A trăi în curaj


Zilele trecute o prietenă m-a rugat să scriu câteva rânduri despre curaj. Un moment potrivit să meditez la o virtute rezervată eroilor lumii.Este oare curajul doar apanajul celor care dau dovadă de acte eroice în fața cărora întreaga lume se înclină? Nicidecum. Oricine poate să își garnisească viața cu podoabe de curaj. Atunci când renunță la lașitate și frică. Este o opțiune pe care o avem la fiecare cotitură a drumului alambicat și plin de provocări al vieților noastre.

http://bit.ly/2Cz43uZ

Ce este curajul? Este sursa invincibilității? Sau rezultatul ei? Și una și alta. Dacă îți permiți să ai curaj devii invincibil, iar dacă vei învăța să devii tangent la invincibilitatea dumnezeiască, curajul va înflori iar și iar în inima ta. Poate mă întrebi ce este curajul. Nu vreau să caut prin dicționare definiții și teorii ca să dau un răspuns. Caut în inima mea o descriere înscrisă de viață și îngeri: Curajul este acel ceva care te ajută să nu te clintești atunci când îți înfrunți fricile, să le privești drept în față și să mergi mai departe pe drumul vieții zâmbind cu bucurie.curajos-cel-ce-nu-are-frica-care-stie-sa-si-invinga-frica-sa-600x317

Curajul nu înseamnă absența fricii. Curajul este acea putere interioară care îți arată atunci când frica apare cum să o ocolești, să o înțelegi, cum să o eviți și să acționezi apoi fără a te lăsa influențat de ea. Ne-am născut oameni și pentru aceasta am dat dovadă de curaj înainte de a ne naște, fie că vrem să credem aceasta sau nu. Cred că ești de acord cu mine: a fi om nu este deloc simplu. Așa cum spunea Seneca: „Uneori, chiar și să trăiești e un act de curaj.”

Trebuie să ai curaj să te încarnezi pe o planetă unde oamenii încă ucid pentru putere. Unde oamenii își uită principiile și fără scrupule calcă peste ele pentru a obține ce vor. Unde iubirea este lăsată prea ușor în urma dorințelor și confortului personal. O lume în care falsitatea este promovată și căutată și în care aproape totul tinde să te îndepărteze de suflet, de spirit și de Preaînalt, o lume în care valorile divine sunt inversate, în care banul este recunoscut ca un zeu, deși în realitate este doar o falsă convenție. Chiar simplul fapt că ne aflăm aici, pe pământ, arată că purtăm în ființa noastră încrustată pecetea curajului.Curajul-inseamna-a-crede-in-tine

Fiecare zi pe care o trăim ne cere curaj. Trăim mii și mii de clipe de curaj în fiecare zi. Curajul de a-ți încredința inima unei alte persoane cu riscul că ar putea să te dezamăgească sau să te abandoneze. Curajul de a ierta, a zâmbi și a merge mai departe, chiar și atunci când aceasta deja ți s-a petrecut. Curajul de a rămâne în iubire și a visa la idealuri pe care poate doar cei ce vor veni după tine le vor împlini. Curajul de a merge împotriva curentului sau de a fi altfel decât majoritatea. Curajul de a spune nu, atunci când ți se impune să spui da. De a trăi curat într-o lume murdară. Curajul de a fi bun și dulce într-o lume amară.curaj_categor_450(2)

Curajul se bazează pe credință. Acum când scriu aceste rânduri mă aflu într-un avion împreună cu alte 200 de persoane, călătorind spre Germania. Toți acești oameni și-au găsit curajul de a zbura cu un obiect pilotat de un necunoscut, spre a împlini ce și-au propus mai departe. Toți acești oameni l-au învestit cu încredere pe un om pe care nici nu l-au văzut măcar. Și facem deseori aceasta în viața de zi cu zi: trăim în curaj, trăim în credință, chiar dacă suntem sau nu conștienți de toate acestea. Ce te face să te dai jos din pat în fiecare dimineață, chiar dacă uneori viața te poartă prin umbre și nu este chiar ceea ce ți-ai dori ? Este curajul de a trece prin întuneric având credința ascunsă că la capăt vei găsi lumina. Cu toții am trecut prin momente umbroase și întunecate, pentru ca apoi să savurăm și mai mult pacea și frumusețea iluminate.curajul-6_55d93b76abffdb

