Ce am înţeles eu despre umilinţă


Imaginează-ţi că ai libertate deplină în acest joc. Imaginează-ţi că nu mai ai nevoie să impresionezi pe nimeni, nici măcar pe tine însuţi. Nu mai trebuie să arăţi că eşti mai mare, mai de succes sau mai respectat decât ceilalţi. Imaginează-ţi că eşti sigur că tu ai deja tot, tot ceea ce ai nevoie şi că nimic nu se mai poate adăuga sau lua sentimentului profund al completitudinii care există în interiorul tău.

http://bit.ly/2Cz43uZ

Imaginează-ţi că nu mai eşti atras de hipnotizantul ego; că te-ai trezit din vrajă şi eşti liber. O astfel de libertate nu este rezultatul vreunei călătorii ultra-psihice, ci mai degrabă rezultatul simplei umilinţe. O astfel de umilinţă ascunde în ea însăşi un imens şi totodată teribil secret spiritual. Cel care va descoperi acest secret nu va mai fi niciodată legat de eu-l său inferior. Această umilinţă neutralizează efectul egolului şi este ingredientul esenţial care dă meditaţiei profunzimea şi liniştea, iar rugăciunii iubirea crescândă, care deschide cerurile.

Secretul umilinţei nu este să-ţi imaginezi cât eşti de mare, ci mai degrabă cât eşti de mic, nu să te agiţi în legătură cu lucrurile pe care le meriţi şi ar trebui să le ai, ci mai degrabă să fii recunoscător pentru ceea ce ai deja.

O astfel de umilinţă era vie în cel care a fost Mahatma Gandhi, căci, chiar şi după ce ajunsese un avocat de succes şi liderul comunităţii indiene din Africa de Sud, el continua să spele toaletele pe care le foloseau numeroşii săi oaspeţi, călătorea cu trenul numai la clasa a treia unde era întotdeauna mare aglomeraţie, pentru a-şi păstra spiritul supus şi umil.multumire-si-recunoastereDar nu este necesar să mergem până în India pentru a găsi umilinţa. Nu doar hinduismul valorizează această nestemată spirituală care este umilinţa. În iudaism, de exemplu, se spune că trebuie să-ţi depăşeşeti mândria şi dorinţa sexuală, apoi vei găsi umilinţa, iar o dată cu ea şi pacea interioară. Un cerşetor care trăieşte pe străzi poate nu are multă mândrie, dar mai are dorinţa sexuală, şi din această cauză el nu are pace sau umilinţă. Un călugăr care trăieşte departe de lume şi-a redus poate dorinţa sexuală, dar dacă este mândru de identitatea lui spirituală, în el nu există, nici umilinţă, nici pace interioară. De aceea a spus Ramakrishna că „mândria omului obişnuit va dispărea într-o bună zi, dar mândria pe care o are o fiinţă spirituală în legătură cu sfinţenia sa, aceasta este foarte greu de lepădat.”

Adevărata umilinţă nu se obţine prin austeritate sau prin recitarea unor mantre, ea vine din pierderea lucidă a interesului faţă de toate tentaţiile oferite de către ego. Este o cale simplă, omenească a bunului simţ, care este inocentă şi lipsită de orice pervertire. În ea înţelegi cu putere că egoul nu are nimic esenţial de oferit.ego

O astfel de umilinţă se găseşte în credinţa că fericirea nu vine de la bani, de la confort, din satisfacerea dorinţelor sexuale sau din obţinerea faimei. Atunci când această înţelegere este trăită în adâncul fiinţei, când ea te pătrunde până la oase, ego-ul nu mai are nimic altceva de oferit şi atunci se ofileşte şi cade precum o bucată de piele uscată. Atunci, într-adevăr spiritul din om nu mai este înlănţuit în jocurile sale meschine.
O astfel de umilinţă aduce într-adevăr pacea interioară. Trecutul şi viitorul îşi pierd atracţia magnetică, iar atenţia este atrasă în mod spontan, fără efort, către momentul prezent, aici şi acum. O astfel de umilinţă îndepărtează tot ceea ce este fals şi astfel revelează şi dă viaţă puterii adevărate ce există în om.

Oamenii care trăiesc în umilinţă au o înfăţişare foarte simplă. Pe chipul lor se citeşte calmul, privirea este fără ascunzişuri; sunt direcţi, iar atunci când vorbesc, cuvintele lor izvorăsc dintr-o înţelepciune sobră, plină de simplitate. Ei nu joacă jocul care, pentru majoritatea dintre noi, este centrul vieţii. Datorită umilinţei lor, de cele mai multe ori ei nici nu sunt conştienţi că e ceva special în legătură cu ei.

