Cum influențează furia, anxietatea si depresia starea de sănătate


Emotiile noastre sunt extrem de importante pentru mentinerea starii de sanatate. Cercetarile stiintifice au evidentiat legatura dintre emotii si sanatate, fiind foarte stransa in cazul sentimentelor negative: furie, anxietate, depresie. Daca sunt accentuate si prelungite, aceste stari pot creste vulnerabilitatea la boala, pot amplifica simptomele sau pot impiedica recuperarea. Pe de alta parte, starile pozitive, cum ar fi linistea si optimismul, au efecte benefice asupra starii de sanatate.
http://bit.ly/2Cz43uZ
Daca vrem sa aflam de ce ne imbolnavim intr-un anumit moment, trebuie sa luam in considerare multi factori. Suntem expusi in mod constant actiunii unor microbi sau unor celule din corp care incep sa se transforme in tumori si, cu toate ca sistemul imunitar le supravegheaza in permanenta, exista multe lucruri care il pot slabi. Unul este ereditatea: putem mosteni o tendinta genetica de a contracta boli autoimune, cancer sau altele. Alti factori pot fi obiceiurile proaste: fumatul poate provoca boli de plamani, iar alimentatia nepotrivita poate slabi sistemul imunitar. Mediul este si el un factor: poluarea aerului in timpurile moderne a cauzat o crestere semnificativa a problemelor respiratorii.


O noua descoperire facuta in ultimii cinci sau zece ani afirma ca starile psihice pot influenta puterea sistemului imunitar si robustetea celui cardiovascular. Starile emotionale sunt singurele care au fost cercetate din punct de vedere stiintific. Cele daunatoare sunt furia sau ostilitatea, depresia – care nu include doar tristetea, ci si autocompatimirea, sentimentul de vinovatie si disperarea -, stresul, care consta in agitatie, nervozitate si anxietate, si reprimarea sau negarea anxietatii. Cele benefice sunt: calmul, optimismul, increderea, bucuria si bunavointa iubitoare.
optimism
Impactul acestor stari asupra sistemului imunitar este masurat prin cresterea sau descresterea numarului si a eficientei celulelor imunitare.
Prima stare psihica este furia. Dr. John Barefoot, de la Universitatea North Carolina, a testat oameni cu potentiale afectiuni grave ale inimii. Atunci cand au venit pentru masurarea blocajelor din artere, li s-a facut un test psihologic pentru a afla cat de furiosi sunt in general. De exemplu, au fost intrebati cat de des tipa la copiii lor. Cel mai redus blocaj al arterelor a fost deseoperit in cazul grupului celor mai putin furiosi, cei mai maniosi suferind de cel mai ridicat blocaj. Asta nu dovedeste ca furia blocheaza arterele, pentru ca un al treilea factor ar putea cauza atat furia, cat si blocajul.


Ne trebuie un alt studiu, care sa prezica starea unei persoane in viitor, pornind de la cea actuala. Dr. Redford Williams, de la Universitatea Duke, a studiat 2 000 de muncitori dintr-o uzina, care din intamplare, fusesera supusi cu douazeci si cinci de ani inainte unui test care includea si masurarea nivelului de ostilitate. Dintre cei care avusesera un procentaj foarte mic, murisera intre timp aproape 20 la suta. Aproximativ 30 la sura dintre cei cu un punctaj foarte mare murisera de inima, de cancer sau de alte boli, dar si din cauze ce nu aveau legatura cu starea de sanatate, de pilda accidentele. Asta sugereaza ca, daca sunteti o persoana cronic furioasa, aveti de 1,5 ori mai multe sanse de a muri in urmatorii doua zeci si cinci de ani decat un om care nu e manios.wallpaper-1588879
Putem presupune ca accidentele au fost provocate de furie, dar nu stim asta cu siguranta, De atunci au mai aparut studii care au demonstrat ca furia este un factor puternic in cazul mortii premature. Intr-un studiu inceput la mijlocul anilor ’50, un grup de studenti la medicina au fost testati si catalogati ca fiind ostili sau nu. Cand Williams i-a reperat, douazeci de ani mai tarziu, numai trei dintre cei 136 care nu fusesera etichetati drept ostili murisera. Din grupul celor care manifestau o ostilitate crescuta murisera 16, asa ca se pare ca vorbim despre un factor care mareste foarte mult riscul de deces. Interesant este ca cele mai multe morti ale celor furiosi s-au petrecut inainte ca acestia sa implineasca cincizeci de ani – se pare ca furiosii mor mai devreme.


