Pacea lui Dumnezeu

Pacea lui Dumnezeu

„Asez pacea lui Dumnezeu in inima ta ….”

 Ne este tulburata fiinta numai atunci cand suntem departe de Dumnezeu.

Putem simti durere numai atunci cand teama traieste prin noi. Suntem infricosati doar atunci cand am pierdut pentru moment conexiunea cu Cine Suntem. Tulburarea, teama, ingrijorarea, durerea, toate acestea sunt inexistente atunci cand ne aflam in pacea lui Dumnezeu. Pentru prea mult timp ne-a fost indreptata privirea spre afara, si in acest mod ochii ne-au fost patati, iar privirea distorsionata.

Nimic din ceea ce este in afara noastra nu ne poate aduce vreodata pacea adevarata, pentru ca tot ceea ce este in afara se schimba. Iar ceea ce se schimba nu poate fi controlat. Dar exista in adancul fiecaruia dintre noi o pace desavarsita, care ramane desavarsita si neschimbata, in ciuda tuturor experientelor exterioare. Aceea este pacea lui Dumnezeu, iar cand am cunoscut aceasta pace, atunci am cunoscut de fapt Cine Suntem Noi cu Adevarat.

In linistea ei ne odihnim cu totii si doar in prezenta ei privirea ne este vindecata si Fiinta revelata. Nu exista separare in pacea lui Dumnezeu, pentru ca in acel loc suntem cu totii unul. Acolo razbunarea dispare, lasand loc armoniei. Acolo minciunea dispare, lasand loc Adevarului. Acolo durerea se topeste, lasand loc constientizari profunde a iubirii. Exista in inima fiecaruia dintre noi un spatiu atat de profund, atat de linistit si sacru, in a carui prezenta transcendem orice iluzie a separarii si a durerii, iar acest spatiu poate fi gasit de catre fiecare. 

Simt acum sa-ti fac o invitatie. Opreste-te pentru o clipa. Opreste-te cu adevarat si respira profund, chiar acum, chiar aici. Iar in procesul respiratiei, simte cum lasi sa plece de la tine orice ingrijorare, orice neputinta, orice dorinta de razvratire si simte cum te afunzi din ce in ce mai adanc in pacea inimii tale. Simte cum se face liniste si cum totul se aseaza in cel mai armonios mod. Simte cum mintea ta se odihneste, iar inima ta se deschide si se vindeca

Imagineaza-ti efectiv cum TE ASEZI in pacea cea mai deplina a inimii tale. Ramai acolo pentru cateva clipe si ofera-ti oportunitatea sa simti cum inima ta se linisteste complet si pacea devine o adevarata realitate.

Da-ti voie sa simti cum te transforma cunoasterea acestei paci si cata intelepciune iti aduce. Constientizeaza Adevarul ei si realizeaza ineficienta atacului si a razvratirii. Da-ti voie sa Te regasesti cu adevarat in trairea acestei paci si sa te reintorci la ea de fiecare data cand ti-e teama.

Pacea lui Dumnezeu este pacea care iti transforma fiinta, care iti alunga toate temerile, care iti reda Vederea si care iti face cunostinta cu Iubirea. Aceasta pace este desavarsita si deplina si iti este oricand la dispozitie.

 

 

Cand simti ca pierzi conexiunea cu Cine Esti Tu cu Adevarat, poti face doar atat: 

• opreste-te pentru o clipa;
• inchide ochii si respira profund;
• pune-ti o mana in dreptul inimii si simte cum te asezi in pacea cea mai deplina a inimii tale;
• ramai acolo atata timp cat este necesar, pentru ca reamintirea sa aiba loc.

 

In aceasta pace sa te odihnesti astazi. Fie ca toate temerile tale sa fie eliberate, fie ca toate ranile tale sa fie vindecate, iar Lumina A Ceea ce Esti cu Adevarat sa-ti lumineze drumul.

Fii binecuvantat, suflet drag!

Autor-Tania Tita

 

Iluminarea este cheia universală.

Atunci când eşti iluminat, ai tot ceea ce iţi doreşti, pentru că tu eşti şi atât. Asta, pentru că ştii adevărul despre tot ceea ce este şi ştii ce înseamnă cu adevărat să ai ceva. Este o ironie a vieţii că oamenii care caută bunurile materiale şi doresc să le aibă înainte de-a se gândi la iluminare nu obţin nici una, nici alta, iar aceia care ating mai întâi iluminarea au şi reuşita materială

Cei lipsiţi de dorinţe îşi realizează toate dorinţele. Să fii lipsit de dorinţă nu înseamnă să nu ai nici o dorinţă, ci înseamnă să nu fii ataşat de nici o dorinţă. Ataşamentul este cauza întregii suferinţe. Suferinţa este o ardere necontrolată a energiei emoţionale. Cu cât suferi mai mult, cu atât mai multă suferinţă atragi.

Eliberarea de ataşamente este modalitatea de-a pune capăt tuturor suferinţelor. Atunci când sunteţi ataşaţi, vă aflaţi într-o stare de dorinţă şi de lipsă. Când sunteţi detaşaţi, vă aflaţi într-o stare lipsită de dorinţă. Iluminarea înseamnă să ştiţi motivul pentru care, a fi detaşaţi vă ajută să vă realizaţi dorinţele. Realitatea fizică este o iluzie creată de conştienţă pentru a se redescoperi pe sine. Este o iluzie faptul că nu aveţi deja ceea ce vă doriţi, pentru că, în realitatea spirituală, aveţi deja tot ceea ce vă doriţi. Realitatea fizică este un loc în care să manifestaţi orice rezonează cu voi în realitatea voastră spirituală. Când sunteţi ataşaţi, rezonaţi cu neadevărul spiritual că nu aveţi ceea ce vă doriţi.

