Dacă biochimia ar fi simplă, dar nu este, n-am avea nevoie decât de oxitocină, a cărei reputaţie în dezvoltarea legăturilor afective este evidentă din denumirile sub care mai este cunoscută: „drogul iubirii”, „substanţa chimică a îmbrăţişării” sau „hormonul încrederii”.
În urmă cu ceva vreme, oxitocina era cunoscută doar drept molecula care stimulează contracţiile uterine pe perioada travaliului, producerea laptelui pe perioada alăptării şi puternica legătură dintre mamă şi pui, la mamifere. Dacă injectăm oxitocină în creierul unui şobolan virgin, apare imediat comportamentul matern – mamele-şobolani sunt în stare să treacă printr-un grilaj electrificat pentru a-şi hrănii puii. Dacă se blochează oxitocina, mamele-şobolani îşi resping puii.
Însă cercetătorii care studiază femelele de şoareci de prerie au descoperit că oxitocina favorizează stabilirea unei legături emoţionale cu un partener mascul, în aceeaşi măsură în care vasopresina favorizează ataşamentul unui mascul faţă de o femelă. Deoarece creierul este plin de receptori de oxitocină în centrii recompensei şi pentru că nivelul oxitocinei creşte pe perioada împerecherii, femelele monogame de şoareci de prerie învaţă să asocieze sentimentul de plăcere cu perechea lor (aşa cum fac şi oamenii).Atunci când se blochează oxitocina, femelele de şoarecii de prerie, recunoscute drept monogame, nu mai dezvoltă ataşament faţă de partenerii lor.
Dacă cercetările pe animale au pus bazele înţelegerii importanţei oxitocinei în dezvoltarea legăturii într-un cuplu, cercetarea cuplurilor umane a transformat molecula într-o vedetă în afara cercurilor ştiinţifice.
În cadrul unui experiment, cercetătorii elveţieni au dat unui număr de 47 de cupluri un spray nazal care conţinea fie oxitocină, fie o substanţă placebo. Cuplurile au luat apoi parte la o discuţie conflictuală, înregistrată video. Cei care au primit oxitocină au demonstrat un comportament benefic şi mai puţin nefast, precum şi niveluri mai scăzute ale hormonului de stres cortizol.
Alte cercetări arată că oxitocină favorizează manifestarea stării de încredere. În cadrul unui experiment, subiecţii cercetării au primit o sumă de bani pe care s-o investească printr-un administrator. Jumătate dintre participanţi au primit înaintea experimentului un spray nazal cu oxitocină, iar cealaltă jumătate, cu o substanţă placebo. Subiecţii care au primit oxitocină au fost de aproape două ori mai dispuşi să-şi încredinţeze toţi banii administratorului.
Iar un studiu al Institutului Naţional de Sănătate Mintală a stabilit că subiecţii care au inhalat oxitocină, înainte de a privi nişte imagini cu figuri ameninţătoare, prezentau o activitate considerabil redusă în centrii cerebrali ai fricii. Având în vedere reputaţia de care se bucură acest produs, comercianţii de spray nazal şi picături sublinguale cu oxitocină s-au înmulţit considerabil pe internet (există chiar un produs care se numeşte „Încredere lichidă”).
Aceste produse care conţin oxitocină sunt comercializate unui larg grup de potenţiali consumatori, inclusiv persoane singure care îşi doresc o relaţie, cupluri învrăjbite care speră să îşi salveze relaţia şi comis-voiajori care doresc ca oamenii să aibă încredere în ei pe loc.
Dar cuplurile înţelepte, care cultivă relaţii bazate pe un înalt nivel de încredere şi legături armonioase, ştiu că îşi pot spori singuri nivelul oxitocinei într-un mod mult mai plăcut şi fără să cheltuiască niciun ban: prin sărut, mângâieri, îmbrăţişări şi fuziuni amoroase.
Bruce Lipton – Oxitocina: legăturile de iubire
Dacă ți-a plăcut acest articol, te rog să îl distribui pe conturile tale. Mulțumesc!
