Scurte povestiri Zen


  • Într-o seara de toamna, ceata groasa invaluia aproape in intregime râul. Un calugar si un tanar novice se pregateau sa-l traverseze cu o barca usoara. Valurile erau galbene si tumultoase si incepuse sa bata un vant puternic.
    – Maestre, n-ar fi mai prudent sa amanam vizita pe maine? Am putea manca o mana de orez si am dormi in ramurisul acela inalt pe care il zaresc acolo.
    Maestrul pastra tacerea. Atunci ucenicul s-a resemnat, a urcat in barca si a inceput sa vasleasca in tacere, cu inima ingrijorata. Au trecut zece minute care i-au parut o ora.
    – Maestre! Maestre! Priveste acea barca ivindu-se din ceata! Vine direct spre noi! Ne va ciocni, ne va sparge barca si ne vom duce direct la fund! Luntrasul asasin doarme nepasator! Daca as pune mana pe el i-as trage una cu bastonul…
    In momentul ciocnirii, un val salvator sau o miscare abila a calugarului a indepartat pericolul si cele doua barci si-au continuat neatinse drumul.
    – Ai vazut ce era in barca, Kasuko? a intrebat calugarul zen.
    – Da, maestre, forma care mi se paruse a fi un om era un sac cu grane.
    – Spune-mi, Kasuko, impotriva cui te-ai maniat?
 
  • Cuvantul „apa” nu potoleste setea.
    -Rostirea numelui ascunde natura obiectului.
    -Un singur lucru este cert: totul trece. Un singur lucru este constant: schimbarea. Un singur lucru exista: clipa de fata.
  • Un maestru zen se plimba pe strada, cand un om a iesit brusc dintr-un gang si cei doi s-au izbit puternic unul de celalalt. Strainul si-a iesit din minti de furie. Maestrul a facut o mica plecaciune, a zambit amabil si i-a spus:
    – Prietene, nu stiu care dintre noi este raspunzator de aceasta intalnire brusca. Nu am intentia sa-mi pierd timpul facand investigatii in aceasta directie. Daca a fost vina mea, imi cer iertare. Daca a fost vina ta, considera-te iertat.
    Dupa care a zambit din nou si si-a vazut de drum.
  • Înainte de iluminare: gateste mancare, spala vasele. Dupa iluminare: gateste mancare, spala vasele.
  • Am cautat toata ziua, dar nu am gasit nici o dovada ca va exista o zi de maine.
  • Acum pare sa fie o perioada la fel de buna ca oricare alta.
  • Cine rade de propria sa prostie are o sursa constanta si vesnic noua de amuzament.
  • Ridica-ti mana si ciocaneste usor in cerul noptii. Apoi asculta!
  • Viitorul care abia a sosit a avut o scurta intalnire cu trecutul din care a rezultat un moment prezent efemer.
  • Nu are nici un rost sa te uiti catre sud, daca gandurile tale sunt orientate catre nord.
  • Daca iti doresti reintoarcerea aceluiasi vis, nu mai lasi loc pentru un alt vis.
  • Iubirea trecuta: doar amintiri. Iubirea viitoare: doar fantezii. Iubirea adevarata: doar ACUM.
  • Un cuplu de tineri casatoriti a intrebat: „Ce sa facem ca dragostea noastra sa dureze?”
    „Iubiti impreuna alte lucruri.”
  • Un vizitator dezamagit l-a intrebat pe Maestru: „De ce sederea mea aici nu a avut nici un rod?” „Poate ca ti-a lipsit curajul sa scuturi copacul!”
  • Un calator ostenit s-a asezat la umbra unui copac fara sa stie ca acesta era un copac fermecat, care putea indeplini orice dorinta.Cum statea el asa pe pamantul tare s-a gandit cat de placut ar fi sa se odihneasca intr-un pat moale. Pe data patul a rasarit alaturi.Uluit, omul s-a intins in pat, spunandu-si ca s-ar simti in culmea fericirii daca o tanara i-ar masa picioarele intepenite. Pe data o fata a aparut si a inceput sa ii maseze picioarele intr-un chip nespus de placut. „Mi-e foame, si-a spus omul si ar fi strasnic sa mananc ceva chiar acum.” A aparut pe data o masa incarcata cu tot soiul de bunatati si calatorul s-a ospatat pe saturate. I se inchideau ochii de vin si de oboseala. S-a lungit, asadar, pe pat, gandindu-se la minunatele intamplari din ziua aceea.
    „Am sa dorm un ceas – doua. Numai sa nu treaca pe aici vreun tigru, in timp ce dorm.” Tigrul a iesit ca din pamant si l-a sfartecat.

