Depresia poate fi rapid gestionată prin intermediul acestei metode foarte simple


Un studiu realizat pe 2.000 de femei de vârstă mijlocie a demonstrat faptul că un exerciţiu fizic moderat, ce implică numai 200 de minute de mers pe jos în fiecare săptămână, poate îmbunătăți în mod considerabil calitatea vieții persoanelor care suferă de depresie. Potrivit cercetărilor, sunt suficiente 30 de minute de mers pe jos, în fiecare zi, pentru ca persoanele ce suferă de depresie să simtă că au mai multă energie și că dobândesc o încredere mult mai mare în propriile forțe.

Specialiștii apreciază că până în anul 2030 depresia va deveni, în țările dezvoltate, principala cauză a ceea ce este cunoscut sub numele de „povara bolii”. Aceasta se referă la impactul unor boli sau afecţiuni asupra populației după un tratament sau chiar după eforturile de prevenire a evoluției unor boli. Depresia s-a răspândit într-un mod alarmant la nivel mondial, afectând spre exemplu în prezent unul din șapte australieni și peste 40 de milioane de americani. În SUA, pentru tratarea tulburărilor de anxietate se cheltuie anual aproximativ 42 de miliarde de dolari, ceea ce reprezintă aproape o treime din cheltuielile totale din această ţară pentru sănătatea psiho-mintală. În conformitate cu US National Institute of Mental Health (Institutul Național al Sănătății Mintale din Statele Unite), probabilitatea ca femeile să sufere de depresie, într-un anumit moment al vieții, este cu 70% mai mare decât în cazul bărbaților.cccSimilar altor tulburări fiziologice, depresia nu poate fi prevenită sau vindecată, iar eficacitatea tratamentelor actuale variază foarte mult de la o persoană la alta. În consecință, cercetătorii urmăresc, într-un mod constant, să găsească alte soluţii, independente de medicaţia antidepresivă, doar pentru a ameliora simptomele cele mai grave ale pacienţilor.

După ce, în urma unor atente cercetări anterioare, a constatat că mersul pe jos poate îmbunătăți sănătatea fizică și emoțională a femeilor care nu sunt depresive, Kristiann Heesch, de la School of Public Health and Social Work (Facultatea de Sănătate Publică și Activitate Socială) din cadrul universităţii de Tehnologie Queensland (QUT), a decis să cerceteze efectul mersului pe jos şi în cazul femeilor depresive. Cercetătorii din echipa lui Heesch nu au intenţionat doar să arate că activitatea fizică simplă determină o ameliorare a simptomelor de depresie, ci au vrut de asemenea să știe, în special, ce activitate fizică ar fi necesar să facă o persoană, în fiecare zi, pentru ca această modalitate să fie eficientă în tratarea depresiei.

Datele analizate de cercetători au provenit de la 1904 femei, născute între 1946 și 1951, care au fost chestionate cu privire la sănătatea lor fizică și mintală în decursul unei perioade de șapte ani. Începând cu anul 2001, toate femeile au raportat simptome de depresie ușoară până la moderată, iar cercetătorii au studiat starea de sănătate a acestora până în anul 2010, pentru a vedea evoluția acesteia în decursul timpului.

Heesch a declarat pentru Reuters că femeile care au efectuat, în medie, 150 de minute de exerciţiu fizic moderat, incluzând golf, tenis, înot, dans, sau mers pe jos timp de 200 de minute în fiecare săptămână „au avut apoi mai multă energie, au socializat mai mult, s-au simțit mai bine emoțional și nu au mai suferit de depresie. Vestea cea bună în această direcție este că o activitate fizică, chiar dacă este mai puţin intensă, poate să îmbunătăţească mult starea celor ce sunt suferinzi de depresie”. Rezultatele acestor cercetători au fost publicate în revista de specialitate American Journal of Preventive Medicine.

sursa-yogaesoteric.net


ccc

Fiinţa umană îşi poate controla stările psiho-mentale controlându-şi undele cerebrale


Studii ştiinţifice recente arată cât de adaptabil este creierul uman în ceea ce priveşte procesarea informaţiilor. Undele cerebrale sunt specifice diferitelor stări psiho-mentale pe care le trăim. Ne putem controla la voinţă tipul de unde cerebrale predominant şi ne putem vindeca cu ajutorul armonizării undelor cerebrale. ccc
Creierul este o minune a procesării informaţiilor. Ne-ar trebui un computer de trei ori mai mare decât suprafaţa României, pentru a putea cuprinde o cantitate de informaţii similară cu cea de care se ocupă creierul nostru. Şi nici acesta nu ar fi poate de ajuns întrucât funcţiile şi operaţiile din creier sunt mult mai complexe decât cele ale unui computer. Informaţiile care provin de la simţuri sunt transmise către creier fiind codificate în formă electrică (impulsuri) sau chimică (prezenţa anumitor substanţe specifice şi concentraţia lor). Toate părţile creierului comunică una cu alta, iar aceasta se face prin intermediul unui ansamblu foarte vast de mici „staţii” electrice – neuronii.computer-brain

Membrana lor prezintă pe faţa externă o încărcătură electrochimică pe care o eliberează, din nou şi din nou, sub forma a ceea ce se numeşte “potenţial de acţiune”. Acesta călătoreşte apoi de-a lungul prelungirilor neuronale numite axoni şi dendrite, până la alţi neuroni. Celulele nervoase acţionează la unison pentru a genera gânduri şi mişcări, iar informaţia se răspândeşte prin reţele foarte fine, între diferitele părţi ale creierului şi spre organele de acţiune. Cum anume informaţia cuprinsă în gând este codificată în această sui generis „supă electrochimică”, rămâne încă un mister pentru oamenii de ştiinţă, care se limitează la o teorie mecanicistă asupra vieţii. Activitatea însumată a neuronilor generează undele cerebrale – nişte pulsaţii electrice cu diferite frecvenţe. Acestea pot fi înregistrate de aparatul numit electroencefalograf, cu ajutorul unor electrozi plasaţi pe pielea capului. Un astfel de electrod poate citi activitatea a aproximativ 100.000 de neuroni. 1671_the_brain_cube_inhand