Există două feluri de bucurii: cea resimţită atunci când primești şi cea pe care o simţi atunci când dăruiești. Dar bucuria ce o simte cineva atunci când dăruiește nu se compară cu bucuria pe care o simte atunci când primește. Omul, ca să-şi dea seama dacă sporeşte cu adevărat duhovniceşte, este necesar ca la început să cerceteze dacă se bucură când dăruiește, iar nu când primește. După aceea, dacă lucrează corect duhovniceşte, atunci când face vreun bine, nu îşi mai aduce aminte niciodată de el, dar nu uită niciodată nici cel mai mic bine ce i s-a făcut lui. Nu-şi poate închide ochii din pricina unei prea mici faceri de bine a celorlalţi.
Se poate ca el să-i fi dat cuiva o vie şi să fi uitat. Dar dacă celălalt îi dă un ciorchine de struguri din via pe care el i-a dăruit-o, nu-l mai uită niciodată. Sau poate să fi dat cuiva mai multe icoane sculptate şi să nu îşi mai aducă aminte. Dar dacă acela îi dă o iconiţă plastifiată, el este mişcat de această iconiţă, cu toate că este de mică valoare, şi drept recunoştinţă se gândeşte cum să-l răsplătească. Sau poate să dăruiască chiar şi toată biserica împreună cu terenul ei şi să uite. Altfel spus, călătoria duhovnicească este corectă atunci când cineva uită binefacerile pe care le săvârşeşte şi îşi aduce aminte de cele pe care i le fac ceilalţi. Și când omul ajunge în starea aceasta, atunci este cu adevărat om, om al lui Dumnezeu.
Dar dacă uită mereu faptele bune pe care i le-au făcut alţii şi îşi aduce aminte numai de cele bune pe care el le-a făcut lor, aceasta este lucrare potrivnică celeia pe care o cere Hristos. Iar când gândeşte: „Tu mi-ai dat atâta şi eu ţi-am dat atâta”, acesta este un mod de a gândi negustoresc. Eu caut să dau celui ce are nevoie mai mare. Nu socotesc negustoreşte: „Cutare mi-a dat cărţile acestea, iar eu acum îi datorez atâta. Aşadar e necesar să-i dau ca să mă achit”. Sau: „Dacă celălalt nu mi-a dat, nu-i voi da nici eu nimic”. Căci şi aceasta este o dreptate omenească.Cel ce primește ceva, primeşte bucurie omenească. Însă cel ce dăruiește, primeşte bucurie dumnezeiască. Bucuria dumnezeiască o primim prin a dărui. De pildă, cineva îmi dăruiește o carte. Atunci acela se bucură duhovniceşte, dumnezeieşte, iar eu care am primit cartea mă bucur omeneşte. Dar când şi eu voi dărui cartea, mă voi bucura şi eu dumnezeieşte, iar celălalt care o va primi, se va bucura omeneşte. Când şi acela o va dărui, se va bucura şi el dumnezeieşte, iar cel care o va primi se va bucura omeneşte. Dar dacă şi acesta la rândul său o va dărui altuia, şi el se va bucura dumnezeieşte. Vedeţi cum de un singur lucru mulţi oameni se pot bucura atât omeneşte, cât şi dumnezeieşte?Să vă învăţaţi să vă bucuraţi prin a dărui. Atunci când se bucură cineva prin a dărui, este bine întocmit, este în legătură cu Hristos, are Harul dumnezeiesc. Atunci când cineva dăruiește sau oferă ceva, bucuria pe care o simte are oxigen dumnezeiesc. Atunci când se bucură prin a primi sau prin a se jertfi alţii pentru el, bucuria aceasta are miros urât, asfixiază.
Astfel de oameni care dăruiesc fără să se gândească la ei înşişi ne vor judeca în Ziua cea de Apoi. Ce bucurie simt aceşti oameni! Însă cei mai mulţi oameni se bucură când primesc şi astfel se lipsesc de bucuria dumnezeiască şi de aceea sunt chinuiţi. Hristos este mişcat atunci când îl iubim pe aproapele nostru mai mult decât pe noi înşine şi ne umple de desfătare dumnezeiască. Vezi, El nu S-a limitat la: „să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”, ci S-a jertfit pentru om.