Dr. Williams a studiat cu atentie si calitatea particulara a furiei, care pare sa conduca la o moarte timpurie, descoperind ca aceasta are trei componente. Prima este atitudinea cinica. Daca avem o perspectiva suspicioasa si negativa asupra oamenilor, atunci presupunem ca este foarte posibil ca ei sa ne ameninte si, prin urmare, e mai bine sa fim atenti. Aceasta atitudine permanenta de ostilitate conduce ulterior la sentimentul de furie, care ne face sa tipam si sa ne plangem fara incetare.


Cercetatorii de la Harvard Medical School au descoperit ca singura emotie des intalnita in cele doua ore care preced un atac de cord grav este furia. Odata instalate bolile de inima, furia pare sa fie deosebit de periculoasa. In cazul celor care au suferit deja un atac de cord, un acces de furie poate scadea eficienta inimii cu sapte sau mai multe procente, ceea ce inseamna o scadere periculoasa a fluxului de sange care trece prin inima. Studiile efectuate la facultatile de medicina de la Stanford si Yale au aratat ca persoanele care au suferit un prim atac de cord si se enerveaza foarte usor sunt de doua sau de trei ori mai predispuse sa moara de un nou infarct de-a lungul urmatorului deceniu.


Riscul presupus de ostilitate ar putea fi mai mare pentru barbati decat pentru femei. Testosteronul este un hormon care, in timpul dezvoltarii in uter, determina fatul sa devina baiat. Barbatii au mult mai mult testosteron decat femeile. Acest hormon poate creste agresivitatea, cu toate ca exista o controversa in aceasta privinta. Insa oamenii care comit crime violente au un nivel al testosteronului mai mare decat cel obisnuit. In cazul unui nivel crescut al testosteronului ne place sa controlam situatia, astfel incat avem tendinta sa ne certam sau sa ne luptam mult mai des. Acest lucru pare sa ne faca mai vulnerabili la bolile de inima.pexels-photo-683381.jpeg
Urmatoarea stare psihica cu urmari nedorite pentru sanatate este depresia, care consta in tristete, autocompatimire si disperare. Exista multe studii pe care o sa le trecem sumar in revista. Dovezile in cazul depresiei sunt mai solide in ceea ce priveste influentarea insanatosirii dupa o boala grava decat referitor la cauza initiala a bolii. De exemplu, intr-un studiu care a avut ca subiect femei suferind de cancer de san, cele mai deprimate au prezentat cel mai mic numar de celule naturale imunitare. Se pare ca una dintre sarcinile acestor celule este sa lupte cu cancerul, patruland prin corp in cautarea tumorilor care incep sa creaseca. Pacientii deprimati au cele mai putine celule de acest gen si, de asemenea, prezinta tumori care se intind mult mai repede in diferite parti ale corpului.


La Mt. Sinai Medical School din New York City, psihiatrii au evaluat nivelurile de depresie ale oamenilor in varsta sositi la spital cu fractura de bazin – un accident grav, care i-ar putea impiedica sa mai mearga vreodata. Comparativ cu cei deprimati, de trei ori mai multi dintre cei care nu erau deprimati au reusit sa mearga din nou, avand de noua ori mai multe sanse sa revina la starea de sanatate anterioara accidentului. Asadar, depresia pare sa aiba de-a face cu vindecarea oaselor sau cu functia de recuperare.pexels-photo-736843.jpeg

La Universitatea Minnesota, din 100 de pacienti care au suferit un transplant de maduva, 12 dintre cei 13 care au fost foarte deprimati inaite de operatie au murit in primul an de dupa transplant, in timp ce 34 dintre ceilalti 87 mai erau inca in viata dupa doi ani. Depresia reprezinta un risc medical si pentru supravietuitorii atacurilor de cord. La Universitatea din Montreal, in cazul pacientilor deprimati aflati sub tratament dupa un prim infarct, unul din opt era expus unui risc de cinci ori mai mare de a muri decat un pacient cu o boala similara de inima, dar care nu suferea de depresie.