Trebuie să crezi în ceva mai presus de forțele proprii pentru a înfrunta greul, răul, opoziția, indiferența sau respingerea. Chiar dacă nu știi să exprimi exact în ce crezi, sursa acestei credințe este adânc împlântată în tine. Fiecare clipă în care te ridici din pat și zâmbești vieții este un act de curaj și credință. În orice luptă am fi, putem fi răniți, îngenunchiați, uneori chiar răpuși. Totuși ceea ce contează cu adevărat este cum înfruntăm toate acestea. Ca o victimă sau ca un erou? Este alegerea noastră. De aceea, îți propun să faci un exercițiu: imaginează-ți că deja ai murit. Ce ar scrie cei care te-au cunoscut pe frontispiciul mormântului tău? Erou sau laș? Fă astfel încât să lași celorlalți o urmă care să îi încânte. Trăiește-ți viața cu ochii larg deschiși, plin de curaj și voie bună.1375385214_dkfactor_ushahidi_crowdsourcingAm învățat de la viață că tot ce vine spre mine are un înțeles, o lecție, un mister ce abia așteaptă să fie sondat, explorat, înțeles. Mi-a plăcut foarte mult o replică dintr-un film care spune așa: “Uneori atunci când pierzi, de fapt câștigi.”  Am avut de multe ori acest sentiment că viața vrea să îmi ia ceva și de fiecare dată a fost dureros. Dar am învățat să accept surprizele vieții, deși nu sunt mereu atrăgătoare și încântătoare. Dacă înveți să te detașezi de legături omenești efemere și îți regăsești curajul de a spune da vieții care te așteaptă în față, acea aparentă pierdere poate să devină sursa unor câștiguri mai mari și mai profunde. Important este să nu fugi sau să rămâi în deplângerea rănilor unui cer înnorat, ci să-ți ridici cu curaj privirea mai sus, spre cerul ce ascunde curcubeul. Să cauți culorile ce se ascund în fiecare provocare, în dezamăgiri și tristeți ce ascund o sigură transformare. self-healing-couple-large-2A trăi în curaj înseamnă să primești cu candoare fiecare oportunitate a vieții, să o îmbrățișezi ca pe ceva prețios și să o lași să te facă mai bun, mai autentic, mai aproape de ceea ce ești cu adevărat. A trăi în curaj înseamnă să spui pe gură ceea ce inima îți șoptește, să poți apoi să îți susții afirmațiile și să trăiești conform cu idealurile tale, chiar dacă ești judecat, acuzat sau criticat de cei ce nu vor să te înțeleagă sau să te accepte.  Să iubești mâna celui care te-a îngenunchiat azi,  pentru că ți-a arătat care îți sunt limitele pe care le vei depăși mâine căci așa vei fi mai mult și mai presus.

Să privești frica ca pe un prieten bun care îți arată punctele slabe asupra cărora să te apleci, dar pe care să nu îl lași să îți creioneze viața, ci doar să te acompanieze pe cărările întortocheate ale transformării inevitabile și continue.  Așadar… fie să ne trăim viețile în curaj!

sursa-venus.org.ro


ccc

7 obiceiuri care distrug feminitatea


Astăzi, femeilor le este tot mai dificil să-și păstreze feminitatea. Însă această calitate face din ele soții bune, mame atente și surse de inspirație. Ritmul și stilul societății moderne are propriile reguli și fetele încă din tinerețe dobândesc obiceiuri distrugătoare.

http://bit.ly/2Cz43uZ

Iată câteva motive care îți pot afecta energia feminină.

