Antrenează-ți mintea să vadă binele în orice situație!


 

  • Îl poți vindeca pe cel de lângă tine iubindu-l!
  • Tu bucură-te că vezi răsăritul și nu mai complica tot ce este simplu! Semnat, Timpul
  • Să nu uit. Când inima îngheață, pune lemne pe foc. Lemnele dragostei. Încălzește-te și gustă din dulceața rugăciunii. Vorbe rotunde și calde, de drag. Zâmbește, mâine va fi mai bine! Vezi-ți de drumul tău, curat, demn și fericit. Dumnezeu îți prețuiește dragostea, bunătatea, reușitele, mulțumirea, seninătatea, omenia. Asta e tot ce contează. Fii împăcat și rămâi în pace.
  • Câte inimi care bat, atâtea feluri de dragoste. Există mereu timp pentru iubire… există mereu timp pentru iertare…
  • Gesturile mici fac diferența. Prezența ta să aducă bucurie!

Părintele Ieromonah Hrisostom Filipescu


Doneaza
Daca vrei sa (iți) faci o bucurie apasă butonul

http://bit.ly/2Cz43uZ

Bucurie 


Despre care bucurie, va veti intreba, ca multa pricina de bucurie nu ne-a fost data in anii acestia tulburi si amari. Si totusi ma voi incumeta sa vorbesc despre bucurie si sa arat cate temeiuri are ea in vietile noastre, in orice vreme si aproape orice-ar fi.

http://bit.ly/2Cz43uZ

Bucuria nu depinde nemijlocit si supus de imprejurari, ea este o putere vie a sufletului si isi trage puterea din propria ei esenta. Ea stie sa alega chiar si putinul bine cat se afla intr-o stare de lucruri si sa-l aseze mai presus de tristete,facandu-si din floare gradina. O vorba buna, o inseninare a cerului, un ras de copil, un gest de prietenie, un act de indemanare sau de istetime, o delicatete a cuiva, mirosul zapezii, o amintire fugara ii ajung.

Sufletul capabil de bucurie este bogat, cuprinzator si cald, deschis catre ale lumii si catre semeni. Omul care stie sa aleaga bucuria nu cauta raul cu lumanarea, nu se vaicareste cat e ziua de lunga, nu cauta la fleacuri, priveste lucrurile cu ingaduinta si cu zambet, nu face din tantar armasar si nu este niciodata mohorat sau posac. Pentru ca viata lui este partasa la lumina, nu la umbra.

bucuria

Cine-ar citi Paradisul lui Dante ar vedea ca e alcatuit numai din vesnica bucurie nu ca acela facut din munti de pilaf si din rauri de lapte si ca toata bucuria aceea e pura lumina. Ceva din ea poate fi simtita in atatea clipe ale trecatoarei noastre vieti sublunare. Cei apti pentru bucurie, si totodata vrednici de ea, stiu sa se bucure si de ceea ce, bun fiind dar firesc, trece nebagat in seama, cum ar fi sa fii sanatos sau liber, sau la casa ta. Sau ca necazurile iti ingaduie si un mic ragaz, ca ai constiinta impacata si curata sau, de ce nu, ca nu este chiar atat de rau cat ar putea sa fie.

Am auzit in privinta aceasta sfada unora, ca adica a spune „bine ca nu-i mai rau” este o slabiciune, ca face jocul stapanirii, care ne vrea multumiti cu putinul pe care ni-l da, ca este o demitere de la datoria de a-ti reclama drepturile tale legitime. Numai ca acestia incurca doua planuri distincte: poti foarte bine sa ai darzenia si curajul de a lupta pentru indreptarea lucurilor si in acelasi timp sa te bucuri de ceea ce ai, gandindu-te ca barem nu te afli la vreme de razboi sau de molima, ca nu ai a te teme de zbiri, ca nu esti supus la cazne, ca ii poti, cat de cat, ocroti pe ai tai, ca traiti in iubire si in buna pace, ca ti-s copii zdraveni si voiosi, poate chiar destepti si poate chiar frumosi sau amandoua la un loc.

cropped-joy.jpg

Si mai este o bucurie, proprie oricarui suflet bine nascut: aceea a priceperii si a puterii de a face bine si cu drag ceea ce faci, bucuria lucrului bine facut, de la un scaun pana la un poem. Ba, chiar un mare ganditor din prima jumatate a acestui veac spune ca bucuria este mai ales aceasta: semnul de la fire al unei izbanzi si al unei impliniri, al unui spor adus lumii prin faptuirea ta.

