Te simţi adeseori copleşit de viaţă? Nu ai niciodată timp liber? Află de ce


Suntem mereu ocupaţi, pe fugă, suprasolicitaţi, stresaţi, ne simţim efectiv copleşiţi de viaţă, cu sentimentul constant de a nu fi în măsură să ne oferim nici măcar o pauză. Când am început să fim atât de ocupaţi? Şi cine a declanşat capcana? Observăm că acum orele zboară cât ai clipi, la aceasta adăugându-se şi percepţia noastră că nu avem timp, ceea ce înrăutăţeşte lucrurile. Este adevărat că suntem împovăraţi de multe angajamente, dar cei care studiază planificarea timpului susţin că suntem mai puţin ocupaţi decât credem.

http://bit.ly/2Cz43uZ

Am avea oportunităţi de a face ceea ce ne place, cu condiţia să le recunoaştem şi să nu le pierdem. Tocmai acesta este punctul de plecare al unei cărţi, intitulată Overwhelmed(Copleşiţi), care face subiectul acestui articol. A fost scrisă de către Brigid Schulte, reporter de la Washington Post care, la fel ca mulţi dintre noi, face eforturi pentru a concilia viaţa de familie şi munca; a rămas foarte surprinsă atunci când un expert i-a spus că de fapt are timp liber: dacă l-ar calcula, ar descoperi că are suficient. 30 de ore pe săptămână, în medie. Aceasta este cifra calculată pentru femei de către John Robinson de la Universitatea din Maryland.

Ca urmare, Schulte a început să noteze într-un jurnal activităţile desfăşurate în timpul zilei, făcând aceasta un an întreg. Prin jurnalul ei şi-a dat seama că multe ocupaţii nu erau legate de profesie, dar nici activităţi de petrecere a timpului liber, de exemplu, să asculte ştiri la televizor sau să supravegheze copiii în timp ce aceştia se joacă. Este ca şi cum timpul a devenit poros, nu este atât de uşor de tras o linie între datorie şi plăcere. Poate că ceea ce lipseşte nu este timpul liber, ci ceea ce fiecare dedică pentru sine. Timpul pentru a se bucura de farmecul unui moment.

No-Stress

Schulte a participat la conferinţe pe teme de sociologie şi psihologie, a vizitat ţara în care oamenii au mai mult timp liber (Danemarca), a strâns apoi multe probe. Când a postat în reţea anunţul „Caut mame cu timp liberˮ, răspunsurile femeilor din America au fost sarcastice: „Dacă găseşti una, ar trebui să o expui într-un muzeu, împreună cu un unicorn, cu o sirenă şi cu un politician cinstitˮ.

De fapt, statisticile arată că femeile sunt mai ocupate decât bărbaţii, aceasta nefiind doar o chestiune de matematică. Timpul care rămâne după lucru şi după ce s-au ocupat de casă şi copii este, atât calitativ cât şi cantitativ, mai mic decât cel al bărbaţilor; ar fi mai mult decât aveau femeile în anii ʼ60, dar este fragmentat, întrerupt în mod constant de cerinţele celorlalţi şi de gândurile cu privire la sarcinile viitoare.
În ceea ce-i priveşte pe bărbaţi, cei tineri, care doresc să se mai dedice şi familiei, au început de asemenea să simtă că timpul este scurt.

Măsurarea modului în care oamenii folosesc cele 1.440 de minute care alcătuiesc o zi constituie o activitate ştiinţifică destul de recentă. Înainte, zilele curgeau şi gata; erau cei câţiva norocoşi ocupaţi să facă ceea ce voiau, şi ceilalţi, implicaţi în ceea ce aveau de făcut. Apoi au venit ceasurile, revoluţia industrială, cursa pentru a maximiza productivitatea în fabrici. Timpul înseamnă bani, şi astfel ziua de lucru s-a prelungit, cel puţin până în anii ʼ50.

Pentru puţin timp am avut iluzia că viitorul ne va aduce mai mult timp liber: în 1930, economistul John Maynard Keynes se aştepta ca în 2030 o săptămână de lucru să fie de 15 ore, în timp ce preşedintele Nixon îşi imagina pentru 1990 un an de lucru de şase luni şi o vârstă medie pentru pensionare de 38 de ani. Dar nu s-a concretizat nimic din toate aceste visuri. Cine mai are încă un loc de muncă plătit lucrează multe ore. Cine nu-l are, îi vine greu să numească timp liber orele petrecute pentru a-şi găsi un loc de muncă. Tehnologiile ne-au eliberat de muncile grele, dar au făcut să fim din ce în ce mai accesibili, mereu disponibili, mereu gata să ne umplem intervalele de timp cu o anumită activitate pe smartphone, sau au ajuns chiar să ne înlocuiască.

smarthponesjan

Să fii foarte ocupat a devenit aproape o obligaţie socială. Ne plângem că avem prea multe angajamente, dar există, de asemenea, o concurenţă pentru a vedea cine are cele mai multe, spune cercetătoarea Ann Burnett. A fi ocupat este o stare care ne face să ne simţim importanţi.

