De ce să ascult vocea interioară?


http://www.aimgroup.ro/afiliere/idevaffiliate.php?id=111&url=12În primul rând vocea interioară este cea care ştie ce este cel mai bine, la un anumit moment de timp, pentru fiecare dintre noi, în parte. Avem, zi de zi, fel de fel de necesităţi. De la nevoia de alimentaţie până la aceea de a comunica cu alţii, de a vorbi cu alţi oameni. Dar nu întotdeauna putem, cu ajutorul intelectului, să determinăm care sunt acele necesităţi mai presante, mai urgente, şi cărora să le acordăm o prioritate mai mare în viaţa noastră.
Vocea interioară este cea care ne poate semnala necesităţile “prime” ale fiinţei noastre. Sunt anumite lucruri care trebuiesc dobândite mai întâi, celelalte putând fi satisfăcute doar dacă au deja nişte “temelii” iniţiale. Este ca atunci când am vrea să construim o clădire cu mai multe etaje. Chiar dacă am dori să construim mai întâi etajul doi sau chiar acoperişul, trebuie să urmăm, în mod riguros, o anumită secvenţă de paşi, astfel încât construcţia noastră să fie stabilă şi durabilă.
La fel stau lucrurile şi cu fiinţa umană. Pentru a dobândi o stabilitate internă, un echilibru interior, trebuie să urmărim să satisfacem mai întâi nişte necesităţi “primordiale” care vor constitui baza de plecare pentru dobândirea celorlalte.

Meditation GIF - Meditation - Discover & Share GIFs
Societatea actuală ne oferă, într-o anumită măsură, o secvenţialitate a paşilor de urmat în viaţă. Dar, fiecare dintre noi reprezintă o individualitate aparte. Nu ne putem încadra toţi în aceleaşi tipare, în aceleaşi reguli stricte. “Fiecare fiinţă are o anumită vocaţie şi aceasta este torţa care ii luminează viaţa. Cel care işi ignoră vocaţia e ca un sfeşnic rămas ne-aprins.
Cel care caută sincer adevăratul ţel al vieţii sale va fi el insuţi căutat de acel ţel. Concentrandu-se asupra acestei căutări, o lumină va incepe să-i alunge confuzia. Numiţi-o revelaţia, numiţi-o inspiraţie, spuneţi-i cum doriţi. Ne-increderea e cea care inşeală. Sinceritatea conduce direct către ţel.”
Ce nu este vocea interioară
În primul rând vocea interioară nu este o VOCE. Ea nu se aude… ea se simte, se percepe. Probabil vi se pare un nonsens…. cum adică, vocea nu se aude? Termenul de voce interioară este un termen generic, este o exprimare metaforică a unui fenomen psihic. Vocea interioară poate fi interpretată ca voce dar nu este o voce. Vocile „vorbesc” o anumită limbă: engleză, franceză, germană, română, chineză, etc. Şi sunt sute de limbi. Vocea interioară nu le cunoaşte pe toate. Ea ştie doar un singur limbaj. Cel al gândului.
Aşadar, dacă veţi auzi o voce care vă va spune ceva în limba română să ştiţi că nu este ceea ce eu numesc vocea interioară. Încă din momentul naşterii suntem obişnuiţi să gândim într-o anumită limbă. După primele gângurituri, mama începe să ne înveţe diferite cuvinte în limba maternă, şi vom fi obişnuiţi să gândim în această limbă. Acest mod de gândire nu este “un dat” natural. Limbajul articulat (sau mai bine zis gândirea într-un anumit limbaj) este o modalitate de a comunica cu ceilalţi membri ai comunităţii. Pentru “a discuta” cu tine însuţi; pentru a purta un dialog interior, sau, mai direct spus, pentru a gândi, fiinţa umană a fost înzestrată cu un alt limbaj.
Vocea interioară îţi cunoaşte gândurile. Nu are nevoie ca tu să-ţi formulezi aceste gânduri în limbaj articulat sau în fapte. Ea îţi cunoaste intenţiile , atitudinile faţă de cei din jur. Vocea interioară nu are nevoie ca tu să-i demonstrezi fidelitatea. Vocea interioară nu îţi răspunde imediat la întrebări. Se întâmplă şi aşa, dar de cele mai multe ori lansăm o întrebare şi răspunsul poate veni chiar şi peste câteva săptămâni. Vocea interioară nu te roagă, nu insistă să faci anumite lucruri.