Dar pentru asta trebuie sa traiesti pe masura puterilor tale, sa-ti gasesti locul tau adevarat, sa te multumesti cu a fi ceea ce ai fost menit sa fii. Multi se instraineaza de bucurie, tocmai pentru ca se instraineaza de ei insisi. Si, dincolo de orice bucurie anume, mai este simpla bucurie de a fi, de a te afla in lume si nu in nefiinta, de a trai, faptuind si indurand, de a simti cum se perinda, schimbatoare, anotimpurile si anii, de a fi partas la vremea ta si a vedea ce se mai intampla, cand mai bine, cand mai rau, de a trai in asa fel, incat moartea ta sa fie ca desprinderea si caderea la soroc a unui fruct copt si plin de buna samanta in viata lumii.

joy3

Bucuria nu este, asadar, o oarecare disponibilitate contingenta, ci o virtute care, cum am spus, deriva dintr-un principiu interior, activ si dinamic, putand functiona independent de ce ti-a fost dat. Fara aceasta virtute, orice si oricat ai avea, oricine ai fi, chiar si Cressus, te mananca tristetea, pustiul si uratul. Iar oamenii care stiu si au puterea sa se bucure fac lucruri mai frumoase, raspandind in jurul lor, ca un har, bucuria.

Autor- Petru Creția (2004)


Doneaza
Daca vrei sa (iți) faci o bucurie apasă butonul

ccc

Bucuria de a dărui durează mai mult decât satisfacția de a primi


Nivelul de fericire al oamenilor care obişnuiesc să ofere se menţine constant, sau scade într-un ritm mult mai lent, spre deosebire de situaţia în care ei ar fi beneficiarii darurilor respective, conform concluziilor unei cercetări efectuate recent la Facultatea de afaceri Booth a Universităţii Chicago, citată de Xinhua.
http://bit.ly/2Cz43uZ

Pentru a analiza gradul de fericire, oamenii de ştiinţă au realizat două experimente. În cadrul unuia dintre ele, participanţii – studenţi ai universităţii – au primit câte cinci dolari în fiecare zi, timp de cinci zile, şi li s-a solicitat ca de fiecare dată să cheltuiască suma pe acelaşi lucru.

Participanţii au fost împărţiţi în mod aleator în două grupuri – unii au cheltuit suma în beneficiul propriei persoane, iar ceilalţi i-au dăruit, spre exemplu lăsând banii într-un recipient pentru bacşiş la o cafenea sau oferind în fiecare zi donaţii online aceleiaşi organizaţii caritabile. La sfârşitul zilei participanţii şi-au împărtăşit impresiile cu privire la aceste experienţe şi la gradul general de satisfacţie.

Informaţiile colectate de la un număr total de 96 de participanţi – cu un nivel iniţial similar de fericire – au demonstrat că gradul de bucurie al celor care au cheltuit sumele primite pentru propria persoană s-a diminuat constant pe parcursul perioadei de cinci zile. Însă, în cazul celor care au oferit banii altor persoane nivelul de fericire s-a menţinut.

joy

Oamenii de ştiinţă au desfăşurat apoi un al doilea experiment, online – 502 participanţi au jucat zece runde ale unui joc puzzle din cuvinte. La fiecare rundă ei au câştigat câte cinci cenţi, pe care fie îi puteau păstra sau îi puteau dona pentru un scop caritabil. După fiecare rundă, participanţii au dezvăluit gradul de bucurie resimţit. Din nou, nivelul autoraportat de fericire al celor care şi-au donat câştigul a scăzut într-un ritm mult mai lent în comparaţie cu cel al participanţilor care au păstrat banii obţinuţi.