Când sunteţi detaşaţi, rezonaţi cu adevărul spiritual că aveţi deja tot ce vă puteţi dori. Vă eliberaţi fiind detaşaţi din punct de vedere emoţional de alegerile voastre. Mulţi oameni nu reuşesc să obţină ceea ce îşi doresc pentru că nu îşi permit să fie liberi să aibă obiectul dorinţei lor. Atunci când vă ataşaţi de alegeri, vă prindeţi singuri în capcană. Vă gândiţi că ar trebui să funcţioneze într-un anumit mod, în loc să vă permiteţi să porniţi în altă direcţie. Detaşarea de alegeri vă dă adevărata libertate de-a alege. Sunteţi capabili să alegeţi din nou în orice moment şi sunteti liberi să faceţi o altă alegere, dacă asta doriţi.

Detaşarea de alegeri este secretul flexibilităţii. Succesul la bursă este al celor care tranzacţionează într-un mod iluminat. Masele sunt ataşate emoţional de alegeri şi din această cauză pierd bani atunci când se agaţă de acţiunile care cad, în loc să le vândă. Nu reuşesc să le vândă nici atunci când au ajuns la un nivel suficient de ridicat, pentru că sunt ataşaţi de ideea că le vor vedea crescând pentru totdeauna. Tranzacţionerii de elită nu sunt ataşaţi de alegeri, ci vând şi cumpără liber, într-un mod care le aduce mai mulţi bani în loc de pierderi. Să fii liber de ataşamente înseamnă să fii liber. Să aveţi relaţiile pe care vi le doriţi vine tot din iluminare. Ceea ce o femeie doreşte cu adevărat este un bărbat iluminat. El este un om care îşi înţelege trăirea adevărată ca spirit liber. Este liber să se exprime în faţa ei şi este liber de orice mod în care ea l-ar putea afecta. Să fie detaşat este o calitate atractivă care îl face pe bărbat să fie de necontrolat de către o femeie. Nefiind definit de factori externi, el devine sigur de sine. Este capabil să iubească fără teamă şi fără ataşamente. Cei care sunt iluminaţi obţin ceea ce îşi doresc profitând de mişcare şi schimbări, fie ele pozitive, fie negative. Nu mai contează pentru ei dacă acţiunile sunt în creştere sau în scădere. Au strategii pentru a face bani în oricare dintre cele două situaţii. Nu mai contează pentru ei dacă o anumită persoană îi place sau nu, dacă partenerul lor este sau nu mulţumit de ei. Aceşti oameni îşi permit să se bucure de întreaga fericire şi de întreaga energie pozitivă pe care le trăiesc, de oriunde şi de la oricine ar veni, oricând. Manifestarea iluminată a dorinţelor voastre înseamnă să obtineţi esenţa a ceea ce vă doriţi fără să fiţi ataşaţi de formă sau de calea pe care o obţineţi. Aceia care sunt ataşaţi de formă sau cale, vor suferi din ce în ce mai mult şi vor avea din ce în ce mai puţină stimă de sine. În acelaşi timp, cei care nu sunt ataşaţi vor putea să se bucure din ce în ce de mai multe lucruri care le fac plăcere în viaţă şi vor avea din ce în ce mai mult respect de sine. Cei care au mai mult respect de sine sunt mai capabili să aibă succes şi relaţiile pe care şi le doresc în comparaţie cu ceilalţi. Libertatea de ataşamente este şi motivul pentru care cei bogaţi devin şi mai bogaţi, iar cei fericiţi devin şi mai fericiţi, în timp ce săracii devin şi mai săraci şi cei nefericiţi devin din ce în ce mai nefericiţi. A avea vine din a fi. Când sunteţi detaşaţi, rezonaţi cu a avea. Când sunteţi ataşaţi, rezonaţi cu a nu avea. Din acest motiv s-a spus dintotdeauna că poţi avea ceea ce îţi doreşti doar atunci când nu îţi mai doreşti acel lucru. Nu înseamnă să nu ţi-l doreşti, ci să nu te mai afli în starea ataşare de ceea ce îţi doreşti.

Tot ceea ce ne dorim este pace şi binecuvântare. Credem că, atunci când vom avea toate bunurile pe care ni le dorim, vom avea pace şi binecuvântare. Dar gândim asta pentru că nu ştim, de fapt, ce înseamnă pacea şi binecuvântarea. În realitate, pacea şi binecuvântarea ne aduc orice altceva avem nevoie în viaţă. Pacea reprezintă transcendenţa totală. Binecuvâtarea este o fericire fără cusur. Atunci când transcedem toate iluziile lumii materiale ne aflăm într-o stare de pace în care putem manifesta tot ceea ce ne dorim. Atunci când nu avem ataşamente, avem o fericire pe care nu o putem pierde.

Iluminarea este cheia universală. Cei neiluminaţi pot întreba ce are de-a face iluminarea cu banii sau cu găsirea partenerului ideal? Răspunsul este că are absolut totul de-a face. Atunci când eşti iluminat realizezi că nu este vorba despre a avea un lucru sau altul, ci despre a şti ce este realitatea şi cine eşti tu cu adevărat. Apoi, din spaţiul cunoaşterii şi al fiinţei, sunteţi liberi să creaţi orice vă doriţi.