meditation.gif
Ce este vocea interioară
Pe scurt am putea defini vocea interioară ca fiind instinctul speciei. De ce am preferat această „definiţie” prescurtată? Poate că nu este cea mai relevantă dar reflectă o caracteristică importantă a vocii interioare. În mod normal vocea “discută” cu tine, îţi trimite mesajele ei în mod „paşnic”, dar în momentul în care te afli în faţa unui pericol ea „strigă”. „Tipă” la tine: „NU”.
Partea proastă este că nu insistă spunând: nu, nu, nu, nu,…. Simplu, zice o dată şi gata. Dacă nu i-ai prins mesajul, este din cauza lipsei tale de antrenament. Va trebui să te antrenezi pentru a nu mai „rata” şi alte mesaje.  Din astfel de considerente am ales această scurtă definire: în momente cheie din viaţa ta, vocea interioară îţi trimite mesajele mult mai „apăsat”, mult mai „hotărât”. Dar, vocea interioară nu te va ruga să-i asculţi mesajul, să-i urmezi îndemnul. Ea îţi transmite „părerea ei”. O urmezi bine; nu o urmezi – treaba ta, descurcă-te.
Vocea interioară este aceeaşi pentru toată lumea, pentru toate categoriile sociale. Nu contează cât de „citit” eşti, câte şcoli ai; vocea interioară este aceeaşi, în sensul că are aceeaşi înţelepciune. Din alte puncte de vedere, persoanelor cu un „grad înalt de cultură” le este mai greu să perceapă vocea interioară. Şi aceasta, din cauză că, astfel de persoane, în procesul asimilării informaţiilor, au folosit foarte mult raţionalul, în detrimentul „simţului interior”. Vocea interioară este aceeaşi, indiferent de moralitatea persoanelor: oameni evlavioşi, hoţi, ucigaşi, etc.
Vocea interioară nu are voinţă, în sensul că ea nu alege persoanele pentru care să se manifeste. Vocea interioară este foarte răbdătoare. Îţi va „şopti” toată viaţa, în speranţa că poate, odată şi odată, tot vei ţine cont de „părerile” ei. Totul depinde de tine.
Radu Stanciulescu – VOCEA INTERIOARA -The Inner Voice of Love – A Journey Through Anguish to Freedom
.
http://www.aimgroup.ro/afiliere/idevaffiliate.php?id=111&url=12

Fericirea artificială – drogul secolului XXI


http://www.aimgroup.ro/afiliere/idevaffiliate.php?id=111&url=12
Subconstientul este cheia succesului tau !

Când ai maşină scumpă, lucruri frumoase, o casă luxoasă şi alte asemenea bunuri ce te plasează pe un statut social mai înalt, începi să simţi că parcă ai preţui mai mult şi că te ridici cu un nivel mai sus faţă de cei care nu au toate acestea. Te uiţi la vecinul care are o maşină mult mai ieftină şi îţi spui: aceasta se petrece pentru că sunt mai grozav şi câştig mai bine. De aceea el este sărăntoc, dar eu sunt bogat.