A fi un canal de manifestare al Divinului

Moise a fost ales să conducă poporul evreu, să facă mari miracole şi să stabilească o religie care urma să influenţeze destinul omenirii timp de mii de ani. Dar de ce a fost el cel ales şi nu altcineva? Nu era cel mai bun orator sau politician şi avea chiar un defect de vorbire. Marele Moise a fost ales pentru acea misiune spirituală măreaţă, doar pentru că el era cel mai umil. El nu juca jocul egoului şi avea în inimă o pace care îi permitea să audă vocea lui Dumnezeu, ce l-a ales şi care vorbea către el şi prin el. Acel spaţiu plin de pace din inima lui l-a făcut pe Moise să fie un canal de manifestare al Divinului, să facă voia lui Dumnezeu, fără a interfera sau a-I distorsiona mesajul.act-like-men-praying-graphic

La prima vedere, poate părea că umilinţa creează o stare pasivă căreia îi lipseşte motivaţia, dar, în realitate, umilinţa nu este nici pasivă, nici activă şi cu toate acestea ea acţionează cu mult mai multă uşurinţă deoarece nu mai există nimeni care să opună rezistenţă acţiunilor corecte. O persoană umilă întâmpină greutăţile vieţii fără a le opune rezistenţă sau a le ocoli. Ea îşi foloseşte puterea pentru a reuşi în ceea ce face, nu pentru a-şi crea o identitate prin ceea ce face, ci pur şi simplu pentru că aceasta este încercarea cu care se confruntă acum.

În acest fel, o fiinţă umilă care trebuie, de exemplu, să producă un film, îşi va aduna pentru această misiune toată puterea pe care o are, pentru a face un film bun, care să exprime ceea ce este necesar ca el să exprime. Şi nu pentru a obţine faimă sau pentru a-şi crea o identitate de producător de film. El are deja un sentiment profund şi misterios al propriei identităţi interioare, care nu are nevoie de aprobarea celor din jur sau a propriilor sale gânduri.

Dacă în el apare întrebarea: „Cine sunt eu?”, nu are nevoie să răspundă la ea cu argumente ale acestei lumi. El nu are vreun obiect de care se agaţă, spunând: sunt un regizor de film, sunt un absolvent al unei universităţi, sunt un om de cultură, sunt aceasta sau aceea. Dar, cu toate acestea, are un sentiment acut al existenţei, care nu are nevoie de nicio validare. O persoană umilă nu-şi va schimba „liniştea de diamant” pentru câteva frânturi de glorie sau de faimă.tu-stii-cine-esti-anca-mizumschi-medic-scriitoare-si-psihoterapeut-la-asta-i-viata-126120

Lepădarea de imaginea de sine

Într-una din întâlnirile cu prietenii mei apropiaţi, am făcut un exerciţiu în care fiecare am scris pe o hârtie ce fel de imagine personală dorim să ne creăm faţă de ceilalţi şi faţă de noi înşine. Apoi ne-am citit reciproc, ca un fel de confesiune, care erau imaginile (despre noi înşine) pe care doream fiecare să le „vindem” lumii. În timp ce citeam ceea ce scrisesem, cu toţii am simţit o mare uşurare şi o stare de pace după ce am adus la lumină, împărtăşindu-ne unii altora, această latură a ego-urilor noastre.

A deveni conştient de mândria ta este un pas important pe calea către atingerea umilinţei. Următorul pas pe care l-am făcut a fost acela de a conştientiza care este preţul menţinerii imaginii respective despre noi înşine. Cu toţii a trebuit să recunoaştem că aceasta ne costa spontaneitatea, libertatea interioară, simţul umorului şi cel mai mare preţ pe care trebuia să-l plătim era faptul că imaginea pe care ne-o creasem despre noi înşine ne ţinea departe de ceea ce eram cu adevărat, departe de natura noastră reală, esenţială.selfie-portrait-picture-photo.jpg

Menţinerea unei imagini de sine este un spectacol constant care nu are nicio realitate în spatele lui, fapt pentru care consumă mereu o mare cantitate de energie. În schimb, umilinţa este întocmai ca energia liberă (free energy), funcţionează singură, deoarece ea permite ca ceea ce este real să fie văzut; ea îşi are baza în realitate şi de aceea este plină de forţă şi durabilă, fiind sursa unei puteri extraordinare.

Umilinţa ca aceea a lui Gandhi sau Moise, atunci când este însoţită de încredere în sine şi o experienţă spirituală autentică, creează împreună cheia triplă a charismei spirituale. Puterea lui Mahatma Gandhi nu stătea în puterea fizică, ci în disponibilitatea lui de accepta tot ceea ce era necesar, de a suferi mari dificultăţi în procesul împlinirii misiunii sale şi în a-şi admite public greşelile. Dorinţa lui de a fi umil l-a ferit de orice falsitate şi a permis calităţilor reale deosebite ale sufletului său să fie manifestate plenar. Forţa lui stătea în faptul că se considera ultimul dintre oameni şi de aceea oamenii din jurul lui l-au făcut primul dintre ei, liderul şi sursa inspiraţiilor lor. Charisma lui nu era rezultatul talentului de a da impresia că pune interesele poporului său înaintea alor lui. Ci din faptul că el credea cu adevărat şi cu multă umilinţă că interesele poporului său erau cu adevărat mult mai importante decât interesele sale personale. Indienii au recunsocut această sinceritate şi l-au făcut liderul lor spiritual şi părintele naţiunii lor.praying-the-rosary-724621

