Astrologia consideră Venus şi Marte drept „planetele iubirii”, Venus reprezentând atracţia la modul general şi atracţia, plăcerea erotică în special, în vreme ce Marte ar reprezenta energia sexuală, impulsul fundamental care face ca energia primordială a vieţii să meargă în direcţia concretizării Creaţiei.
În realitate, absolut toate planetele emit energii ale iubirii pe multiple frecvenţe de vibraţie, însă, pentru planul fizic al Manifestării în care există umanitatea, Venus şi Marte au un rol aparte. Dacă, până acum, astrologii care au tratat compatibilitatea relaţională analizând ce face fiecare dintre ele în fiecare Semn zodiacal şi în fiecare Casă, noi ne propunem să vă oferim o cu totul altă abordare, pornind de la mitologie şi semnificaţii legate de naşterea lor ca entităţi spirituale, în timpurile imemoriale, când zeii îşi definitivau locurile şi responsabilităţile în ierarhiile cereşti.
Am apelat la mitologia vedică, deoarece ea este ce-a mai bogată şi cea mai sugestivă, având ca punct de plecare cartea lui Behari Bepin, Mituri şi simboluri în astrologia vedică, din care vă prezentăm mai jos câteva fragmente referitoare la venirea pe lume a zeilor guvernatori ai sferelor de forţă planetară, Venus (Shukra în astrologia hindusă) şi, respectiv, Marte (Mangala sau Kartikeya în astrologia hindusă).
Venus/Shukra
Shiva Purana menţionează că Shukra s-a născut din fluidul vital al lui Shiva sub impulsul pasiunii faţă de forma (feminină) captivantă pe care Vishnu a luat-o la un moment dat pentru a subjuga şi distruge un demon foarte puternic. Această formă a fost atât de seducătoare încât, văzând-o, Shiva nu s-a putut controla şi a pierdut o picătură din fluidul său vital, din ea născându-se Shukra. Cuvântul „shukra” înseamnă în sanscrită „sămânţă, spermă” dar, la fel de bine, „agni” sau „foc”. Shiva însuşi a botezat această personificare a energiei sale cu numele de Shukra şi la numit stăpânul Asura-şilor sau al multiplicării.
Această legendă pune în lumină funcţia lui Venus legată de reproducere. Shiva este personificarea fluidului său vital creator. Acest fluid este ejaculat ca rezultat al mişcării de coborâre, opusă celei ascendente, care apare când Kundalini se trezeşte şi urcă datorită disciplinei spirituale. Mişcarea sa de coborâre se manifestă prin urgenţa sexuală. Ea este exprimată ca un impuls emoţional ce vizează uniunea fizică, în vreme ce mişcarea de ridicare conduce către integrarea diferitelor principii ale sufletului în Absolut. Deoarece această mişcare de coborâre se petrece pentru că Shiva este fascinat, subjugat de către forma feminină a lui Vishnu (principiul păstrător al Manifestării), zeitatea planetară rezultată este creditată să producă la rândul ei atracţie în lumea materială.
Hari Vashna relatează cum Shukra s-a dus la Shiva şi l-a rugat să-i protejeze într-un mod mai special pe Asura-şi faţă de zei. Pentru a obţine acest favor, el a realizat un tapas („Canon”, în limbaj bisericesc) dureros: timp de o mie de ani, el a stat atârnat de picioare şi cu capul în jos, inhalând fum de paie. În absenţa sa zeii au atacat Asura-şii iar Vishnu i-a ucis mama. În timpul tapas-ului fiind, Shukra l-a blestemat pe Vishnu pentru crima sa, ca el să se nască de 7 ori la rând în lumea oamenilor – apoi şi-a readus mama la viaţă cu ajutorul unei mantra-e secrete pe care doar el o cunoaşte. Alarmat că Shukra îşi va împlini tapas-ul şi, ca urmare a lui, va obţine favorul dorit, Indra a trimis-o pe fiica sa Jayanti să-l îndepărteze de la această realizare. Imposibil de perturbat, Shukra şi-a îndeplinit tapas-ul şi abia după aceea s-a căsătorit cu Jayanti. Această legendă evidenţiază legătura lui Shukra cu procreaţia. Shiva este suprema forţă creatoare care deţine esenţa energiei dătătoare de viaţă pentru fiecare formă de creaţie, Asura-şi sau zei. Fiul său virgin, înainte de a se implica în manifestarea creatoare a vieţii, îşi asumă o penitenţă extrem de severă. Ideea inversării este adesea menţionată în literatura spirituală orientală. Copacul Vieţii, în Upanishade şi în Bhagavad Gita, este comnparat cu copacul Ashwattha, care are rădăcinile în partea de sus şi coroana în partea de jos (simbolul omului ale cărui rădăcini sunt în Cer şi a cărui coroană se află în lumea mnifestată – n.n.). diferenţierea minţii conştiente şi a materiei este simbolizată de către acest copac. El reprezintă Universul manifestat înrădăcinat în Nemanifestare, esenţa cea mai subtilă, şi crengile coborând în lumea materiei. Sistemul nervos uman, înrădăcinat în creier, „atârnă” şi el tot aşa, invers. Relaţia dintre pura subiectivitate a Nemanifestării şi formele de viaţă diferenţiate este reprezentată de Shukra care se lasă să atârne cu picioarele în jos pentru a proteja Daitya-şii (demonii), spre a perpetua multiplicarea.