Te gândeşti că vecinul crede despre tine că eşti cool, fiindcă ai maşină scumpă. Şi acest gând te încălzeşte şi te face să te ridici în propriii ochi. Te simţi important atunci când treci pe lângă vecin, sau când treci printr-o intersecţie unde sunt maşini mai ieftine decât a ta. Dacă vecinul are o maşină mai luxoasă decât a ta, aceasta îţi scade aprecierea de sine, dat fiind faptul că vecinul, în ochii tăi, este înaintea ta. Şi când ai ocazia, încerci să-ţi reiei întâietatea… şi asta nu doar în privinţa maşinilor. Aşa va fi la nesfârşit. Şi aprecierea de sine ba va scădea, ba va creşte.
Dacă acestea-ţi sunt criteriile, de ele depinde cât de fericit eşti.
Charles de Montesquieu, filozof şi scriitor francez, a spus odată: „Dacă noi pur şi simplu am vrea să fim fericiţi, să atingem fericirea ar fi uşor, dar noi vrem să fim mai fericiţi decât ceilalţi oameni, dar asta practic este imposibil, fiindcă nouă mereu ni se pare că ceilalţi sunt mai fericiţi decât noi.”
În goana după fericirea artificială oamenii ajung să se comporte asemeni unor drogaţi, căutând cu înfrigurare să îşi menţină cu orice preţ valoarea proprie prin comparație cu ceilalţi. Ei îşi cumpără telefon nou, își schimbă maşina, îşi cumpără o pereche de pantaloni noi sau mobilă scumpă în casă, pentru cazul în care cei din jur vor veni în vizită. Dar cum toate acestea costă scump, oamenii împătimiţi intră în datorii.
Ei se aşează pe „acul” creditului, în goana după fericire. Şi se simt foarte rău când văd că au coborât la nivelul celor pe care îi considerau mai prejos. Ar da oricât să se ridice. Ca să-şi menţină statutul, ei cheltuie foarte mulţi bani pe orice lucruri care le menţin poziţia privilegiată iluzorie. Dacă există ceva care nu concordă cu statutul afișat, ei fac tot posibilul să ascundă acel aspect. Viaţa unor asemenea oameni se preface în minciună. Ei nu îi mint doar pe ceilalţi, ci, în principal, se mint pe ei înşişi. Ei sunt siguri că aparţin poziţiei sociale pe care o imită şi ignoră faptul că acel statut este bazat pe datorii, pe care toată viaţa vor trebui să le plătească.
Ajunși într-un moment al vieţii când băncile nu le mai acordă credite, izvorul lor de veselie şi fericire superficială seacă, și cad într-o depresie profundă. Atunci ei încep să învinovăţească pentru situația deplorabilă în care se află băncile, guvernarea, viaţa grea şi angajatorul care nu le mai plăteşte acelaşi salariu. Singurul om pe care nu îl învinovăţesc este însă chiar propria persoană – ei înșiși. Tot ce şi-au dorit a fost doar pentru a fi la fel „ca ceilalţi” şi pentru a nu pierde anii importanţi din viaţă, căutând să ia totul – după standardele superficiale ale societății – de la viaţă. Oare ar putea ei fi consideraţi vinovaţi pentru situaţia lor economică jalnică?

Să încheiem cu spusele lui Henry Ford:
Nu am de ce să mă cazez la un hotel scump, pentru că nu văd sensul să plătesc suplimentar, pentru lucruri inutile, de care nu am nevoie. Oriunde aş poposi, eu sunt Henry Ford. Nu văd diferenţa în hoteluri, căci şi în cel mai ieftin hotel poţi să te odihneşti la fel de bine ca în cel mai scump hotel. Şi acest palton – da, aveţi dreptate, l-a purtat tatăl meu, dar asta nu are nicio importanţă, căci şi în acest palton eu sunt Henry Ford. Fiul meu este încă tânăr şi fără experienţă, de aceea îi este frică de ceea ce vor crede oamenii dacă el se va caza într-un hotel ieftin. Pe mine nu mă preocupă părerea celorlalţi oameni, fiindcă îmi cunosc adevărata valoare. Şi miliardar am devenit pentru că ştiu să număr banii şi fac diferenţa dintre valorile adevărate şi cele false.”
sursa-yogaesoteric

Conexiunea cu Sursa – izvor infinit de sănătate, bucurie și pace interioară


http://www.aimgroup.ro/afiliere/idevaffiliate.php?id=111&url=13
Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate chiar acum!