Există 100 de miliarde de astfel de celule neuronale în creierul uman, iar fiecare poate forma de la o sută la sute de mii de conexiuni (sinapse) cu alte celule. Numărul de conexiuni care poate exista între toate celulele nervoase ale creierului este impresionant. Sinapsele se dezvoltă pe tot parcursul vieţii, ca răspuns la stimulii veniţi din mediul exterior – contactul cu membrii familiei, cu alţi oameni, şcoala, educaţia, etc., dar şi ca răspuns la propriile intenţii şi motivaţii. Cu cât copilul şi apoi adultul se străduieşte să afle şi să înveţe mai multe lucruri, cu atât sunt stimulaţi un număr din ce în ce mai mare de neuroni şi, în consecinţă, numărul conexiunilor creşte. “Avem de-a face cu o orchestră simfonică în care cei care cântă sunt stabili ca poziţie dar mobili ca funcţie, şi care pot urma dirijorul sau pot improviza singuri melodia”, spune W. Grey Walter despre activitatea cerebrală.

frequency-004
Undele cerebrale şi stările psiho-mentale – două aspecte ale aceleiaşi realităţi
S-a observat că undele cerebrale sunt de cinci tipuri: alfa, beta, gama, delta şi teta. Cercetătorii au stabilit anumite corespondenţe între diferitele stări ale fiinţei umane şi caracteristicile activităţii electrice a creierului, obiectivată sub forma undelor celebrale care apar în fiecare stare.

În stare de veghe predomină undele beta. Frecvenţa lor este cuprinsă între 13 şi 30 Hz (cicli/secundă). Acestea caracterizează perioadele de concentrare mentală, rezolvarea problemelor, analiza centrată pe diferite probleme zilnice. creier(7)Undele alfa sunt undele electrice din regiunile parietală şi occipitală ale creierului, având frecvenţa cuprinsă între 8 şi 12 Hz (după anumiţi oameni de ştiinţă, 13 Hz). Aceste unde caracterizează starea de luciditate, calm şi relaxare mentală, sau stările de visare cu ochii deschişi. Undele alfa sunt un semn de relaxare mentală, indicând absenţa stimulării senzoriale la o persoană conştientă.
Undele cerebrale delta apar în timpul somnului profund sau al stărilor de inconştienţă. Frecvenţa lor este cuprinsă între 0,5 şi 4 Hz.
Undele cerebrale gamma au cea mai mare frecvenţă: 40Hz şi sunt implicate în activitatea mentală foarte intensă. Prezenţa lor a fost de asemenea detectată în timpul procesului de trezire şi în timpul perioadelor de somn caracterizate de mişcări oculare rapide.

Undele cerebrale teta apar în stări de somnolenţă, inconştienţă, vis, când nu ne putem concentra, sau în stări de calm profund, relaxare, linişte, cum ar fi stările de trecere de la veghe la somn sau invers. Frecvenţa lor este de 4-7 Hz. Unii o consideră ca fiind de 5-8 Hz. Timpul prelungit de activitate mentală teta, în stare de veghe, indică prezenţa unei perioade de creativitate psiho-mentală foarte mare.

Prin practică, meditaţia yoghină poate diminua frecvenţa de vibraţie a undelor cerebrale de la nivelul caracteristic activităţilor zilnice până la nivelul teta, permiţând persoanei să rămână în această stare mentală foarte relaxată, conştientă fiind.

Creierul este un organ dinamic şi foarte plastic

Timp de foarte mulţi ani, de când a fost decoperită celula nervoasă, s-a considerat că fiinţa umană are un număr limitat de neuroni cu care se naşte şi pe care îi „consumă” pe parcursul vieţii, iar conexiunile între neuroni se realizează doar în perioada de învăţare şi maturizare a copilului. Multiplele experimente care au luat amploare începând cu anii ’50 – ’60 , au promovat ideea reînnoirii celulelor nervoase şi a multiplicării conexiunilor între neuroni. Dar aceste idei nu au fost larg acceptate în rândul oamenilor de ştiinţă din acele timpuri.

În anii ’60, Maurice Barry Sterman, absolvent al facultăţii de psihologie al Universităţii California, Los Angeles (UCLA), a început să promoveze un concept care a fost acceptat de-abia în ultimii ani de către oamenii de ştiinţă. El consideră creierul un organ dinamic şi foarte plastic – adică un organ care se poate adapta structural şi funcţional la numeroase solicitări. Sterman a arătat, prin experimente ştiinţifice riguroase, că neuronii  se află acolo unde mintea întâlneşte corpul. El a arătat că prin simpla ghidare a modului în care cineva gândeşte se poate schimba structura ţesutului cerebral, ca mod de interconectare a celulelor nervoase şi ca densitate de celule. Prin simpla învăţare a unei persoane cum anume să abordeze anumite direcţii, s-a observat faptul că creierul este capabil de o transformare profundă.  Oameni cu una din cele mai severe probleme, epilepsie refractară, au putut fi învăţaţi să se vindece singuri, prin urmărirea propriilor unde cerebrale. Acest aspect dovedit ştiinţific susţine faptul că orice obişnuinţă bună în gândire ne aduce numai beneficii, întrucât permite o reorganizare extrem de armonioasă a structurii la nivel cerebral.

Biofeedback-ul sau neuro-feedback-ul– ştiinţa prin care oamenii pot învăţa cum să îşi controleze activitatea cerebrală

Astfel, a apărut o nouă ştiinţă – biofeedback-ul sau neuro-feedback-ul– ştiinţa prin care oamenii pot învăţa cum să îşi controleze activitatea cerebrală, cu ajutorul unui aparat care obiectivează tipul de unde cerebrale predominant într-un anumit moment. exercitii-pentru-creierBiofeedback-ul implică faptul ca pacientul să îşi asume responsabilitatea propriei sănătăţi, un aspect extrem de important care la ora actuală este promovat doar de medicina naturistă. Pacientul urmăreşte să dobândească capacitatea de a înţelege cum anume mintea şi corpul funcţionează în interdependenţă, producând apoi modificări pe baza acestei înţelegeri. Este nevoie de răbdare şi o voinţă puternică pentru rezolvarea problemei de sănătate. Dar mulţi dintre cei care au aflat de această posibilitate de vindecare la timpul respectiv, şi care nu aveau probleme simple de sănătate – cel mai frecvent exemplu fiind epilepsia, au avut tenacitatea şi dorinţa de a se vindeca prin această modalitate.