DANIEL GOLEMAN, cercetator in domeniul psihologiei clinice si stiintelor comportamentale, si-a obtinut doctoratul la Universitatea Harvard. Redactor la The New York Times, a colaborat cu numeroase publicatii prestigioase, printre care People, Time, Journal of Social and Clinical Psychology, Publisher’s Weekly, Journal of Transpersonal Psychology, Observer, American Journal of Psychotherapy, Journal of Consulting and Clinical Psychology si Journal of Applied Behavioral Science, fiind nominalizat de doua ori la Premiul Pulitzer. In prezent este copresedinte al Consortiului de Cercetare in Inteligenta Emotionala la Rutgers University si membru al American Association for the Advancement of Science.



Prezentare facuta de Daniel Goleman in cadrul celei de treia Conferinte Minte si Viata la Dharamsala, in 1990.

2560x1440-white-solid-color-background

Reclame

Vindecarea apetitului emoțional


Ce este apetitul emoțional? Apetitul emoțional înseamnă a mânca atunci când nu-ți este foame fizică, ci resimți o “foame” de o emoție sau o experiență. Adică, este ceea ce se petrece atunci când încerci să-ți hrănești necesitățile emoționale cu mâncare.

De exemplu, dacă ești nervos sau anxios că nu ai suficienți bani și mănânci o farfurie mare de cartofi prăjiți pentru a nu te mai gândi la acest subiect sau dacă ai avut o ceartă cu partenerul de cuplu, te consolezi imediat cu o ciocolată. În aceste cazuri, ceea ce faci de fapt este să încerci să-ți hrănești apetitul pentru o emoție (siguranță și stabilitate economică, sau iubire) folosind mâncarea ca și substitut pentru aceasta.

http://bit.ly/2Cz43uZ

Dacă acest apetit emoțional devine un obicei, în timp poate să cauzeze diverse dereglări și tulburări ale organismului. Mult mai des decât credem, simptomele fizice și bolile își au originea în emoțiile noastre. Aceasta nu înseamnă că nu sunt reale sau că acestea există doar în mintea noastră, ci înseamnă că emoțiile negative pot avea un impact atât de puternic asupra corpului, încât uneori pot duce la îmbolnăvire.

Atunci când negăm emoțiile puternice, ele devin și mai puternice. Pe măsură ce acestea capătă tărie, ele caută și căi de ieșire. Emoțiile negative se manifestă în multe moduri neplăcute, inclusiv prin poftele alimentare, dureri fizice sau boli, depresie, anxietate, fobii și tulburări de somn.

apetit emotional

De ce apare apetitul emoțional?

Majoritatea dintre noi tindem să ne simțim vinovați după ce am mâncat din varii motive și care nu au nicio legătură cu foamea fizică și ajungem să credem că nu ne vom putea controla apetitul. Însă este important să înțelegem faptul că apetitul emoțional este destul de comun. Cauza este de fapt, că am uitat cum să ascultăm semnalele pe care ni le trimite corpul nostru și nu mai știm cum să ne mai acordăm îngrijirea și atenția emoțională de care avem nevoie.

În principiu, poftele alimentare își au adeseori rădăcina în nevoi elementare neîmplinite de genul: nevoia de distracție, de iubire sau de incitare, care sunt de fapt probleme pe care majoritatea dintre noi le considerăm normale și pe care stă în puterea noastră să le vindecăm.

În general, apetitul emoțional apare deoarece:

  1. – Nu știm să identificăm ce avem nevoie pentru a ne simți bine, din punct de vedere fizic și emoțional;
  2. – Suntem atât de stresați încât nu avem sau nu ne acordăm timpul necesar pentru a ne îngriji;
  3. – Credem că a ne acorda timpul pentru a ne echilibra emoțiile este un lux și nu o modalitate de a avea grijă de noi.

Doreen Virtue, în cartea sa intitulată “Mi-e poftă! Ce mă fac?” în care tratează pe larg cauzele emoționale ale poftelor alimentare, afirmă că problemele emoționale care au legătură cu poftele alimentare, de obicei se încadrează în una din următoarele categorii:

  • – stres, tensiune, încordare, frică sau nerăbdare;
  • – depresie sau tristețe;
  • – senzația de oboseală și nivelul scăzut de energie;
  • – nevoi neîmplinite de distracție, joacă, incitare sau recreere;
  • – prea multă muncă și nu suficientă joacă;
  • – o dorință de iubire, afecțiune, apreciere, idilă sau satisfacție sexuală;
  • – mânie, ranchiună, amărăciune sau frustrare;
  • – sentimentul de gol, nesiguranță sau o dorință de alinare.

