ştiam cum şi nici de ce.

Starea de iubire necondiţionată este mediul ideal care permite acele alegeri cuantice care se vor manifesta la potenţialul lor maxim. Atunci când trăim anumite stări cum ar fi compasiune, iubire, iertare, dragoste, dar şi stări negative ca mânie, ură, supărare, gelozie, noi influenţăm direct structura ADN-ului nostru, iar aceste modificări se propagă în trupul nostru, cât şi în afara noastră, pe distanţe extraordinar de mari, datorită câmpului cuantic, influenţând tot ceea ce există în această lume.cq5dam.web.420.270

Iar inima, după cum au descoperit cercetătorii de la Institute of HeartMath, este un fel de interfaţă care transformă toate emoţiile şi convingerile noastre în energii electromagnetice. Ştiinţa modernă ne arată că experienţele pe care le avem prin intermediul câmpului cuantic sunt rezultatul conştiinţei. Alegerile pe care le facem în mod conştient ne pot ajuta să atingem o stare cuantică stabilă şi orice rezultat benefic, pe deplin integrat în armonia totului, poate deveni realitate, corelat cu alegerile pe care le facem.

Dar ca să atingem această stare de fiinţare stabilă, este nevoie de iubirea necondiţionată…Starea de iubire necondiţionată este mediul ideal care permite apariţia celor mai bune posibilităţi în viaţa noastră.

sursa-yogaesoteric.net


ccc

Cine se mai interesează astăzi cu iubire și bun-simț de celălalt?


Cine se mai interesează astăzi cu iubire și bun-simț de celălalt? Nimeni. Toți ne interesăm într-un mod egotic numai de noi înșine. „În această luptă mulţi fraţi de-ai noştri zac la pământ, acoperiţi de răni, plini de sânge şi nu-i nimeni care să-i îngrijească: nici mirean, nici preot, nimeni; n-au alături de ei nici ajutător, nici prieten, nici frate; că toţi ne gândim numai la noi înşine. De aceea ne înecăm cu toţii.
Numai atunci suntem tari, atunci suntem biruitori, când nu urmărim interesul nostru; acum însă suntem slabi şi ne biruie cu uşurinţă şi oamenii şi diavolul, pentru că urmărim numai interesul nostru, pentru că nu ne apărăm unii pe alţii, nici nu ne întărim cu dragostea cea după Dumnezeu, ci căutăm alte pricini de prietenie: unii neamurile, alţii obişnuinţa, alţii tovarăşii de slujbă, alţii vecinii; orice altă pricină, afară de credinţa în Dumnezeu; şi ar fi necesar ca numai credinţa în Dumnezeu să-i lege pe prieteni. Lucrurile însă se petrec cu totul dimpotrivă; suntem prieteni cu iudeii şi cu păgânii, şi nu suntem prieteni cu fiii Bisericii.” Sfântul Ioan Gură-de-Aur, „Omilii la Matei”


„Dacă bunăoară, răspund fratelui meu: «Acum nu pot să te ajut, e vremea rugăciunii», zicerea mea nu-i câtuşi de puţin scandaloasă, e cuminte şi dovedeşte evlavie. Dar numai creştinească nu-i. Dacă judec: Mai degrabă renunţ la dulceaţa slujbei decât să nu-mi ajut fratele, să-l las singur şi de izbelişte în necazul lui, să nu am compasiune pentru el, poate provoc scandal şi smintesc pe vreun fariseu, dar mă port creştineşte. Dacă mă aflu în extaz şi nesocotesc nevoia unui bolnav, dau poate dovadă de mare pietate, dar nu-s creştin.”N. Steinhardt, „Dăruind vei dobândi”ego
„Cine se mai interesează astăzi cu iubire și bun-simț de celălalt? Nimeni. Toți ne interesăm într-un mod egotic numai de noi înșine, pentru altul, nimic. Iar Dumnezeu, Care este în întregime iubire, nu ne va ierta această indiferență față de aproapele nostru.” Sfântul Paisie Aghioritul

http://bit.ly/2Cz43uZ

Sincronicitatea ca experienţă dumnezeiască


Sincronicitatea se produce atunci când două sau mai multe evenimente, aparent fără legătură cauzală, se produc împreună, într-o manieră semnificativă (pentru observator). Pentru a fi vorba de sincronicitate, ar trebui să fie improbabil ca evenimentele să aibă loc din întâmplare. Pentru scriitorul Robert Torres, sincronicitatea este o ilustrare a Divinului.
http://bit.ly/2Cz43uZ

Cine consideră că sincronicitatea este o simplă coincidenţă, atunci nu a citit lucrările unor experţi faimoşi din domeniu. Celebrul psihiatru Carl Gustav Jung a creat termenul sincronicitate în anii 1920 pentru a face referire la alinierea dintre forţele universale şi experienţele unei persoane. S-a încercat descoperirea motivelor acestor „coincidenţe” de secole întregi, în multe tradiţii spirituale, ca mijloc pentru alinierea cu un aşa-zis „curent”. De obicei este nevoie de ani de meditaţie disciplinată, studiu, sau de alte mijloace şi metode pentru a naviga în această călătorie către o „individuaţie” armonioasă. Pentru unii, cercetarea are loc în interior şi are ca obiectiv găsirea Sinelui, în timp ce pentru alţii cercetarea are loc în exterior şi are ca obiectiv găsirea spiritualităţii.TimePrima mea experienţă cu sincronicitatea a fost momentul naşterii mele. M-am născut în 21 martie la ora 3:03 a.m. – adică a treia lună, a treia săptămână, a treia oră şi al treilea minut, sau 3333. Data marchează de asemenea echinocțiul. A fost alinierea mea cu forţele universale, cu planeta, spaţiul şi timpul.