Extras din Trezire duhovnicească – Cuviosul Paisie Aghioritul
Dacă ți-a plăcut acest articol, te rog să îl distribui pe conturile tale. Mulțumesc!
Monitorizarea de tip totalitarist cu folosirea unor sisteme terifiante de supraveghere va putea fi invocată pentru controlul populației și după stingerea epidemiei, avertizează filosoful Yuval Noah Harari.
„Criza generată de pandemia coronavirusului are efecte pe plan mondial, iar deciziile guvernelor probabil vor configura mulţi ani lumea, inclusiv sistemele economice, politice şi culturale”, afirmă filosoful şi istoricul israelian Yuval Noah Harari, autor al celebrelor volume Sapiens şi Homo Deus, într-un editorial de excepţie publicat în Financial Times.
„Omenirea se confruntă cu o criză globală, poate cea mai mare criză a generaţiei noastre. Deciziile pe care le iau oamenii şi guvernele în următoarele câteva săptămâni probabil vor configura lumea mulţi ani. Vor configura nu doar sistemele medicale, ci şi economia, politica şi cultura. Este necesar să acţionăm rapid şi decisiv. Dar este foarte important să luăm în considerare şi efectele pe termen lung ale acţiunilor noastre. Când alegem dintre mai multe variante alternative, este bine să ne întrebăm nu doar cum depăşim ameninţarea imediată, ci şi ce fel de lume vom moşteni după trecerea furtunii. Da, furtuna va trece, omenirea va supravieţui, cei mai mulţi dintre noi vom fi în viaţă, dar vom locui într-o lume diferită”, afirmă Yuval Noah Harari în editorialul „Lumea după coronavirus”.
Fotografie de cottonbro pe Pexels.com
„Multe dintre măsurile de urgenţă aplicate pe termen scurt vor deveni accesorii ale vieţii. Aceasta este natura urgenţelor, de a accelera procesele istorice. Decizii care în mod normal ar necesita ani de deliberări sunt adoptate în câteva ore. Sunt forţate spre utilizare tehnologii imature şi chiar periculoase, deoarece riscul de a nu face nimic este mai mare”, adaugă autorul, notând că ţări întregi sunt folosite în experimente sociale la scară largă.
Experimente sociale la scară mondială
„Ce se petrece când toată lumea lucrează de acasă şi comunică doar de la distanţă? Ce se petrece când şcoli ori universităţi îşi desfăşoară activităţile online? În vremuri normale, guvernele, companiile şi consiliile educaţionale nu ar accepta niciodată astfel de experimente. Dar acestea nu sunt vremuri normale”, subliniază Yuval Noah Harari. În această perioadă de criză, avem de făcut două alegeri majore. Prima este între monitorizarea de tip totalitarist şi responsabilizarea civică. A doua este între izolarea naţionalistă şi solidaritatea globală.
Fotografie de Edward Jenner pe Pexels.com
„Pentru a stopa pandemia, populaţii întregi este necesar să se conformeze anumitor reguli. Există două modalităţi de a obţine aceasta. O metodă este monitorizarea oamenilor de către guvern şi pedepsirea celor care încalcă regulile. În prezent, pentru prima dată în istoria omenirii, tehnologia permite monitorizarea permanentă a tuturor. În urmă cu 50 de ani, KGB nu putea urmări permanent 240 de milioane de cetăţeni sovietici, nici nu putea procesa informaţiile”, subliniază Yuval Noah Harriri.
Sisteme de supraveghere destinate combaterii terorismului sunt folosite acum pentru depistarea pacienţilor care au coronavirus
„În lupta cu epidemia de coronavirus, numeroase guverne au mobilizat deja noi instrumente de supraveghere. Cel mai notabil caz este al Chinei. Prin monitorizarea atentă a smartphone-urilor, prin folosirea a sute de milioane de camere de luat vederi pentru recunoaşterea facială şi prin obligarea oamenilor să îşi verifice şi să raporteze temperatura corporală şi starea medicală, autorităţile chineze nu doar că pot să identifice rapid persoanele care au coronavirus, ci şi să le urmărească deplasările şi să identifice cu cine au intrat în contact.