Agitația și hiperactivitatea – Agitația face femeia epuizată și nervoasă: ea nu este în stare și nu reușește să facă nimic. De asemenea, agitația nu-i permite să-și conecteze intuiția, mintea ei este neliniștită, iar orice decizie – dificilă. Aici putem include și mersul grăbit, din cauza căruia femeia se aseamănă cu bărbatul și îi suprimă grația și blândețea. Activitatea socială excesivă îi afectează liniștea, îi fură multă energie. În consecință, familia are nevoie de atenție, iar o astfel de femeie nu o poate oferi.

man in brown long sleeved button up shirt standing while using gray laptop computer on brown wooden table beside woman in gray long sleeved shirt sitting
Fotografie de rawpixel.com pe Pexels.com
  • Furia și nemulțumirea – Aceste sentimente din start sunt distrugătoare și duc la pierderea energiei, iar din cauza nemulțumirii, fața femeii devine neplăcută. Acuzându-i pe toți cei din jur și fiind mereu nemulțumită – ea cu siguranță nu devine mai feminină.
  • Invazia spațiului masculin Deseori femeile păcătuiesc făcându-și o tunsoare bărbătească, purtând pantaloni sau se lipsesc de plăcerea de a purta bijuterii. Este important ca femeia să fie diferită de bărbați și atunci ei cu siguranță îi vor observa feminitatea. În ceea ce privește îndeplinirea îndatoririlor masculine (a instala, a repara, a câștiga bani pentru familie, a lua decizii generale, a gestiona o afacere, a concura și a comanda), ar mai bine să fie evitate, ele distrug fragilitatea și ușurința feminină. Aceste activități nu aduc decât epuizare, stres, pierderea frumuseții și sănătății. Adevăratul scop al femeii este acela de a inspira bărbatul să facă aceste lucruri.
man and woman wearing brown leather jackets
Fotografie de Vera Arsic pe Pexels.com
  • Criticile, mândria și independența Condamnând oamenii, mai ales bărbații, femeia își pierde credința în ei. Din mândrie urmează dorința de independență. În căutarea independenței cu motto-ul „Voi obține totul singură” – despre lejeritate și feminitate nici nu poate fi vorba. În căutarea independenței, ea plătește o taxă foarte mare – fericirea feminină.
  • Neglijarea sănătății În special lipsa somnului și a apei din organism. Lipsa somnului face femeia nervoasă și apatică, ea nu obține liniștea de care are nevoie. Lipsa apei îi fură sănătatea, apoi frumusețea, făcând-o seacă atât intern cât și extern. Norma zilnică de apă este de cel puțin doi litri.lovely blond with bamboo in water
  • Obiceiurile proaste Fumatul, alcoolul, drogurile, limbajul obscen nu aduc beneficii nimănui și cu atât mai mult femeii.
  • Lipsa iubirii de sine- Cum poți fi o femeie adevărată fără să te iubești! Dușmanii iubirii de sine sunt: economiile pentru sine, nemulțumirea față de reflexia din oglindă, stilul lipsit de gust. Trebuie să te prețuiești, să te iubești și să te răsfeți – de aici începe femeia!

sursa-relatii.net


ccc

Depresia poate fi rapid gestionată prin intermediul acestei metode foarte simple


Un studiu realizat pe 2.000 de femei de vârstă mijlocie a demonstrat faptul că un exerciţiu fizic moderat, ce implică numai 200 de minute de mers pe jos în fiecare săptămână, poate îmbunătăți în mod considerabil calitatea vieții persoanelor care suferă de depresie. Potrivit cercetărilor, sunt suficiente 30 de minute de mers pe jos, în fiecare zi, pentru ca persoanele ce suferă de depresie să simtă că au mai multă energie și că dobândesc o încredere mult mai mare în propriile forțe.

Specialiștii apreciază că până în anul 2030 depresia va deveni, în țările dezvoltate, principala cauză a ceea ce este cunoscut sub numele de „povara bolii”. Aceasta se referă la impactul unor boli sau afecţiuni asupra populației după un tratament sau chiar după eforturile de prevenire a evoluției unor boli. Depresia s-a răspândit într-un mod alarmant la nivel mondial, afectând spre exemplu în prezent unul din șapte australieni și peste 40 de milioane de americani. În SUA, pentru tratarea tulburărilor de anxietate se cheltuie anual aproximativ 42 de miliarde de dolari, ceea ce reprezintă aproape o treime din cheltuielile totale din această ţară pentru sănătatea psiho-mintală. În conformitate cu US National Institute of Mental Health (Institutul Național al Sănătății Mintale din Statele Unite), probabilitatea ca femeile să sufere de depresie, într-un anumit moment al vieții, este cu 70% mai mare decât în cazul bărbaților.cccSimilar altor tulburări fiziologice, depresia nu poate fi prevenită sau vindecată, iar eficacitatea tratamentelor actuale variază foarte mult de la o persoană la alta. În consecință, cercetătorii urmăresc, într-un mod constant, să găsească alte soluţii, independente de medicaţia antidepresivă, doar pentru a ameliora simptomele cele mai grave ale pacienţilor.