Vorbeam într-un articol anterior despre conexiunea cu Sursa… sună puțin ingineresc, dar pentru scopul acestui articol, este exact ceea ce ne recomandă doctorul de suflete. Există multe niveluri de conexiune posibile, așadar, în pur stil științific, o să le trecem în revistă, o să le punctăm caracteristicile principale și aplicabilitatea practică în viața noastră și desigur, vom puncta câteva practici recomandate, care dau roade pentru cei care doresc experiența directă, de altfel, singura care transformă cu adevărat.

Primul nivel la care mintea începe să se deschidă

Dar pentru că, până la urmă, totul pornește de la o înțelegere corectă – și când spun totul, mă refer la faptul că înțelegerea este cea care conduce atât către curiozitatea de a afla, dar și la o motivație corectă pentru căutare – să facem o corelație între nivelurile de conștiința, care sunt relative calității conexiunii cu Sursa și starea de bine, sănătate și pace interioară.

Din proprie experiență, confirmată de căi bine bătătorite cum ar fi tradiția Sufi sau Hinduismul, primul nivel la care putem avea rezultate încurajatoare este cel al credinței. Acesta este nivelul la care mintea începe să se deschidă către posibilitatea că există ceva mai mare, un Dumnezeu, un Atman, o singularitate cuantică, ce are posibilități infinite de manifestare și exprimare și prin urmare, conectându-ne la această Sursă, primim, la fel ca aparatele electrice/electronice din casa noastră, energie. O energie, care sub influența credinței poate produce miracole. Poate schimba vieți și poate modela viitorul către o viața mai bună, mai plină de împliniri și bucurie.

Cum se manifestă în planul fizic puterea credinței

Credința este extraordinară, pentru că ne arată o fațetă profundă a minții noastre, care nu se limitează doar la nivelul de gândire/logică/rațiune, ci începe să elibereze unul dintre potențialele sale creatoare: imaginația creativă, care dublată de această credință – desigur că aici rezultatele sunt cu atât mai pregnante cu cât nivelul de credință este mai mare, mai fără semne de întrebare în ceea ce privește existența Sursei, nu neapărat în legătură cu modurile sale de manifestare – poate aduce schimbări dramatice atât în ceea ce privește starea de sănătate, dar și în materie de calitate a stărilor interioare.

În materie de practici, tradițiile devoționale pe care le-am menționat mai sus au o sumedenie de tehnici care te pot ajuta să îți întărești credința, iar meleagurile noastre sunt la fel de bogate în abordări monastice, ce te pot ajuta să îți cultivi o credință sănătoasă.

Rugăciunea și înțelegerea unor principii legate de cele nevăzute pot fi factori decisivi în a te convinge de existența unei Surse infinite, plină de iubire și înțelepciune fără margini.

Cu toate acestea, suntem încă la un nivel de bază, în care o experiență traumatică sau o schimbare bruscă în materie de nivel de trai sau stare de sănătate, pot perturba forța credinței. Acest lucru se întâmplă pur și simplu pentru că ea nu se bazează pe o experiență directă, ci pe o presupunere care pare a fi adevărată… până la proba contrarie.

Nivelul Conștienței Pure – Experiența directă cu Sursa

Nivelul următor ar fi nivelul în care experimentezi în mod direct conexiunea cu Sursă, fie printr-o experiență mistică, fie printr-o experiență directă a ceea ce numim Conștiență Pură – ce poate fi rodul unei practici meditative, a unei practici de tip rugăciune sau mantre, a unei practici Yoga sau ai Chi sau, de ce nu, prin intermediul plantelor sacre cum sunt Ayahuasca sau Iboga. La acest nivel, ai o cunoaștere directă a faptului că Sursa există, de obicei ca ceva exterior.

Amprenta unei asemenea experiențe se traduce în eliberarea instantanee de dependențe sau de traume, în ușurarea psihicului de un bagaj trecut care ne ține în cercul vicios al suferinței. În limbaj spiritual, această experiență poartă numele de trezire spirituală sau iluminare.