Din aceste motive ajungem în situații de dezechilibre fizice și psihice, iar aceste dezechilibre sunt cele responsabile de inițierea ciclului de apetit emoțional.Emotions_faces_web

Cum știm dacă avem apetit emoțional sau foame fizică?

Apetitul este un fenomen complex care cere diferite tipuri de hrănire: hrănirea cu alimente este doar una dintre multele forme de “alimentare” de care corpul și psihicul nostru au nevoie. Corpul, mintea și emoțiile noastre deopotrivă tânjesc după tandrețe, iubire, consolare, frumusețe, experiențe noi, cunoaștere… lista este amplă și este important să începi să identifici diferitele nuanțe ale apetitului emoțional în propria ta viață.

Pentru a te ajuta în acest proces, iată în continuare caracteristicile cele mai cunoscute ale apetitului emoțional. Este vorba de aspectele cele mai întâlnite pentru a reuși să identificăm diferența dintre apetitul emoțional și foamea fizică.

Te confrunți cu apetit emoțional dacă:

  • – Simți brusc foame, iar necesitatea de a mânca este urgentă;
  • – Continui să mănânci chiar dacă nu-ți mai e foame;
  • – Nu-ți amintești dacă îți era foame când ai început să mănânci;
  • – Mănânci atât de repede încât n-ai putea să estimezi cât ai mâncat;
  • – Vrei să mănânci când ești trist, obosit, plictisit sau te simți singur;
  • – Foamea ta este însoțită de anxietate, teamă, supărare sau durere;
  • – Te simți rușinat(ă) sau vinovat(ă) după ce ai mâncat;
  • – Senzația ta de foame începe din minte, nu din corp;
  • – Ți-e foame (poftă) de o anumită mâncare în special;
  • – Niciun alt aliment se pare că nu-ți satisface senzația de foame;
  • – Dacă mănânci alimentul pe care îl doreai, senzația de foame dispare parțial, iar la puțin timp după ce ai mâncat te simți din nou anxios(oasă), supărat(ă) sau stresat(ă).

Care este legătura dintre apetitul emoțional și stres?

Legătura dintre apetitul emoțional și stres este foarte intimă. Amintește-ți cum ai mâncat ultima oară când te-ai simțit stresat(ă): cu siguranță ai ales prima variantă comestibilă pe care ai găsit-o, fără să te gândești la valoarea sa nutrițională și ai înghițit-o foarte repede, fără să o savurezi. Și cel mai probabil, după ce ai mâncat, te-ai confruntat cu o digestie proastă sau cu reflux gastric, inclusiv cu flatulență, balonări, crampe sau constipație. La nivel psihologic sau emoțional apare o stare de preocupare sau anxietate, iritabilitate, mânie, probleme cu somnul, tristețe, oboseală sau probleme de concentrare. La nivel fizic se poate produce o creștere a frecvenței cardiace, probleme digestive, amețeli, contracturi musculare, dureri de cap sau de spate, senzația de lipsă de aer, transpirație excesivă.emotions1

Atunci când organismul este în starea de stres, apare o serie de procese care facilitează “ieșirea din starea de pericol”, precum:

  • – Tensiunea sanguină ridicată;
  • – Respirația întretăiată (care facilitează efortul fizic);
  • – Creșterea adrenalinei, a cortizolului și insulinei din sânge (pentru a ne menține în stare de alertă)
  • – Tulburarea funcțiilor digestive. În acest caz, corpul consideră de asemenea că trebuie să trimită majoritatea resurselor la organele care au nevoie de acestea cel mai mult în acest moment (cel definit ca „ a lupta sau a fugi”), astfel încât funcțiile mai puțin necesare să devină mai lente. Aceasta se petrece de exemplu cu procesul digestiei. Dacă simți teamă, contracțiile și secrețiile duodenului și stomacului se inhibă, în timp ce dacă simți mânie, acestea se accelerează.

Însă, corpul uman este foarte înțelept, iar mecanismele care se activează în timpul stresului ne pot salva de la o situație potențial periculoasă. Dar în viața modernă nu ne confruntăm la modul practic cu acest tip de pericole. Stresul pe care îl experimentăm în zilele noastre tinde să fie mai degrabă de altă natură, precum este cazul anxietății sau al preocupărilor excesive și tinde de asemenea, să fie cronic. Din păcate, corpul nostru nu știe să distingă între un pericol real (atacul unui leu) și unul psihologic (stres din cauze financiare), iar din acest motiv pune în mișcare întotdeauna același mecanism de apărare.