Până a se ajunge la validarea ipotezei care a existat iniţial, şi anume că omul îşi poate controla undele cerebrale, s-au făcut experimente ştiinţifice riguroase pe subiecţi voluntari sănătoşi.Poate un EEG să arate dacă cineva este în stare de interiorizare? După cum s-a observat, multiplele experimente desfăşurate de diferiţi cercetători interesaţi de acest domeniu au arătat că există această posibilitate. În vremurile de început ale acestor cercetări, subiecţii se antrenau pentru  a produce la comandă anumite frecvenţe cerebrale. Joe Kamiya – profesor la Universitatea Chicago, consideră că oamenii nu pot fi văzuţi doar ca o aglomerare de gene şi răspunsuri la stimuli externi. El consideră că fiinţa umană are, sau poate dobândi cu adevărat, controlul deplin şi conştient asupra propriei activităţi cerebrale.
El a schiţat un experiment pentru a afla dacă cineva poate diferenţia, prin percepţie corectă, între diferitele unde cerebrale ale creierului său. Persoana care l-a ajutat l-a acest experiment a fost Richard Bach. Acesta a fost plasat într-o cameră întunecată, cu electrozi amplasaţi în partea posterioară stângă a capului. Joe Kamiya îi urmărea pe electroencefalograf activitatea cerebrală. Se emiteau diferite tonuri sonore şi se urmărea răspunsul de unde cerebrale. R.Bach era întrebat ce tip de unde erau, prin perceperea obiectivă a stării sale. La început a ghicit doar jumătate din răspunsuri. Kamiya îi recomandase să fie atent la starea care apare în concordanţa cu undele cerebrale ca răspuns la tonurile emise. În a treia zi de  testări, Bach ajunsese să recunoască corect în 85% din cazuri ce unde cerebrale emitea creierul său. În foarte scurt timp, Bach a ajuns un adevărat maestru al detectării tipului de unde pe care le emitea creierul său. 

A doua parte a experimentului a constat în intrarea la voinţă a subiectului în stare alfa: când clopoţelul suna o dată, R.Bach intra la voinţă în stare alfa. Dobândise capacitatea chiar de a varia de la frecvenţa alfa cea mai joasă la cea mai înaltă. A fost primul experiment controlat care a demonstrat că undele cerebrale, considerate a fi involuntare, pot fi obiectul controlului voluntar. Astfel s-a lansat domeniul biofeedback-ului undelor cerebrale. R.Bach spunea că simţea că este în stare alfa când orice imagine din mintea sa dispărea şi când îşi imagina muzica unei orchestre. Alţi subiecţi spuneau că stările asociate undelor alfa apăreau atunci când lăsau mintea liberă, sau când îşi simţeau bătăile inimii, sau când nu mai gândeau.

La momentul respectiv, Kamiya nu a sesizat importanţa experimentului; dorea doar să vadă dacă oamenii îşi pot controla undele cerebrale. În lucrarea pe care a publicat-o ulterior în Psychology Today, în 1968, Kamiya afirma că „decât să înghiţi un tranchilizant, mai bine îţi induci starea de linişte prin metoda pe care am utilizat-o în experimentele noastre”. Tot în perioada respectivă, testele realizate de Elmer Green prin înregistrarea activităţii cerebrale a unui yoghin în timpul meditaţiei, au arătat că aceasta era caracterizată de apariţia spontană a undelor alfa. De asemenea s-a observat că acesta putea să se „mişte” rapid între diferitele frecvenţe cerebrale. Această flexibilitate este un semn distinctiv al fiinţelor cum ar fi sfinţii şi yoghinii, după cum au arătat testele realizate de Green.tell4thing.blogspot.com how to meditationPoate nu toate fiinţele umane sunt înclinate să practice meditaţia yoghină, dar există posibilitatea să înveţe să îşi controleze activitatea cerebrală, prin biofeedback, pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii.

Ne putem întreba totuşi cât de uşor se poate învăţa acest control asupra undelor cerebrale? Un exemplu ar fi experimentele realizate de Sterman. În 1965, acest cercetător a început o serie de experimente pe animale de laborator. Cu ajutorul unui lot de pisici a reuşit să demonstreze capcacitatea acestora de a învăţa să îşi inducă unde de o anumită frecvenţă specifică, 12 – 15Hz, condiţionat – nu primeau ceva delicios de mâncare dacă nu erau în stare alfa. Nu credem ca unei fiinţe umane îi este mai greu decât unei pisici să dobândească acelaşi control, cu diferenţa că în cazul fiinţei umane aceasta se face la voinţă. Richard Bach a arătat cu prisosinţă capacitatea noastră de a ne alege la voinţă stările.

Toate studiile ştiinţifice finanţate de către autorităţile SUA, referitoare la biofeedback, au fost sistate, fără a se da prea multe explicaţii, în momentul în care s-a certificat eficacitatea acestei terapii. De ce? Vă lăsăm pe dumneavoastră să răspundeţi acestei întrebări. Ţineţi cont doar de faptul că firmele farmaceutice câştigă foarte mult din comercializarea medicamentelor pentru bolile aşa-zis incurabile.

Bibliografie: 1. Elizabeth Gould, Alison J. Reeves, Michael S.A. Granziano,and Charles G. Gross – Neurogenesis in the neocortex of adult primates, Science 15 oct 1999, 548-552.
2. Jim Robbins – A symphony in the brain – The evolution of the new brain wave biofeedback .