Diverse aplicaţii mobile avertizează cetăţenii despre apropierea de persoane infectate. Aceste tipuri de tehnologii nu se limitează doar la estul Asiei. Premierul Israelului, Benjamin Netanyahu, a autorizat recent Agenţia israeliană de Securitate să utilizeze sisteme de supraveghere destinate în general combaterii terorismului pentru depistarea pacienţilor care au coronavirus. Când subcomisiile parlamentare au refuzat autorizarea măsurii, Netanyahu a aplicat-o printr-o ordonanţă de urgenţă”, observă editorialistul, atrăgând atenţia că astfel de situaţii generează probleme de „legitimitate legate de noile sisteme terifiante de supraveghere”.
„Chiar şi atunci când infecţiile cu noul coronavirus vor fi reduse la zero, unele guverne care vor să colecteze date ar putea argumenta că este necesar să menţină sistemele de monitorizare biometrică, deoarece se tem de al doilea val de coronavirus sau pentru că există o nouă tulpină de Ebola în centrul Africii sau pentru orice altceva, înţelegeţi ideea.
Fotografie de Oleg Magni pe Pexels.com
În ultimii ani, a avut loc o luptă majoră privind sfera privată. Criza coronavirusului ar putea fi vârful acestei lupte, deoarece atunci când oamenii au de ales între sfera privată şi sănătate, aleg de obicei sănătatea”, subliniază autorul. Însă aceste variante alternative sunt „false”.
Singura şansă pentru a nu folosi măsuri totalitariste este responsabilizarea cetăţenilor. „Putem şi este necesar să ne bucurăm atât de drepturile asociate sferei private, cât şi de sănătate. Putem opta să ne protejăm sănătatea şi să oprim pandemia de coronavirus nu prin instituirea de sisteme de supraveghere specifice regimurilor totalitare, ci prin responsabilizarea cetăţenilor. În ultimele săptămâni, unele dintre cele mai eficiente metode de limitare a epidemiei au fost aplicate de Coreea de Sud, Taiwan şi Singapore, care, deşi au utilizat şi unele aplicaţii de localizare, s-au axat mai mult pe testarea extinsă, pe raportarea onestă şi pe cooperarea voluntară a unui public informat”, explică editorialistul.
SUA nu îşi mai asumă statutul de lider global
„A doua alegere importantă pe care o avem de făcut este între izolarea naţionalistă şi solidaritatea la nivel mondial. Atât pandemia în sine, cât şi criza economică asociată sunt probleme mondiale. Pot fi soluţionate eficient doar prin cooperarea la nivel global. (…) Naţiunile ar fi necesar să fie dispuse să facă schimb de informaţii, să ceară cu modestie consiliere, ar fi de dorit să aibă încredere în datele primite şi în recomandări. De asemenea, este necesar un efort global de producere şi distribuire a echipamentelor medicale, în principal kituri de testare şi aparate de respiraţie. (…)
Fotografie de u041fu0430u0432u0435u043b u0421u043eu0440u043eu043au0438u043d pe Pexels.com
În perioadele precedente de crize globale, precum criza financiară din 2008 şi epidemia de Ebola din 2014, Statele Unite și-au asumat rolul de lider global. Dar actuala Administraţie a SUA a abdicat din rolul de lider. A transmis foarte clar că îi pasă mai mult de măreţia Americii, decât de viitorul umanităţii. Această Administraţie şi-a abandonat chiar şi cei mai apropiaţi aliaţi. Când a interzis călătoriile din Uniunea Europeană, nu s-a obosit să transmită o notificare prealabilă UE, nu mai spun să se fi consultat cu UE despre această măsură drastică. A scandalizat Germania prin presupusa ofertă de un miliard de dolari adresată unei companii farmaceutice germane pentru a cumpăra monopolul asupra unui vaccin anti-Covid-19”, notează autorul.