 Sunteţi liberi să vă jucaţi cu iluziile fără a fi prinşi în capcana lor, pentru că, până la urmă, chiar asta este – un joc!

Autor articol: Ph. Niculina Gheorghiţă

Legea rezonantei

– Noi gândim încontinuu, fie că vrem sau nu. Fiecare dintre noi are aproximativ 60.000 de gânduri pe zi.

Iar toate aceste gânduri produc consecinţe, pentru că fiecare gând este, de fapt, o energie pe care o lansăm în Univers – şi nu doar în direcţia dorită, ci în toate direcţiile.

Energia emisă de gândurile noastre îşi caută apoi, în drumul ei, o altă energie cu care să vibreze la unison, după principiul „ceea ce se aseamănă se adună”.

Fiecare gând, indiferent că este bun sau rău, declanşează un proces de rezonanţă. Tot ceea ce va vibra la unison cu energia gândurilor noastre, va fi atras automat în viaţa noastră.

Gândurile tale secrete, felul în care îi judeci pe ceilalţi, vorbăria interminabilă a minţii – totul formează un fel de intenţie.

Aşadar, prin gândurile noastre, noi emitem permanent energie către exterior, fapt care influenţează, într-o mare măsură, ceea ce atragem în viaţa noastră. De aceea, o scanare atentă a propriilor gânduri, mai ales a celor despre noi înşine, ne ajută să conştentizăm ce anume avem de schimbat. Ştiţi ce este minunat aici?Faptul că stă în puterea noastră să ne alegem gândurile.Precum la un televizor, putem comuta pe diferite programe, iar dacă v-aţi săturat de emisiunea „Sunt un prost. Nu fac nimic cum trebuie”, apăsaţi butonul şi alegeţi„Dragostea lui Dumnezeu mă înconjoară şi mă susţine, în fiecare clipă a vieţii”. Veţi simţi diferenţa.

 1. În crearea realităţii noastre, nu doar gândul este „implicat”. Mai este şi altceva…

Până nu demult, oamenii de ştiinţă au crezut că doar prin gândurile noastre emitem energie către exterior şi că  cel mai puternic emiţător energetic din corpul nostru ar fi creierul, cu impulsurile sale electromagnetice.

Dar trupul nostru dispune de un emiţător şi mai puternic – INIMA – care generează un câmp electric mult mai mare decât cel al creierului. Aceasta este una dintre cele importante descoperiri ale secolului al XX-lea: faptul că inima omenească are un rol mult mai important decât acela de a pompa sânge în corpul uman.

Responsabil pentru această descoperire este Institutul de Cradiologie din California , care a realizat un studiu aprofundat al inimii. Astfel s-a descoperit faptul că acest organ uman este înzestrat cu ceea ce numim „inteligenţa inimii” şi că influenţele acesteia sunt foarte profunde pentru noi.

Măsurătorile realizate au arătat căinima generază un câmp electric care se extinde cu mult în afara corpului nostru. Acest câmp electric are o anumită formă, aratând ca un inel lat împrejurul trupului, cu o rază de aproximativ 2-3 metri.

Institutul de Cardiologie a mai descoperit că inima interacţionează atât cu trupul, cât şi cu mediul exterior, prin câmpurile electromagnetice pe care le generează. Avem motive să credem că acest câmp generat de inimă are influenţă la mulţi kilometri în afara corpului nostru, pornind de la locaţia fizică a inimii.

Cum poate inima să facă aceasta? În ce fel comunică ea? Cum sunt transmise informaţiile?

În primul rând prin EMOŢII.

Ştiinţa ne spune căatunci când simţim o emoţie, ea este transpusă în energii electrice şi magnetice corespunzătoare, care interacţionează cu celulele corpului nostru şi cu atomii lumii înconjurătoare, pentru a produce acele efecte formidabile de care vorbesc toate tradiţiile spirituale autentice. Ele ştiu cum să orienteze atenţia aspirantului către inimă, pe când noi o orientăm către raţiune, creând astfel o societate foarte mentală, bazată doar pe logică.

Alte studii asupra inimii au arătat că aceste câmpuri electromagnetice, generate de inimă, au şi o altă cauză la fel de importantă şi anume, CONVINGERILE noastre, toate acele lucruri pe care le credem cu tărie şi în jurul cărora ne modelăm vieţile.
Deci nu numai emoţiile noastre sunt emise în afară, ci mai ales convingerile şi credinţele noastre. Iar inima este un fel de interfaţă care transformă toate emoţiile şi convingerile noastre,în energii electromagnetice.

Deci, prin sentimentele noastre, prin iubire, iertare, compasiune, dar şi prin mânie, ură, supărare, noi putem produce modificări atât în trupul nostru, cât şi la mulţi kilometri în afara noastră.

Trăgând linie, este bine să reţinem următorul aspect: deşi creierul emite şi el câmpuri electromagnetice, oamenii de ştiinţă au arătat că undele electrice produse de inimă sunt de o sută de ori mai puternice, iar undele magnetice sunt de 5.000 de ori mai puternice, decât cele generate de creier.

Astfel se explicăde ce vindecarea se obţine mai repede printr-o susţinere afectivă, decât doar printr-un proces de gândire, pentru că noi emitem mai multă energie prin intermediul inimii, decât prin intermediul creierului.