La nivel de apetit emoțional, stresul îți aduce duble prejudicii:

  • – Pe de o parte, te deconectează de corp și de procesele fizice și emoționale normale. Această deconectare este cea care te impulsionează să cauți mâncarea ca o formă de a-ți calma emoțiile, chiar dacă fizic nu îți este foame;
  • – Pe de altă parte, dacă mănânci când ești stresat(ă), corpul va activa o cascadă de reacții care apar în timpul perioadelor de stres, ca urmare vei avea probleme de digestie, nu vei asimila nutrienții din mâncare, iar nivelele tale hormonale vor rămâne dezechilibrate pe termen lung.

Problemele apar însă când stresul devine cronic, iar acest răspuns se prelungește în exces. Când aceste schimbări fiziologice se prelungesc în exces, pot determina apariția diferitelor tulburări și boli. În ziua de azi, când totul este atât de tumultuos, stresul este uneori inevitabil, însă ceea ce putem învăța este cum să-i facem față. Trebuie să învățăm să lăsăm lucrurile să curgă și să evităm să ne mai afecteze.

No-Stress

Cum putem depăși apetitul emoțional?

Apetitul emoțional poate fi aliatul tău, dacă înțelegi că acesta este modalitatea la care recurge corpul tău pentru a-ți sesiza un dezechilibru. Dacă începi să vezi corect lucrurile și să fii sincer cu tine însuți, vei vedea că aceasta este o ocazie extraordinară pentru a te realinia cu emoțiile tale și pentru a începe să-ți gestionezi nivelul de stres.

În acest sens, poți să începi să-ți adresezi următoarele întrebări (și să răspunzi cu sinceritate):

  • – Ce emoții simțeam înainte să mănânc?
  • – Cum mă bucur (sau nu) de experiența de a mânca?
  • – Cum mă simt după ce mănânc?
  • – A dispărut emoția negativă inițială, sau doar am amânat-o pentru puțin timp?
  • Acesta este un bun exercițiu ca să începi să explorezi adevărata ta relație dintre emoții și apetit.

Există tehnici specifice sau exerciții care pot ajuta?

Din fericire, da. În special, se recomandă tehnicile de eliberare și de vindecare emoțională care se folosește cu succes pentru acest gen de probleme. Aceste tehnici nu cer niciun tip de material sau echipament, nu au contraindicații și se pot aplica în orice moment ai nevoie sau dorești. Practicile cele mai indicate pentru eliberarea emoțiilor reprimate sunt meditația, exprimarea recunoștinței (se poate ține un jurnal al recunoștinței), tehnica de tapping sau EFT și ținerea unui jurnal zilnic în care să ne exprimăm emoțiile și stările pe care le experimentăm. Prin toate aceste metode de vindecare emoțională se urmărește identificarea și dizolvarea tiparelor negative emoționale și de gândire și înlocuirea lor treptată cu tipare pozitive.Happy Faces_000008489021

Tehnicile de Eliberare Emoțională sau EFT sunt un ansamblu de tehnici neconvenționale, din grupa “terapiilor energetice de meridian”, care se adresează atât profesioniștilor cât și neprofesioniștilor și sunt metode de vindecare și de auto-vindecare atât a problemelor emoționale cât și a celor fizice.

EFT se mai numește de asemenea acupunctură emoțională, deoarece combină stimularea centrilor energetici de la capetele meridianelor – prin bătăi ușoare (presopunctură) – cu elemente de stimulare a emisferelor cerebrale, în timp ce ne concentrăm atenția pe ceea ce ne-a provocat durere, amintiri nefericite, emoții care cauzează disconfort, anxietate, diferite vicii, pofte, dependențe, etc.

La rândul său, meditația este ideală pentru a controla stresul și pentru a învăța să ne confruntăm cu conflictele emoționale. Meditația constă în a ne concentra asupra respirației în timp ce observăm, în interiorul nostru, cum conflictele, fricile și greutățile dispar treptat din mintea noastră și nu le mai acordăm atenție, fără să ne focalizăm asupra lor. Le vom urmări derulându-se fără a interveni asupra lor. Aprofundând zilnic această tehnică vom observa cum se va îmbunătăți modalitatea noastră de a înfrunta problemele și de a obține mai multă pace și calm mental.

benefits-of-meditation

Realizarea în mod regulat a acestor modalități de introspecție și vindecare emoțională va facilita cu siguranță propriul tău proces de recuperare și renaștere emoțională.