Pentru a câştiga timp liber putem începe de aici, tăind obligaţiile pe care ni le-am stabilit noi înşine. Pentru restul, este util să ne amintim că fiecare perioadă istorică ne-a rezervat un anumit tip de stres. În trecut, erau războaie, foamete, ciumă. În occidentul de azi, există anxietatea legată de timpul care nu ne mai ajunge şi de modul cum să-l folosim pe cel care ne rămâne.

sursa-yogaesoteric.net


http://bit.ly/2Cz43uZ

Meditația modifică structura creierului și reduce la jumătate stresul


Un studiu publicat în revista Science Advances arată că practica unor activităţi mentale, precum meditaţia şi antrenamentul de conştientizare (mindfulness) pot reduce stresul până la jumătate din nivelul lui obişnuit.
meditation
Tehnicile de antrenament mental au câştigat teren datorită, în parte, eficienţei lor în scăderea nivelului de stress dar şi datorită promovării unor valori importante precum atenţia şi conştientizarea și unor abilităţi sociale precum compasiunea sau modificarea perspectivei (capacitatea de a privi un anumit aspect din mai multe unghiuri diferite).  Rămâne însă neclar ce fel de activitate mentală este cea mai potrivită pentru îmbunătăţirea indicatorilor sănătăţii mentale, precum flexibilitatea structurală a creierului şi modificările neuronale.

O echipă de cercetători de la Departamentul de Neuroștiințe Sociale din cadrul Institutului de Ştiinţe Cognitive şi ale Creierului Max Planck din Leipzig, Germania, au realizat un program la scară largă – ReSource Project – în ideea de a identifica cele mai eficiente activităţi mentale pentru menținerea sănătății creierului. Proiectul a inclus 3 module de antrenament cu durata de 3 luni, fiecare dintre acestea concentrându-se pe o singură disciplină.

Primul modul s-a axat pe studiul atenţiei şi proprioceptivității (senzații provenite din interiorul trupului, în special de la mușchi și tendoane) pe baza conștientizării (mindfulness), lor oferindu-li-se indicaţii despre tehnicile clasice de meditaţie. Cel de-al doilea modul s-a axat pe abilităţile socio-afective, precum compasiune, recunoştinţă şi reacția la emoţiile dificile. Iar al treilea modul a abordat abilitățile socio-cognitive, cum ar fi metacogniția și modificarea perspectivei. Exerciţiile au fost realizate timp de 30 de minute pe zi, 6 zile pe săptămână. Cercetătorii au efectuat apoi scanări ale creierului pentru a examina nivelul de stres al pacienţilor.

Rezultatele interesante ale studiilor arată grade diferite de eficiență

Rezultatele au arătat că structurile specifice ale creierului, precum şi markerii comportamentali aferenți, pentru subiecţii examinaţi, au prezentat modificări semnificative, în funcție de activitatea mentală practicată pe parcursul studiului. Potrivit cercetării, antrenamentul atenţiei, bazat pe conştientizare (mindfulness), a produs modificări ale cortexului în zonele asociate cu atenţia şi funcţiile de execuție. De asemenea, pe baza unor sarcini îndeplinite cu ajutorul computerului, a fost măsurată atenţia de execuție şi s-a descoperit că aceasta era mult îmbunătăţită.

Echipa de cercetători a observat, de asemenea, că subiecţii care au fost supuși unui test privind stresul psiho-social au arătat scăderi de 51% ale nivelului de stres (ca urmare a antrenamentului mental). Doar două exerciții care s-au axat pe competențele sociale au redus efectiv eliberarea de cortizol în urma unui test de stres social.

Doneaza
Daca vrei sa (iți) faci o bucurie apasă butonul

În cadrul celor două module sociale, centrate fie pe abilităţile socio-afective, fie pe cele socio-cognitive, am avut ocazia să demonstrăm îmbunătăţiri selective ale comportamentului cu privire la compasiune şi capacitatea de modificare a perspectivei. Aceste modificări comportamentale corespundeau gradului de flexibilitate structurală a creierului în zone specifice ale cortexului, care susțin aceste capacități”, a arătat Sofie Valk, primul autor al raportului publicat cu privire la studiu, într-un articol apărut în Science Daily online.

Rezultatele actuale evidenţiază nu doar faptul că abilităţi sociale esenţiale pentru o interacţiune şi cooperare socială reuşită pot fi încă îmbunătăţite în cazul adulţilor sănătoşi şi că un asemenea antrenament mental conduce la modificări structurale ale creierului, cât şi la reducerea stresului social, dar şi că diferitele metode de antrenament mental au efecte diferite asupra creierului, asupra sănătăţii şi comportamentului. Depinde ce antrenezi….