Venus emite impulsul creator. Activitatea sa este parte a planului divin de evoluţie. El îşi trage seva din lumea eterată a Spiritului, dar sfera sa de acţiune este jos, în lumea materială. Impulsul său curge de sus în jos, perpetuând forma exterioară a lumii. Fumul pe care îl inhalează rezultă din Yajna, focul sacrificial, care spiritualizează fiinţa şi mediul în care ea trăieşte. Fumul este expresia, consecinţa focului ritualic. Un astfel de act spiritual este exact antiteza a ceea ce Shukra/Venus este responsabilizat să realizeze. La începutul aspiraţiei spirituale, indiferent dacă este vorba despre ceremonialuri exterioare sau cunoaştere interioară, implicarea fiinţei în materialitate trebuie atenuată. Generarea şi amplificarea curentului spiritual reprezentat de către fumul care se ridică îl ajută pe Shukra să-şi atingă scopul. În acest timp fiinţa poate întâmpina multe dificultăţi şi tentaţii. Impulsul venusian care iniţial intensifică dorinţa materială, în natura sa mai profundă dă naştere practicilor etice şi întreţine aspiraţia spirituală a fiinţei.
Vishnu este păstrătorul vieţii. În strategia sa de a prelua conducerea asupra demonilor, el o ucide pe mama lui Shukra – cu alte cuvinte, el vrea să extermine potenţialul creator sau sursa lor creatoare. Pentru a contracara acest efect, Shukra îl blestemă pe Vishnu să se nască de 7 ori pe Pământ şi-şi învie mama. El are aşadar puterea de a readuce morţii la viaţă, restabilind astfel legătura cu Sursa divină de energie care îi furnizează vitalitatea necesară pentru mecanismul procreator al existenţei. În final, căsătoria lui Shukra cu Jayanti arată armonizarea conştiinţei venusiene cu impulsul divin pentru creaţie.
Implicarea venusiană în existenţa materială accentuează nevoia de auto-cunoaştere, chiar dacă motivaţia de bază este profund spirituală, canalizând toate resursele energetice către împlinirea misiunii divine.
Această legendă reprezintă multe trăsături specifice lui Venus care sunt adesea trecute cu vederea. Venus posedă energia dătătoare de viaţă pe care – aşa cum se menţionează în altă parte – nici măcar Jupiter nu o are. De asemenea, el poate readuce morţii la viaţă şi să le prelungească existenţa. Acest dar special al lui Venus este direct legat de naşterea s din sperma lui Shiva, care este chiar focul ce însufleţeşte toate celulele fiinţei vii. Procrearea şi revitalizarea sunt amblele conexe cu reîncarnarea. Deoarece impulsul venusian îl face pe om să se ataşeze de materie, setea de viaţă devine copleşitoare şi, în final, ea îl conduce către o nouă naştere. Cu fiecare încarnare, corpul nativului este întinerit. Datorită stării lor de conştiinţă, zeii nu sunt expuşi naşterii şi morţii sau proceselor de reîntinerire, pe care le pot avea doar cei care trăiesc în lumea materială/fizică.
Venus este un învăţător şi, de aceea, el nu restricţionează pe nimeni în accesul către cunoaştere şi înţelepciune. El îi învaţă pe Daiya-şi tot aşa cum îi învaţă şi pe fiii zeilor. Oricine îşi însuşeşte legile disciplinei poate obţine de la el secretul vieţii şi al morţii. Venus este impresionat de iubire şi afecţiune. Îngustimea de minte şi consideraţiile restrictive nu-l motivează deloc pe Venus să acţioneze şi, de aceea, el nu interferează cu legile karmei.