Există vreun tip de dietă pentru a controla apetitul emoțional?

Așa cum am menționat anterior, apetitul emoțional este una din consecințele dezechilibrelor fizice și psihice. Tocmai de aceea, la nivelul corpului, este important să menținem o alimentație care să favorizeze procesele naturale ale organismului și care să ofere echilibrul atât de necesar.

Alimentele cele mai potrivite pentru aceasta sunt alimentele cât mai proaspete și foarte puțin sau deloc procesate. Este vorba de o dietă bogată în fructe, în legume, verdețuri, cereale integrale, nuci și semințe, produsele stupului (miere, polen, păstură, lăptișor de matcă), alge marine, diverse plante medicinale și condimente. Aceste alimente asigură organismului toți nutrienții esențiali de care are nevoie pentru restabili o conexiune sănătoasă între corp, minte și psihic. De asemenea, o hidratare corespunzătoare (cu apă pură, preferabil de izvor și sucuri de legume și fructe proaspete) este esențială pentru menținerea unei stări de echilibru și de sănătate optime.

healthy-foods-hd-wallpapers-1-2

Dacă vei urmări să ai o dietă sănătoasă care să includă aceste recomandări, vei putea să-ți restabilești cu ușurință echilibrul chimic, hormonal și emoțional necesar pentru a percepe și a avea încredere în semnalele pe care ți le trimite corpul. Când pui în practică aceste tehnici și vei recupera această minunată conexiune cu emoțiile și cu organismul tău, vei putea să descoperi că apetitul emoțional nu se mai încadrează în viața ta.
Sursa: dr-catalin-luca.ro


Donez-Design-Designist-13


2560x1440-white-solid-color-background

Vindecarea spirituala – o idee noua, veche de cand lumea


Vindecarea – un proces încă nelămurit, cu toate descoperirile fulminante ale ştiinţei actuale. Unii cred că eliminarea stării de boală este posibilă numai prin apelul la medicaţie şi tratamente alopate, alţii sînt, dimpotrivă, convinşi că bolile nu se pot vindeca decât prin remedii naturale sau, mai mult, prin transformare lăuntrică şi rugăciune. Ca întotdeauna, adevărul este undeva la mijloc… 

http://bit.ly/2Cz43uZ
Când umorile nu sînt nici prea umede, nici prea uscate şi circulă echilibrat prin structură, omul se află într-o excelentă stare de sănătate, iar cunoaşterea lui despre bine şi rău este din ce în ce mai profundă. El nu va gândi atunci nici superficial, nici dezordonat, nici rigid şi nici cu nepăsare, ci îl va iubi pe Dumnezeu după cum se cuvine şi va trăi în armonie cu El. Omul sănătos va face dovadă de cumpătare în obiceiuri, iar gândirea sa va fi adâncă şi pătrunzătoare. El nu se va lăsa ameţit de slava lumii, ci, purtat de virtuţile sale, se va ridica spre bucuriile cereşti… Hildegarde von Bingen

Zalmoxis, regele nostru, care este un zeu şi un mare înţelept, ne învaţă că, după cum e nepotrivit să încercăm îngrijirea ochilor fără să ţinem seama de cap, tot la fel, nici capul nu poate fi îngrijit nesocotind trupul; având în vedere acest adevăr, trupul trebuie să fie îngrijit, în acelaşi fel, într-un mod potrivit, împreună cu sufletul. Căci motivul pentru care medicii greci nu se pricep la multe boli este acela că ei nu cunosc tainele întregului pe care-l au de îngrijit. Dacă acest întreg e bolnav, atunci nici partea nu poate fi sănătoasă. Dacă însă partea tulburată va fi vindecată, atunci şi întregul va fi din nou armonios, aşa cum trebuie să fie, iar omul va trăi mult timp, plin de vigoare, bun la suflet şi fericit. Charmides, Platon

O fiinţă umană este numită sănătoasă (svastha) dacă manifestă un perfect echilibru al umorilor (dosha), al proceselor digestive şi metabolice (agni), al ţesuturilor (dhatu), al fluidelor şi materiilor reziduale (mala), al acţiunilor fizice şi mentale (kriya) şi dacă posedă un spirit (atma), o minte (manas) şi organe de simţ (indriya) armonioase şi animate de fericire.(Tratatul de medicină ayurvedică Sushruta samhita)

healthy-22.jpg
Din vechime, s-a răspândit rostirea înţeleaptă minte sănătoasă în corp sănătos, care oglindeşte concepţia anticilor asupra sănătăţii ca fiind o stare de echilibru între suflet şi trup, între subtil şi grosier, o stare de întrepătrundere armonică a întregului fiinţei cu părţile sale. Aceasta se reflectă la nivelul tuturor structurilor şi etajelor fiinţei şi se traduce, după afirmaţiile multor sfinţi şi înţelepţi, prin simţământul cunoaşterii de sine, prin starea spontană de fericire, de unitate lăuntrică şi de comuniune cu semenii, cu natura, cu universul, cu Dumnezeu.