sursa-aici

Anunțuri

„Cauză şi Efect”


http://bit.ly/2zODCnWExistă o Lege care se numeşte Karma; aceasta înseamnă în ea însăşi „Cauză şi Efect”, „Acţiune Consecinţă”.  Voi ar trebui să înţelegeţi ceea ce este Legea Compensaţiei; tot ceea ce se face trebuie plătit, deci nu există cauză fără efect nici, efect fără cauză. Ni s-a dat libertate, liber arbitru şi putem să facem ceea ce dorim, dar este clar că trebuie să răspundem înaintea lui Dumnezeu pentru toate faptele noastre. 
„Nu se plăteşte Karma doar pentru răul care se face, ci şi pentru binele care nu se face putându-se face”.  Când cineva vine în această lume îşi aduce propriul Destin; unii se nasc în puf şi alţii în nenorocire.  Dacă în existenţa noastră trecută am ucis, acum suntem ucişi; dacă am rănit, acum suntem răniţi; dacă am furat, acum ne fură, și „cu măsura cu care măsurăm altora, vom fi măsuraţi”. Fără îndoială, este posibil să modificăm propriul nostru Destin, pentru că atunci când „Când o Lege Superioară transcende o Lege Inferioară, Legea Superioară spală Legea Inferioară”. „Pe Leul Legii îl combaţi cu Balanţa”. 
Dacă pe un taler al Balanţei punem faptele noastre bune şi pe celălalt le punem pe cele rele, ambele talere vor fi egale sau va exista vreun dezechilibru. Dacă talerul acţiunilor rele cântăreşte mai mult, trebuie să punem fapte bune pe talerul acţiunilor bune cu scopul de a înclina Balanţa în favoarea noastră; astfel ştergem Karma. „Faceţi fapte bune pentru a plăti datoriile voastre”; amintiţi-vă că nu se plăteşte doar cu durere, de asemenea, se poate plăti făcând binele. 

Multe persoane care suferă îşi amintesc doar de amărăciunile lor dorind să le remedieze, dar nu-şi mai amintesc de suferinţele străine, nici pe departe nu se gândesc să remedieze necesităţile aproapelui.  Această stare egoistă a existenţei sale nu serveşte la nimic; aşa, singurul lucru pe care îl obţin este, realmente, să-şi agraveze suferinţele.  Dacă astfel de persoane s-ar gândi la ceilalţi, să-i servească pe semenii lor, să-i dea să mănânce flămândului, să-i dea să bea însetatului, să-l îmbrace pe cel dezbrăcat, să-l înveţe pe cel ce nu ştie etc., etc., etc., este clar că vor pune fapte bune pe talerul Balanţei Cosmice pentru a o înclina în favoarea lor. Adică, ar fi remediate toate nevoile lor. 
Dar lumea este foarte egoistă şi, de aceea, suferă; nimeni nu-şi aminteşte de Dumnezeu, nici de semenii săi, decât atunci când sunt în disperare şi acesta este ceva ce toată lumea a putut verifica prin sine însuşi; aşa este umanitatea.  Trebuie să se lucreze întotdeauna dezinteresat, cu infinită Iubire pentru umanitate; astfel schimbăm acele cauze rele care au stat la baza efectelor rele; nu uitaţi dumneavoastră că schimbând cauza se schimbă efectul. 
  • Vrei să te însănătoşeşti? Însănătoşeşte-i pe alţii.  Vreo rudă de-a ta este în închisoare? Lucrează pentru libertatea celorlalţi.  Eşti flămând? Împarte pâinea cu cei care se găsesc mai rău decât tine; etc., etc., etc.
autor-V.M. Samael Aun Weor

Cine îl are pe Dumnezeu, acela este fericit


http://www.aimgroup.ro/afiliere/idevaffiliate.php?id=111&url=12
Fericirea incepe cu gandurile tale !

Un om este nefericit pentru că nu ştie că este fericit, acesta este singurul motiv. Cine îl are pe Dumnezeu, acela este fericit. În viaţă niciodată nu poţi să spui că nu se întâmplă nimic. Nu există momente obişnuite. Totul e nou. Viaţa înseamnă o continuă alegere între lumină şi întuneric, între prezent şi viitor, între somn şi înviere. Taina existenţei umane nu constă în a trăi, ci în a şti pentru ce trăieşti.