O dată ce am înţeles ce efecte are fiecare tehnică de antrenament mental, vom fi capabili să folosim o anumită tehnică într-un mod precis, pentru a sprijini sănătatea mentală şi fizică”, consideră autorul principal al studiului, prof. Tania Singer, într-un articol publicat în Daily Mail.

tell4thing.blogspot.com how to meditation

Conform echipei de cercetare, exerciţiile practicate în doi în cadrul modulelor sociale au jucat un rol important în răspunsul scăzut al cortizolului în cazul participanţilor la experiment. „Dezvăluirea zilnică a unor informaţii personale, împreună cu experienţa de ascultare empatică, fără a judeca, este posibil să fi «imunizat» participanţii împotriva fricii de interacţiune socială şi judecății venite din partea altora – în general, un declanşator al stresului social”, adaugă dr. Veronika Engert.

Experţii au evaluat, de asemenea, axându-se pe conexiunea socială, şi aspectul de „noi” al antrenamentului mental, în vederea reducerii susceptibilității la stresul social.

sursa-yogaesoteric,net


ccc

75 motive pentru care zaharul trebuie evitat


Ceea ce urmează este o listă a unora dintre consecinţele metabolice ale consumului de zahăr dintr-o varietate de reviste medicale şi alte publicaţii ştiinţifice.

***

http://bit.ly/2Cz43uZ

***

1 Zaharul poate slabi sistemul imunitar
2 Zahăr strica relaţiile intre minerale in organism
3 Zaharul poate provoca hiperactivitate, anxietate, dificultate de concentrare la copii
4 Zaharul poate produce o creştere semnificativă a trigliceridelor
5 Zahărul contribuie la reducerea apărarii împotriva infecţiei bacteriene (boli infecţioase)

cafea-cu-zahar
6 Zahărul determină o pierdere a elasticităţii ţesuturilor
7 Zaharul reduce lipoproteinele cu densitate mare
8 Zaharul duce la deficit de crom
9 Zaharul duce la cancer de san, de ovare, de prostata şi de colon
10 Zaharul poate creste nivelul de glucoza
11 Zaharul cauzeaza deficit de cupru
12 Zaharul interfereaza cu absorbtia de calciu şi magneziu
13 Zaharul poate slăbi vederea
14 Zahăr ridică nivelul de neurotransmițători: dopamina, serotonina, noradrenalina
15 Zaharul poate provoca hipoglicemie
16 Zaharul poate produce un tract digestiv acid
17 Zaharul poate provoca o creştere rapidă a nivelului adrenalinei la copii
18 Malabsorbţia zaharului este frecventă la pacienţii cu boli intestinale
19 Zaharul poate provoca imbatranirea prematura
20 Zaharul poate duce la alcoolism
21 Zaharul poate provoca apariția cariilor dentare
22 Zaharul contribuie la creșterea obezitatii
23 Aportul crescut de zahăr creşte riscul de boala Crohn si colita ulceroasa
24 Zaharul poate provoca modificări frecvente la o persoană cu ulcer gastric sau duodenal

proiect-zahar-scoli
25 Zaharul poate provoca artrita
26 Zaharul poate provoca astm
27 Zaharul duce la creşterea necontrolată a Candida albicans
28 Zaharul poate provoca litiaza biliara
29 Zaharul poate provoca boli de inima
30 Zaharul poate provoca apendicita
31 Zaharul poate provoca scleroză multiplă
32 Zaharul poate provoca hemoroizi
33 Zaharul poate duce la aparitia venelor varicoase
34 Zaharul poate duce la boala parodontala
35 Zaharul poate contribui la osteoporoza
36 Zaharul contribuie la aciditatea salivei
37 Zaharul poate provoca o scădere a sensibilităţii la insulină
38 Zaharul poate reduce cantitatea de vitamina E în sânge
39 Zaharul poate reduce hormonii de creştere
40 Zaharul poate creste nivelul colesterolului

woman-mouth-teeth-sweets-37831.jpeg
41 Zaharul poate creşte tensiunea arterială sistolică
42 Zaharul poate provoca somnolenţă şi scăderea activităţii la copii
43 Zaharul poate interfera cu absorbţia de proteine
44 Zahărul cauzează alergii alimentare
45 Zaharul poate contribui la aparitia diabetului zaharat
46 Zaharul poate provoca toxemia în timpul sarcinii
47 Zaharul poate contribui la eczema la copii
48 Zaharul poate provoca boli cardiovasculare
49 Zaharul poate afecta structura ADN-ului
50 Zaharul poate schimba structura de proteine
51 Zaharul poate da un aspect imbatranit al pielii prin schimbarea structurii de colagen
52 Zaharul poate provoca cataracta
53 Zaharul poate provoca emfizem
54 Zaharul poate provoca ateroscleroza
55 Zahărul scade capacitatea enzimelor de a funcţiona
56 Aportul de zahăr este mai mare la persoanele cu maladia Parkinson
57 Zaharul poate provoca o permanentă modificarea a modului in care proteinele acţionează în organism