Din această perspectivă, boala este rezultatul unui dezechilibru cauzat de uitarea de sine, de înstrăinarea de propria esenţă, care conduce la separarea de realitate, la apariţia unor gânduri şi acţiuni dizarmonice şi în final la manifestarea unor blocaje emoţionale şi fiziologice ce conduc la instalarea bolii. Vindecarea sau tămăduirea, lecuirea în limbaj popular, constă în dezvăţarea treptată de obiceiurile rele care au cauzat dezechilibrul (şi care au devenit pentru bolnav o a doua natură) şi în refacerea întregului fiinţei, în toată strălucirea sa, pierdută doar vremelnic. Boala poate fi văzută, astfel, ca o lecţie, primită spre regăsirea de sine, spre (re)cunoaşterea scânteii divine din om, singura capabilă, în realitate, să mijlocească reintegrarea în ordinea dumnezeiască a lumii.

Legătura dintre spiritualitate şi vindecare ne apare astfel într-o lumină ideală, transfigurată, însănătoşirea fiind, în esenţă, o reîntoarcere la spiritualitate a omului care şi-a pierdut rădăcinile, persistând în greşeli pe care, de cele mai multe ori, nici nu le mai conştientizează.lovely blond with bamboo in water

Medicul este acela care trebuie „să-l ajute pe om să se vindece singur“
, după cum spunea Hipocrat cu mai bine de două milenii în urmă. Miracolul este, mereu, cel al vindecării prin redobândirea credinţei şi prin recurgerea la resorturile profunde ale fiinţei, căci, în realitate, nu există remedii miraculoase. Procesul însănătoşirii trebuie să fie abordat, după caz, atât în plan lăuntric, psiho-emoţional, cât şi în planul exterior, fizic-corporal. Astfel, interior, trebuiesc remodelate în mod corespunzător sistemul de credinţe şi percepţiile bolnavului privitoare la realitate, în vreme ce la nivelul vital şi al corpului fizic, trebuiesc reechilibrate şi stabilizate energiile din toate structurile pacientului. Acela care crede din toată fiinţa că poate învinge boala, este deja pe jumătate vindecat; trebuie doar să se mobilizeze cu perseverenţă şi răbdare în urmarea tratamentului, iar dacă trupul nu a suferit transformări irecuperabile (extirpări, rezecţii, amputări etc.), recuperarea stării de sănătate este doar o problemă de timp.