După ce, în urma unor atente cercetări anterioare, a constatat că mersul pe jos poate îmbunătăți sănătatea fizică și emoțională a femeilor care nu sunt depresive, Kristiann Heesch, de la School of Public Health and Social Work (Facultatea de Sănătate Publică și Activitate Socială) din cadrul universităţii de Tehnologie Queensland (QUT), a decis să cerceteze efectul mersului pe jos şi în cazul femeilor depresive. Cercetătorii din echipa lui Heesch nu au intenţionat doar să arate că activitatea fizică simplă determină o ameliorare a simptomelor de depresie, ci au vrut de asemenea să știe, în special, ce activitate fizică ar fi necesar să facă o persoană, în fiecare zi, pentru ca această modalitate să fie eficientă în tratarea depresiei.

Datele analizate de cercetători au provenit de la 1904 femei, născute între 1946 și 1951, care au fost chestionate cu privire la sănătatea lor fizică și mintală în decursul unei perioade de șapte ani. Începând cu anul 2001, toate femeile au raportat simptome de depresie ușoară până la moderată, iar cercetătorii au studiat starea de sănătate a acestora până în anul 2010, pentru a vedea evoluția acesteia în decursul timpului.

Heesch a declarat pentru Reuters că femeile care au efectuat, în medie, 150 de minute de exerciţiu fizic moderat, incluzând golf, tenis, înot, dans, sau mers pe jos timp de 200 de minute în fiecare săptămână „au avut apoi mai multă energie, au socializat mai mult, s-au simțit mai bine emoțional și nu au mai suferit de depresie. Vestea cea bună în această direcție este că o activitate fizică, chiar dacă este mai puţin intensă, poate să îmbunătăţească mult starea celor ce sunt suferinzi de depresie”. Rezultatele acestor cercetători au fost publicate în revista de specialitate American Journal of Preventive Medicine.

sursa-yogaesoteric.net


ccc

ANUNȚ IMPORTANT !


Subsemnatul,va aduc la cunoștință intenția irevocabila de a demisiona oficial din funcția de adult pe care o dețin acum abuziv.