Sintetizând, Venus este asociat cu fluidul seminal care reprezintă energia creatoare divină în procesul de materializare. El funcţionează ca o soră geamănă pentru Pământ. Chiar este considerat micul Soare al Terrei. Venus disociază sau „desparte” Esenţa/Unitatea Divină în multitudine, ghidând evoluţia socială, acccentuând relaţiile personale şi funcţionând fundamental prin dinamizarea nevoii relaţiilor de uniune/fuziune. În timp ce duce fiinţa umană către proceere, Venus accentuează egoismul şi dorinţa intensă de auto-satisfacţie. Energia venusiană nu are (prea) multă afinitate cu Jupiter. El este preocupat mai degrabă de înţelepciune şi protecţia stării de echilibru, în vreme ce Venus induce în nativ dorinţele materiale, ca el să experimenteze câteva naşteri şi morţi. Venus nu are niciun interes să conducă fiinţa umană către eliberare, deşi este perfect conştient de secretul său. El produce atracţia către a arăta bine fizic şi către o poziţie socială bună, dar este, de asemenea, favorabil cunoaşterii spirituale. Lui îi revin în totalitate conexiunile sociale, relaţiile umane, talentele artistice, generarea sentimentelor rafinate de bucurie şi plăcere sexuală. Ezoteric, impulsul venusian arată că omenirea şi întreaga viaţă animală provin din cercul divin al totalităţii în care generarea formelor şi a existenţei se bazează pe dualitate. El se află în slujba ei, deoarece şi această dualitate este un pas în procesul de concretizare al Ideaţiei Divine.
Legenda mitologică al lui Shukra/Venus ascunde însă, pentru cel iniţiat sau pentru cunoscătorul spiritual însuşi secretul tinereţii fără bătrâneţe şi al vieţii fără de moarte: continenţa sexuală. Ceea ce oferim acum este un al doilea nivel al lecturii acestui text.
Felul în care se naşte Shukra reprezintă naşterea atracţiei universale însăşi din Fiinţa Supremă Absolută, ca urmare a efectului de polarizare yin-yang ce caracterizează orice dualitate. Manifestarea Fiinţei divine în afara sa, ieşirea Creatorului din Sine Însuşi pentru a da naştere Creaţiei activează instantaneu dualitatea feminin-masculin. Atracţia contrariilor se produce ca reacţie instantanee a polului sexual al fiinţei, ceea ce generează coborârea şi condensarea energiei divine sub forma fluidelor sexuale. „Shukra” înseamnă în sanscrită şi „spermă” şi „sămânţă” şi „dulce”, şi asta confirmă că zeul este expresia fluidului vital divin al vieţii care face posibilă manifestarea divină în planul fizic. Tapas-ul pe care şi-l asumă Shukra – acela de a sta atârnat de picioare cu capul în jos – ca demonii (în realitate toate dorinţele, umbrele ş plăcerile noastre egoiste) să fie ocrotiţi mai special de către Creator are un dublu înţeles:
– pe de o parte, el urmăreşte să controleze energia sexuală care este o energie descendentă în procesul de materializare, de concretizare fizică a vieţii, în aşa fel încât plăcerea creată de actul ejaculării să nu-l copleşească;
– pe de altă parte, el realizează cu perseverenţă şi conştient un tapas de sublimare a energiilor, în care posturile corporale inverse – asana-e – au un rol foarte mare în dobândirea şi practicarea unei continenţe sexuale perfecte, în aşa fel încât fluidele sexuale nu mai părăsesc corpul, ci rămân în interior, pentru a fi apoi sublimate pe etajele energetice superioare ale fiinţei.
În Yajur Veda, 19-75 există un text de adorare a planetei Venus, în care este invocată „hrana” sa, pentru a fi „băută” de cei ce adoră cu frenezie zeul ei.
Cuvântul „hrană” este folosit în acest text cu sensul de „produs rafinat” sau de „esenţă elevată” a hranei în corp, ingerat prin intermediul unei băuturi plăcute, consumate de către cei care caută realizarea supremă sau înţelepciunea divină. Această băutură este dătătoare de o mare putere şi de forţă interioară la nivelul tuturor organelor corpului, conferă gentileţe şi favorizează conceperea copiilor în conformitate cu legile cosmice.
Scrierile sacre consideră că această formă pură de hrană este, în esenţa ei, o băutură dulce – SHUKRA. Noi presupunem că este vorba atât despre Shukra Dathu, în analogie cu organele regeneratoare, constituentul corporal cel mai elevat din medicina ayurvedică, apt să hrănească şi să asigure regenerarea întregului corp fizic, cât şi despre OJAS, forma superioară de energie care ia naştere la un anumit interval de timp, ca urmare a unei practici spirituale constante, a unei alimentaţii elevate şi a continenţei sexuale.