SURSA-yogaesoteric.net


ccc

Motive de îngrijorare datorate implementării tehnologiei 5G


La conferința de presă din iunie 2016, în care șeful Comisiei Federale de Comunicații (FCC), Tom Wheeler, a anunțat deschiderea spectrului triplu ce va conţine banda joasă, banda medie și banda înaltă de intensitate a undelor radio, nu a existat nicio mențiune privind efectele acestora asupra sănătății. Dar pericolele sunt reale. Mii de studii leagă expunerea la radiații radio cu frecvență joasă de o listă lungă de efecte biologice adverse.

Programul Național de Toxicologie, cu un buget de 25 milioane USD, a concluzionat că radiațiile de frecvență radio de tipul utilizat în prezent de telefoanele mobile pot provoca cancer. Dar care este impactul rețelelor 5G asupra sănătății oamenilor?

ccc

Iată o sinteză a studiilor efectuate până în prezent, cuprinzând 11 motive care stârnesc îngrijorare:

1. O supă densă de electro-ceață. Vom fi bombardați de frecvențe foarte înalte, la intensități reduse și de scurtă durată, fapt ce va crea o „supă densăˮ de „electro-ceațăˮ, care va interfera cu potențialele electrice naturale ale trupului.

2. Efecte asupra pielii. O preocupare importantă este legată de modul în care aceste noi lungimi de undă vor afecta pielea. Trupul uman are între două până la patru milioane de canale sudoripare (pori prin care se elimină transpiraţia la suprafaţa pielii). Dr. Ben-Ishai de la Universitatea Ebraică din Israel a explicat că aceste canale de eliminare a transpirației acționează ca „o serie de antene helicoidale atunci când sunt expuse la aceste lungimi de undă”, ceea ce înseamnă că devenim mai conductivi din punct de vedere electric. Un studiu ştiinţific recent, din New York, care a utilizat unde de 60 GHz, a arătat că „analizele adâncimii de penetrare arată că mai mult de 90% din puterea transmisă este absorbită în epiderm și în dermˮ. Efectele MMW (unde milimetrice) studiate de dr. Yael Stein de la Universitatea Ebraică arată că aceste unde provoacă și dureri fizice la oameni, pe măsură ce nociceptorii noștri se „aprindˮ, ca formă de recunoaștere a undei ca un stimul dăunător. Aceasta arată posibilitatea apariţiei multor boli de piele și a cancerului, precum și apariţia de dureri fizice localizate la nivelul pielii noastre.

woman statue
Fotografie de Zack Jarosz pe Pexels.com

3. Efecte asupra ochilor. Un studiu din 1994 a constatat că radiația electromagnetică de nivel mic, cu lungime de undă milimetrică, a produs opacitatea corneei la șobolani. Un experiment realizat de Institutul de Cercetări Medicale din cadrul Universităţii de Medicină din Kanazawa a constatat că antenele ce emit unde milimetrice de 60 GHz pot cauza leziuni termice de diferite tipuri şi profunzimi. Efectele termice induse de undele electromagnetice milimetrice pot pătrunde sub suprafața globului ocular. Un studiu derulat în China în anul 2003 a descoperit, de asemenea, deteriorarea celulelor epiteliale ale cristalinului la iepuri după 8 ore de expunere la radiațiile cu microunde. Un alt studiu realizat de Colegiul Medicilor și Chirurgilor din Pakistan, în 2009, a concluzionat că CEM emise de un telefon mobil provoacă perturbarea formării retinei la embrionii de găină.

Modern cyber soldier with target matrix eye
Modern cyber soldier with target matrix eye concept

4. Efecte asupra inimii. Un studiu din 1992 realizat de un grup de cercetători din Rusia a constatat că frecvențele de unde electromagnetice din intervalul 53-78 GHz (pe care 5G propune să le utilizeze) au afectat ritmul cardiac la șobolani. Această alterare a fost considerată şi un indicator al stresului la care au fost supuşi (iradierea cu CEM). Au mai existat şi alte studii ştiinţifice riguroase, chiar pe alte specii, care au confirmat apariţia aritmiilor cardiace în urma expunerii la CEM.

5. Efecte asupra sistemului imunitar. Un studiu realizat de cercetători ruşi, în 2002, a urmărit să examineze efectele expunerii la microunde de 42 GHz asupra sângelui, la animalele de laborator – șoareci sănătoși. S-a observat că „expunerea întregului organism la CEM cu intensitate scăzută are un efect consistent asupra indicilor de imunitate nespecificăˮ.

6. Efectele asupra ratei de creștere a celulelor. Un studiu armean din 2016 a observat consecinţele acţiunii MMW (undelor electromagnetice milimetrice) de intensitate scăzută, care se consideră că vor reflecta viitorul mediu determinat de 5G, după ce această reţea va fi pusă în funcţiune. Studiul efectuat pe bacterii tip E. Coli, dar şi pe alte bacterii, a arătat că undele electromagnetice au inhibat creșterea E. Coli și au determinat „modificarea proprietăților și a activității” acestor organisme. Îngrijorarea rezultată se datorează faptului că cercetătorii au considerat că CEM ar avea același efect și asupra celulelor umane.

7. Efecte asupra rezistenței la bacterii. Același studiu armean a sugerat, de asemenea, că acțiunea MMW se repercutează în principal asupra apei, a membranei celulare, a plasmei și a genomului. Autorii studiului au descoperit că în interacțiunea cu MMW, bacteriile și-au modificat sensibilitatea la „diferite substanțe chimice biologic active, inclusiv la antibioticeˮ. Mai exact, supunerea bacteriilor combinației de MMW și antibiotice a condus la rezistență la antibiotice. Această descoperire arată că implementarea planului 5G ar putea avea un efect de amploare asupra sănătății ființelor umane, deoarece CEM 5G vor fi implementate pe tot globul. Aceasta va însemna crearea la nivel planetar de populații de bacterii care vor putea infecta fiinţa umană dar care vor fi rezistente la antibiotice. În același timp ființele umane, și nu numai, vor manifesta o imunitate din ce în ce mai slabă, o rezistență la infecții din ce în ce mai redusă, tot din cauza CEM 5G.