ccc

  • Dupa o analiza detaliata a situației, m-am hotărât sa ma retrag si sa preiau atribuțiile unui copil de sase ani, cu toate drepturile si îndatoririle pe care le-am avut candva, dar la care am renunțat cu prea mare ușurință.
  • Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc, atunci cand trec oameni maturi si importanți spre serviciu, si sa nu-mi pese de stresul lor in lupta cu minutele si traficul care ii așteaptă.little child baby
  • Vreau sa fiu mândru de trotineta mea cea roșie, fără sa ma intereseze cat costa asigurarea pe anul viitor.
  • Vreau sa cred sincer ca bomboanele Tic-tac sunt mai bune decat banii, pentru ca le poti manca.
  • Vreau sa stau intins la umbra unui copac, cu un pahar de limonada in mana si cu ochii la norii pufosi care alearga pe cer, întrebându-se cu uimire de ce adulții nu fac la fel.
  • Vreau sa ma intorc in trecut, la vremurile cand viata era simpla. Atunci cand tot ce stiam se rezuma la cele sapte culori, cinci poezii, zece cifre si vocea mamei care ma chema la masa cand nu imi era foame.motherchild
  • Vreau înapoi, atunci cand nu imi pasa de cat de puține lucruri stiam, pentru ca nici nu știam cat de putine stiam.
  • Vreau sa cred, ca odinioară, ca totul pe lumea asta este fie gratuit, fie se poate cumpara cu prețul unei inghetate la pahar.
  • M-am maturizat prea mult si nici nu mai stiu cand m-am trezit mare. A fost cu siguranta un abuz si imi cer iertare.
  • Am ajuns astfel sa aflu ceea ce nu ar fi trebuit: războaie si purificari etnice, copii abuzați si copii murind de foame, divorturi, droguri in licee, prostitutie, justitie corupta, politicieni de mahala, biserici de homosexuali, frati învrăjbiți fara bani, ura, barfa.
basket blur boy child
Fotografie de Pixabay pe Pexels.com
  • Am aflat despre materialism nedialectic si mame denaturate, care isi vand copilele de 12 ani unor animale cu chipuri de barbati, pentru un televizor de ocazie.
  • Ce s-a întâmplat cu timpul cand aveam impresia ca moartea este un concept de poveste, ca doar împărații batrani mor ca sa faca loc pe tron prinților tineri, căsătoriți cu prințese castigate in urma ultimului turnir?
  • Vreau sa ma reîntorc la vremea cand toti copiii citeau carti folositoare, cand muzica era neotrăvită, cand televiziunea era pentru stiri si emisiuni de familie, fara sex explicit si violenta implicita la fiecare zece secunde.
  • Vreau desene animate cu Donald Duck, peripetii echipajului „Speranta”, navigand cu „Toate panzele sus” si pe mama citindu-mi despre Iosif si fratii sai.
  • Ce bine era cand credeam, in naivitatea mea, ca toata lumea din jur este fericita deoarece eu eram fericita!Happy-Family
  • Promit solemn ca, imediat ce o sa-mi reiau atribuțiile de copil, o sa-mi petrec dupa-amiezile cățărându-ma in copaci, călărind bicicleta varului Cristi si citind Robinson Crusoe, ascuns in coliba înjghebată din ramuri si frunze de fag, in spatele gradinii.
  • Imi iau angajamentul ca nu o sa imi pese de ratele casei, de facturile de telefon, curent, gaze, apa, gunoi, cablu Tv si Internet, asigurări pentru mașini, asigurari de sanatate, taxe anuale de proprietate, credit-carduri, iarba netăiata, computerul virusat si faptul ca masina a inceput sa vrea la mecanic.

Va asigur ca nu o sa fiu pusa in încurcătură atunci cand o sa fiu intrebata: „Ce-o sa te faci cand o sa cresti mare?”, deoarece acum stiu: vreau sa fiu COPIL.

primit pe e-mail


ccc

Minuni care se petrec în fiecare clipă


Să ne trăim viaţa cu atenţie

În viaţă sunt momente, clipe, când în inimă se aprinde recunoştinţa, şi dacă am avea puterea să o păstrăm, treptat, zi cu zi, întâmplare cu întâmplare, această recunoştinţă ar putea creşte într-o mare, adâncă bucurie spirituală. Însă noi nu putem apăra recunoştinţa şi bucuria noastră de răceala vieţii, de dureri şi de diferite aspecte cu mult mai puţin importante decât suferinţa: de iritare, supărări şi, până la urmă, pur şi simplu de uitare. Astfel, în memoria noastră rămân multă amărăciune şi suferinţă, iar bucuria păleşte şi se stinge…

Cu această stare este nevoie să ne luptăm din toate puterile noastre pentru că rodul vieţii, în ultima instanţă, este bucuria şi recunoştinţa, dar o recunoştinţă care, la rândul ei, are puterea să rodească. Pentru aceasta este necesar să ne trăim viaţa cu atenţie. Atâtea lucruri din viaţa noastră le considerăm fireşti: e firesc să ai sănătate, un trup puternic, e firesc ca viaţa să curgă şi să aducă bucuriile ei… Însă toate acestea nu sunt fireşti, sunt minuni care se petrec în fiecare clipă.

Adevărul acesta îl ştiu, de exemplu, oamenii care sunt bolnavi mult timp şi pentru care unele clipe sunt minuni nemaiîntâlnite: iată că a trecut durerea, iată că nu mă mai chinuie insomnia, dintr-o dată mişcările care păreau imposibile pentru totdeauna au devenit posibile… Şi primeşti toate acestea ca pe o minune, şi mulţumeşti şi te smereşti. Şi apoi uiţi. Şi uiţi de cele mai multe ori nu pentru că necazul sau durerea şi suferinţa se întorc din nou, ci pentru că te obişnuieşti cu binele.