Iată o minunată povestire sufită, care arată umilinţa unui lider:  “În palatul unui rege trăia un sclav pe care regele îl iubea foarte mult şi căruia i-a oferit poziţii din ce în ce mai înalte în regatul său, până când l-a făcut ministrul trezoreriei regale. Regele i-a spus însă să nu uite niciodată de unde a venit. De când a devenit ministru, sclavul obişnuia să se încuie în ficare zi, timp de o oră, în camera trezoreriei. Ceilalţi miniştri, fiind invidioşi pe el, i-au spus regelui că acolo se petrecea ceva dubios. În ziua următoare, regele s-a dus la camera trezoreriei şi s-a uitat înăuntru printr-o crăpătură din perete pentru a vedea ce făcea sclavul său acolo în fiecare zi. Nu mică i-a fost mirarea, când l-a văzut pe acesta dezbrăcându-se de straiele regale şi punându-şi înapoi zdrenţele şi lanţurile de sclav. Astfel, el se privea în fiecare zi în oglindă, timp de o oră, pentru a nu uita de unde plecase. Regele a intrat în cameră şi l-a îmbrăţişat pe ministrul său care fusese sclav, spunându-i: „Prietene, frate, îţi multumesc că mi-ai amintit că şi eu sunt doar un simplu sclav al Regelui Regilor.”

În timp ce scriu aceste cuvinte, îmi este foarte greu. Se pare că datorită incursiunii mele în tainele umilinţei, ceva din interiorul meu vrea parcă să dea afară unele lucruri, pe care ar fi trebuit să le scot deja cu mult timp în urmă.  Precum un câine care aleargă după fiecare os pe care i-l arunci, aşa sar şi eu afară din liniştea mea interioară, în jocul ego-ului. Alerg, lupt şi mă murdăresc tot. Iar apoi, după ce mi-am atins „scopul”, zac obosit la pământ, cu osul între dinţi şi înţeleg din nou că nu aceasta era ceea ce căutam, ci pacea sacră şi plină de iubire care era acolo înainte ca eu să încep să alerg şi care este şi acum aici, chiar în spatele uşii, la ieşirea din camera de joacă a ego-ului.

sursa-yogaesoteric.net


ccc

Sfantul Nicolae: Fericirea ți-o aduce putința de a dărui


În România, ca și în majoritatea celorlalte țări creștine, copiii își lustruiesc cu sârg ghetuțele în seara ce precede ziua Sfântului Nicolae și așteaptă plini de înfrigurare cadourile ce le-au fost hărăzite. Sfântul Nicolae este sărbătorit de toţi creştinii pe 6 decembrie şi este unul dintre cei mai cunoscuţi şi mai iubiţi sfinţi. El este cel care întrebat fiind de un bețiv în ce găsea mulțumire în vremurile turburi în care trăia, a răspuns: “Am fericirea supremă”. “Care e aceasta?” – l-a întrebat atunci chefliul cinic. “Fericirea pe care ți-o aduce putința de a dărui” – a spus Sfântul Nicolae.”

Doneaza
Daca vrei sa (iți) faci o bucurie apasă butonul. Mulțumesc ❤


Nicolae, episcopul din Myra

Sfântul Nicolae  (n.ca.280, Patara, Licya — d. ca.345, Myra) este unul dintre cei mai populari sfinți din calendar și este prăznuit în fiecare an în 6 decembrie. Numele lui – în greacă Nikolaus – are la origine cuvintele “nike” (victorie) și “laos” (popor) și poate fi tălmacit prin expresia „obșteasca biruință“. “Varietatea numirilor sub care e cunoscut, dovedește imensitatea influenței sale. În latinește i se spune Sanctus Nicholaus; în italiană San Nicolo sau Nicola di Bari; în germană der Heilige Nicolaus sau Niklas; în olandeză St. Nicolaas sau Niclaes iar la englezi a devenit Santa Claus, identificându-se cu Moș Crăciun. E sfântul copiilor, în special al școlarilor, al fetelor fără zestre, al marinarilor, al călătorilor și al neguțătorilor. E mare erou național al vechii Rusii, patronul districtului francez Brie, al Veneției, al Freiburgului și al multor altor orașe și cetăți, în special al celor situate pe coaste, constituind porturi marine sau centre comerciale. Dacă Sfântul Gheorghe reprezintă cavalerismul, Sfântul Nicolae e cu marea masă a poporului. El întruchipează democrația. Captivul și sclavul altor țări, dincolo de orizonturile noastre se unesc cu văduva și orfanul în preamărirea lui. Niciunui sfânt din calendar nu i s’au închinat atâtea biserici, capele și altare.”Sf. Nicolae