 2. ADN-ul uman are o influenţă directă asupra lumii înconjurătoare

Există încă o descoperire ştiinţifică importantă, care ne arată cum influenţăm realitatea în care trăim.
Ştim, teoretic, că totul este interconectat şi, în mod tainic, interdependent. Dar să vedem cum se traduce această lege, la nivelul micro-universului nostru.

Studiile de laborator au arătat că ADN-ul uman influenţează direct particulele elementare responsabile pentru toate fenomenele electromagnetice, numitefotoni (fotonul fiind denumit şi cuantă de lumină).

Fizicianul rus Vladimir Poponin a realizat nişte experimente faimoase la începutul anilor ’90. El a pus într-o eprubetă închisă ADN uman şi fotoni, dorind să afle ce influenţă are ADN-ul uman asupra fotonilor. Dintr-una dintre eprubete s-a extras tot aerul, pentru a obţine “vid” (vidul este un termen care induce în eroare, deoarece el nu este un spaţiu gol, ci este plin de informaţii şi energie). Într-un astfel de spaţiu există fotoni care pot fi măsuraţi destul de exact cu unele aparate specifice.

În experimentul lui Poponin, aceşti fotoni s-au distribuit, aşa cum era de aşteptat, în mod dezordonat, fără să respecte o anumită ordine.

Apoi a fost introdus ADN uman în această eprubetă vidată. Şi acum s-a produs un lucru foarte surprinzător. ADN-ul uman avea o influenţă directă asupra fotonilor: printr-o forţă misterioasă, el ordona fotonii în forme regulate.

Acest aspect este foarte, foarte profund, deoarece arată că substanţa din care suntem creaţi, adică ADN-ul, are o influenţă directă asupra particulelor din care este creată lumea înconjurătoare, adică fotonii atomilor. Este prima dată când ştiinţa occidentală a demonstrat ceea ce tradiţiile spirituale străvechi au spus cu mult timp în urmă: suntem parte integrantă din această lume şi o influenţăm în permanenţă.

Iar experimentul nu se opreşte aici… Când ADN-ul uman a fost extras din eprubetă, fotonii s-au comportat ca şi cum ADN-ul era încă prezent acolo. Şi-au păstrat poziţia lor ordonată. Fotonii şi ADN-ul uman încă mai păstrau legătura, deşi fuseseră separaţi fizic. Părea că un anume câmp subtil încă le ţinea conectate.

Concluzia experimentului lui Poponin a fost aceea că există un câmp cuantic care ne uneşte cu tot ceea ce există în jurul nostru. Prin intermediul acestui câmp, suntem mereu în legătură cu toţi şi cu toate, fie că suntem conştienţi sau nu de aceasta.

 3. ADN-ul uman este influenţat, la rândul său, de sentimente

Senimentele umane care izvorăsc din inimă, având în spate convingerile noastre puternice,modifică efectiv forma ADN-ului, iar acesta influenţează atomii, după cum am văzut.

S-au testat efectele sentimentelor pure asupra ADN-ului. Pentru aceasta a fost izolat ADN de la diferite persoane  în câte o eprubetă. Aceste eprubete cu ADN au fost supuse unor puternice câmpuri emoţionale. Pentru aceasta, subiecţii experimentului au folosit diferite tehnici emoţionale şi spirituale.

S-a observat un lucru care, protrivit vechilor legi ale fizicii, nu ar fi trebuit să se petreacă. În timp ce participantul emitea un câmp emoţional puternic, au putut fi măsurate reacţii electrice la nivelul ADN-ului. Persoanele care au participat la acest test puteau influenţa  molecula de ADN din eprubetă doar prin intermediul emoţiilor lor puternice.

Când subiecţii experimentului emiteau stări de iubire, recunoştinţă, molecula de ADN se dilata, lanţurile ADN-ului se deschideau, se măreau.

Când subiecţii respectivi trăiau stări de furie, frustrare, stres, molecula de ADN se micşora şi bloca astfel multe din codurile sale, răspunzând emoţiilor negative printr-o evidentă contracţie.
S-a observat astfel, în mod empiric, cum emoţiile, convingerile, sentimentele noastre pot modifica structura moleculei de ADN, precum şi ordonarea acesteia în celule.

Mai mult chiar, oamenii de ştiinţă au remarcat că această blocare a codurilor ADN putea fi anulată deîndată ce experimentatorii emiteau din nou stări de recunoştinţă, iubire şi fericire.

Aceste descoperiri, care au arătat că genele ADN-ului sunt modificate de energiile din exterior, stau la baza întemeierii unei noi ştiinţe, denumită Epigenetică. Creierul este un centru de comandă care interpretează evenimentele din exterior şi apoi trimite în trup semnale corespunzătoare. Printre aceste semnale se numără atâtreacţiile  biochimice, cât şi undele electromagnetice. Aceste semnale influenţează în mod direct celulele şi produc astfel modificări ale codurilor lor genetice.

Cu ajutorul unui ceas atomic foarte precis,s-a măsurat diferenţa de timp dintre emiterea unei emoţii şi reacţia ADN-ului. S-a observat că reacţia ADN-ului avea loc întotdeauna simultan.

Tot ceea ce gândim şi simţim, ADN-ul nostru percepe în mai puţin de o nanosecundă (0,000000001 secunde), iar aceasta indiferent dacă mostra de ADN se află lângă noi sau pe cealaltă parte a Pământului.

Concluzia?

Gândurile şi sentimentele noastre pot modifica ADN-ul, iar ADN-ul modifică în mod direct materia din care este structurată lumea.