Interesul meu în cercetarea naturii metafizice a realităţii a apărut în timpul unui moment de trezire în care am experimentat o întâlnire – supranaturală, de fapt – cu o „entitate” formată din lumină. După această întâlnire am avut o înţelegere intrinsecă a multor concepte ezoterice precum „curentul”, spiritul, unicitatea şi chiar divinitatea.

Unicitatea: Ce anume ne conectează

În cartea lui Jung An Acausal Connecting Principle se spune că sensul subiectiv este cel care ne conectează. Fără un observator (propria ta persoană), nu există gândire, nu există sincronicitate, nu există un sens. Gândurile sunt conectate la evenimente, mintea este conectată la mişcările materiei şi acest lucru este subiectiv; acestui lucru îi lipseşte o cauză obiectivă (este acauzală). Cercetarea mea a început cu Carl Jung, deşi omul a observat sincronicitatea multe mii de ani înainte de Jung. Înainte de „sincronicitate”, umanitatea antică a folosit cuvinte precum rezonanţă, armonie şi unitate._Get_Inspired_by_trudy81

În secolul 4 d.Hr., filozoful grec Heraclit considera că toate lucrurile sunt interconectate; nimic nu ar fi izolat şi toate lucrurile ar fi legate între ele. În mod similar, Hipocrate a afirmat: „Există un singur curent comun, o singură respiraţie. Totul este în rezonanţă”. Clasica idee că separarea este o iluzie include o legătură chiar şi între obiectele fără viaţă. Unii susţin că toată materia are conştiinţă.

Rolul conştiinţei şi al paranormalului în sincronicitate

Jung a fost interesat toată viaţa de paranormal şi a avut multe experienţe în acest sens. Împreună cu el a lucrat fizicianul Wolfgang Pauli, un câştigător al Premiului Nobel, care ar fi avut la rândul său experienţe de telekinezie. În preajma lui Pauli aveau loc accidente serioase şi inexplicabile cu echipamentele pentru experimente – lucru extrem de cunoscut în istorie. Deseori se făceau glume în privinţa acestui lucru, dar multor savanţi le era frică de prezenţa sa în timpul experimentelor deoarece se considera în general că el era cauza acelor accidente, care dădeau peste cap experimente întregi organizate minuţios. Acest lucru este binecunoscut în fizică sub numele de „Efectul Pauli”. Împreună, Jung şi Pauli au ajutat la pavarea drumului în studierea parapsihologiei. Mulţi alţii au dezvoltat domeniul, fizicienii moderni ştiu şi vorbesc despre conştiinţă considerată a fi adesea un element cheie pentru explicarea unor abilităţi precum telekinezie, vedere la distanţă şi previziune.dezvoltare-personala-personal-development-timetvro-constiintaUn exemplu semnificativ este reprezentat de „câmpurile morfice” ale lui Rupert Sheldrake. El ne-a arătat cum câmpurile creează relaţii. În cartea sa A New Science of Life, citează experimente în care dacă unii dintre şobolani sunt supuşi la un anumit tip de pregătire, ceilalţi aflaţi într-un alt laborator, la mare distanţă, devin mult mai capabili să înveţe acelaşi lucru. Este ca şi cum şobolanii au în comun un câmp în care cunoştinţele acumulate prin antrenarea unora devin disponibile tuturor (şobolanilor).

Un alt fizician renumit, David Bohm, afirmă în lucrarea Implicate and Explicate Order că, de fapt, conştiinţa începe în afara spaţiu-timpului nostru, în „curentul” în care există întreaga cunoaştere şi unde prinde formă realitatea noastră materială. Apoi, conştiinţa se manifestă în dimensiunea noastră, urmând ca ulterior să se întoarcă în „curent”. Aceste teorii – alături de cele explorate în renumita lucrare Holographic Universe a lui Michael Talbot sau în lucrarea Meaning and Form a fizicianului David Peat – emit ipoteze în privinţa unui sub-strat ce există sub (sau peste) realitatea noastră materială şi temporală. Problema este că acest concept – „conştiinţa” – nu poate fi cuantificat din punct de vedere fizic.