Potrivit cercetătorilor, atunci când oamenii se concentrează asupra rezultatului, cum ar fi obţinerea unei plăţi, ei sunt mai înclinaţi să compare efectele, ceea ce le diminuează sensibilitatea faţă de fiecare experienţă. Însă, atunci când se concentrează asupra acţiunii, precum donarea către o organizaţie caritabilă, oamenii sunt mai puţin preocupaţi de comparaţia rezultatelor şi, în schimb, trăiesc fiecare act de dăruire ca pe un eveniment unic aducător de fericire.

Give me your heart

De asemenea, conform studiului, oamenii se adaptează într-un ritm mai lent la fericirea generată de acţiunea de a dărui deoarece aceasta contribuie la menţinerea reputaţiei prosociale consolidând sentimentul de conexiune socială şi de apartenenţă, notează Xinhua. Concluziile cercetării au fost publicate în jurnalul Psychological Science.

sursa-yogaesoteric.net


Doneaza
Daca vrei sa (iți) faci o bucurie apasă butonul

ccc

8 aspecte esențiale despre viață pe care omenirea le-a uitat


Locul nostru în natură.
În ultimele sute de ani ne-am detașat destul de mult de natură, dorind să nu mai depindem de aceasta. Am cunoscut-o, am consumat aproape tot ce am putut și am încercat să constrângem natura în așa fel încât să ne ofere doar ce ne mulțumește pe noi, într-o acțiune extrem de egoistă. Am uitat să ascultăm și să înțelegem ritmurile naturale și ciclurile Pământului, ne-a fost mai ușor să ignorăm mesajele venite de la mediul natural decât să trăim în echilibru.

***

http://bit.ly/2Cz43uZ

***

Am uitat vechea înțelepciune antică.
Am uitat și ne-am îndepărtat de înțelepciunea noastră strămoșească. În încercarea de a obține cunoștinte științifice cu scopul de a-i oferi minții noastre raționamentele potrivite, am uitat înțelepciunea care apare prin deschiderea inimii. Ne-am uitat vechile povești și tradiții, trecând prea ușor la o societate bazată pe consum.

Am uitat de visele noastre.
Îndepărtându-ne de la calea noastră interioară, am uitat să visăm. Mai mult, am uitat că avem puterea de a contribui enorm la îndeplinirea visurile noastre.

Am uitat adevăratul scop în viață.
Cu atât de mult „senzațional”, surse de distragere a atenției și zgomot din jurul nostru, am ajuns să uităm care este adevăratul motiv pentru care ne aflăm aici. Suntem prinși într-o rutină cotidiană din care am pierdut din vedere adevărata autenticitate, acea scânteie interioară care ne poate conduce către fericire și către auto-realizare / auto-cunoaștere.Happy-Woman-2

Am uitat că totul este iubire.
Acesta este, probabil, cel mai profund mister dintre toate, mister pe care foarte puțini au ajuns să-l înțeleagă cu adevărat. Însă, acest adevăr este ascuns în profunzimea ființei noastre. Am uitat faptul că în cele din urmă totul este energie și conștiință și că dragostea este materialul fundamental al existenței care trece prin fiecare celulă a noastră.

Am uitat să iertăm.
Fiind făcuți să credem că suntem separați și deconectați de ceilalți și de orice altceva, am uitat să iertam. În cel mai profund sens al său, iertarea este actul de reamintire a realității că suntem unul cu toată lumea și că nu există o victimă și un agresor. Cu toții ne mișcăm într-o „existență” numită viață.

iertarea

Am uitat de adevărata noastră putere.
Condițiile de viață dominate de frică ne-au făcut să uităm cine suntem cu adevărat. Ne-am uitat adevărata putere, puterea de a ne folosi de intenție și de voința noastră cu scopul de a ne transforma realitatea. Am fost atrași de somnambulismul celor care au trăit înaintea noastră și astfel am ajuns să adoptăm aceleași tipare de gândire fără să ne îndoim de aceste automatisme periculoase.