Atunci când trăim anumite stări, cum ar fi, de exemplu, compasiune, iertare, dragoste, dar şi stări negative, ca de exemplu mânie ură, supărare, gelozie, noi influenţăm direct structura ADN-ului nostru, iar aceste modificări se propagă în trupul nostru, cât şi în afara noastră pe distanţe extraordinar de mari, datorită câmpului cuantic, influenţând tot ceea ce există în această lume.

FILMUL –“Legea rezonanţei”  

În documentar apar oamenii de stiinta: Dr. Bruce H. Lipton, Gregg Braden, dr. Rupert Sheldrake, Prof. Dr. Dr. Ervin Laszlo, Prof. Dr. Fritz A. Popp, Lynn McTaggart Bärbel Mohr, Prof. Dr. James Hurtak, Dr. Masaru Emoto, dr. Eric Pearl, prof. dr. Hans-Peter Dürr, Dr. James L. Oschman, Dr. John Hinwood, Dr. James M. Sigafoose, Patricia Atanas, Dr. Peter Bancel, Renée Coltson, dr. Desiree Hurtak, Anna Rocker, Isabelle de Fallois, Michaela Merten, Julia Franckh, Fantuzzi, Lionel Wharton si Max Alberti.

Articol preluat din ziarul Financiarul

SPANDA, suprema rezonanţă divină

În conformitate cu doctrina shivaismului din Kashmir (shivagama), Conştiinţa Supremă a lui Dumnezeu nu este doar o conştiinţă „martor”, distantă, „rece” şi complet detaşată de efemeritatea lumii. Prin urmare, ea (Conştiinţa Absolută) nu este doar cunoaştere, ci în egală măsură ea reprezintă şi aspectul de activitate, care în acest caz este sugerat de existenţa unei vibraţii (rezonanţe) infinite, a unei pulsaţii etern creatoare ce emană, susţine şi resoarbe în fiecare clipă toate lumile în Manifestare. Elementul fundamental în această perspectivă îl reprezintă vibraţia. De altfel, sistemul filosofic şi totodată practic al vibraţiei în cadrul shivaismului din Kashmir surprinde un aspect esenţial, care se referă – aşa după cum putem intui cu uşurinţă – la fenomenul de rezonanţă. În textele şi lucrările acestei veritabile doctrine a vibraţiei, termenul de rezonanţă nu este menţionat în mod explicit, însă realitatea şi înţelegerea profundă a noţiunilor sistemului ca atare impun în mod evident acest termen, pentru o mai bună şi mai completă înţelegere a fenomenelor care implică Manifestarea în ansamblul ei.

Această filozofie urmăreşte atingerea ţelului suprem în viaţă pentru o fiinţă umană, ţel care este eliberarea spirituală, prin revelarea spontană şi totală a identităţii Sinelui Suprem individual cu Shiva însuşi (Dumnezeu Tatăl). Pe de altă parte, şcoala sau doctrina vibraţiei în cadrul shivaismului kashmirian pune în mod special accentul pe experimentarea plenară a vibraţiei sau „pulsaţiei” Conştiinţei Divine. Astfel, esenţa acestei şcoli constă în experienţa profundă, mistică şi contemplativă, pe care yoghinul iluminat o trăieşte în mod extatic, experienţă în care conştiinţa lui individuală se identifică în mod inefabil cu Conştiinţa Universală, Atotpătrunzătoare şi Vibrândă a lui Dumnezeu Tatăl. Orice tip de activitate în Macrocosmos, precum şi orice percepţie, noţiune, senzaţie sau emoţie care se naşte în microcosmosul fiinţei umane izvorăşte şi se dezvoltă ca o parte sau o modalitate de expresie a ritmului universal al Realităţii Supreme este chiar Shiva însuşi (Dumnezeu Tatăl), care reprezintă în acelaşi timp atât Purul Agent Conştient (cel care acţionează) şi Percepătorul (cel care observă) la nivelul întregii Creaţii. Cu alte cuvinte, doctrina vibraţiei afirmă că fiinţa umană îşi poate revela adevărata ei natură ca fiind Shiva însuşi prin identificarea extatică cu ceea ce înţelepţii eliberaţi ai shivaismului din Kashmir au numit Spanda. Într-o exprimare sintetică, Spanda se referă la activitatea creatoare, pulsândă şi plină de dinamism a Conştiinţei Absolute a lui Dumnezeu Tatăl.

Prin ea se manifestă Supremul

Semnificaţiile profunde ale acestui termen sunt atât de importante, încât ele trebuie să fie analizate cu cea mai mare atenţie. Din punct de vedere literar, spanda înseamnă „mişcare” sau „pulsaţie”, iar spandana înseamnă „un gen de mişcare”. Totuşi, ştim că orice mişcare are loc întotdeauna într-un cadru spaţio-temporal, care este cadrul finit al Creaţiei. Pe de altă parte, Supremul Absolut (Shiva sau Paramashiva in accepţiunea shivaismului din Kashmir) transcende toate noţiunile de spaţiu şi timp. De aceea Spanda, în cazul Supremului, nu reprezintă nici o mişcare de tip fizic, nici o activitate psihică (cum ar fi, de pildă, durerea sau plăcerea) şi nici o activitate prana-ică (de exemplu, foamea sau setea). Ea (Spanda) este însăşi pulsaţia extazului nesfârşit al Conştiinţei Divine (vimarsha), este pulsaţia Creaţiei Divine şi a Libertăţii ei absolute (svatantrya). Comentând acest aspect, marele înţelept şi eliberat Abhinavagupta afirmă că „Spanda este o pulsaţie divină, o ascensiune debordantă a beatitudinii spirituale în chiar natura intimă esenţială a Divinului, care include astfel toate succesiunile. Totuşi, pentru a permite o viziune conceptuală mai apropiată de posibilităţile înţelegerii umane, Spanda este interpretată ca „un gen de mişcare” (kincit)”.