8. Efecte asupra sănătății plantelor. Una dintre caracteristicile 5G este că MMW sunt deosebit de susceptibile de a fi absorbite de plante și de ploaie. Atât oamenii, cât și animalele consumă plante ca sursă de hrană. Efectele MMW asupra plantelor ar putea însemna alimente care nu pot fi consumate în siguranță. Până acum ameninţarea care venea din partea alimentaţiei era/este reprezentată de organismele modificate genetic (OMG). Un studiu din 2010 privind răsadurile de aspen a arătat că expunerea acestora la frecvențe radio a condus la plante cu frunze care prezintă simptome de necroză. Un alt studiu armean a constatat că MMW-urile cu intensitate scăzută determină modificări ale spectrului izoenzimelor peroxidazei ale lăstarilor de grâu. Peroxidaza este o proteină de stres existentă în plante. Rezultatele experimentelor arată că 5G va fi deosebit de dăunător pentru plante – poate mai mult decât pentru oameni.chrysalidocarpus-lutescens-potted-plant__67424_PE181267_S4

9. Efecte asupra atmosferei și epuizării combustibililor fosili. Implementarea rețelei wireless globale 5G necesită lansarea de rachete pentru plasarea de sateliți 5G. Acești sateliți au o durată scurtă de viață, ceea ce ar necesita o desfășurare de forțe mult mai mare decât ceea ce vedem în prezent. Un nou tip de motoare cu hidrocarburi care se așteaptă să deservească o flotă de rachete suborbitale ar emite negru de fum care „ar putea provoca schimbări potențiale semnificative în circulația atmosferică la nivel planetar și în distribuția stratului de ozon și temperatură”, potrivit unui studiu din 2010. Conducta de evacuare a rachetelor emite clor, care distruge de asemenea ozonul. Efectele asupra ozonului sunt considerate a fi mai rele decât expunerea la clorofluorocarboni din prezent. Proiectul Google Loon se spune că aduce internet în zonele rurale și greu accesibile prin utilizarea baloanelor de heliu. Dar aceste baloane au o durată de viață de doar 10 luni, ceea ce ar implica existenţa de rezerve de heliu mai mari decât avem pe Pământ.

10. Perturbarea ecosistemului natural. Începând cu anul 2000, au existat rapoarte referitoare la păsări care își abandonează cuiburile, precum și la probleme de sănătate ale acestora, cum ar fi „deteriorarea penelor, probleme de locomoție, supraviețuire redusă și moarte”, spune cercetătorul Alfonso Balmori. Speciile de păsări care sunt afectate de aceste niveluri de intensitate scăzută de radiații neionizante cu microunde sunt, de exemplu, vrăbiile de casă și berzele albe. Dar nu doar păsările vor fi afectate. Populația în scădere a albinelor este de asemenea asociată cu această radiație EMF neionizantă. S-a observat că CEM reduc capacitățile de reglare a producerii ouălor de către regină, ceea ce duce la scăderea puterii coloniei. Un studiu realizat de Colegiul Loyola din Chennai în anul 2012 a concluzionat că, din 919 studii efectuate pe păsări, plante, albine și animale, precum și pe oameni, 593 dintre acestea au arătat impactul devastator al radiațiilor RF-EMF asupra acestor specii.

two person holding white and black android smartphones
Fotografie de rawpixel.com pe Pexels.com

11. Cele mai multe studii asupra 5G au rezultate sub nivelul real al efectelor pe care le-ar produce radiaţia 5G. 5G va folosi undele milimetrice pulsatorii pentru a transporta informații. Dar, aşa cum subliniază dr. Joel Moskowitz, majoritatea studiilor asupra CEM 5G sunt „subdozateˮ, deoarece nu folosesc unde pulsatorii. Acest aspect este foarte important, deoarece cercetarea asupra undelor electromagnetice arată că undele pulsatorii au efecte biologice mult mai profunde asupra organismului uman comparativ cu undele non-pulsate. Există studii care arată că ratele frecvenței pulsurilor au condus la toxicitate genică și la întreruperea structurii ADN-ului.

Sursa-yogaesoteric.net


ccc

Ne îmbolnăvim pentru că ne stresăm prea mult şi uităm să fim fericiţi


Oamenii sunt unici, irepetabili, formidabili. Sunt la fel și diferiți în același timp. Fragili şi puternici. Greu de înţeles, dar uşor de iubit. Cu trecut, prezent şi viitor. Un univers de trăiri. Paradoxal ei nu se întâlnesc întâmplător. Iar povestea fiecăruia diferă în funcţie de chipurile care au făcut parte din viaţă şi mai ales de alegerile făcute. cccUnii au poveşti memorabile, demne de a deveni nemuritoare în coperţile unei cărţi. Alţii impresionează prin durerile şi deziluziile care i-au făcut mai moi sau mai abrazivi. Stâncă de piatră sau păşune plină de flori de câmp. Unii se ruşinează sau îi buşeşte râsul de alegerile făcute cândva, ori cu neputinţele omeneşti, asumate sau nu. Împărţim visele sub acelaşi cer şi păşim pe acelaşi pământ.

Suflet drag, crezi că înțelegi tristețea din zâmbetul fiecăruia, furia din spatele cuvintelor oricui și fericirea din spatele lacrimilor omului? Crezi. Dar nu e aşa. Fiecare om are taina lui. Vorbim și visăm frumos. Ne ataşăm de oameni, de locuri, de lucruri şi de momente frumoase. Muncim cu dăruire. Ascundem dureri fizice şi sufleteşti, îndoieli, temeri, regrete, neîmpliniri… Redevenim empatici, prezenţi, atenţi. Plângem. Iertăm. Iubim. Păstrăm cu sfinţenie amintiri ce ne fac sufletul să vibreze. Învăţăm să dăruim. Dar cel mai mult insistăm în eroare. Compromisuri. Șah-mat! O simplă privire tăioasă poate ucide încrederea, o mângâiere cumpărată poate să doară mai tare decât o lovitură, simple cuvinte goale pot răni mai mult decât un pumnal, iar indiferenţa poate fi oricând o eutanasiere lentă.ccccLipim şi dezlipim etichete pe oameni. Tragem pe unii sau pe alţii de mânecă încercând să schimbăm păreri. Ne consumăm energia preocupându-ne de ceea ce gândesc alţii despre noi. Acumulăm frustrări, ne încărcăm sufletele cu griji inutile şi ne alimentăm imaginaţia cu tot felul de închipuiri.