Noţiunile de „băutură”, „băut” şi „băutor” au aici sensul de „asimilare” a unui principiu divin, a unei esenţe energetice la nivelul corpului fizic, fără de care organele sexuale ar degenera sistematic „sămânţa din corpul uman”. Există în India, din vremuri imemoriale şi până în zilele noastre, bărbaţi care îşi spun VAJ PAYEE sau „băutorii de sămânţă” sau brahmachary-şi, celor care îşi pot păstra şi apoi asimila propria sămânţă în interiorul propriului corp fizic. Se spune că doar Brahminii – devoţii care realizează Sinele – sunt capabili „să bea” sau să asimileze VEERYA sau sperma în corpul uman. Ei sunt bărbaţii care au dobândit şi care manifestă o continenţă perfectă, atât sexuală, cât şi comportamentală. Noţiunea de „băutură” semnifică ceva mult mai mult decât un simplu lichid. Ea denotă bucurie, plăcere sau chiar „ananda”, starea de beatitudine supremă specifică desăvârşirii spirituale. Probabil din acest motiv, astrologia atribuie absolut toate plăcerile şi, mai ales, energia gustului, planetei Venus – gustul alimentar, gustul banului, gustul puterii, gustul estetic (n.n.) şi, mai ales, plăcerile erotice şi tot ceea ce, în realitate, ne place în relaţia directă cu viaţa, cu oamenii, cu artele, cu informaţia/cunoaşterea, cu natura.
Textul este, deci, de o valoare inestimabilă, deoarece el conţine aici secretul lui Shukra/Venus: secretul „tinereţii fără bătrâneţe şi al vieţii fără de moarte”, secretul Începuturilor fără sfârşit, un secret alchimic deţinut de Tantra Yoga, şi anume, secretul continenţei sexuale. Fiind un proces yang, el este un proces de natură masculină, şi ar fi greşită interpretarea că textul se referă numai la bărbaţi. Practic, aceia care „îşi beau sămânţa” sunt cei care reuşesc să controleze energia sexuală, să-i dea o direcţie ascendentă, s-o sublimeze şi s-o transforme în forme de energie elevată, forme al căror început este energia Ojas. Controlul energiei sexuale generează la rândul lui, prin rezonanţă, controlul tuturor forţelor de energie din fiinţa noastră şi transformă continenţa într-un mod foarte elevat de viaţă.
Fiinţa umană care a dobândit continenţa sexuală perfectă se sustrage astfel bolilor, bătrâneţii şi morţii, iar fuziunea amoroasă practicată cu continenţă sexuală face ca acel cuplu uman să rămână într-un perpetuu Început. Scopul neutralizării contrariilor este creaţia. Creaţia este atât fizică – naşterea unei noi fiinţe umane, a unui nou exemplar al speciei – cât şi non-fizică. Realizările intelectuale, artistice, ştiinţifice, spirituale se produc la nivelul idelor mai întâi, se adresează celorlalte simţuri nu doar celui tactil şi generează trăiri rafinate în plan emoţional, activând aşadar lumea astrală şi lumea cauzală. În acest fel, Venus sau Shukra conferă adeptului această formă de „înviat”. De-a lungul vieţii, prin ovulele şi spermatozoizii pe care îi pierdem când facem dragoste fără continenţă şi acceptăm orgasmul cu descărcare, noi ne pierdem treptat fluidul vital de natură divină şi începem procesul de degenerare şi decreptitudine. Continenţa sexuală, aşa cum am arătat deja la finalul Părţii întâi a acestei cărţi, redirecţionează efectiv fiinţa umană şi existenţa ei către alte împliniri şi către un mod sublim, divin de a fi.
Şi, în ultimă instanţă, acest fiu virgin al lui Shiva, Shukra, expresie a Legii atracţiei universale, este totodată un simbol spiritual complex: din clipa în care ne hotărâm să acţionăm, noi atragem către noi energiile divine ale unei reuşite, şi, totodată, răsplata care ni se cuvine ca urmare a acelei fapte. A şti şi a acţiona este suprema infailibilitate a lui Dumnezeu manifestat pin noi. Vishnu, în ipostaza sa feminină, care l-a subjugat instantaneu pe Shiva, a făcut aceasta deoarece fapta sa a fost consacrată Binelui suprem. Consacrarea atrage manifestarea directă sau implicarea instantanee a Divinităţii în fapta pe care noi o facem. În acest fel, roadele care ni se cuvin nouă devin ale Lui şi nu ale noastre, iar noi începem încet-încet să limităm numărul naşterilor noastre. Shukra este, cu alte cuvinte, răspunsul direct al lui Shiva la dorinţa puternică a lui Vishnu de a înfrânge demonul, deoarece viaţa aşa se menţine – prin înfrângerea demonilor.