Am uitam să fim simpli.
Viața a devenit din ce în ce mai complicată. Suntem seduși de strălucirea lui „mai mult” și nu de puterea lui „mai puțin”. Am uitat sensul simplității și am uitat să fim simpli. De fapt, viața este simplă, noi suntem cei care ne-o complicăm. Simplicitatea implică eliberarea de toate lucrurile și aspectele neesențiale și de ideile care nu ne folosesc în îndeplinirea adevăratului scop al vieții.

http://www.yogaesoteric.net


Doneaza
Daca vrei sa (iți) faci o bucurie apasă butonul

ccc


 

 

Meditaţia este cea mai înaltă formă de activitate


Meditaţia este mai importantă decât activitatea, devoţiunea, ori raţiunea. A medita înseamnă a te concentra doar asupra Spiritului. Aceasta este meditaţia esoterică. Este cea mai înaltă formă de activitate pe care o poate practica omul, dar este şi cea mai echilibrată cale de a-L descoperi pe Dumnezeu.

Doneaza
Daca vrei sa (iți) faci o bucurie apasă butonul

Dacă lucrezi tot timpul este posibil să devii ca un robot şi să Îl pierzi în timpul preocupărilor, muncilor şi datoriilor pe care le îndeplineşti; dacă Îl cauţi cu ajutorul gândirii discriminatorii Îl poţi pierde în labirinturile infinite ale raţiunii; iar dacă îţi cultivi doar devoţiunea pentru Dumnezeu, transformarea se poate limita doar la nivelul emoţional. Însă meditaţia le combină şi echilibrează pe toate acestea.

Lucrează, mănâncă, plimbă-te, meditează – numai pentru El. Aceasta este cea mai bună cale de a trăi. Astfel, vei fi cu adevărat fericit că Îl serveşti, să Îl iubeşti şi să comunici cu El. Atâta vreme cât le permiţi dorinţelor şi slăbiciunilor din corpul fizic să îţi controleze gândurile şi acţiunile, nu Îl vei descoperi. Fii întotdeauna stăpânul propriului tău trup. Când te afli în biserică sau în templu, probabil simţi puţină devoţiune sau percepţie discriminatorie, dar nu este îndeajuns. Activitatea esoterică a meditaţiei este extrem de necesară, dacă vrei cu adevărat să fii conştient de prezenţa Sa.

benefits-of-meditation

Poţi gândi că după două ore de meditaţie vei fi plictisit de moarte. Nu este aşa; eu nu am găsit în lume nimic mai îmbătător ca Dumnezeu. Când beau vinul învechit al sufletului, în inimă îmi pătrunde un fior extraordinar de fericire. Bucuria Divină se află în fiecare dintre noi. Soarele îşi trimite razele în mod egal şi asupra cărbunelui şi asupra diamantului – însă numai diamantul îi reflectă lumina. La fel se petrece şi în cazul puţinelor minţi transparente care cunosc şi reflectă Spiritul.

Astfel, în activitatea esoterică de meditaţie ai posibilitatea de cunoaştere a lui Dumnezeu. Eu nu învinuiesc pe nimeni de ceea ce face, ci de ceea ce nu face. Mulţi cred că nu au timp pentru Dumnezeu. Îţi imaginezi ce s-ar întâmpla dacă Dumnezeu ar fi prea ocupat pentru a se mai îngriji şi de tine? Atunci ce ai de făcut? Îndepărtează-ţi mintea de la mirajul oferit de simţuri şi obiceiuri. De ce să te amăgeşti în acest fel? Eu îţi vorbesc despre o fericire care va dura zi şi noapte – prin ea nu mai ai nevoie de nici o tentaţie sau senzaţie trupească. Disciplinează-ţi corpul şi mintea. Controlează-ţi simţurile. Descoperă-l pe Dumnezeu!