Fotografie de Anna Shvets pe Pexels.com
„Este necesar ca omenirea să facă o alegere. Vom continua să mergem pe drumul lipsei de unitate sau vom adopta parcursul solidarităţii globale? Dacă alegem lipsa de unitate, aceasta nu doar că va prelungi criza, ci probabil vor apărea catastrofe mai grave în viitor. Dacă alegem solidaritatea globală, va fi o victorie nu doar împotriva coronavirusului, ci şi împotriva viitoarelor epidemii şi crize cu care omenirea s-ar putea confrunta în secolul 21”, concluzionează Yuval Noah Harari.
sursa-www.yogaesoteric.net
Dacă ți-a plăcut acest articol, te rog să îl distribui pe conturile tale. Mulțumesc!
În această perioadă de izolare socială experimentăm tot felul de stări emoționale noi, nemaiîntâlnite până acum. Cum reușim să gestionăm aceste emoții? Cum ne putem păstra optimismul și starea de bine? Iată 10 recomandări din partea unui psiholog, membru al comunității VVV, care ne este alături și în această perioadă.Sper că citești acest articol din confortul casei tale. Îmi doresc ca cele scrise de mine să te ajute să treci mai ușor peste perioada aceasta de izolare, care este nouă pentru noi toți. Și, ca orice lucru nou, ne sperie. De aceea, vin în întâmpinarea ta cu câteva recomandări.
O să îți vorbesc despre emoțiile din spatele confortului de acasă, emoții care ar trebui să fie pozitive, atunci când vorbim despre casă, cămin, familie. Însă nu e chiar așa. Știm cu toții că trăim vremuri nemaiîntâlnite și fiecare dintre noi se adaptează interdicțiilor și situațiilor particulare în felul în care poate. Mulți oameni au fost nevoiți să lucreze de acasă, unii au suferit pierderi salariale, alții au închis firme și au dat oameni în șomaj tehnic, copiii învață de acasă, și lista poate continua. Pentru că e greu pentru toată lumea să înțeleagă ce se întâmplă acum, de ce nu e ușor să stai în casă. De ce gândurile ne zboară către cele mai sumbre scenarii? Ce se întâmplă cu emoțiile noastre și de ce ajung să ne controleze?
În acest tablou general al izolării sociale – adoptată ca măsură de prevenție a răspândirii unui virus ce poate avea implicații letale asupra unora dintre noi – ne întrebăm ce putem face ca să ne fie mai ușor din punct de vedere psihic. Ce putem face pentru a ne ajuta starea emoțională ce trece zilnic prin tot spectrul emoțiilor umane, de la îngrijorare la panică sau de la nemulțumire la furie? Iată câteva recomandări, te rog să iei din ele ceea ce se potrivește pentru tine.
1. Păstrează o rutină zilnică
Rutina este importantă, iar dacă nu ai deja una, e momentul potrivit să începi o rutină zilnică în care să incluzi activități ce îți fac bine. Începe cu aerisirea camerei, strânsul patului, îmbrăcarea în haine de casă, nu pijamale. Sunt studii care au demonstrat că păstrarea unei rutine zilnice a activităților ne da o stare de bine, creierul nostru are nevoie de siguranță, iar siguranța vine din lucruri pe care le facem repetitiv.
2. Limitează accesul la știri
Nu te îndepărta de tot de indicațiile pe care le primim prin intermediul mass-media. Poți încerca să te uiți o dată pe zi, timp de câteva minute, pentru a vedea ce recomandări noi sunt pentru tine și familia ta. La fel îți recomand să faci și cu mesajele din mediul online. Dacă eșți părinte, această sarcină devine obligatorie pentru a expune cât mai puțin copiii la știri negative. Bombardând creierul cu informații negative, te vei expune constant fricii, emoție care destabilizează și conduce către acțiuni iraționale. Schimbă canalul de știri cu unul cu muzică.
3. Atenție la gânduri!
Notează într-un jurnal (sau în telefon) gândurile de îngrijorare care îți vin în minte, dar nu vrei să le spui cu voce tare, pentru că vrei să îi protejezi pe cei dragi. Gândurile noastre pot crea o realitate aparte, iar dacă observi că gândurile tale merg către un scenariu negativ, sporind sentimentul de teamă, acțiunile tale vor fi conform cu această realitate internă. Doar eliberându-te de aceste gânduri, scoțându-le din minte, vei putea să le analizezi și să vezi că nu au o fundație reală. Dacă simți că nu poți face asta singur, apelează la un specialist, terapia este una din activitățile pe care le poți face pentru a depăși o perioada de criză.