Ne îmbolnăvim pentru că ne stresăm prea mult şi uităm să fim fericiţi. Datul cu părerea despre orice, oricând, oriunde, încurajat de mass-media devine o a doua fire a omului mic. Prejudecăţi. Utopii. După ce malaxorul vieţii ne frămână bine, uneori și cea mai amărâtă bucățică de pâine ți se pare cea mai dulce. Mai ales după ce viața ți-a dat jos „ochelarii de cal”, acele apărătoare care nu îţi permit să vezi lateral ceea ce ar trebui: suferinţele şi nevoile celor de lângă noi, frumosul din jurul nostru, binele şi intenţiile bune, şansele care ni se acordă, oamenii care merg alături de noi, natura. Astăzi greșesc eu și tu mă ierți. Mâine greșești tu și eu te iert. Poimâine greșim amândoi și alții ne iartă și tot așa. Și deasupra tuturor și în noi adie Duhul Sfânt în Lumină lină. Ne emoţionează orice este frumos, o floare, o melodie, un zâmbet, vocea unui copil, tandreţea unui bătrân, amintirea cuiva drag…o-HAPPY-COUPLE-facebookAi adus ceva frumos și bun pe lume? Ai făcut pe cineva fericit astăzi? Iubești sau urăști? Acționezi sau ești indiferent? Înțelegi fără explicații? Crezi fără să vezi? Auzi fără cuvinte? Vezi cu ochii închiși? Simți fără atingeri? Când te uiţi în oglină ce vezi?! Când viața îți rupe paginile viselor, râzi de mulțimea viselor ce apar după. Sufletul nu este limitat la un număr fix de iubiri. Nu rămâne într-o baltă de pierzanie. Fiecare om pe care îl întâlnesc în drumul meu îmi este superior prin ceva. De aceea, încerc să învăț câte ceva de la fiecare. Și, Doamne, ce minune este viața! Mai ales după ce îți tragi sufletul că ai alergat de tine ca să te întâlnești cu Tine…

Am să iubesc până la sfârșitul lumii. Iar sfârșitul lumii e sfârșitul meu. Când am murit, lumea mea s-a sfârșit. Așadar, se cuvine să mă preocupe sfârșitul meu, nu sfârșitul lumii. A semnat cineva vreun contract că trăiește 70 sau 80 de ani?! Oricând povestea vieții noastre se poate încheia, brusc sau lin. „Apocalipsele” contemporane sunt în mintea și în inima mea, când urăsc, mint, invidiez, judec, etc. În mine e Raiul, în mine e iadul. În mine e lumina și în mine e întunericul.hell_or_heaven__by_yongl-d4lkj73Așadar, suflet drag, trăiește fiecare zi ca și cum ar fi ultima zi din viața ta. Astăzi poate fi cea mai frumoasă zi, de tine depinde ce alegi. Fii o candelă aprinsă, iar prin pilda propriei vieți fă lumea mai frumoasă în jur. Iartă, iubește, binecuvintează! Ești o minune!

Extras  din Ieromonah Hrisostom Filipescu, „Puține cuvinte, multă iubire”,


http://bit.ly/2Cz43uZ

Calea către o sănătate perfectă: echilibrul între acid și alcalin


Chiar dacă noi suntem inconștienți sau nepăsători în ceea ce privește stilul nostru de viață, trupul nostru este capabil de unele eforturi impresionate, de nebănuit, pentru a menține starea de echilibru a unor funcții esențiale pentru a supraviețui. De multe ori micile simptome, cum ar fi durerile de cap, unele ameţeli sau amorţeli etc, sunt avertizări pe care trupul ni le oferă cu privire la dezechilibrele prezente în organism.ccc

Un astfel de dezechilibru se poate produce și în ce priveşte pH-ul sângelui, echilibrul între aciditate şi alcalinitate. În mod normal pH-ul sângelui ar trebui să se situeze între valorile de 7,34 – 7,45 pe o scală între 0 şi 14, unde 0 este foarte acid şi 14 este foarte alcalin. Pentru a menține acest echilibru trebuie să avem în vedere atât o dietă echilibrată, dar și o stare de spirit preponderent optimistă, benefică.

Despre detoxifierea trupului prin utilizarea plantelor de leac, a postului, a masajului, a băilor de abur şi a hranei potrivite în scopul alcalinizării a vorbit pentru prima oară renumitul Edgar Cayce, în anii 1940. Apoi, în anii 1990 doctorul Theodore A. Barody a susținut în cartea sa, devenită un bestseller internațional Alkalize or die (Alcalinizați-vă sau veți muri), că majoritatea bolilor au drept cauză esențială deșeurile acide din organism. În 2010 doctorul Robert Young, care a devenit ulterior unul dintre cei mai cunoscuți promotori ai alcalinizării, a publicat cartea The pH miracle (Miracolul pH-ului) în care a prezentat concluziile anilor de studiu despre aciditatea sângelui, afirmând că aciditatea afectează însăşi viaţa și se află la baza tuturor bolilor şi îmbolnăvirilor.

art back view black and white dark
Photo by Matheus Bertelli on Pexels.com

Nutrienţii din alimente (carbohidraţi, proteine, lipide etc.) sunt purtați de sistemul sanguin către celulă, care cu ajutorul oxigenului (inspirat prin plămâni şi adus tot de sânge) îi „arde” şi astfel îi oferă trupului energie. Rezidurile care rămân în urma acestei operațiuni sunt constituite din apă, dioxid de carbon ce este expirat de plămâni și unele săruri. Hrana considerată „bună” sau „rea” pentru noi este apreciată și în funcție de cantitatea şi calitatea deşeurilor (sărurilor) produse: alcaline sau acide. Orice substanţă ce intră în trup produce fie reziduuri alcaline, fie acide.