Cel care urma să devină Sf. Ierarh Nicolae s-a născut în Patara, un oraș din provincia Lycia din Asia Mica. Părinții săi, Teofan și Nona, erau neguțători de seamă. La moartea părinților săi, secerați de ciumă, Nicolae a devenit stăpânul unei averi impresionante. Cu toate acestea, simțind o chemare puternică, Nicolae a ales să își împartă întreaga avere celor nevoiași și să se dedice preoției. A plecat din orașul natal și s-a stabilit în Myra, dedicându-și cu trup și suflet viața ajutorării oamenilor și cinstirii lui Dumnezeu. La moartea bătrânului episcop din Myra  credincioșii l-au proclamat episcop pe Nicolae pentru că: “timpul cât a păstorit el a fost plin de miracole: a hrănit pe cei săraci, a scăpat districtul de foamete și pe cetățenii nevinovați de la pedepse nedrepte”. Niciuna dintre aceste binefaceri nu l-au putut însă pune la adăpost de furia păgânismului ce reînvia. În perioada de persecuție a creștinilor din timpul împăratului Dioclețian, Sf. Ierarh Nicolae a fost închis iar mai apoi exilat. A fost eliberat de împăratul Constantin cel Mare și și-a continuat activitatea apostolică până la moarte. Moaştele Sfântului Ierarh Nicolae sunt păstrate începând din anul 1087 la Basilica San Nicola din Bari (Italia).

Legendele Sfântului Nicolae

Sfântul Ierarh Nicolae este considerat – datorită faptelor care i se atribuie – patronul și ocrotitorul copiilor, al fetelor fără zestre, al marinarilor, al călătorilor, al brutarilor, al neguțătorilor și al celor acuzați pe nedrept.

Una dintre legende spune că Nicolae, în timp ce era episcop de Myra, a aflat că într-o casă trăiau trei fete care nu se puteau mărita fiindcă nu aveau zestre. Se spune că prelatul a mers într-o noapte la casa lor și că le-a aruncat pe fereastră (sau pe horn…) trei săculeți cu aur, pe care să îi aibă drept zestre și pentru ca astfel să nu fie nevoite să se prostitueze. Impresionați de gestul de caritate al episcopului, oamenii din cetate au început și ei să facă cadouri celor săraci în timpul sărbătorilor de iarnă. Cei trei săculeti de aur făcuți cadou fetelor fără zestre au devenit dealtfel un simbol al Sfântului Nicolae –  în iconografia apuseană – sub forma a trei bile de aur. Tot atunci s-a născut și tradiția care impune celor care primesc un cadou neașteptat să îi mulțumească Sfântului Nicolae pentru el. De asemenea, pentru că se spune că unul dintre săculeții cu aur a căzut în gheata uneia dintre cele trei fete sărace, copiii au prins obiceiul de a-și așeza ghetuțele la fereastră în așteptarea darurilor.Christmas-Present-red

O altă legendă spune că în timp ce se întorcea pe mare dintr-un pelerinaj în Țara Sfântă, corabia pe care se afla epicopul de Myra ar fi fost prinsă într-o furtună puternică. Căpitanul corăbiei i-a implorat atunci ajutorul iar preotul s’a rugat cu atâta căldură încât marea s’a potolit imediat. De asemenea rugăciunile episcopului au înviat un marinar care s-a înecat în timpul furtunii. Acesta este motivul pentru care Sf. Nicolae e considerat ocrotitorul marinarilor.

Tradiția creștină consemnează și o altă minune săvârșită de Sf. Nicolae: În vremea împăratului Constantin cel Mare, trei tineri au fost acuzaţi pe nedrept de complot. Ei au fost închişi şi urmau să fie decapitaţi. Se spune că în seara de dinaintea execuției, Sfântul Nicolae i-a apărut în vis împăratului, spunându-i că cei trei tineri sunt nevinovaţi. Înspăimântat de această viziune, împăratul i-a eliberat.

Sf. Nicolae în tradiția românescă

Sărbătoarea de Sf. Nicolae este numită în popor și Sân Neculai sau Sân Nicoară. Această zi este considerată ziua de început a iernii, pentru că “Sf. Neculaiu e un moș bătrân cu barbă albă” care, în ziua ce-i este dedicată,” își scutură barba cea albă și peste pământ se așterne zăpada”. Dacă se întâmplă însă ca în această zi să nu ningă și ca “locul să fie negru”, românii spun că “a întinerit Sf. Neculai”. Conform tradiției, Sf. Nicolae este al doilea sfânt făcut de Dumnezeu, “cel care stă alături de Părintele ceresc, în stânga Lui, iar în noaptea către Sf. Vasile, Dumnezeu şi cu Sf. Neculai stau la masă, arătându-se lumii în lumina mare, atunci când cerurile se deschid de trei ori.”

man in santa claus costume
Fotografie de bruce mars pe Pexels.com

Românii cred de asemenea despre Sfântul Nicolae că este cel care “orânduiește soarele”. George Coșbuc scria despre acestă credință: “Iar sfârșitul pământului va fi atunci când soarele va ajunge să răsară de la asfințit și să sfințească la răsărit, adică tocmai întors de cum e astăzi. Dar Dumnezeu nu voește lucrul acesta și de aceea a pus străjer la miază-noapte pe Sân-Nicoară și la miază-zi pe Sân-Toader, ca să ție calea soarelui și să-l abată din cale.” Asemeni tuturor creștinilor, românii cred și ei că Sf. Nicolae e ocrotitorul fetelor nemăritate. O rugăciune adresată acestui sfânt era des întâlnită prin Oltenia:

„Sfinte Nicolae, chiabur mare,

Pune munților hotare

Și dă ruble ferecate

Fetelor nemăritate!”