red and yellow vitamin candies
Fotografie de Pixabay pe Pexels.com

58 Zaharul poate mări dimensiunea ficatului prin divizarea celulelor hepatice
59 Zaharul poate creste cantitatea de grasime hepatica
60 Zaharul poate mări dimensiunea rinichilor şi produce modificări patologice la nivelul rinichilor
61 Zaharul poate deteriora pancreasului
62 Zaharul poate creste retenţia de lichide a organismului
63 Zaharul este inamicul numarul 1 al tranzitului intestinal
64 Zaharul poate provoca miopie
65 Zaharul poate compromite mucoasa capilarelor
66 Zaharul poate face tendoanele mai fragile
67 Zaharul poate provoca dureri de cap, inclusiv migrenă
68 Zahăr joacă un rol in cancerul pancreatic la femei
69 Zaharul poate afecta negativ copiii şcolari şi poate cauza difucultati de învăţare
70 Zaharul poate provoca o creştere a undelor cerebrale delta, alfa şi teta
71 Zaharul poate provoca depresie
72 Zahărul creşte riscul de cancer gastric
73 Zaharul poate provoca dispepsie (indigestie)
74 Zaharul poate creste riscul de aparitie a gutei

75 Zaharul creeaza dependenta.

sursa- Lick the Sugar Habit, by Nancy Appleton


Doneaza


 

ccc

Sfatul psihologilor: „încetează să-ți mai pese de ce cred ceilalți oameni despre tine


De foarte multe ori dai importanță părerile societății despre ceea ce faci. Așteptând de fiecare dată să primești o apreciere de la cei din jur, te vei pierde într-o bună zi. „Prea repede te-ai căsătorit” sau „E timpul să faci copii”, „Acest lucru nu e pentru tine” – ai auzit aceste fraze, nu-i așa? Nici nu ne dăm seama cum am ajuns să trăim viața cuiva. 
***
http://bit.ly/2Cz43uZ
***
Iată doar 10 motive pentru care ar trebui să încetezi să-ți mai pese de ce cred cei din jurul tău:

1. Vei trăi după propriile reguli. De la început vei face ceea ce îți aduce satisfacție în special ție, dar nu familiei tale sau prietenilor. Evenimentele care se vor întâmpla vor scoate în evidență personalitatea ta, dar nu faptul că faci tot posibilul să fii cuiva pe plac.

2. Vei deveni mai curajos. Îți amintești toate acele momente de îndoială și frică atunci când luai vreo decizie? Dacă nu te vei gândi la ceea ce vor spune ceilalți, atunci deciziile vor fi mai ușor de luat.

3. Vei atrage persoanele potrivite. Un prieten adevărat este cel care nu te judecă, chiar dacă părerile voastre nu coincid. Cel pentru care contezi cu adevărat și care niciodată nu va renunța să te susțină doar din cauza că nu e de acord cu tine. Vor dispărea oameni din viața ta.friends-reporter-online

4. Vei realiza influența negativă pe care o au alți oameni asupra ta. Atunci când acorzi prea multă atenție părerilor celorlalți, încetezi să te asculți pe tine și să înțelegi ce simți. Prin urmare, cineva poate să te convingă să faci ceea ce îți aduce insatisfacție.

5. Vei înceta să cauți de fiecare dată argumente. Viața ta se va schimba radical atunci când vei înțelege că o decizie nu poate corectă sau incorectă, ci că ea este decizia ta.

6. Vei avea mai multe șanse să reușești. Atunci când nu îți este frică să riști, când cu adevărat îți place stilul de viață, atunci trăiești cu adevărat. Vei avea mai mult entuziasm și astfel succesul îți este garantat.

7. Nimeni nu va reuși să te indispună. Oamenilor le va fi mai greu să întristeze prin intermediul comentariilor lor. Dacă poți să te protejezi de această critică distructivă, de ce să nu o faci?

How-Happy-Secrets-Happy-People

8. Vei fi mai liber. Atunci când cauți sfaturi de la mai multe persoane, trăiești o viață străină. Vei observa cum vei deveni mai liber atunci când te vei elibera de aceste „sfaturi”.

9. Vei începe să-ți schimbi viața. Îți va fi mai ușor să-ți găsești drumul în viață și să îți realizezi visele. Odată ce vei ieși din zona de confort, vei descoperi lucruri noi atât în tine cât și în lumea din jurul tău.