Trebuie însă să remarcăm faptul că termenul de „mişcare” este impropriu aplicat în cazul Supremului Divin, deoarece Shiva nu se „mişcă”, de exemplu, nici mai încolo şi nici mai încoace. Într-adevăr, din această perspectivă suprem transcendentă, mişcarea nu înseamnă nimic. De aceea, ne putem pune în mod justificat întrebarea cum poate fi aplicat în mod corect acest termen („mişcare”) în ceea ce priveşte activitatea Supremului,deoarece după cum s-a arătat anterior, Spanda înseamnă „un gen de mişcare”. Abhinavagupta precizează că expresia „un gen de mişcare” se referă la faptul că „chiar şi nemişcarea ne apare, în fapt” „ca o mişcare”, pentru că deşi lumina divină a conştiinţei supreme nu se schimbă deloc, totuşi (ca să spunem aşa) ea pare că se schimbă”. Astfel, concluzia este aceea că nemişcarea însăşi ne apare de fapt ca o varietate de manifestări în Creaţie. La modul esenţial vorbind, Spanda reprezintă deci dinamismul conştiinţei spirituale, fără ca prin aceasta să aibă loc vreo mişcare sau vreo modificare în ea însăşi (în conştiinţă), dar servind totuşi ca o cauza sine qua non a tuturor genurilor de manifestare.

Este pulsaţia extazului Divin

Conştiinţa Divină Absolută, care este Infinită şi Perfectă, are întotdeauna deplina cunoaştere de sine (vimarsha); această cunoaştere de sine este completă şi eternă, reprezentând într-un anumit fel o activitate extrem de subtilă ce semnifică însuşi dinamismul celei mai înalte spiritualităţi, dinamism care nu se referă (aici, la acest nivel suprem) la nici un aspect fizic, psihic sau mental. Din această cauză Divinul Absolut mai este numit şi Maheshvara, pentru că el reprezintă omniprezenţa şi reprezintă şi imuabila cunoaştere de sine (vimarsha), care este absolut liberă şi necondiţionată, perfect pură, atotcunoscătoare şi pe deplin eficientă (activă). Aşadar, termenul „spanda” ne apare ca fiind doar un alt nume care este atribuit acestei divine şi perfecte cunoaşteri de sine (vimarsha). De altfel, în textele din tradiţia shivaită din nordul Indiei (Kashmir) sunt menţionaţi mai mulţi termeni sinonimi care se referă la acelaşi aspect al cunoaşterii de sine a Divinului Absolut: svatantrya (libertatea absolută), vimarsha (priza de conştiinţă sintetică şi extrem de eficientă), parashakti (Energia Divină Supremă), sara (natura esenţială imuabilă), hridaya (Inima Spirituală a Divinului Absolut), spanda (suprema rezonanţă divină creatoare) etc.

Ca şi doctrina şcolii pratyabhijna, doctrina sistemului spanda a apărut şi s-a dezvoltat în regiunea Kashmirului prin intermediul unor texte şi lucrări care au fost scrise de autori (mari înţelepţi eliberaţi) cunoscuţi. Altfel spus, conceptele doctrinare ale sistemului nu au apărut în diferitele texte tantrice anonime, ci ele au fost expuse şi apoi comentate într-un mod precis şi sistematic de către reprezentanţii de frunte ai shivaismului din Kashmir. Cel mai profund şi mai activ în această direcţie a fost marele înţelept eliberat Kshemaraja, care a manifestat un interes deosebit în studiul, analiza şi dezvoltarea sistemului spanda în cadrul shivaismlui nondualist din Kashmir.

Se poate afirma chiar că originile doctrinei spanda au marcat practic începutul metodic al celui mai elevat sistem spiritual care există (shivaismul nondualist din Kashmir), sistem care s-a impus astfel atât prin extraordinara complexitate şi profunzime a noţiunilor pe care el le expune, cât şi prin abordarea extrem de elevată, rafinată şi abstractă a celor mai înalte aspecte care se referă la Absolutul Divin. În acest context, considerăm necesar să prezentăm în mod sintetic ansamblul istoric în care diferitele curente spirituale ale shivaismului au luat naştere în zona Kashmirului, reunindu-se apoi în cele câteva şcoli fundamentale care definesc această perspectivă asupra spiritualităţii. Ne interesează însă în mod deosebit apariţia şi dezvoltarea şcolii spanda, pentru a pute înţelege mai bine rezonanţele doctrinare pe care le are cu alte şcoli ale shivaismului din Kashmir.