Aciditatea şi alcalinitatea unei substanţe este măsurată cu ajutorul pH-ului (potenţialul de hidrogen) pe o scală logaritmică de la 0 la 14. Fiecare număr din această scală reprezintă logaritmul concentrării ionilor de hidrogen. La valoarea 7 substanța este considerată neutră, sub 7 este considerată acidă iar peste 7 este considerată alcalină. Substanța acidă este cea care eliberează ioni de hidrogen (H+) într-o soluție sau mediu, iar substanța bazică cea care preia, îndepărtează H+, eliberând radicalul hidroxid OH-. Acesta din urmă este foarte important întrucât de el se „cuplează” mineralele considerate alcaline, generând hidroxid de potasiu, de sodiu şi de calciu – KOH, NaOH, Ca(OH)2 – care păstrează oxigenul. Iar oxigenul este „combustibilul” de bază al trupului.

Există alimente ce generează săruri (reziduuri) alcaline şi alimente ce generează săruri acide pe care le vom prezenta pe larg în lista alimentelor din acest articol. Pentru a putea trăi, sângele şi celulele noastre trebuie să fie uşor alcaline (sângele are pH-ul de 7,365). Pentru a-şi păstra alcalinitatea, organismul nostru face o mică „scamatorie” prin care convertește reziduurile acide în reziduuri acide solide. Dacă trupul poate menține aceste reziduuri nediluate, le poate stoca pe o perioadă nedeterminată, neafectând pH-ul în restul corpului. Aşa că le stochează într-o multitudine de locuri şi moduri, inclusiv în grăsime. Îngrășarea poate fi rezultatul necesității reziduurilor acide de a avea un mediu de stocare. O parte din aceste reziduuri sunt depozitate în ţesuturile unde există o circulaţie mai slabă a sângelui: burta la bărbaţi, şolduri la femei, încheieturi, articulaţii, anumiţi muşchi – la ambele sexe. Deşeurile pe care nu le eliminăm devin deşeuri solide precum colesterolul, acizii graşi, acidul uric, pietre la rinichi, la bilă, uraţi, fosfaţi, sulfaţi, diverse formaţiuni cristaline, ce se acumulează în trup. Iar aceasta se traduce prin hiperaciditate, care duce la boală (îndeosebi reumatism, arteroscleroză, osteoporoză, gută) şi îmbătrânire accelerată.

Consecinţele unei acidităţi mărite a organismului sunt: trupul nu mai absoarbe corect vitaminele şi mineralele, celulele au carenţe nutriţionale, este dificilă repararea celulară şi eliminarea metalelor grele, tumorile pot creşte mai repede, poate apărea artrita reumatoidă, fibromialgia, sindromul de oboseală cronică, osteoporoză, diabetul, lupusul, tuberculoza, hipertensiunea arterială, valorile ridicate de colesterol, bolile cardiace, cancerul, eczemele, acneea, pietrele la vezica biliară, herniile, anxietatea, tulburările de comportament, insomniile, nervozitatea, palpitațiile şi durerile musculare.

Diverși cercetători care au căutat să afle ce declanșează apariția cancerului au ajuns la concluzia că aciditatea este una dintre cauzele primare. Răsplătit cu premiului Nobel pentru Medicină, dr. Otto Heinrich Warburg (1883-1970) a demonstrat că toate formele de cancer sunt caracterizate de două condiții de bază: acidoza şi hipoxia (lipsa de oxigen). A descoperit, de asemenea, că celulele canceroase sunt anaerobe (nu respiră oxigen) şi nu pot supravieţui în prezenţa nivelurilor ridicate de oxigen. Conform doctorului Warburg „toate celulele normale cer în mod absolut oxigen, însă celulele canceroase pot trăi fără oxigen – este o regulă fără excepţie. Ţesuturile canceroase sunt ţesuturi acide, în timp ce ţesuturile sănătoase sunt ţesuturi alcaline”.

PH-ul unor alimente
Cum se poate echilibra şi alcaliniza organismul?

ALCALINITATE PRIN DIETĂ: reducerea ponderii alimentelor acide şi creșterea ponderii celor alcaline. Se consideră că un raport 80% alimente alcaline – 20% alimente acide este corect. Alimentele se pot împărți în două mari categorii: alimente care produc reacții acide în organism şi alimente care produc reacții alcaline. Acest lucru nu este neapărat legat de pH-ul alimentului în sine. Alcalinitatea este cel mai mare agent de detoxificare a organismului, aşa încât alimentele care produc alcalinitate vor detoxifica organismul. Cu cât un aliment va determina o alcalinitate mai ridicată, cu atât detoxificarea va fi mai profundă. În general, fructele sunt un exemplu de alimente de alcalinizare. Elementele componente alcaline ale fructelor sunt utilizate şi pentru a hrăni organismul. Ele sunt cu adevărat regeneratoare.

Alimentele de acidificare încetinesc, inhibă sau blochează procesul de detoxificare. Ele sunt inflamatoare şi formează mucozități în organism, provocând, în final, lezarea țesuturilor. Acizii pot deveni radicali liberi, provocând leziuni tisulare dacă nu sunt legaţi de un antioxidant (care este alcalin) şi eliminaţi. Cu toate acestea, acizii sunt necesari în desfășurarea proceselor de ionizare şi oxidare. Dieta ar trebui să conţină în proporţie de cel puţin 80% alimente care produc alcalinizare.