10. Vei înțelege că, de fapt, celor din jur nu le pasă. Până la urmă vei înțelege că oamenii din jurul tău au viața lor pe care o controlează și nu sunt interesați de a ta. Așa că puține sunt șansele ca sfaturile lor să fie efective. Va trebui să îi identifici pe cei care cu adevărat le pasă de tine.

ccc

Vindecarea prin meditaţie


Medicina moderna a început să ia în serios străvechile precepte ale filosofiilor orientale. A scădea tensiunea arterială sau a preveni cancerul prin concentrare se consideră acum perfect normal şi posibil. Biologi şi neurofiziologi prestigioşi (din SUA, Elveţia, Franţa, Germania, Anglia) au realizat numeroase cercetări şi verificări ştiinţifice pentru a înţelege complex şi profund efectele binefăcătoare ale meditaţiei yoghine.

http://bit.ly/2Cz43uZ

Pentru a ajunge la performanţe surprinzătoare, antrenamentul în meditaţie este destul de scurt: de la una la cinci luni, în timpul cărora se exersează două şedinţe zilnice, între 15 şi 30 de minute. În timpul meditaţiei profunde, subiectul se instalează confortabil într-o cameră cât mai bine izolată fonic, în semiobscuritate, orientându-şi faţa către Nordul magnetic, profund relaxat, cu ochii închişi. În prealabil, va învăţa de la un ghid competent o metodă interioară specifică de evocare a unei imagini vizuale unice, a unui sunet lăuntric special sau a unei idei universal valabile (de exemplu: iubire, fericire, bucurie, calm profund). Această modalitate îi va permite punerea în rezonanţă şi acordul telepatic cu anumite aspecte mentale benefice sau energii spirituale infinite din Macrocosmos. Prin urmare, meditaţia este şi un fenomen telepatic de rezonanţă sublimă, spirituală, elevată.

Exersarea mentalului

Punctul de plecare în meditaţia propriu-zisă nu este furnizat de aparenta întâmplare a unei banale asociaţii de idei, de anumite sunete sau imagini. El este întotdeauna în strânsă legătură cu tradiţia filosofică autentică orientală. Dar practicantul occidental nu are neapărat nevoie să se preocupe de filozofie. Totdeauna Ghidul spiritual competent va fi cel care posedă anumite chei, graţie cărora ştie că o anumită imagine, un anumit sunet sau un anumit gând i se va potrivi sau nu aspirantului, în funcţie de structura sa şi de continuitatea dezvoltării procesului de meditaţie.

o-MEDITATION-PRACTICE-facebookÎn prezent, mulţi oameni de ştiinţă fac cercetări de laborator şi urmăresc să înţeleagă, servindu-se de modelele neurocibernetice, cum funcţionează celulele cerebrale pentru a permite anumite manifestări ale minţii, cum ar fi: percepţia, memoria, emoţia. Este evident pentru oricine că o aceeaşi imagine mentală (pipa, de exemplu) va lăsa complet indiferent un tânăr care nu fumează decât ţigări, emoţionând totuşi foarte mult o femeie care şi-a pierdut de curând soţul iubit, fost fumător de pipă. Această evocare interioară, specifică de la caz la caz, va antrena anumite repercusiuni sau rezonanţe lăuntrice. Prin urmare vor surveni unele fenomene diferite de consonanţă subtilă inefabilă în sfera funcţionarii intime a celulelor cerebrale ale unui subiect în comparaţie cu cele care vor apărea la un altul.
Nu este deloc întâmplător că înţelepţii Extremului Orient care au acces la o tradiţie milenară secretă, cunoscând criteriile după care o anumită imagine mentală, un anumit sunet, o anumită idee sau culoare evocată lăuntric va mobiliza dominanta caracteristică a unei fiinţe umane, punându-i mentalul în starea cea mai favorabilă exersării meditaţiei profunde. Odată ce a evocat imaginea, sunetul, ideea sau culoarea, subiectul învaţă să experimenteze în mod liber gândul primar de impulsionare. Practicantul îşi lasă mentalul să manipuleze imaginea, sunetul sau, altfel spus gândul primar, fără eforturi sau sforţări tensionate de concentrarea lăuntrică.

Concentrarea

Dezvoltarea punctului de plecare a meditaţiei devine precum o spirală din ce în ce mai vastă, care se ridică într-o creativitate din ce în ce mai fină, din ce în ce mai bogată, din ce în ce mai detaşată de orice ambianţă prezentă sau trecută. În virtutea imuabilelor fenomene de rezonanţă mentală cu infinitul din afara sa (Macrocosmosul), gândul se izolează de tot ceea ce nu este el însuşi în acel moment. Este trăită o conştiinţă totală, eliberată de orice vigilenţă exterioară experienţei sale (inclusiv atenţia automatică reprezentată de controlul involuntar al activităţilor corporale).