A înfrânge un demon înseamnă a da sens superior şi direcţie ascendentă unei imense energii inerte sau ignorante. Pentru asta a realizat Shukra tapas-ul său – ca Shiva să permită demonilor (Asura-şi şi Daitya-şi) să evolueze sub oblăduirea lui, care îi cunoaşte foarte bine.
O condiţie particulară a lui Venus
Această condiţie particulară este conjuncţia lui Venus, în tema natală, cu un punct arabic, cu o stea fixă sa cu un grad critic (de exemplu, punctul intermediar Soare-Lună, care arată un moment periodic de criză între cei doi iubiţi/soţi). Energia manifestată într-un astfel de loc important în tema natală este un semn de Graţie divină care ne vine de fiecare dată în ajutor, pentru a trece cu bine peste tot felul de impasuri.
Venus este energia care îngenunchează deopotrivă oameni şi zei în numele iubirii, şi de aceea, puterea ei nu trebuie subestimată. Regatele devin cenuşă, reputaţia este pierdută, căsătoriile ratate sau eşuate datorită dorinţelor noastre pătimaşe (Asura, Daitya – demonii, umbrele din noi). Pe de altă parte însă, Venus face să cadă toate barierele, să fie depăşite toate obstacolele şi conferă curajul infailibil să se manifeste în numele aceleiaşi iubiri, totodată, energia aceasta şi nu alta vindecă rănile, tămăduieşte sufletele, renaşte speranţele.
Iată mai jos cele 12 tipuri de atracţie venusiană datorate conjuncţiilor pe care planeta le face, aceste forme de atracţie fiind nimic altceva decât tipuri de experienţe de viaţă de care avem nevoie conforme cu rezonanţele pe care le-am creat – în viaţa actuală sau în altele, anterioare.
Venus în Berbec: experienţa de viaţă este atrasă prin provocare şi confruntare directă.
Venus în Taur: experienţa de viaţă este atrasă prin promisiunea confortului, prin ataşament.
Venus în Gemeni: experienţa de viaţă este atrasă prin inteligenţă, versatilitate, cunoaştere.
Venus în Rac: experienţa de viaţă este atrasă prin protecţie, hrănire, maternitate.
Venus în Leu: experienţa de viaţă este atrasă prin cavalerism, nobleţe, generozitate, gratitudine.
Venus în Fecioară: experienţa de viaţă este atrasă prin modestie, integritate, răbdare.
Venus în Balanţă: experienţa de viaţă este atrasă prin frumuseţe, armonie, imparţialitate.
Venus în Scorpion: experienţa de viaţă este atrasă prin putere sexuală, intensitatea dorinţei, mister.
Venus în Săgetător: experienţa de viaţă este atrasă prin natura sa expansivă, aventuroasă, filosofică.
Venus în Capricorn: experienţa de viaţă este atrasă prin responsabilitate, recunoaştere, răsplată.
Venus în Vărsător: experienţa de viaţă este atrasă prin individualism, revoltă, unicitate, libertate.
Venus în Peşti: experienţa de viaţă este atrasă prin compasiune, meditaţie, spiritualitate.
MARTE/MANGALA
În Shiva Purana, naşterea lui Mangala sau Kartikeya este asociată cu distrugerea lui Taraka, un demon care dobândise binecuvântarea lui Brahma de a nu putea fi ucis de către nimeni, cu excepţia unui copil al lui Shiva, în vârstă de 7 zile. Astfel Taraka devenise invincibil. El oprima zeii şi preluase controlul asupra Universului. Când zeii s-au plâns lui Brahma de Taraka, Brahma le-a spus că nici măcar Shiva nu-i va putea veni de hac acelui demon. Pe de altă parte, Taraka întrebase cum anume va fi înfrânt – dacă se va petrece vreodată asta – iar Brahma i-a răspuns că îl va învinge un copil de 7 zile al lui Shiva. Deoarece la acel moment al evoluţiei Universului, Shiva era un yoghin necăsătorit, era practic imposibil ca el să aibă vreun copil.
Una dintre variantele mitologice care prezintă înfrângerea lui Taraka povesteşte că Indra l-a chemat la el pe Kamadeva, zeul iubirii, învăţându-l cum să întrerupă tapas-ul de o mie de ani în care era adâncit Shiva, pentru ca, în felul acesta, Shiva să se unească cu Parvati şi să conceapă un copil. Kamadeva a fost de acord, dar, când el şi-a îndreptat săgeata pasiunii asupra lui Shiva, Shiva l-a şi văzut, s-a mâniat foarte tare, şi-a deschis Al Treilea Ochi şi l-a incinerat instantaneu cu focul de acolo. Înainte ca zeii să intervină, Kamadeva era deja cenuşă. Aflând apoi despre scopul profund altruist, Shiva l-a readus la viaţă pe Kamadeva. Dar flacăra care îl transformase în cenuşă s-a întins peste tot şi a pus Universul în pericolul de a fi anihilat. Cu acordul lui Shiva, Brahma a oprit focul şi i-a dat forma unui cal alb pe care l-a direcţionat către ocean, cerând oceanului să păstreze acel cal până la următoarea Pralaya sau până la următorul potop, când calul va putea reveni în Univers ca să termine distrugerea lui. Însă a mai cerut Apelor ca ele să păstreze calul la suprafaţă sau să-l „usuce” complet.