Nimic din ce avem nu este al nostru

De aceea Hristos pune ca piatră de încercare pentru intrarea noastră în Împărăţia lui Dumnezeu, sărăcia. Nu sărăcia materială; se poate să fii foarte sărac material şi totuşi să nu fii sărac cu duhul. Sărăcia cu duhul înseamnă conştientizarea că nimic din ce avem nu este al nostru. Nimic din ce există nu am putea să spunem că e al nostru. Trupul – de Dumnezeu ne este dat, cu sănătatea lui sau cu boala lui. Simţurile? Câteodată am vrea să răspundem la bucuria sau durerea aproapelui nostru dar inima stă în piept asemenea unei pietre: nu o poţi trezi, nu se va mișca.chained_heart_v2_by_aad345-d4uelf8 Dar mintea? Am dori să găsim un gând bun cu care să alinăm necazul unui om şi niciun gând din acesta nu apare, e pustiu şi frig în mintea noastră… Şi tot aşa, cu prietenii, cu situaţiile de viaţă. Noi nu avem nimic ce ar depinde doar de noi, ce am putea reţine sau refuza să dăm. Lui Dumnezeu Îi vom da sufletul, pământului – trupul. Împrejurările vieţii ne pot îmbogăţi sau sărăci definitiv. Dacă viaţa noastră ar însemna doar aceasta, am avea parte numai de plictiseală, tristeţe, supărare şi neîncredere. Însă, chiar dacă nimic nu ne aparţine cu adevărat, suntem atât de bogaţi!

Suntem bogaţi prin viaţa care ne-a fost dată în dar, bogaţi prin trupul, sufletul, prietenii, rudele noastre, avem atât de multe de care ne putem bucura. Şi toate acestea sunt semnul iubirii dumnezeieşti şi omeneşti. Dacă noi am putea să ne însuşim ceva, să numim ceva al nostru, în aşa fel încât acel ceva să nu depindă nici de Dumnezeu, nici de oameni, atunci am păşi nu într-o Împărăţie a bucuriei şi vieţii, ci într-o îngrozitoare împărăţie unde nu a mai rămas iubire. Tot ce îmi aparţine nu ar mai fi atunci minunea pe care Dumnezeu mi-a dat-o direct sau prin om, prin iubirea Sa de oameni. De aceea sărăcia cu duhul este prima condiţie pentru a intra în Împărăţia lui Dumnezeu, în Împărăţia Iubirii.Hands_of_God_and_Adam

Dacă doar am conştientiza că nimic din ceea ce numim al nostru nu ne aparţine, şi în acelaşi timp am înţelege că toate ne sunt date de Dumnezeu şi de oameni, în jurul nostru ar începe să se clădească Împărăţia lui Dumnezeu.

Doar recunoştinţa poate naşte iubirea

Vecinul nostru, aproapele nostru, nu ar fi un străin, ci un vestitor al lui Dumnezeu; el îţi poate dărui un cuvânt bun, un zâmbet, o bucată de pâine, un acoperiş, poate să te ţină de mână sau să te încurajeze. Dacă am fi cu adevărat atenţi la ce se petrece în viaţa noastră, din toate am putea culege, asemenea albinei care culege mierea, recunoştinţa. Recunoştinţa pentru fiecare mişcare, fiecare respiraţie, pentru cerul albastru, pentru relaţiile cu aproapele. Şi viaţa ar deveni din ce în ce mai bogată, când aparent ea sărăceşte din ce în ce mai mult. Pentru că atunci când omului nu-i mai rămâne nimic şi el înţelege că cele importante în viaţă sunt compasiunea şi iubirea, atunci a intrat în Împărăţia lui Dumnezeu.multumire-si-recunoastereRodul vieţii este recunoştinţa, dar recunoştinţa este necesar să aducă şi ea roade. Dacă am înţelege cine este Dumnezeu, cine ne este aproapele, atunci am putea trăi hrănindu-ne numai cu bucurie şi recunoştinţă. Am putea trăi împlinit, am putea trăi chiar atunci acea viaţă a învierii care va să vină.

Recunoştinţa, numai ea, poate trezi în noi actul iubirii faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni. Simţul datoriei, responsabilităţii, poate să nu găsească în noi puterea de a ne face capabili de înalta jertfă a iubirii. Dar recunoştinţa va găsi.

sursa-yogaesoteric.net


ccc