ALIMENTE CARE FORMEAZĂ MEDIU ALCALIN

  1. Vegetalele cu frunze verzi sunt recunoscute ca fiind cele mai alcalinizante pentru trup. Frunzele verzi sunt cea mai bună sursă de minerale alcaline, au un conţinut ridicat de fibre vegetale, au proprietăţi calmante şi antistres şi sunt cea mai bună sursă de clorofilă.
  2. Fructe: ananas proaspăt, avocado, banane coapte, caise, căpşuni, cireşe, curmale, fructul pasiunii, grapefruit, guava, kiwi, lămâi coapte, lămâi verzi, mandarine, mango, mere, merişor, nectarine, nucă de cocos proaspătă, papaya, pepene – toate soiurile, pere, piersici, portocale, rodii, smochine, stafide, struguri, tamarind, zmeură. Paradoxal, caracteristica tipică a fructelor alcaline este aceea că ele conţin o componentă acidă, cum ar fi acidul citric, ceea ce trebuie să fie neutralizat de către trup pentru a extrage şi utiliza mineralele alcaline.
  3. Vegetale:
    andive, anghinare, ardei gras, arpagic, avocado, bame, broccoli, cartof alb, cartof dulce, castane comestibile, castravete, ceapă, ciuperci, conopidă, creson, dovlecel, fasole limă, fasole verde boabe, frunze de cicoare, germeni de cereale, gogoşari, gulie, hrean, lăptuci, lucernă, măcriş, mărar, măsline coapte, mazăre verde, morcovi, muguri de bambus, nap, păpădie, păstârnac, pătrunjel, porumb dulce, praz, ridichi, roşii coapte, rucola, salată chinezească, salată verde, sfeclă roșie, spanac, sparanghel, ştevie verde, ţelină, usturoi, varză de Bruxelles, varză roşie şi albă, vinete
  4. Produse lactate: kefir, lapte bătut, zer
  5. Nuci, alune și sâmburi: castane, migdale, sâmburi de dovleac, susan
  6. Cereale: hrișcă, mei, quinoa
  7. Alte alimente care formează mediu alcalin:
    alge, apă cu lămâie, ceai verde, cidru de mere, condimentele din plante naturale, gălbenuş de ou, miere (în cantități moderate), miso (un produs din soia fermentată), oţet, polen, soia, ulei de măsline, uleiuri comestibile presate la rece

ALIMENTE CARE FORMEAZĂ MEDIU ACID

  1. Fructe:afine, banane verzi, coacăze, fructe conservate, fructe uscate, glazurate, merișor, mure, prune, prune uscate
  2. Vegetale:ardei iute, fasolea uscată, linte, rubarbă, varză de Bruxelles
  3. Produse lactate:  brânză de orice fel, cașcaval, lapte fiert, la cutie etc.
  4. Nuci, alune și sâmburi: Toate, cu excepția celor care formează un mediu alcalin.
  5. Cereale: Toate, cu excepția celor enumerate la cerealele ce formează un mediu alcalin.
  6. Alte alimente care formează mediu acid: albuş de ou, alimente prăjite, conservate, fierte (mâncare gătită), arome artificiale, băuturi alcoolice, băuturi carbogazoase, bomboane, cacao, cafea, carne, ciocolată, dulciuri, coloranţi artificiali, gemuri, jeleuri, marmeladă, dulceaţă, îngheţată, maioneză, măsline în saramură, medicamente, murături, oţet de vin, pâine, prăjituri, fursecuri, biscuiţi săraţi, paste făinoase, produse de panificaţie, orez alb şi brun, tărâţe de grâu, linte, produse din făină, prăjituri cu orez, plăcinte, tapioca, tutun

ALCALINITATE PRIN GÂNDURI ŞI EMOŢII BENEFICE: Echilibrul emoțional favorizează o stare alcalină

Dacă dorim să ne păstrăm, să ne îmbunătățim sau să ne recuperăm starea de sănătate, trebuie să acționăm și în ceea ce privește emoțiile și gândurile noaste. Starea alcalină este un stil de viaţă. Atunci când optimismul, buna dispoziție, veselia debordantă, bucuria de a trăi sunt stările noastre permanente, ne aflăm mereu în rezonanță cu energiile benefice, minunate ale Universului și suntem într-o stare de armonie și de sănătate și păstrăm o stare alcalină în trup, generatoare de bunăstare şi echilibru.

Studii recente au demonstrat că emoţiile negative pot provoca chiar mai multă aciditate decât ceea ce mâncăm sau bem. Emoţiile negative pot avea multe cauze şi multe forme şi generează în organism un stres, iar stresul generează aciditate. De aceea este foarte important să acordăm atenţia cuvenită acestor aspecte. Ceea ce mâncăm şi bem, împreună cu emoţiile și gândurile noastre sunt importante pentru a ne recupera echilibrul interior.

Bucuria, râsul, fericirea, relaxarea, odihna şi somnul, practica ASANA-elor și a diverselor tehnici de PRANAYAMA, precum și meditația creează alcalinitate. Posturile yoga trupești (ASANA-ele) ne energizează și ne oxigenează întregul trup, ne ajută să ne fortifiem şi să devenim mai flexibili, ne întăresc sistemul cardiovascular, oasele şi articulaţiile. Yoga îmbunătățește metabolismul, normalizează presiunea sanguină, echilibrează nivelul trigliceridelor din sânge şi nivelul de insulină. În schimb, grijile, supărarea, ura, invidia, bârfa, frica, lipsa de somn, deshidratarea și zgomotul creează aciditate.

ALCALINITATE PRIN OXIGENARE: Să petrecem timp în natură!

În natură, într-un mediu curat şi oxigenat există mai mulţi ioni negativi, numiţi şi „vitamine ale aerului”, iar în unele regiuni din natură (la munte, pe malul mării sau lângă cascade de apă) unde apa se află într-o continuă mişcare, proporţia ionilor din aer este de 2.000 ioni negativi faţă de 1.000 ioni pozitivi pe cm3.

S-a constatat că acest raport este cel mai benefic pentru fiinţa umană. Doctorul Albert Kruger a descoperit că ionii negativi măresc rata vitezei de oxidare a serotoninei din sânge, reduc nevroza şi anxietatea, măresc apetitul, pofta de viaţă şi tonifică organismul. În oraşe, în marile aglomerări urbane, datorită gazelor de eşapament, a fumului de ţigară, smogului industrial, antenelor de telefonie mobilă etc, se creează un mediu extrem de nociv, încărcat cu ioni pozitivi. Acest mediu nociv favorizează starea de aciditate a organismului.

sursa-yogaesoteric,net


cropped-2560x1440-white-solid-color-background1.jpg
click aici