Ştiind că efortul zeilor de a-l înfrânge a eşuat, Taraka şi-a continuat cu şi mai mare furie atrocităţile. Considerând că a sosit timpul ca demonul să fie ucis, flacăra lăsată în grija mării a fost reactivată. Râul sfânt Ganga (Gangele) a scos la suprafaţă, sub forma unui copil, flacăra pornită din ochiul lui Shiva.
Se pare că, iniţial, această flacără a fost lăsată în seama lui Agni, deoarece fierbinţeala ei era în creştere continuă. Dar, cu timpul, nici măcar Agni n-a mai putut suporta această fierbinţeală, aşa că el l-a dat Gangelui şi astfel s-a născut acest fiu al lui Shiva, fără participarea feminină, din combinaţia Elementului Apă (zeul Varuna) şi a Elementului Foc (Agni).
Ca fiu al lui Shiva, Kartikeya a devenit foarte repede puternic. Războiul dintre zei şi demonul Taraka a fost reluat. Asura-şii, sub comanda lui Taraka, în mândria lor de nedomolit, au provocat şi au înfruntat încă o dată zeii. În timpul duelului dintre Indra şi Taraka, inclusiv trăznetul lui Indra a fost deteriorat, dar Taraka nu a putut fi ucis.
Vocea divină a anunţat atunci că singura forţă capabilă să-i vină de hac acelui demon este Kartikeya şi că el trebuie să preia comanda trupelor zeieşti. Kartikeya a coborât din ambarcaţiunea sa aeriană şi l-a chemat pe Taraka la luptă dar Taraka, arogant şi prost, a întrebat în bătaie de joc dacă numai acel copil a mai rămas de nădejde pentru zei şi dacă el este singurul capabil să-l înfrângă. Răspunzând afirmativ, l-a atacat pe demon şi l-a doborât dintr-o singură lovitură. După bătălie, Kartikeya s-a reîntors la Shiva şi la frumoasa lui soţie eternă, Parvati.
Această poveste arată originea lui Marte/Kartikeya ca fiind Şarpele de Foc instantaneu activat al lui Shiva la nivelul polului cerebral, şi care este cea mai pură formă de Foc. Puterea care îl însufleţeşte este forţa primordială care creează toate formele de existenţă. Taraka era fiul lui Vajranga (cel al cărui corp este făcut din trăznete). Vajranga mai înseamnă şi „şarpe”. Mama sa era cunoscută drept Varangi, Cea care are membre excelente sau formă foarte plăcută. Taraka avea curaj, forţă, înţelepciune şi un aspect fizic deosebit. Darul de a putea fi omorât doar de către un copil în vârstă de 7 zile se referă la cineva făcut din pământ sau care era creat din Timp (din energia Timpului). Kartikeya nu reprezintă puterea ultimă, dar este un aspect al Manifestării prezent în toate formele Creaţiei ca forţă dătătoare de viaţă. Calul (una dintre formele sale de existenţă fizică) este întruchiparea Energiei divine în mişcare.
Kartikeya este născut fizic din Apă şi Foc, din zeii Mitra (Focul) şi Varuna (Apa). Energia solară, forţa pozitivă însufleţitoare a oricărei forme de existenţă, este focul lui Shiva din Al Treilea Ochi al său (Ajna chakra), Marte are o afinitate foarte mare cu Soarele. Diferenţa fundamentală dintre cele două planete este că Soarele este energia invincibilă, forţa deplină care distruge orice întuneric şi toate întunecimile. Marte, pe de altă parte, reprezintă aceeaşi energie, însă acea parte a ei care izbucneşte când se confruntă două tendinţe conflictuale. Când forţele distructive se întâlnesc, calitatea distructivă a lui Marte devine predominantă. Marte poate genera focul chiar şi în apă. În corpul omenesc, sângele este Apa Vieţii, dar el este energizat de către forţa dătătoare de viaţă. Astfel, sângele tuturor formelor vii este rezultatul principiului cosmic creativ reprezentat de către Foc şi al principiului conservator etern reprezentat de către Apă. Kartikeya este „produs” de către Apă şi Foc. Rolul lui Kartikeya în distrugerea lui Taraka, misiunea sa de bază, pentru care este numit zeul războiului, revelează doar unul dintre aspectele personalităţii sale.