Totul începe cu o joacă şi se sfârşeşte cu un scop. Există o armonie cosmică de forme şi mărimi. Pentru noi pare haos, dar văzut de deasupra, ca Dumnezeu, totul se potriveşte. Minunile sunt teofanii. Ne întâlnim zilnic cu Dumnezeu şi, cu toate acestea, încă Îi mai cerem explicaţii. Minune este şi felul cum ne purtăm unii cu altul, întrecându-ne în a ne ajuta, a ne vorbi delicat, a ne face viaţa cât mai plăcută unul altuia.
Femei abuzate fizic sau emoţional de soţi alcoolici sau cu răni nevindecate. Mame sau taţi absenţi din viaţa pruncilor. Tinere violate de fraţi, taţi vitregi, unchi, bunici, vecini, străini. Copiii cu copiii. Copiii goi şi flămânzi, doriţi sau nu. Vânătăi pe corp sau în suflet. Inimi împietrite, val pe minte. Bătrâni uitaţi prin bordeiele satelor, prin recii pereţi ai odăii din apartamentele cutii de chibrituri sau aziluri. Oameni răniţi sufleteşte, dar închişi ca vitele şi legaţi în secţii de specialitate şi tranchilizaţi, pentru că nu au avut cui şi când să-şi aşeze sufletul pe cearşaf.
  • Atunci când te afli printre „nebuni”, devii şi tu un „nebun”, ba mai mult, găseşti că „nebunia” asta are puţin farmec. Şi câţi au sărit gardul! Dependențe de medicamente. Industrii farmaceutice tot mai prospere ce au nevoie de oameni „bolnavi”. Iertări nedăruite. Bolnavi la oncologie ce urlă de durere ţipând cât mai tare pentru viaţă. Leucemie, diabet, HIV, malformaţii, handicapuri, etc, etc. Ochi care nu se mai văd. Mâini care nu se mai ating. Buze care nu se mai sărută. Îmbrăţişări care nu mai au pereche. Mame fără copii, nu mai au lacrimi, nu le mai ajung, să-şi plângă îngerii ce au zburat mai repede spre cer. Trupuri mutilate sau nu de viaţa cetăţii, închise în închisori pentru că undeva, cândva, cineva a împărţit dreptatea altfel. Sinucideri şi crime trupeşti sau sufleteşti. Abuzuri. Învinuiri. Răstigniri. Jertfe. Înecăm dureri, furii, emoţii. Întrebări fără răspuns. Răspunsuri fără întrebări. În piatră nu există suferinţă, dar în frica de piatră suferinţa există…
Îţi aud tăcerile surde sau tăioase. Îţi cunosc privirile pierdute sau apăsate. Îţi simt durerile trăite. Îţi ştiu plânsul neplâns, obrazul ud, lacrima neştearsă. Omul lipsă, prezenţa absentă, mâna neatinsă. Pereţi albi. Îmbrăţişări în aer. Milă. Durerea ta este durerea mea. Bucuria ta este bucuria mea. Tăcerea ta este tăcerea mea. Tu eşti oglinda mea. În amândoi se odihneşte chipul lui Dumnezeu.
  • Zi cu soare. Scopul principal al unui teolog nu este numai să cunoască multe despre Dumnezeu, ci să-l avem pe Dumnezeu în noi. De ce ni s-a vorbit atât de mult despre pedeapsa divină şi atât de puţin despre capacitatea lui Dumnezeu de a înţelege totul şi de a ierta totul, oricui, oricând, oriunde, orice?! Credeţi într-un Dumnezeu al iubirii sau într-unul al răzbunării? Noul Testament, Porunca Iubirii! Suflete, nu eşti singur! Orice ai fi făcut, orice ai fi simţit, orice ai fi gândit, Dumnezeu te preţuieşte, te iartă boiereşte şi niciodată nu îţi va reproşa nimic! Aşează-te sub un epitrahil cald… Doamne se comportă cu tine ca şi cum nici nu ai fi plecat vreodată din braţele Lui. Răspunde la invitaţia Lui. Ia de acolo un gram de fericire. Te cheamă. Te aşteaptă. Te iubeşte. Vrea să îți găsești liniștea.
Nu ai nevoie de arme ca să te aperi de tine sau de cei din jur. Spală inima şi mintea în rugăciune şi spovedanie. Ia leacul pentru suflet, Împărtăşania, Trupul şi Sângele lui Hristos, care este medicament şi nu premiu pentru clasa I-a cu coroniţă pentru drepţi sau sfinţişori. Vrednic, nevrednic… Dacă nu ar fi iubirea dumnezeiască, ne-am condamna unii pe alţii şi nu ar mai ajunge nimeni în Rai. Lasă pe Dumnezeu să repare, să vindece, să lucreze ceea ce omul nu poate face. Duioşie inexplicabilă în suflet şi o nevoie imperioasă de a plânge. Pace interioară într-o dulceaţă spirituală. Iradiind invizibil prin toţi porii fiinţei tale te va învăţa bucuria de a ierta şi a fi iertat. În inimile noastre curge acelaşi sânge. Sângele lui Hristos. Te vizitează harul… Stăruieşte! Puterea nu se dă decât aceluia care îndrăzneşte să se aplece s-o ridice.