De asemenea, în tradiția românilor, Sfântul Nicolae este considerat un ocrotitor al marinarilor. Colindul ardelenesc al Sf. Nicoară ne spune despre rosturile acestuia pe ape și despre motivul pentru care acesta a întârziat la o „masă dată sfinților”:

“- Sfinte-am zăbovit,

C’am îndireptat

Două luntrii pline

Cu suflete bune;

Luntrii încărcate

Cu suflete curate.”

Surse:- articolul “Moș Crăciun” – publicat în numărul din 21 decembrie 1933 al revistei “Realitatea ilustrată” ; Tudor Pamfile – “Sărbătorile de toamnă și postul Crăciunului” – Ed. Librările Socec&Comp. – 1914


ccc

Somnul – o condiție a sănătății


Una din problemele cu care se confrunta din ce in ce mai mult omul modern este stresul, iar acesta altereaza calitatea somnului. Fara un somn odihnitor, intregul echilibru psihofiziologic al organismului este perturbat. Iata in continuare cateva consideratii referitoare la somn, precum si anumite sfaturi pentru un somn sanatos.

Doneaza
Daca vrei sa (iți) faci o bucurie apasă butonul

1. Somnul este un fenomen fiziologic care permite mintii, creierului si celorlalte organe sa se odihneasca timp de cateva ore. In timpul somnului profund fara vise mintea se resoarbe in sursa ei.

2. Somnul este tonicul naturii. O viata sanatoasa nu poate fi conceputa fara el. Cu cat somnul este mai odihnitor, cu atat mai sanatos este omul.

3. Un barbat nu ar trebui sa doarma mai mult de sase ore. O femeie poate sa doarma sapte ore. Numai prostii dorm opt ore. In schimb, copiii mici au nevoie de mai mult somn (pana la zece ore).

4. Culcati-va in fiecare seara la aceeasi ora. In timpul noptii, purtati haine cat mai lejere. Nu va acoperiti cu paturi sau haine groase.Woman sleeping on white background

5. Nu dormiti niciodata pe spate. Culcati-va intotdeauna pe partea stanga. Aceasta pozitie nu afecteaza inima, asa cum cred oamenii ignoranti. In timpul somnului, lasati surya-nadi sau nara dreapta sa fie deschisa. In acest fel, veti digera mult mai usor hrana, caci surya-nadi stimuleaza focul interior (inclusiv cel digestiv).

6. Dormiti intotdeauna pe o parte a corpului (de preferinta pe cea stanga). In acest fel, stomacul dumneavoastra se va goli, iar surya-nadi sau pingala va ramane in permanenta deschis.

7. Napoleon Bonaparte credea ca omul nu are nevoie de mai mult de patru ore de somn. Somnul excesiv face organismul letargic.

8. Nu dormiti in camere neaerisite.

Cateva sfaturi pentru un somn sanatos

1. Renuntati la obiceiul de a va face griji. Grijile submineaza gradat forta vitala. Cine isi face griji nu poate dormi. Lasati-va in seama lui Dumnezeu. Refugiati-va intotdeauna in El. Rostiti-I cu devotiune numele si apelati la gratia Lui. Practicati regulat meditatia si rugaciunea. In acest fel, grijile vor disparea treptat si va veti putea bucura de un somn bun si odihnitor.

2. Pastrati-va buna dispozitie. Zambiti tot timpul. Practicati kirtan. Cantati numele lui Dumnezeu. In acest fel, grijile vor disparea din mintea dumneavoastra si veti putea dormi bine.

3. Folositi haine de noapte usoare. Nu va acoperiti cu prea multe paturi. Acestea tulbura somnul.bigstock-Man-comfortably-sleeping-in-hi-15694625

4. Nu luati somnifere, caci acestea conduc la dependenta. Chiar daca in prima zi puteti dormi ceva mai bine luand 30 de picaturi de opiu, dupa cateva zile nu va va mai ajunge o jumatate de sticluta. In plus, drogurile si medicamentele produc depresii. Incercati sa adormiti prin metode naturale.

5. Nu va supraincarcati stomacul seara. Mancati alimente usor de digerat. Una din principalele cauze ale insomniei este indigestia. Nu mai mancati dupa ora 17:00. Chiar si atunci, nu mancati decat fructe si lapte. In timpul noptii nu luati gustari. In acest fel, veti dormi mult mai bine.