4. Fă mișcare
Fă câteva minute de mișcare fizică, chiar dacă nu eșți un sportiv de performanță sau nu obișnuieșți să mergi la sala. În această perioada, mișcarea, exercițiile fizice sunt obligatorii, indiferent de mărimea spațiului pe care îl ai. Dacă ești părinte, poți face din asta o activitate amuzantă împreună cu copiii, fie că e dans, sport, yoga, etc. Legătura dintre sport și starea de bine este recunoscută, corpul eliberează endorfine – acești hormoni ai stării de bine.
5. Fii optimist
Caută să vezi jumătatea plină a paharului, deoarece gândurile pozitive ajută la menținerea sănătății, a unui sistem imunitar puternic, și la îndepărtarea anxietății și a depresiei.
6. Ventilează emoțiile
Știm că emoțiile sunt răspuns la stimuli din exterior, adică pot simți teamă pentru că am auzit că s-au îmbolnăvit mai mulți oameni și mă tem că mi se va întâmplă și mie. Gândul acesta crește în tine frica. Însă nu uita că fiecare om e unic, iar faptul că cineva a întâmpinat o problemă nu este o garanție că se va întâmpla și ție. Combate gândurile negative și nu le da voie să îți creeze panică.
7. Fă un lucru bun pentru cineva
Voluntariatul, faptele bune sunt un factor important prin care oamenii simt starea de fericire. Chiar dacă e greu în perioada asta, nu uita să faci ceva bun pentru cineva, fie că este un prieten căruia i-ar prinde bine un telefon și o încurajare de la tine, fie că e vorba de un vecin care ar aprecia să duci și pungă lui de gunoi.
8. Unde este recunoștință nu este frică
Practică recunoștința ca un obicei zilnic și observă cum ți se transformă starea. În corp se eliberează serotonină, starea ta se schimbă în bine. Poți să cauți zilnic 3 motive pentru care ești recunoscător și să le exprimi cu voce tare. Poate fi orice lucru din viața ta, de la pâinea de pe masă, acoperișul de deasupra capului sau prietenul din copilărie, până la lucrurile pe care le luăm de la sine, precum libertatea, familia, sănătatea. Dacă ești părinte, învață-i pe copii să facă acest lucru și vei crește adulți empatici, care vor ști să aprecieze viața și vor fi mai fericiți.
9. Alege izolare fizică, dar conectare emoțională
Nu renunța la oameni, chiar dacă nu poți fi fizic lângă ei. Acum, mai mult decât înainte, avem nevoie să știm că suntem aproape unul de altul din punct de vedere emoțional. Sprijinul prietenilor, suportul emoțional al familiei, al celor dragi, este mai important decât până acum, ne ajută să trecem mai ușor de această perioadă, când nu îi putem îmbrățișa, atinge. Nu uita să le dai un telefon, să fii în contact cu ei și să faceți din asta un motiv de bucurie.
10. Fă-ți planuri de viitor
Fie că e vorba de vacanța viitoare sau petrecerea de Revelion, planificarea unor activități plăcute readuce încrederea, speranța că lucrurile vor reveni la normal. Atunci când stabilim obiective, facem planuri de viitor, corpul eliberează dopamină, un alt hormon al stării de bine.
Dincolo de sfaturile practice pe care ți le-am scris mai sus, îți recomand să fii indulgent cu tine, să ai înțelegere față de ceea ce faci, gândești, simți în această perioadă, deoarece noutatea ei aduce și noutate în reacțiile noastre. Este o perioadă nouă și încărcată emoțional cu teamă, însă provocarea constă în felul în care ne raportăm la această teamă, ce acțiuni vom face pentru a ne fi mai bine. Ceea ce vom face acum, zilnic, ne va menține o stare psihică de echilibru sau ne va accentua teama. Rezultatele acestor acțiuni zilnice le vom vedea pe termen lung și e nevoie să apelăm acum la resursele noastre interne pentru a fi sprijin pentru noi și pentru alții în această perioadă. Dacă ai nevoie de mine, tu sau cineva apropiat ție, mă găsești aici.