  • Sunt aici să pansez răni, să mângâi, să iert, să iubesc şi să binecuvintez. Dragostea învinge! Suflete, nu te pierde, crede în iubire! Nu îţi frânge inima! Dacă în inima ta sălăşluieşte căinţa, înseamnă că iubeşti cu adevărat. Iar dacă iubeşti, Dumnezeu te va primi la Sine… Iubirea plăteşte totul, răscumpără totul… „A te ruga pentru cineva înseamnă a-i îmbrăca sufletul cu carnea ta, a-i încălzi inima cu suflarea ta, a-i hrăni fiinţa cu viaţa ta, a-l vizita în temniţa sa lăuntrică, a-l găzdui peste noapte în inima ta… A te ruga pentru cineva înseamnă a-i oferi lui Dumnezeu trupul cu care să-l poată iubi… (Marius Iordăchioaia)
Învăţăm cum se cuvine să moară eul nostru, spre a renaşte în a celuilalt. Nu e de ajuns să te rogi pentru celălalt, bine este să devii celălalt. Dragostea care nu creşte zi de zi este o patimă netrebnică.
  • Doamne, alină suferinţele lumii acesteia! Doamne, iartă şi odihneşte pe toţi cei ce au adormit prin păduri, prin peşteri, prin pustietăţi, prin grote, prin crăpăturile pământului! Pe toţi cei care au adormit în morţi năprasnice, în nesuferite prigoniri şi chinuri, în accidente, Doamne, iartă-i! Pe toţi cei care sunt prin cimitirele satelor şi a oraşelor de pretutindeni şi nu mai au pe nimeni să se roage pentru ei, pe toţi cei care au adormit de la începutul lumii până astăzi, Doamne, odihneşte-i cu drepţii! Doamne, miluieşte pe toţi cei ce sunt bolnavi prin aziluri, prin spitale şi pe la casele lor şi nu mai au pe nimeni să se roage pentru ei! Doamne, miluieşte pe toţi cei ce sunt în suferinţe, în dureri, în necazuri, în ispite, în încercări! Doamne, miluieşte pe toţi cei ce sunt închişi pe nedrept! Doamne, miluieşte pe elevi, pe studenţi, pe profesori! Doamne, miluieşte pe toţi cei ce sunt în călătorie, pe uscat, pe ape şi prin aer! Doamne, miluieşte pe toţi cei ce sunt în păcate grele şi sunt depărtaţi de Tine, nu au cunoscut, încă, Iubirea Ta. Doamne, miluieşte-i pe toţi cei ce nu mai au pe nimeni să se roage pentru ei! Doamne, miluieşte pe toţi cei ce ne urăsc pe noi şi pe toţi cei ce ne iubesc pe noi!…
Rugăciunea este şi ca un sandwich, amestecat cu lacrimi sau nu. Pâine (mulţumire), chiflă (cerere), pâine (mulţumire). Împachetăm totul în recunoştinţă şi gânduri bune. Mulţumesc, Doamne pentru toate pe care le ştiu şi pe care nu le ştiu! Rămâi peste noapte în casa sufletului meu şi acoperă-mă cu o aripă de înger, moale, caldă, albă!… Înșelăciunea să nu ne amăgească sufletul. M-ai lovit peste obrazul stâng, nu-i nimic. L-am întors şi pe dreptul, ba mai mult, ţi-am oferit chiar o compresă pentru a o pune pe mâna cu care m-ai lovit….Nu poţi greşi tu cât pot ierta, nu pentru că te iert eu, ci Dumnezeu este Cel care iartă şi vindecă! Până în ultima secundă din ultima clipă. Puiule de om, nu uita să visezi cu zâmbetul curat! Nu uita să îţi laşi inima să cânte acel cântec pe care îl auzi doar tu şi Doamne. Porţi paradisul în tine…
  • Când ai făcut ultima data o bucurie cuiva?! Ce citat să pun în încheiere?! Încape durerea sau bucuria ta acolo?! Cum crezi că aş putea, sau ai putea, să împăcăm toţi oamenii? Nici Hristos nu a reuşit, nici un om nu va reuşi. Ne întâlnim în rugăciune, acolo unde inimile îşi vorbesc altfel, dincolo de cuvinte… În tăcerea de după rugăciune…
autor-Ierom. Hrisostom Filipescu
http://www.aimgroup.ro/afiliere/idevaffiliate.php?id=111&url=12
Relaxează-te profund și regenerează-ți energia fizică în doar 15 minute!