Învăţături inscripţionate pe o stâncă

Astfel, tradiţia shivaită menţionează (în conformitate cu afirmaţiile lui Kshemaraja) că între anii 800-850 d.Hr., marele înţelept şi eliberat Vasugupta a avut o revelaţie divină în vis. În acea revelaţie, însuşi Shiva i-a transmis că pe una din stâncile muntelui Mahadeva din Kashmir, el (Vasugupta) va găsi înscris un mesaj spiritual extrem de important pentru întreaga omenire. Vasugupta a găsit cu uşurinţă locul indicat, care era o enormă stâncă pe a cărei suprafaţă se afla inscripţionat un text în limba sanscrită, text care a primit numele de Shiva Sutra („Aforismele lui Shiva”). Shiva Sutra conţine 77 de aforisme extrem de sintetice şi abstracte, care condensează astfel esenţa shivaismului nondualist. Shiva Sutra este considerat primul text al sistemului shivait din Kashmir. Datorită extremei conciziuni în care este prezentat şi a înţelesului foarte ermetic al aforismelor care îl alcătuiesc, textul Shiva Sutra a fost comentat de mai mulţi înţelepţi, însă până în zilele noastre s-au păstrat doar patru astfel de comentarii, care sunt esenţiale.

Cea mai cuprinzătoare analiză a Shiva Sutra-elor este cea a lui Kshemaraja. Kshemaraja a fost cel mai eminent discipol al marelui eliberat Abhinavagupta şi totodată vărul acestuia, iar comentariul său la Shiva Sutra-e poartă numele de Vimarshini ; analiza lui Varadajara (unul din fiii lui Kshemaraja) se bazează foarte mult pe comentariul tatălui său (Kshemaraja) însă, chiar dacă îi lipseşte o anumită originalitate, ea conţine totuşi câteva idei novatoare. Al treilea comentariu are un autor necunoscut şi el nu reprezintă altceva decât un rezumat al lui Shiva Sutra – Vimarshini al lui Kshemaraja. În sfârşit, al patrulea comentariu este atribuit lui Bhaskara şi orientaliştii afirmă că el diferă în multe privinţe de comentariul lui Kshemaraja. Aceste text este anterior lui Vimarshini şi nu a fost tradus încă în vreo limbă europeană.

Ajungem astfel la textul fundamental al filozofiei Spanda. Discipolul cel mai de seamă a lui Vasugupta a fost Kallabhatta (sau, mai simplu, Kallata), despre care tradiţia ne spune că a trăit între anii 855-883 d.Hr. După descoperirea Shiva Sutra-elor de către maestru său, Kallata a scris el însuşi un text de o extraordinară profunzime spirituală, pe care l-a numit SpandaKarika („Aforisme despre Suprema Vibraţie (Rezonanţă) Divină”), în ideea de a rezuma cât mai bine învăţăturile din ShivaSutra-e. Cuvântul Karika înseamnă „o colecţie de aforisme (sau versete) despre subiecte cu caracter gramatical, filosofic şi ştiinţific.” Cuvântul spanda, aşa după cum s-a explicat anterior, înseamnă (la modul esenţial vorbind) „vibraţie” sau „pulsaţie”, ceea ce poate fi imediat corelat cu termenul de „rezonanţă” şi cu semnificaţia acestuia. Aşadar, el implică aspectul dinamic al Divinităţii sau pulsaţia divină creatoare. Spanda Karika reprezintă, deci, „o colecţie de aforisme care tratează despre subiectul pulsaţiei (rezonanţei) divine supreme creatoare”. Totuşi, există serioase îndoieli cu privire la autorul de drept al Spanda Karika-urilor, pe care Kshemaraja îl menţionează a fi, de fapt însuşi marele eliberat Vasugupta, maestrul lui Kallata. Chiar şi în această situaţie (care va fi analizată în următorul articol), se ştie sigur că Kallata a scris totuşi un scurt comentariu (vritti) la aceste aforisme (Spanda Karika), care a fost primul dintr-o serie de alte comentarii ce au fost scrise de numeroşi autori, printre care şi Kshemaraja.de profesor yoga Dan Bozaru

Articol preluat din revista YOGA MAGAZIN nr. 34

Şivaismul- o cale spirituală

Şivaismul este, la propriu, cea mai veche cale spirituală a lumii. În India, şivaismul are o vechime multimilenară, săpăturile arheologice de la Mohenjo Daro şi Harappa revelându-i o istorie care merge chiar dincolo de calcolitic.Shiva reprezintă acea ipostază a lui Dumnezeu care se manifestă ca Mare Iniţiator sau Mare Salvator (Mântuitor) al fiinţelor limitate şi ignorante. Orice aspiraţie sinceră, frenetică către starea de eliberare spirituală este adresată, de fapt, acestei faţete mântuitoare a lui Dumnezeu, purtând numele de Shiva („Cel bun şi blând”). Orice manifestare a Graţiei Divine, indispensabilă atingerii stării de eliberare spirituală, este strâns legată de Shiva. De aceea, se poate afirma faptul că şivaismul se regăseşte, sub diferite nume, pretutindeni unde a înflorit o tradiţie spirituală.