6. Relaxati-va complet trupul si mintea. Somnul va veni astfel de la sine.

7. Renuntati la certuri si discutii aprinse. Controlati-va temperamentul.

8. Renuntati complet la ceai si cafea. Acestea stimuleaza excesiv celulele nervoase si cele ale creierului.

9. Nu cititi romane si povestiri de groaza, politiste, cu crime, violuri, si alte opere literare din categoria senzationalului, caci acestea excita nervii.baby-sleeping

10. Nu luati stimulente de nici un fel. Renuntati la bauturile alcoolice, la opiu si alte droguri.

11. Inainte de culcare, nu faceti eforturi intelectuale intense.

12. Evitati agitatia mentala. Urmariti sa nu va pierdeti niciodata calmul. Controlati-va emotiile, indeosebi mania.

13. Nu mancati alimente care stimuleaza nervii, excesiv de condimentate, grele. Cu cat alimentatia este mai simpla, cu atat mai bun va fi somnul. Alimentele ideale sunt fructele si laptele.

14. Inainte de culcare, faceti o baie fierbinte cu uleiuri parfumate.

15. Nu va stresati prea tare din cauza orei la care va treziti. Acest lucru nu face decat sa va amplifice anxietatea.

16. Nu tineti lumini aprinse in camera. Daca nu puteti dormi fara lumina, folositi o lampa de veghe de culoare verde.

17. Inainte de culcare, aplicati pe frunte putin ulei de mir.

18. Inainte de culcare, beti o ceasca de lapte fierbinte.

19. Inainte de culcare, practicati putina japa, rugati-va sau faceti o scurta meditatie. Cititi cateva pasaje dintr-o scriptura, de pilda din Bhagavad-Gita, Yoga-Vasishtha, din Upanisade, Bhagavata, din Coran, Biblie etc.

20. Oferiti mintii urmatoarea sugestie: „O, minte! Te-ai ocupat de foarte multe lucruri. Ai obtinut tot ce ti-ai dorit. Nu-ti mai fa griji, caci nu mai ai nimic de facut sau de obtinut. Linisteste-te. Mediteaza. Aceasta lume este ireala. Ea nu conduce decat la durere”. In acest fel, va veti linisti si veti putea dormi mult mai bine, cu mintea eliberata de griji.

littlegirlsleeping

21. Reduceti-va nevoile. Anihilati dorintele si poftele. Vorbiti cat mai putin. Evitati compania prea multor persoane. Dormiti singur. Dimineata, faceti o plimbare cu pas sustinut.

22. Dezvoltati-va vointa. Cultivati autocontrolul. Cine are o vointa puternica poate adormi atunci cand doreste. Asa faceau Napoleon sau Gandhi. Ei puteau adormi in orice moment, oriunde se aflau, si se trezeau exact la ora dorita.

23. Daca nervii si creierul dumneavoastra sunt slabiti, intariti-i si energizati-i prin cateva exercitii usoare de pranayama cu mantra Aum. Dimineata devreme, serviti o bautura usoara preparata din frunze de brahmi, alune, zahar si piper negru. Folositi siropuri din plante pentru stimularea nervilor (tonice antistres).

24. Seara, inainte de culcare, luati o doza de Sanatogen cu lapte. Dimineata mai luati una.

25. Relaxati-va mintea si trupul. Practicati Shavasana (postura relaxarii). In acest fel, va veti odihni la fel de bine ca in timpul somnului propriu-zis. Meditatiile conduc de asemenea la o relaxare perfecta.

26. Faceti bai de picioare in apa fierbinte in care ati dizolvat doua lingurite de seminte de mustar macinate. Ramaneti astfel timp de 15-20 de minute. In final, stergeti-va picioarele cu un prosop si puneti-va sosete calduroase. In acest fel, veti dormi mult mai bine. Metoda este foarte utila si pentru dureri de cap, stari de vertij, reumatism, febra etc. Se foloseste inclusiv in caz de raceala.

Acest articol este extras din cartea “Sanatate si fericire” scrisa de Swami Shivananda si aparuta la Editura Deceneu.


ccc

Să dai de bună voie nu presupune a aștepta și recompensă


Este,oare,corect arhicunoscutul  ”Dacă îmi dai/faci , îți dau/fac”? 

Într-o seară, un tânăr se întorcea acasă. Dar, din cauza întunericului ce se lăsase, s-a împiedicat de un bolovan şi, căzând, s-a lovit destul de tare. Supărat foc, a plecat mai departe, dar un gând nu-i dădea pace.

Ce căuta ditamai bolovanul în mijlocul drumului şi cum de nu l-a văzut la timp? Aoleu, dar dacă mai trec şi alţi oameni şi păţesc la fel ca el? Chiar în acea clipă, tânărul s-a oprit şi, cu toate că se lovise destul de tare şi se grăbea să ajungă acasă, a făcut cale întoarsă până la bolovanul cu pricina pe care l-a împins la marginea drumului. Acolo putea să stea oricât, că nimeni nu s-ar mai fi împiedicat de el. De-abia acum, tânărul nostru a plecat liniştit şi mulţumit spre casă.

Rana pe care i-o pricinuise căzătura îl durea parcă mai puţin acum, când ştia că i-a scăpat, poate, şi pe alţii de la o suferinţă ca a lui.