Articol scris de Florina Haritonov – sursa-viataverdeviu.ro
Dacă ți-a plăcut acest articol, te rog să îl distribui pe conturile tale. Mulțumesc!
La câte drepturi suntem dispuși să renunțăm în numele luptei împotriva coronavirusului?! Pe fondul isteriei generale ce domnește în multe țări, este greu să mai faci diferența între legalitate și abuz, între ceea ce e rațional și ce nu. Între demnitatea umană și spiritul de turmă!
Pentru a vedea ce ne-ar putea aștepta în zilele următoare, este suficient să analizăm situația din Italia, unde, oricum ai lua-o, vorbim de milioane de oameni care sunt, practic, în arest la domiciliu. Un exemplu banal, amplu dezbătut zilele trecute pe rețelele sociale din Peninsulă, este cel al unui cetățean oprit pe stradă la un post de control și întrebat unde merge. „La cumpărături și la ziare.” La care polițistul se scarpină o vreme după ceafă și decide doct: „Ziarul nu-ți trebuie, fă-ți cumpărăturile și du-te acasă”. Aceasta în condițiile în care chioșcurile de presă erau deschise, conform legii.
Desigur, mulți au criticat acest abuz și tâmpenia polițistului respectiv, dar, din nefericire, există numeroși cetățeni care vădesc un apetit pentru dictatură de neimaginat până la debutul acestei crize. Oameni care aplaudă extaziați un abuz comis de un agent oarecare, învestit peste noapte cu puteri decizionale.
Nu este nici pe departe singurul caz. La Milano, un alt agent s-a gândit el să aplice legea pe un om al străzii, amendat pentru că… nu stă în casă. La Napoli, un pensionar care era aşezat pe o bancă s-a trezit că trece patrula poliției și unul dintre aceştia, învestit cu puteri mult peste măsura propriului chipiu, a început să urle la megafon, spunându-i să plece imediat acasă!
De la simpla necesitate de a ne feri de infectare, în câteva săptămâni am ajuns într-un univers paralel unde așa-ziși experți se consideră îndreptățiți să-și dea cu părerea dacă ai sau nu voie să ieși la plimbare – aparent da, dar depinde peste ce agent dai. S-a pus chiar întrebarea dacă ai voie să mergi alături de nevastă. Teoretic și asta e voie, deși în presa din Italia unii specialiști au sfătuit populația să păstreze distanța chiar și în casă…
Întrebarea care se pune este: suntem oare atât de speriați de acest virus, care nu este totuși ciumă, încât am ajuns să cerem voie de la stat pentru cele mai banale gesturi?
Nu e vorba doar de Italia. În presa noastră a apărut o știre despre un copil de un an din Bacău depistat pozitiv cu coronavirus și transferat la Iași. Iar doctorii și ziariștii remarcau cu oarecare mirare că mama și-a exprimat dorința de a se interna alături de bebeluș. Ce chestie! Chiar suntem nebuni de-a binelea? Ce mamă ar lăsa un copil de un an singur în spital?
Fotografie de Two Dreamers pe Pexels.com
Din păcate, memoria colectivă e scurtă.Puțini își mai amintesc de isteria de după 11 septembrie, când, speriați că o să-i omoare teroriștii, oamenii au renunțat rapid și fără regrete la o serie de drepturi și libertăți. Așa s-a ajuns să avem camere de supraveghere pe toate străzile, așa s-au implementat controalele aberante din aeroporturi, așa s-a ajuns ca în SUA autoritățile să poată intercepta telefoane – totul în numele luptei împotriva terorismului și a binelui colectiv! La câte drepturi suntem dispuși să renunțăm în numele luptei împotriva coronavirusului?!
sursa-yogaesoteric.net
Dacă ți-a plăcut acest articol, te rog să îl distribui pe conturile tale. Mulțumesc!