beach-meditation

Adesea spun că acest trup nu este altceva decât o centrală, iar cele cinci simţuri nu sunt decât instrumentele sale telefonice. Prin ele, eu mă aflu în contact cu lumea;  dar când nu mai vreau să comunic, îmi „închid” simţurile şi trăiesc în fericirea inexprimabilă a lui Dumnezeu. Tatăl Ceresc nu vrea ca oamenii, copiii Săi, să mai sufere. Iluzia senzorială în care trăieşte fiecare poate fi spulberată. Fiecare trebuie să şi-L imagineze pe Dumnezeu ca pe o necesitate supremă a vieţii. Cătuşele limitării sunt foarte uşor de deschis; obiceiurile şi rutina mecanică de zi cu zi sunt extrem de uşor de eliminat. Eu nu condamn nici un om – doar necredinţa şi uitarea oamenilor. Dumnezeu poate fi cunoscut prin folosirea tehnicii de meditaţie. Atunci El va pulsa ca înţelepciune în mintea fiecăruia şi ca fericire în inimă, ajungând astfel ca omul să fie mai activ şi să aibă mai mult succes în tot ceea ce face.

Dragii mei, cândva am fost şi eu ca voi. Trăiam pe pământ căutând adevărul şi fericirea, dar tot ce îmi promitea bucurie îmi oferea doar durere şi atunci m-am întors spre Dumnezeu. Cu toţii trebuie să descoperiţi propria divinitate şi să ajungeţi singuri în împărăţia Divinului.

Sinele este Mântuitorul tău

„Aceste adevăruri profunde nu sunt oferite pentru a putea depăşi anumite momente grele din viaţă, ci trebuie practicate şi asimilate. Dacă oamenii ar şti că în lăuntrul lor se află totul! Pentru cei care acţionează greşit, Sinele este un duşman. Împrieteneşte-te cu Sinele şi El te va salva. Nu există alt mântuitor decât propriul Sine.Omul trebuie să se ridice din ego prin Sine. Pentru acela al cărui ego a fost cucerit de Sine, Sinele este prietenul eu-lui; dar, cu adevărat, Sinele devine inamicul eu-lui care nu este cucerit.” (Bhagavad Gita VI:5-6)

Lanţurile ignoranţei şi obiceiurile rele sunt cele care încătuşează. Omul nu suferă decât datorită faptului că îşi urmează orbeşte obiceiurile rele. Dacă cineva poate să privească puţin înainte în viaţa sa, ar vedea clar cum timpul rămas, preţiosul timp oferit de Divinitate, se scurge inutil. Hinduşii au un proverb: „Copilul este preocupat de joacă, tânărul de sex, iar adultul de griji. Cât de puţini sunt preocupaţi de Dumnezeu!”

Woman meditating on the beach at sunset.

Înlătură speranţa iluzorie că fericirea va veni prin realizările materiale. Prosperitatea nu este îndeajuns, „trăirea în lux” nu este îndeajuns. Toţi vor să fie veşnic fericiţi. Priveşte-l pe Dumnezeul interior şi realizează că Sinele este Divinitatea fiinţei tale. Fiecare trebuie să îşi răspundă clar la întrebarea: „De unde am apărut?”

Dumnezeu şi nemurirea nu sunt nişte mituri. A muri crezând că eşti o fiinţă muritoare este cea mai gravă insultă adusă Sinelui interior. Cât de mult îţi vei mai permite, fiu al lui Dumnezeu, să fii târât prin mlaştina morţii, fără să încerci niciodată în timpul vieţii să învingi maya, ignoranţa?

Raţiunea oferă omului puterea de a-L căuta pe Dumnezeu

Există Dumnezeu. El i-a oferit omului independenţă, putere şi raţiune. Omul Îl poate descoperi pe Dumnezeu datorită raţiunii. A-ţi pierde timpul doar jucându-te cu viaţa şi nedescoperindu-L pe Dumnezeu înseamnă irosirea puterii divine implementate înăuntrul tău.