Să ştii să te gândeşti şi la ceilalţi, înseamnă să ştii să trăieşti.  Bucuriile celor de lângă noi trebuie să fie şi bucuriile noastre,iar durerile şi necazurile lor, trebuie să ne doară şi pe noi. Te-ai întrebat vreodată dacă n-ai trecut chiar tu pe drumul acela de pe care tânărul a dat la o parte bolovanul? Fără să îl cunoşti, fără să te cunoască, fără să aştepte vreo mulţumire, omul acela ţi-a făcut un bine.

De fapt un dar condiționat de un alt dar, drept mulțumire, umilește darul respectiv. Asta pentru că atunci când dai, o faci din prea plinul sufletului tău și nu te poți aștepta ca sufletele care primesc să se împovăreze cu obligații pe care nu le-au gândit ca fiind obligatorii pentru ele, cele care nu au pretins nimic!

Doneaza
Daca vrei sa (iți) faci o bucurie apasă butonul

Să  dai de bună voie nu presupune  a aștepta și recompensă pentru acest gest, care se vrea nobil ! Cu siguranța, în timp, asta se va întoarce asupra ta. Ș-apoi bucuria de a ajuta sau dărui nu se poate măsura.

SURSA-prietendevremerea.ro


ccc

Momentul prezent şi călătoria vieţii


Atunci când porneşti într-o călătorie, e foarte bine să te uiţi la o hartă rutieră. Aceasta este o invenţie intelectuală, care te ajută să capeţi o idee generală despre modul în care trebuie să procedezi. Dar ea nu este şi nu poate fi niciodată o adevărată descriere a drumului. Nimeni nu-ţi poate spune cum va arăta acel drum. Numai experienţa ta poate face acest lucru.

Doneaza
Daca vrei sa (iți) faci o bucurie apasă butonul

În orice situaţie apare un moment în care iau sfârşit pregătirile şi începe   experienţa. Faptul că ştii că te-ai pregătit bine, îţi poate da convingerea că totul va fi în regulă, dar reuşita apare numai atunci când te bizui pe tine însuţi. Convingerea este un lucrul important, la care trebuie să renunţi în cadrul experienţei. În felul acesta, faci un salt uriaş înspre credinţă.

Cu timpul, toată lumea trebuie să pună harta jos şi să fie prezentă în cadrul experienţei. Pe parcursul călătoriei apar întâmplări neaşteptate, abateri din drum, schimbare de vreme. A conduce o maşină este cu totul altceva decât a te uita pe o hartă.

Cel mai bun lucru pe care această gândire liniară şi secvenţială ţi-l poate da este o hartă a experienţei tale potenţiale. Dar ea nu te poate conduce pe parcursul acestei experienţe. Atunci când te afli în mijlocul experienţei, există semne care te ajută. Indicatorul de ocolire îţi spune că trebuie să schimbi direcţia. Indicatoarele de pe autostradă îţi spun cum s-o iei pe banda care trebuie, sau când să faci la stânga. Există indicatoare care-ţi arată unde se află locuri în care poţi să mănânci, să dormi sau să găseşti benzină. Dacă nu citeşti aceste indicatoare, nu poţi avea o experienţă reuşită. Indicatoarele vin din interfaţa dintre realitatea exterioară şi cea interioară. Ele sunt create prin conexiunea noastră intuitivă cu viaţa.

red stop sign
Fotografie de Pixabay pe Pexels.com

Indicatoarele ne apar numai în momentul prezent. Nu găseşti unul care să-ţi spună „Mâine sau, cândva, luna viitoare, mergi drept înainte”. Indicatorul îţi spune să mergi drept înainte acum, sau foarte curând. El îţi arată cum să procedezi, aici şi acum. Indicatoarele sunt extrem de folositoare şi importante. Din nefericire, ele sunt aproape complet nebăgate în seamă de către emisfera stângă a creierului – mintea liniară.

Atunci când porneşti într-o călătorie, o hartă îţi poate fi de mare ajutor. Informaţia emisferei stângi a creierului te poate ajuta să te pregăteşti. Dar, o dată pornit, indicatoarele sunt absolut necesare. Dai tu oare atenţie indicatoarelor ce apar în viaţa ta, sau încerci să-ţi organizezi viaţa, folosind numai harta?

Fiecare dintre voi are acces la îndrumarea aflată la un nivel emoţional profund. Dacă „vei fi împreună” cu experienţa ta, vei simţi indicatoarele care apar. Ele îţi pot spune simplu că „asta e în regulă” sau “nu e bine ce faci” – iar aceasta este, adesea, singura informaţie de care ai nevoie. Pentru a primi îndrumare nu e nevoie să ai viziunea unui sfânt. Îndrumarea este marele tău aliat în viaţă. Atunci când te bazezi pe ea, poţi să mergi înainte cu un minim de planificare. Dar atunci când o ignori, oricât ai planifica, tot nu ajungi acasă.Thinking.44121810

Atunci când ştii unde vrei să mergi, te poţi baza pe îndrumarea din tine care te ajută să ajungi acolo. A încerca să-ţi dai seama pe plan intelectual „cum să ajungi acolo” este un exerciţiu inutil. Pur şi simplu, nu poţi să ştii dinainte. Dar, atunci când te vei afla în decursul experienţei, indicatoarele vor apare şi vei şti încotro să o apuci.