Iluminarea nu rezolvă toate problemele, dar are un impact profund asupra celui care simte cu adevărat pentru prima dată, în mod conștient, conexiunea cu Sursa. Traiectoria vieții celui care a trăi o asemenea conexiune în mod direct, inevitabil se transformă. Vindecarea vine mult mai ușor, pacea este la îndemână aproape întotdeauna, singurul capitol unde nu strălucește este integrarea în societatea de astăzi. Dacă ne uităm la cele două figuri luminate din trecut care ne sunt încă mentori și exemple – Iisus și Buddha – putem înțelege ce înseamnă trăirea directă a acestei conexiuni.

Surpriza este că nivelurile nu sunt limitate la această etapă… existând încă multe niveluri despre care putem vorbi și pe care din ce în ce mai multe persoane, se pare că le ating, prin practică continuă a ceea ce se numește Starea de Prezență, prin experiențe multiple de trezire spirituală și prin integrarea laturii umane în acest traseu. Am să punctez pe scurt următoarele două etape și beneficiile de care putem să ne bucurăm odată ce am reușit să le atingem – nu am să intru în detalii pentru că există cărți care fac acest lucru, nefiind un teritoriu, totuși, atât de explorat.

Nivelul experimentării proprii ca Sursă

După experimentarea conexiunii cu Sursa ca obiect exterior, următorul nivel înseamnă experimentarea proprie ca Sursă. Aici deja pășim pe teritoriu non-dualismului, care, de cele mai multe ori, ignoră elementul fizic, mundan. Acest lucru are loc datorită impactului pe care o asemenea experiență o are asupra psihicului, asupra Egoului. Un Ego nepregătit, care nu are niște fundații sănătoase, pe care de exemplu dezvoltarea personală le poate întări, este posibil să reacționeze ciudat la o asemenea ”întâlnire”.

Identificarea totală cu Sursa – transformarea profundă a personalității

Următorul nivel, care începe să scoată la iveală potențialul ascus în corpul fizic – nu spun că acesta nu poate fi accesat și de la alte niveluri de conștiință ci că, de la acest nivel, potențialul apare în mod spontan, natural, la fel cum o plantă crește din sămânță – este identificarea totală cu Sursa, care înseamnă transformarea totală a personalității, integrarea totală a înțelegerii și simțirii din nivelurile anterioare în viața de zi cu zi.

La aceste niveluri totul este mai simplu, ești aliniat și centrat în mod natural, prezent și conștient și orice încercare îți prezintă viața reprezintă un DAR pe care îl manifești și îl accepți pe de-a întregul. Mintea este clară și pătrunzătoare, inima este în armonie cu ceea ce se întâmplă atât în interior cât și în exterior, capabilă de discernământ, dar și compasiune, trupul este sănătos și energic, poate apărea în mod spontan capacitatea de a hrăni doar cu prana sau să manifești ceea ce vechii indieni numeau în sanskrită Sidhhis-uri.

Oriunde te-ai afla, vestea cea mai bună este că, dacă ai o practică spirituală, dacă îți menții mintea vie cu informații și relaxare deopotrivă, dacă îți lărgești perspectiva în fiecare zi și înveți lucuri noi, dacă devii tot mai conștient, ești pe drumul cel bun.

Există ceva în noi, Sursa tuturor lucrurilor și de acolo se coordonează întregul joc numit viață. Ce poate să mai însemne o afecțiune, o tristețe sau chiar moartea dacă afli cine ești de fapt?

În acest context , vindecarea chiar devine un cuvânt de prisos, își pierde seva și devine o posibilitate mereu la îndemână. Iertarea devine inutilă pentru că este înlocuită de o înțelegere atît de profundă încât nimic nu clintește marea perfect liniștită din interior. Oglinda perfectă care devii nu face decât să lumineze înapoi, în lume, tot mai multă pace, bucurie și înțelegere. O simți, e vie, e vindecarea însăși.

de  www.aimgroup.ro

http://www.aimgroup.ro/afiliere/idevaffiliate.php?id=111&url=75
Învață să stăpânești arta materializării dorințelor
Pachet CARTI PENTRU SPIRIT