O altă poveste despre el este legată de căsătoria sa. Shiva şi Parvati au avut un al doilea copil, Ganesha, zeul cu cap de elefant, dotat cu un intelect fără egal şi cu o putere fizică aptă să înlăture absolut orice obstacol. Aşa cum Kartikeya reprezintă copilul făcut de Shiva fără nicio participare feminină, Ganesha reprezintă copilul lui Parvati făcut fără nicio participare masculină.
Kartikeya era fiul mai mare, iar Ganesha, fiul mai mic. Fiecare era prietenul de nădejde al celuilalt şi părinţii se bucurau foarte mult de acest fapt. Ajungând la vârsta căsătoriei, părinţii au început să caute soţii potrivite pentru fiecare dintre ei. Prinzând de veste ce li se pregăteşte, fiecare a dorit să fie cel dintâi care se căsătoreşte. Părinţii au decis atunci că acela care va înconjura cel mai repede Universul va fi primul căsătorit. Imediat, Kartikeya şi-a luat zborul pe păunul său, în vreme ce Ganehsa, fiind un copil dolofan şi leneş, a realizat că, în felul acesta, nu va câştiga absolut deloc, aşa că şi-a pus mintea la treabă şi a găsit soluţia.
Mai întâi a făcut o baie, după care a cerut părinţilor să-şi ia fiecare locul pe tronul său. Apoi i-a venerat, i-a înconjurat de şapte ori şi le-a spus că acum este gata să se însoare, deoarece a câştigat întrecerea. Argumentul său a fost acela că Scripturile îi consideră pe părinţii săi ca fiind întregul Univers, aşa că el a îndeplinit peste măsură proba cerută. Convinşi de argumentel lui, părinţii l-au căsătorit pe Ganesha cu Buddhi (Intelectul) şi cu Sidhi (Perfecţiunea), două fete absolut potrivite pentru acest copil. Când Kartikeya a revenit din călătoria sa în jurul lumii, a aflat ce s-a petrecut şi a intrat într-o depresie profundă, s-a simţit înşelat şi a plecat să mediteze în munţi. Acolo, Shiva şi Parvati l-au vizitat periodic.
Povestea se referă la marea atracţie a lui Marte pentru fericirea conjugală care lui îi este negată, la modul general. El are o atracţie inconştientă faţă de sex şi de sociabilitate. Urmaş direct al sămânţei sublimate a lui Shiva, exprimată ca foc care distruge zeul iubirii, şi separat de soţia sa pentru câţiva eoni, el nu aduce fericirea sexuală. Persoanele marţiene au o energie sexuală puternică, dar condiţiile exterioare nu le sunt de obicei favorabile pentru o astfel de uniune. Ele urmăresc să rămână fidele codurilor etice şi morale în comportamentul lor, dar o astfel de atitudine le conduce mai degrabă către o spiritualitate profundă decât către fericirea lumească şi fizică.
Un alt înţeles al acestei poveşti este acela că impactul este extrem de individualist, Căsătoria fiind expresia armoniei dintre două forţe sau niveluri diferite ca polaritate, Marte/Kartikeya nu poate folosi această oportunitate. În pelerinajul său spiritual, el urmează să atingă singur conştiinţa sa superioară (munţii sunt simbolul conştiinţei superioare) şi devine atât de interiorizat în tapas-ul său, că inclusiv puterile superioare ale Universului, Shiva (ca expresie a polarităţii yang) şi Parvati (ca expresie a polarităţii yin) îl protejează şi-i oferă ghidare şi susţinere.
Marte este atras către sexul opus, dar la modul general, el nu-şi găseşte împlinirea în astfel de aspecte ale vieţii. El nu face niciun efort (şi nici nu este preocupat de asta) să se armonizeze cu ceilalţi – el vrea să cucerească înălţimile de unul singur. Încrederea în sine este atât de mare, încât nu ascultă nici măcar de puterile supreme ale Universului. Atunci când se află în serviciul celorlalţi, Marte dobândeşte succese mari, în vreme ce, atunci când face eforturi pentru el însuşi, obţine doar păreri de rău şi frustrări.
Aceste legende deosebit de semnificative ne ajută să înţelegem acum de ce am numit Casa a VII-a şi Casa a VIII-a ca fiind două „Case buclucaşe”: atunci când Marte se amestecă în aspectele Casei a VII-a sau când el „încinge” energia sexuală sub forma unei dorinţe imense, nativul are nevoie de un auto-control extrem pentru a controla energiile activate – în esenţă, energii evolutive, dar poate mult prea mari faţă de forţele omeneşti lipsite de antrenament spiritual.