Trupul abandonat astfel lui însuşi este în totalitate relaxat şi nu are nevoie decât să-şi menţină activităţile minime care permit supravieţuirea vegetativă. Astfel, într-o oarecare măsură este atinsă starea de YOGA, definită ca „o rezonanţă plenară cu nemărginirea divină, într-o conştiinţă individualizată, mai elevată şi mai detaşată acum într-un corp în totalitate relaxat”.
Să nu uităm că YOGA înseamnă, de fapt, fuziunea plenară între conştiinţa individuală şi conştiinţa divină universală, macrocosmică, fuziune pe care nimic nu o mai poate distrage, nici chiar senzaţia inconştientă a luminii, a temperaturii ambiante, a poziţiei corpului – ceea ce formează în mod obişnuit, când suntem treji, „zgomotul de fond” al conştiinţei noastre.

Dinamizarea cerebrală maximă

Cea mai simplă stare de relaxare interioară pe care un om o obţine în mod voluntar se traduce la electroencefalograf, atunci când are ochii închişi, prin apariţia unor unde regulate (alpha) cu amplitudinea medie, într-un ritm de 9-12 unde pe secundă. Se ştie că este suficient ca subiectul să deschidă ochii, chiar dacă rămâne în continuare destins psihic, pentru ca aceste unde să dispară şi să fie înlocuite de un ritm mai rapid, mai neregulat: aşa-zisul „ritm de bază”. S-a atribuit adeseori undelor alpha semnificaţia de „ritm de repaus”, iar ritmului de bază „ritm de activitate”.

Este de ajuns deci ca retina să intre în contact cu lumina din ambianţă, pentru ca aceasta să declanşeze în mod automat suficient de multă energie subtilă vigilentă, pentru a activa cortexul cerebral. Invers, este suficient ca, deşi ţinem în continuare ochii închişi, să ne gândim în mod sistematic şi activ la o problemă oarecare, pentru ca undele alpha să dispară. Este semnificativ să menţionăm însă că la subiecţii anxioşi sau foarte stresaţi, chiar dacă menţin ochii închişi, nu se ajunge, adesea, la apariţia undelor alpha.

beach-meditation
 În schimb s-a constatat că yoghinii în meditaţie pot să deschidă ochii şi chiar să-i menţină deschişi, fără ca prin aceasta undele alpha să dispară! Este un miracol? Trebuie să considerăm deci ca perfect posibilă ipoteza conform căreia aceste unde nu corespund repausului nostru privit în sensul său cel mai simplu, deoarece meditaţia yoghină nu este nici pe departe o oprire a activităţi psihice, ci, din contră, o perioadă de maximă creativitate superioară, în care fabulosul nostru potenţial cerebral este dinamizat şi folosit într-o măsură mult mai mare.

Secretul undelor theta

În sprijinul acestei ipoteze (a undelor alpha de o altă natură) se pot cita rezultatele doctorilor Das şi Gastaut care au înregistrat elecroencefalograma yoghinilor în timpul progresiei lor lăuntrice în meditaţie, punând în evidenţă câteva etape distincte. În primele minute, în care subiectul se află aşezat în postură, cu ochii închişi, sunt remarcate unde alpha obişnuite în cazul deconectării şi relaxării banale, care dispar odată cu deschiderea ochilor. Apoi, undele alpha sunt înlocuite de o activitate mentală rapidă, dovadă a „activităţii intelectuale”.

activebrain
Această etapă corespunde căutării imaginii, sunetului, culorii sau ideii punct de plecare şi începutului asociaţiilor mentale modulate pe care meditaţia le antrenează. În timp ce meditaţia interioară se dezvoltă, apar undele alpha specifice, care nu mai sunt blocate odată cu deschiderea ochilor.
Sub influenţa acestei activităţi mentale particulare din ce în ce mai ample şi euforice, se petrece ceva nou şi misterios în cortexul cerebral. Apar undele theta, mai lente, cu un ritm de 7-8 unde pe secundă, care gradat se vor extinde pe toată suprafaţa scalpului. Surprinzător, căci aceste unde apar în condiţii biologice cu totul diferite.