În India, există şase forme principale ale şivaismului, dintre care trei sunt esenţiale: VIRA-SHAIVA, răspândit preponderent în zona centrală a Indiei; SHIVA-SIDDHANTA, în sud şi ADVAITA-SHIVA, cea mai pură şi elevată formă a şivaismului, în Caşmir (nordul Indiei).Tradiţia şivaismului caşmirian s-a transmis secole la rând, numai de la Maestru la discipol, „de la gură la ureche”. Prima lucrare fundamentală a şivaismului, atribuită lui Vasugupta (primul iniţiat al acestei căi spirituale, care a trăit între sfârşitul sec. al VII-lea şi începutul sec. al IX-lea d.C.) este numită Shiva Sutra şi este o culegere de aforisme lapidare şi complet ermetice pentru neiniţiat, care prezintă cele trei căi cardinale care conduc la eliberarea spirituală: Calea lui Shiva (Shambhavopaya), Calea lui Shakti sau Calea Energiei (Shaktopaya) şi Calea fiinţei limitate (Anavopaya).Vasugupta menţionează că nu el a scris Shiva Sutra, ci a găsit-o scrisă pe o stâncă care s-a ridicat din apă şi care s-a scufundat din nou sub ape, după ce a citit şi memorat ceea ce era scris pe ea.Întreaga tradiţie (shastra) şivaită scrisă se poate împărţi în trei părţi:* Agama Shastra – privită ca fiind o revelaţie directă de la Shiva (Dumnezeu). Cuprinde lucrări ca: Shiva Sutra, Malinivijaya Tantra, Vijnana Bhairava Tantra etc.* Spanda Shastra – conţine elementele doctrinare ale sistemului. Principala lucrare din aceasta categorie este opera lui Vasugupta – Spanda Karika.* Pratyabhijna Shastra – conţine lucrări de ordin metafizic, având un înalt nivel spiritual (fiind şi cea mai puţin accesibilă). În această categorie cele mai importante sunt lucrările Ishvara Pratyabhijna a lui Utpaladeva şi Pratyabhijna Vimarshini, un comentariu al primeia.

Există mai multe şcoli importante ale şivaismului, cele mai elevate fiind grupate în sistemul Trika. Cuvântul “trika” înseamnă în limba sanscrită “trinitate” sau “treime”, sugerând ideea esenţială că absolut totul are o natură triplă. Putem exprima această trinitate prin: Shiva (Dumnezeu), Shakti (energia Sa creatoare fundamentală) şi Anu (individul, proiecţia limitată a dumnezeirii).Trika cuprinde mai multe şcoli spirituale:* Krama – în sanscrită “proces”, “ordonare”, “succesiune ordonată”.* Kaula (Kula) – în sanscrită “comunitate”, “familie”, “totalitate”.* Spanda – termen care denumeşte Suprema Vibraţie Divină Creatoare.* Pratyabhijna – termen care se referă la recunoaşterea directă a Esenţei Divine.Aceste ramuri ale tradiţiei şivaite au fost genial sintetizate şi unificate de cea mai ilustră personalitate, cel mai mare realizat spiritual al acestui sistem, înţeleptul eliberat Abhinavagupta. Cea mai importantă lucrare a sa, Tantraloka, scrisă în versuri, unifică toate aparentele diferenţe între ramurile sau şcolile şivaismului caşmirian de până la el, oferind o viziune coerentă şi completă a sistemului. Dându-şi seama de dificultatea acestei lucrări, Abhinavagupta a scris un rezumat al ei, în proză, numit Tantrasara („Esenţa Supremă a Tantrei”).

Despre marele înţelept Abhinavagupta se spune că a fost o manifestare a lui Shiva. Chiar şi astăzi este unanim acceptat ca unul dintre cei mai mari filosofi şi esteticieni indieni. Deşi India a avut mulţi esteticieni, Abhinavagupta rămâne unic prin sinteza magistrală realizată asupra tuturor viziunilor şi teoriilor de până la el, oferindu-le o perspectivă mult mai vastă, profund spirituală.Abhinavagupta s-a născut aproximativ în anul 950 d. C. şi a trăit până în secolul al XI-lea. Se spune că, la un moment dat, a plecat împreună cu un mare grup de discipoli într-o peşteră pentru a medita şi nu s-au mai întors niciodată (translatând într-o altă dimensiune).Continuatorul lui Abhinavagupta a fost Kshemaraja, discipolul său direct şi cel mai important. Apoi, treptat, tradiţia secretă a şivaismului s-a stins în Caşmir. Ea a mai înflorit puţin, la vreo 300 de ani după aceea, în sudul Indiei, unde au trăit câţiva mari iniţiaţi: celebrul Jayaratha, care a concentrat magistral Tantraloka, precum şi vizionarul Bhattanarayana, autorul poemului iniţiatic de o mare profunzime: Stavacintamani (Sanctuarul de taină al Nestematei Iubirii Divine). Ultimul continuator al tradiţiei şivaite a Caşmirului a fost Swami Brahmacharin Lakshman (Lakshmanjoo), care a trăit până în 1992.

Şivaismul caşmirian este foarte apropiat de creştinismul autentic. Aici, ca şi în creştinism, accentul este pus pe Graţia lui Dumnezeu (Sfântul Duh din creştinism) şi pe trezirea Inimii (Esenţei). Există mărturii conform cărora Iisus, de la vârsta de 12 până 30 de ani, a fost în India şi Tibet, rămânând mult timp în Caşmir (conform unor documente găsite în Tibet). Există o frapantă asemănare între multe aspecte ale tradiţiei creştine autentice şi şivaism.Şivaismul caşmirian are, de asemenea, influenţe tantrice. Şi aici, ca şi în tantrism, regăsim ideea fundamentală a legăturii tainice dintre tot şi toate, dintre diferite aspecte ale creaţiei, ca un model holografic al universului.

Astfel, întregul univers este o gigantică reţea de rezonanţe virtuale care se stabilesc între fiecare punct (“atom”) al Universului şi toţi ceilalţi “atomi”. Cunoscând în profunzime un singur aspect (“atom”) al Universului, cunoaştem totul, întregul Univers, deoarece totul este rezonanţă. La ora actuală, rezonanţa este un concept tot mai dezbătut şi mai important în ştiinţa şi cultura contemporană.