Dinamica procesului de îmbolnăvire poate fi împărţită, schematic, în etape, care evidenţiază evoluţia lui. Totul începe de la însuşirea şi alimentarea unei idei sau credinţe greşite. Să considerăm exemplul, ipotetic, al ideii dizarmonioase „cred că sînt superior celorlalţi“. Să presupunem că aceasta se infiltrează în sistemul de gândire al unui anumit om; odată acceptată şi subconştientizată, distorsiunea perturbă şi slăbeşte fluxul iubirii divine, care se revarsă, în mod normal – prin fiinţa fiecăruia dintre noi – asupra semenilor. Persoana va începe să găsească, în mod egoist, plăcere în această credinţă şi va urmări să îşi afirme superioritatea. Procesul va avea loc, mai întâi, la nivelul structurilor volitive superioare, iar apoi, prin proiecţie şi inducţie, se va imprima în structura fiinţei şi ca un şablon mental-emoţional, care va produce, la rândul lui, forme disociate de gândire şi blocaje, staze energetice. Reacţia constant nefavorabilă a celorlalţi are darul de a contraria şi de a infirma acest şablon de gândire, astfel că, inevitabil, apare şi curentul de gândire opus: „cred sînt inferior celorlalţi“, care provoacă un conflict şi o adevărată breşă în fluxul vital. În final, nesiguranţa, teama şi oscilaţia între mâhnirea şi furia cauzate de neconfirmarea crezului pot provoca escaladarea tensiunii nervoase, iar apoi, prin reflexie, un dezechilibru de metabolizare – creşterea acidităţii stomacale, durere şi boală fizică, ulcer etc. După acest model analogic, ideile şi energiile dezechilibrate se transmit şi se oglindesc, în mod insidios, aproape insesizabil, de sus în jos, de la structurile superioare ale fiinţei la cele inferioare, cuprinzând în final segmentul fizic care le corespunde.pexels-photo-347135.jpeg
În procesul de vindecare lăuntrică, bolnavul trebuie să parcurgă aceeaşi cale, de sus în jos, terapeutul ajutându-l să conştientizeze problema şi să dezrădăcineze credinţele greşite. Pacientul va urmări să-şi reacorde voinţa proprie cu voinţa divină, să îşi însuşească o stare de acceptare de sine şi de iubire necondiţionată. Modul defectuos de gândire şi emoţiile traumatizante asociate cu el sînt readuse, apoi, cu sprijinul terapeutului, la lumina conştiinţei şi corectate, remodelate. Sînt eliminate, prin angrenarea voinţei şi prin urmarea perseverentă a terapiei, blocajele emoţionale, proces deseori asociat cu retrăirea vechilor traume şi cu eliberarea durerii acumulate. Metabolimul energetic al părţii afectate poate fi, apoi, restructurat. În final, aceasta va conduce la reechilibrarea sistemelor fizice şi la regăsirea sănătăţii.

În sfârşit, vindecarea exterioară poate avea drept resorturi regimul alimentar, postul, ingerarea activă a plantelor şi remediilor, gimnastica psiho-somatică, masajul, presopunctura, chiropraxia, împachetările cu nămol, băile de plante, aromoterapia, meloterapia, etc.healthy-foods-hd-wallpapers-1-2

Întrebările-cheie ale pacientului în demersul de vindecare sunt: ce semnificaţie are pentru mine manifestarea acestei boli? Ce mesaj îmi transmite, pe această cale, corpul meu? Ce anume am uitat din ceea ce sunt? Trebuie meditat cu seriozitate asupra lor, pentru ca, în acest fel, arborele patologic să fie depistat până la rădăcină, iar practicile vindecătoare să îşi poată croi calea cu mai mare uşurinţă.

Odată dobândită vindecarea, trebuie conştientizată, de atunci încolo, importanţa actului preventiv, singurul care permite instalarea permanentă a procesului creator al sănătăţii. Menţinerea sănătăţii este condiţionată, după cum am văzut mai sus, de direcţionarea corectă a forţei originare a vieţii, care se exprimă diferenţiat în fiinţa umană, la fiecare nivel de conştiinţă.

Schematic, acest proces de menţinere a sănătăţii se poate descrie prin ciclul armonic „sunt una cu Dumnezeu –> iubesc viaţa şi universul –> voinţa mea este una cu voinţa divină –> îmi iubesc semenii –> am o gândire limpede şi plină de puritate –> îmi trăiesc în mod firesc şi armonios emoţiile –> funcţiile vitale îmi sînt bine întreţinute, printr-un mod de viaţă echilibrat, care îmbină activitatea cu repausul –> îmi metabolizez corect energiile şi îmi păstrez mereu în echilibru sistemele fizice, printr-un regim alimentar corect –> mă menţin sănătos“.

Woman meditating on the beach at sunset.
Sistemele moderne de vindecare evoluează tot mai mult către o concepţie holistică a însănătoşirii şi bolii, pacientul fiind văzut ca un suflet pornit în călătoria de întoarcere acasă, iar boala ca indicatorul cel mai bun al direcţiei corecte de urmat. Cu apariţia dispozitivelor de evidenţiere şi a metodelor de diagnosticare a aurei bioenergetice, acţiunea terapeutică va putea îmbina intervenţia la nivelul corpului cu cea de la nivel mental-emoţional; treptat, disfuncţiile vor putea fi depistate înainte ca ele să se manifeste corporal, iar vindecarea va deveni un proces de purificare şi elevare spirituală a fiinţei, împlinindu-se astfel concepţia străveche a şcolilor înţelepciunii privitoare la starea de sănătate desăvârşită, care cuprinde toate aspectele fiinţei, reunindu-le într-un întreg armonios şi indivizibil.
Sursa: ecolife.ro

Doneaza

 


2560x1440-white-solid-color-background