O stare biologică unicat

Condiţiile care par să se apropie cel mai mult de ceea ce ne interesează corespund unor experienţe ale savantului englez Grey Walter. Acesta a înregistrat în condiţii de laborator electroencefalogramele unor studenţi în timpul unor anumite stimulări, mâinile şi faţa lor erau mângâiate de o femeie deosebit de frumoasă (ceea ce, de fapt, Grey Walter numeşte „stimulare agreabilă”). Or, în timpul stimulării agreabile, acest savant a constatat înregistrarea unui ritm rapid martor al „activităţii” corticale în timp ce, imediat cu încetarea acestuia, el vede apărând un ritm theta! El a atribuit acestui ritm semnificaţia unui „scanning”, un fel de căutare aspiraţie în vid (a acelei plăceri brusc dispărute).

adult architecture black and white body
Fotografie de Pixabay pe Pexels.com

Se poate lansa deci ipoteza că apariţia undelor theta în cursul meditaţiei corespunde momentului în care mentalul oarecum detaşat, se mişcă „în vid”, liber acum de orice contact cu realitatea terestră. De altfel, absenţa blocajului undelor alpha la deschiderea ochilor e cea mai bună dovadă a acestei detaşări de lumea ambiantă, pentru a rezona amplu cu o lume nouă, spirituală, elevată, sublimă, cu care se află în inefabilă rezonanţă (acord). Astfel, electroencefalograma face dovada că meditaţia profundă este o stare biologică particulară extraordinară, o veritabilă transformare şi o amplificare uriaşă a funcţiilor cerebrale pe care nu o produc celelalte metode cum sunt hipnoza, autosugestia, relaxarea simplă sau chiar experienţele de condiţionare datorate sugestiei. Prin urmare, este evident că muşchii şi viscerele depind intim de gradul de conştiinţă, însăşi viaţa vegetativă fiind rapid şi considerabil modificată prin meditaţie.

Modificări spectaculoase

Acestea sunt în practică cele mai interesante şi au fost studiate în mai multe laboratoare universitare mari, pe subiecţi voluntari, în timpul unor perioade suficient de lungi pentru a permite studii comparative:

– 30 de minute de punere în stare, în timpul cărora subiectul ce meditează se obişnuieşte cu fotoliul laboratorului, cu aparatele aşezate în anumite zone ale corpului sau cu ustensilele necesare acestor înregistrări;
– de la 20 la 30 de minute de relaxare înainte de meditaţie;
– de la 20 la 30 de minute de meditaţie propriu-zisă;
– de la 20 la 30 de minute de repaus sau conştientizare ulterioară după meditaţie.

De îndată ce s-a obţinut starea de calm interior profund, apare o scădere a presiunii arteriale, o uşoară încetinire a ritmului cardiac şi respirator. Se constată însă că, odată cu intrarea în meditaţia propriu-zisă, apar anumite modificări remarcabile: presiunea arterială rămâne neschimbată, dar ritmul cardiac scade până la mai puţin de 30 de bătăi pe minut, iar respiraţia se diminuează în amplitudine şi în frecvenţă până când devine abia perceptibilă. Aceasta este dovada rezonanţei microcosmosului celui care meditează cu energii cosmice extrem de elevate ce îi compensează spontan aproape toate necesităţile interioare şi fac posibile „economii” surprinzătoare.

clear-light-yoga
 Meditaţia profundă face ca celulele să înceapă să „ardă” complet oxigenul, ceea ce este, după cum se vede, excelent pentru inimă. Un aspect fundamental se remarcă prin transformarea funcţionării biologice în însăşi intimitatea sa: consumul de oxigen scade rapid de la 251 cm3 pe minut (în faza de relaxare) la 211 cm3 pe minut. Acelaşi consum de oxigen va urca, în faza ulterioară meditaţiei, la 242 cm3 pe minut. La fel, eliminarea de gaz carbonic va trece de la 219 cm3 pe minut în faza de relaxare, la 187 cm3 pe minut în timpul meditaţiei profunde, pentru a reveni la 219 cm3 pe minut după meditaţie. Astfel, raportul eliminare de gaz carbonic / absorbţie a oxigenului rămâne neschimbat (excepţie: la sfârşitul meditaţiei, el înclină în favoarea unei creşteri proporţionale uşoare a eliminării de gaz carbonic). Ritmul intim al metabolismului este cel care s-a schimbat, prin diminuarea consumului de oxigen la nivelul ţesutului.
Dat fiind că eliminarea de gaz carbonic este în mod proporţional menţinută, aceasta declanşează, prin reflex involuntar, diminuarea ritmului respirator. Într-adevăr, dacă se face contraexperienţa de a se diminua în mod involuntar propriul ritm respirator, nevoia la nivelul ţesutului nu face decât să crească, căci gazul carbonic nu mai este deloc eliminat în cantitate suficientă. Se poate ajunge astfel, rapid, la o intoxicare şi experienţa nu poate fi menţinută fără tulburări grave.