Cu cât ai mai mare încredere în îndrumările din tine, cu atât viaţa îţi devine mai spontană. Planurile sunt întotdeauna tentative care permit provocări şi daruri neanticipate. Dar aceasta nu înseamnă că nu eşti pe deplin implicat. În realitate, poţi să iei hotărâri plecând dintr-un loc mult mai profund. Iar când te implici total, o faci fără nici un fel de sacrificiu.

Schimbarea direcţiei

Adesea, pe parcursul vieţii, trebuie revizuit modul de implicare. Faci un plan pentru viitor, iar acesta nu se materializează. Oricât de tare te străduieşti să-l urmezi, el nu se împlineşte. Acesta e un indiciu că trebuie să te repliezi, să renunţi la ceea ce te aşteptai în funcţie de trecut şi să te deschizi spre ceea ce vrea să se întâmple în acest moment.

Renegocierea implicărilor nu este un semn de slăbiciune sau de inconsecvenţă, decât dacă se întâmplă în permanenţă. Atunci când ceva pare că nu iese aşa cum vrei, cel mai bun lucru de făcut este să spui adevărul celorlalţi oameni implicaţi. Cel mai adesea vei descoperi că ceilalţi au propriile lor rezerve în privinţa acelui plan. Prin urmare, revizuirea lui se face în interesul tuturor părţilor.

man sitting on blue mini cooper
Fotografie de antas singh pe Pexels.com

Uneori, e posibil să ceri o schimbare care nu va fi acceptată de către ceilalţi. Atunci, va trebui să te adaptezi lor şi să decizi dacă această schimbare este cu adevărat importantă pentru tine. Este oare realizarea planului cu adevărat importantă pentru cealaltă persoană? Poţi tu să faci ce ţi-ai propus – şi să-ţi păstrezi totuşi demnitatea? De obicei, dacă intenţia ta este să te respecţi pe tine însuţi şi pe ceilalţi, se poate găsi o soluţie reciproc acceptabilă. Menţinerea în permanenţă a ideii că binele tău cel mai mare nu intră în conflict cu binele cel mai mare al altora, facilitează descoperirea soluţiilor care îi respectă pe toţi în mod egal.

Abuzurile şi trădarea apar atunci când ţii cu dinţii de un plan sau, din cauza fricii, încalci înţelegeri. Dacă îţi asumi o obligaţie şi nu te simţi bine respectând-o, trebuie să comunici acest lucru persoanelor implicate. Important în acest caz nu este dacă se ţine o promisiune, ci dacă este comunicată modificarea ce s-a petrecut în inima ta, sau în hotărârea pe care ai luat-o. Întotdeauna îi respecţi cel mai bine pe ceilalţi, spunându-le adevărul despre propria ta experienţă.

Trădarea apare din cauza reacţiei celorlalţi. Se creează frică, iar aceasta nu este recunoscută şi nici comunicată. Comportamentul bazat pe frică, ce apare ca rezultat, este un atac împotriva altora. Alternativa e o comunicare cinstită. Când spui altuia „simt că mi-e frică şi nu sunt sigur că-mi pot ţine promisiunea”, ai respectat atât pe cealaltă persoană, cât şi pe tine însuţi. Dar dacă nu spui nimic şi te retragi din cauza fricii, sau acţionezi într-un mod ostil, pur şi simplu adânceşti frica pe care o trăieşti (şi pe care, probabil, o trăieşte şi cealaltă persoană).frica_10442000

Problema implicării reprezintă una dintre cele mai grave probleme cu care se confruntă fiinţele umane. Frica de a fi controlat, abandonat şi trădat se manifestă pretutindeni. Cei care pretind dragoste de la alţii sau cedează în faţa acelor pretenţii sunt, în cele din urmă, abandonaţi sau trădaţi. Acest lucru se întâmplă, deoarece ei se trădează pe ei înşişi. A spune DA sau NU unei alte persoane, reprezintă o comunicare clară. Dar a spune „nu”, atunci când vrei să spui da şi a spune „da”, atunci când vrei să spui nu, creează condiţii pentru abuzuri.

A înţelege că ai spus „da” – şi a şti că acum nu te simţi în largul tău în această privinţă – este primul pas înspre a te respecta pe tine însuţi. A-i spune partenerului tău – este al doilea pas. În cele din urmă, nimeni nu trebuie să ţină o altă persoană legată de o promisiune pe care a facut-o în trecut şi în privinţa căreia nu se mai simte în largul ei în prezent. Dacă nu poţi să dezlegi o altă persoană de trecut, cum te poţi dezlega pe tine însuţi?

Ceea ce contează nu este faptul că sunteţi împreună sau despărţiţi, ci dacă faceţi acest lucru într-un mod plin de corectitudine şi de respect mutual. Aceasta este cheia.

fragment din Liniștea inimii de Paul Ferrini


cropped-2560x1440-white-solid-color-background1.jpg
click aici