Foloseşte cheia raţiunii. Aceasta nu se găseşte nicăieri în minerale, plante şi animale. Dumnezeu i-a oferit omului raţiune astfel încât să poată descoperi eliberarea de iluzia mortalităţii. Dacă îţi laşi raţiunea copleşită de ego şi obiceiuri rele, ce se va întâmpla? Dacă oamenii încep să se închine în faţa puternicei voinţe pe care o ai, ce vei rezolva? Fericirea tot te va ocoli. Tocmai de aceea Iisus l-a ales pe Dumnezeu în locul Diavolului, când Satana a încercat să îl ispitească. Iisus a realizat că deşi puterea materială este foarte atrăgătoare şi oferă multe satisfacţii, aceasta nu durează. El a descoperit ceva mult mai preţios decât toate bogăţiile din univers. Lucrurile pe care le doresc majoritatea oamenilor sunt efemere. Dar Dumnezeu nu îl va părăsi niciodată pe Iisus. Şi el se bucură şi trăieşte în omniprezenta împărăţie divină. De aceea, fiecare dintre noi trebuie să aleagă viaţa care îl conduce spre Dumnezeu.

relaxare22

Prin îngroparea şi afundarea în lumea materială, viaţă după viaţă, înfricoşat de coşmarurile suferinţei şi morţii, sufletul se simte pur şi simplu pedepsit. Realizează că tu eşti sufletul! Aminteşte-ţi că Simţirea din spatele simţirii, Voinţa din spatele voinţei, Puterea din spatele puterii, Înţelepciunea din spatele înţelepciunii este Dumnezeul Infinit. Unifică-ţi sentimentul inimii cu raţiunea minţii într-o armonie perfectă. În castelul liniştii şi calmului, înlătură identificarea cu titlurile şi poziţiile lumeşti şi pătrunde în meditaţia profundă pentru a realiza divinitatea interioară.

Priveşte în interiorul tău. Ţine minte: Infinitul este pretutindeni. Cufundându-te profund în supraconştiinţă, poţi călători şi ajunge instantaneu pe cele mai îndepărtate stele. Mintea este complet echipată pentru a trimite razele supraconştiinţei chiar în inima Adevărului. Foloseşte-o pentru aceasta.

Ţine minte: tu eşti cel care trebuie să călătorească spre împărăţia cerurilor; aceasta nu va veni la tine. Fiecare om trebuie să îşi bătătorească singur calea. Începând de astăzi insuflă-ţi în inimă dorinţa de a-L căuta pe Dumnezeu. Iar când mulţi căutători ajung să se îndrepte spre Dumnezeu, este inevitabilă apariţia „Statelor Unite ale Lumii”, avându-L ca Ghid şi Îndrumător  pe Dumnezeu şi Iubirea Sa.

grayscale photography of man sitting on grass field
Fotografie de Flickr pe Pexels.com

 Eu vreau să ofer tuturor mult mai mult decât inspiraţia temporară oferită de cuvinte; doresc să sparg carcasa care ascunde lumina înţelepciunii, pentru ca aceasta să se reverse asupra nopţii spirituale în care trăiesc oamenii, astfel încât prin lumina sa strălucitoare fiecare să poată vedea singur adevărul despre care am vorbit.

Pentru a recapitula, vreau să spun că există două atitudini fundamentale prin care ne putem apropia de Dumnezeu: cea exterioară şi cea interioară, ori transcedentală. Calea exterioară este realizată prin activitatea corectă, iubirea şi servirea umanităţii, având conştiinţa centrată în Dumnezeu; calea transcedentală este realizată prin meditaţia esoterică. Prin această cale realizezi tot ceea ce nu eşti şi descoperi Ceea ce eşti cu adevărat: „Eu nu sunt respiraţia; eu nu sunt corpul, nici carnea şi nici oasele. Eu nu sunt mintea şi nici sentimentele. Eu sunt Acela care este dincolo de respiraţie, trup, minte şi sentimente.”

o conferinţă a lui Paramahamsa Yogananda


ccc