Relaxare profundă

Savanţii au urmărit să înţeleagă semnificaţia acestei diminuări a consumului de oxigen la nivelul ţesutului. Se ştie că celulele dispun de două cicluri de funcţionare diferită: ciclul anaerobic, în care schimburile metabolice se efectuează în absenţa oxigenului liber, şi ciclul aerobic, în cursul căruia oxigenul este în mod direct „ars” de celulă prin operaţiile sale metabolice. Ţesuturile nu „aleg” în totalitate un ciclu mai mult decât celălalt. Ele funcţionează după un raport variabil anaerobioză/aerobioză, determinat de un întreg ansamblu de condiţii hormonale, nutritive etc. Concentraţia de acid lactic în sânge este un indice utilizat în practică pentru a aprecia importanţa proporţională a funcţionării anaerobe în raport cu aerobioza. Cu cât există mai mult acid lactic, cu atât mai mult funcţionarea metabolică generală este anaerobă. Eliminarea de acid lactic în timpul relaxării, înainte de meditaţie, este de 11,4 mg pe oră prin 100 cm3 de sânge circulant. În timpul meditaţiei, eliminarea de acid lactic trece de la 8 mg pe oră prin 100 cm3 de sânge circulant şi chiar la puţin timp după meditaţie el coboară încă la 7,3 mg/h în 100 cm3 de sânge circulant!

Se ştie că acidul lactic este produsul deşeu al contracţiei musculare şi se poate deci considera că diminuarea sa este datorată scăderii tonusului muscular. Este evident deci că deja din timpul fazei de relaxare tonusul este considerabil diminuat şi el nu se va schimba deloc în timpul meditaţiei. În timp ce procentajul de eliminare a lactatului, care este de 11,4 mg în 100 cm3 de sânge circulant la începutul relaxării, poate atinge 10, 25 mg în 100 cm3 de sânge circulant la sfârşitul relaxării. Dacă se face o relaxare suficient de prelungită, ea scade, dar nu cade într-un mod atât de brutal decât atunci când subiectul trece în „meditaţie profundă”.

O cale de salvare

Iată deci că meditaţia face să basculeze metabolismul general către aerobioză şi nu într-un mod simplu prin diminuarea tonusului muscular, ci printr-o acţiune mai intimă asupra comenzii metabolice. În cazul de faţă această comandă este de origine mentală şi merge la ţesuturi pe cale sistemului nervos autonom care acţionează modificând diametrul vaselor, influenţând secreţiile hormonale şi secretând el însuşi hormoni, dintre care noradrenalina este de o importanţă considerabilă (atât în organism, cât şi pentru funcţionarea creierului).

Se ştie acum că o asemenea creştere proporţională a aerobiozei este în mod special binefăcătoare şi în prezent nenumăraţi cercetători vor să găsească mijloace medicamentoase pentru a o obţine: acesta ar fi un tratament de calitate şi cu totul natural al muşchiului cardiac, permiţând chiar prevenirea infarctului şi tratarea anginei pectorale. Pe de altă parte, se ştie că neoplasmul este însoţit de viraj anaerobic al metabolismului. Este deci logic să gândim că aceste curbe de aerobioză nu ar însemna neapărat tratamentul cancerului, ci un mijloc util de a-l preveni. Aşadar este evident că meditaţia profundă obţine aerobioza prin frânarea activităţii simpatice, diminuarea noradrenalinei etc. La această diminuare a activităţii simpatice nu se poate ajunge doar prin voinţă: este o parte a sistemului nervos autonom şi toate experienţele care s-au făcut în vederea condiţionării şi frânării simpatice au arătat că acest reflex dificil de înscris se şterge foarte repede.
yoga-picMedicamentele care pe o altă cale (nenaturală) frânează simpaticul nu antrenează deviaţia aerobică a metabolismului. Altfel spus, meditaţia profundă realizată sistematic este o modalitate simplă şi absolut naturală ce declanşează în organism modificări benefice concertate, acolo unde terapeuţii noştri au adeseori doar efecte parţiale. Lăsând la o parte interesul pe care meditaţia poate să-l aibă în confruntarea cu cardiopatiile sau pe terenul fenomenelor canceroase, ea poate să joace un rol marcant chiar în existenţa noastră cotidiană. Mai mult decât atât, importanţa proporţională a anaerobiozei – importanţa noradrenalinei circulante – sunt indici ai procentului de anxietate şi agresivitate.

Antrenarea gradată şi practica perseverentă în întregime lipsită de pericole a meditaţiei profunde ar putea să devină pentru omul înţelept spaţiile verzi în universul viitor de poluare: o cale divină de salvare. Este metoda inefabilă prin care ne putem transforma şi îndumnezei conştiinţa. Cu siguranţă ne va oferi, în cele din urmă, iluminarea spirituală şi un puternic sentiment de siguranţă şi încredere în sine, pe care nicio altă conjunctură existenţială sau nu contează ce acumulare materială nu ni l-ar putea oferi.

Articol preluat din Revista YOGA MAGAZIN nr. 65


http://bit.ly/2Cz43uZ