Mulţi consideră că ea există în afara creierului, poate în câmpul AKASHA-ic – conceptul tradiţional indian al unui fel de rezumat al tuturor cunoştinţelor provenite de-a lungul timpului de la toate fiinţele simţitoare. Deşi sunt de acord cu multe dintre aceste teorii în privinţa existenţei unui tip de „matrice”, care este inteligenţa care funcţionează în spatele tuturor acestor lucruri?

O forţă inteligentă

Umanitatea a recunoscut de mult timp existenţa unei inteligenţe superioare, deşi aceasta apare în multe forme diferite. Mulţi mari savanţi au ajuns exact la aceeaşi concluzie. Einstein afirma: „Toţi cei implicaţi serios în cercetări ştiinţifice devin convinşi că un spirit se manifestă în legile Universului – un spirit cu mult superior celui al omului.” Max Planck, considerat fondatorul fizicii cuantice, a afirmat: „Toată materia provine şi există doar prin virtutea unei forţe. Trebuie să presupunem că această forţă este existenţa unei minţi conştiente şi inteligente. Această minte este baza întregii materii.”

Isaac Newton considera că universul este mecanic, pus în mişcare de Dumnezeu şi apoi lăsat să funcţioneze. Niels Bohr, cel care a propus modelul atomului de hidrogen, dar şi omul care a creat una dintre marile dileme ale cuanticii (în tandem cu Einstein), vorbea de Tao – „Calea” universului, pe care o regăsea în modelele şi tiparele fizicii. Multe dintre aceste teorii şi credinţe susţin că propriile tale gânduri pot modifica lumea exterioară în relaţie cu propria ta persoană. Deşi există o inteligenţă separată, care coordonează şi se află în control, tu eşti un fel de co-creator. Când sincronicitatea se manifestă ca un eveniment exterior ce este legat de gândurile tale, într-o manieră semnificativă şi acauzală, atunci este clar că ajuţi la crearea ei.

Dar evenimentele coincid, de asemenea, şi fără ca noi să ne gândim la ele – exemplu în acest sens fiind momentul naşterii mele sub forma 3333. Adânc în interiorul nostru, ştim dintotdeauna că suntem văzuţi, chiar şi într-o cameră goală – şi că nu suntem niciodată singuri. De câte ori nu suntem martori la întâmplări în care unele evenimente se aliniază încât totul devine foarte ciudat şi improbabil din punct de vedere statistic? Trebuie ca aceste evenimente să îşi aibă originea în afară. Acest lucru presupune că Sursa sau acel Cineva sau Ceva, care controlează în cele din urmă totul, se află acolo, în afară. Nu în interior. Albert Einstein a mai afirmat: „Sincronicitatea este modul prin care Dumnezeu se manifestă și rămâne anonim.”


ccc

CURAJUL DE A FI NEÎNFRICAT(Ă)


Care este opusul fricii?Curajul sau neînfricarea? Sunt, aparent, același lucru, aceeași culoare, dar au nuanțe diferite. Frica este o stare pe care o conștientizezi. Dar ce o face să existe și ce lipsește pentru ca frica să-i ocupe locul și să se manifeste? Se spune că întunericul nu există ca atare, e doar lipsa luminii; ura este lipsa iubirii, iar tristețea apare atunci când lipsește bucuria, etc. Și atunci, frica ce este, al cui loc îl „cucerește” prin lipsă?
http://bit.ly/2Cz43uZ
Curajul este o acțiune conștientă, programată, calculată; se manifestă atunci când sesizezi situația care îți creează frică și vrei să ți-o depășești. Deci, frica există dar te hotărăști să o înfrunți. Ai curajul să înfrunți o situație sau o persoană, îți faci curaj să înoți deși ți-e frică, etc. Nesăbuirea este doar o nuanță a curajului, ce apare atunci când refuzi să iei în considerare riscurile. Și atunci, cum se numește starea de lipsă a fricii, aceea în care situația sau persoana nu îți creează nicio reacție?curajos-cel-ce-nu-are-frica-care-stie-sa-si-invinga-frica-sa-600x317
Neînfricarea presupune „luarea taurului de coarne” fără ca acel taur să-ți creeze vreo teamă.  Copiii se nasc neînfricați deoarece nu cunosc termenul „frică”: se aruncă în apă fără probleme, pășesc în gol fără ezitare, se ridică după ce au căzut și merg mai departe. Până când adulții se hotărăsc să le sădească frica deoarece nu e posibil ca cineva să nu aibă angoase, nu-i așa? Deci, te naști neînfricat(ă), cineva îți spune că acea stare nu e bună și că trebuie înlocuită cu frică.  Până când ai curajul de a regăsi calea spre darul cu care te-ai născut: neînfricarea.  Asta, dacă nu faci ceva nesăbuit, între timp, cum ar fi să asculți oameni stăpâniți de frică.
curaj_categor_450(2)Te-ai născut neînfricat(ă), amintește-ți asta. Reamintește-ți că fricile nu pot pune stăpânire pe tine decât dacă tu le permiți. Dă la o parte cortina fricilor, și lasă să intre viața în sufletul tău. Ai curajul de a fi neînfricat(ă)!
autor-dr. Edith Kadar

ccc