O condiţie particulară a lui Marte – Urdvareta
O a doua raţiune pentru care am prezentat aici aceste legende-mituri este aceea că Marte/Kartikeya, cunoscut şi sub alte nume precum Angaraka, şi cel mai des, Mangala, conferă gradat statutul de Urdvareta – cel ce-şi transmută total potenţialul erotic în energie şi sublimează această energie la nivelele elevate ale fiinţei. Astfel, poziţia lui Marte într-un anumit Semn zodiacal sau altul reprezintă exact lecţia de viaţă şi tipul de disciplină personală de care bărbatul, în special, are nevoie să transmute şi să sublimeze apoi energia sexuală în forme de energie superioară.
Marte în Berbec – pentru a deveni un bărbat perfect continent, bărbatul are nevoie de un model masculin exemplar cu care să se identifice la începutul practicii spirituale, după care poate continua eficient şi prin propriile sale puteri procesul de transmutare şi sublimare.
Marte în Taur – pentru a deveni un bărbat perfect continent, bărbatul are nevoie să se concentreze asupra propriei sale senzualităţi, şi s-o împărtăşească în fuziuni amoroase realizate cu consacrare, transfigurare şi continenţă sexuală.
Marte în Gemeni – pentru a deveni un bărbat perfect continent, bărbatul are nevoie să folosească o idee-forţă prin care mintea să fie permanent atentă la procesele de transmutare şi sublimare.
Marte în Rac – pentru a deveni un bărbat perfect continent, bărbatul are nevoie să fie foarte atent la gama de sentimente şi senzaţii care îi umplu fiinţa, deoarece simţirea erotică poate fi ghidul său cel mai bun în practicarea continenţei.
Marte în Leu – pentru a deveni un bărbat perfect continent, bărbatul are nevoie de o voinţă fermă şi profundă şi de o disciplină severă în practica sa spirituală care îi va permite să obţină starea de continenţă, evitând astfel să fie furat de plăcerile grosiere ce favorizează orgasmul cu descărcare.
Marte în Fecioară – pentru a deveni un bărbat perfect continent, bărbatul are nevoie să înţeleagă foarte bine şi în detaliu procesul spiritual de transmutare şi sublimare, pe care să-l aplice în practica sa spirituală zilnică până la realizarea deplină şi perfectă.
Marte în Balanţă – pentru a deveni un bărbat perfect continent, bărbatul are nevoie să se armonizeze în fuziunile sale amoroase cu iubita sa şi să fie atent la senzaţiile primite din partea corpului fizic, pentru a echilibra controlul mental cu plăcerea erotică care să-i eleveze fiinţa.
Marte în Scorpion – pentru a deveni un bărbat perfect continent, bărbatul are nevoie să conştientizeze intensitatea dorinţei sale erotice, dar şi aspiraţia de a deveni una cu iubita sa, ca punct de plecare al amândurora în fuziunea amoroasă.
Marte în Săgetător – pentru a deveni un bărbat perfect continent, bărbatul are nevoie să se simtă perfect liber în cuplu, dorit şi susţinut de către iubita sa în eforturile lui de transmutare şi sublimare.
Marte în Capricorn – pentru a deveni un bărbat perfect continent, bărbatul are nevoie să simtă că iubita sa se lasă coordonată şi condusă de el în timpul fuziunii amoroase, şi să constate în timp că practicarea continenţei are efecte profund transformatoare asupra amândurora.
Marte în Vărsător – pentru a deveni un bărbat perfect continent, bărbatul are nevoie să aspire cu toată fiinţa sa la comuniunea şi identificarea cu Fiinţa Divină Absolută, către care îl poate purta instantaneu energia sa uraniană, obţinută în urma fuziunilor amoroase realizate cu consacrare, transfigurare şi continenţă sexuală.
Marte în Peşti – pentru a deveni un bărbat perfect continent, bărbatul are nevoie de o credinţă fermă şi puternică în Dumnezeu, căruia Îi va dărui (Îi va sacrifica) plăcerea sa erotică în totalitate, care înseamnă de fapt, controlul energiei sexuale prin transmutare şi sublimare.
Când Marte este slab în temă, nativul are de făcut foarte mari eforturi pentru a deveni un bărbat perfect continent – un BRAHMACHARY. Când Marte este puternic în temă, nativul devine totodată un VIRA, fiinţa care îşi controlează focul lăuntric, nemaifiind dominat de tendinţele grosiere ale naturii umane ignorante.
Fragment din cartea apărută la Editura Lux Sublima
Astrologie relaţională. Mică enciclopedie a secretelor pentru relaţiile fericite de cuplu
de Rodica Purniche
ASTRODEVA 