Liniştea din interior

Pentru astazi am pregatit un articol ce poate atinge multe suflete. Speram ca-l veti aprecia la fel de mult ca noi. Acesta pune pe ganduri si ridica probleme ale caror solutii exista. Trebuie doar sa cititi si sa savurati urmatoarele randuri.

“Ieri dimineaţă am scris un articol despre liniştea din interior, cea în căutarea căreia se află toţi oamenii, tot timpul! Sunt convins că ţi-am stârnit curiozitatea deja, aşa că nu vreau să mă mai lungesc cu introducerea. Şi voi începe cu mine, omul care în urmă cu trei ani a găsit liniştea de care a avut nevoie. Astăzi, liniştea e aici cu mine, este mereu lângă mine fiindcă eu sunt liniştea de care am avut nevoie. Şi tu eşti liniştea de care ai nevoie dar nu cunoşti acest lucru despre tine încă.

De aceea ar fi bine să începi să te descoperi! Prin urmare, tu nu trebuie să capeţi puterea de a face minuni în viaţă, ca să schimbi ceva în viaţa ta, în felul acesta să trăieşti bine, ci eşti nevoit să devii conştient că le-ai făcut deja şi astfel le vei face!

Liniştea, la fel ca toate celelalte stări, nu trebuie căutată ori cu greu dobândită, ci reamintită! Cum? Foarte simplu! Atunci când erai copil erai liniştit, bucuros ori plin de energie, iar entuziasmul pe care îl împrăştiai prin jur umplea camera în care intrai. Atunci nu aveai nevoie de un motiv ca să te bucuri sau să fii liniştit, ci pur şi simplu o făceai! Atunci nu aveai nevoie să ţi se întâmple ceva special şi nu aşteptai nimic de la viaţă pentru că tu erai viaţa! Atunci erai liniştit chiar şi când alergai printre sutele de copii, pe holurile şcolii, şi când traversai o intersecţie aglomerată infernală. Zburdai ca un nebun peste tot, în prezenţa oricui, ţipai şi transpirai cât puteai, însă erai liniştit!

Astăzi, în schimb, abia de te mai ridici de pe canapea (cu greu) din faţa laptopului sau a televizorului, de mai puţin de zece ori pe zi, în unele zile, însă, eşti din ce în ce mai departe de linişte! Ai tras jaluzelele, ai bătut geamurile în cuie sau ţi-ai pus geamuri de termopan, în zadar! Ai uitat cum poţi să simţi liniştea şi sufletul ţi se sufocă din ce în ce. Ai obţinut confortul după care mintea îmbolnăvită ţi-a şoptit că tânjeşti, dar, ai fost un prost, ţi-ai lăsat sufletul fără aer. Şi sufletul tău moare, iar sufletul tău eşti adevăratul tu! Tu nu eşti corpul despre care ai auzit, vag, că s-ar putea să aibe un suflet, tu eşti sufletul al cărui corp acum moare! Eşti un suflet care a crezut întreaga viaţă că este doar un corp neputincios. Iar corpul tău începe să se stingă şi nu a mai rămas nimic acum, aici, pentru tine!

Te aud vorbind de unul singur, judecându-te, strigând că ţi-a plăcut băutura, dar acum nu mai poţi nici să mănânci ba te hrăneşti cu o substanţă din nu ştiu ce rahat de perfuzie. Tragi semnale de alarmă pentru aceia care umblă să ajungă unde te afli tu acum, dar nu le aude nimeni. Nu te ia în serios nimeni şi nimeni nu va da crezare unui beţiv!

Şi totuşi, nu găsesc nimic rău în faptul că ai băut o viaţă atâta vreme cât nu ai rănit pe cineva prin alegerea ta. Bea în continuare dacă mai poţi, dar nu mai poţi. Ciroza nu e o poveste dintr-un nou articol citit pe internet!

Ţi-ai bătut joc de corpul tău şi spui că ceva te-a neliniştit toată viaţa, de aceea ai făcut-o. Ai înţeles, era liniştea ce te chema acasă, unde ai refuzat de fiecare dată să te întorci.
Cheamă-ţi prietenii alături şi fă o masă mare, fiindcă mai ai doar câteva zile. Dar nu mai ai pe cine să chemi. Copiii te-au lăsat fiindcă ţi-a plăcut băutura. Te-au urât întreaga viaţă pentru asta. Şi acum te mai judecă cu fiecare gând chiar dacă astăzi au ajuns la fel ca tine iar copiii lor vor ajunge şi mai rău.

Ţi-ai amintit de nevasta ta, frumoasa, de vremea când era îndrăgostită de tine, cât te-a mai înjurat ori drăcuit, apoi te-a lăsat fără nimic, însă te-a iubit! Asta ai făcut din dragostea ce ţi-a purtat-o încă de când era numai o copilă. Ai realizat din vremea tinereţii că iubirea te poate urca pe cea mai înaltă culme, dar, totodată te poate dezechilibra şi te poate azvârli într-o prăpastie fără fund, de pe cea mai înaltă stâncă. Toate acestea, într-o secundă! Ce faci tu cu banii de pe casă, când mai ai câteva zile şi nu vei mai avea nicio zi? Opreşte-te dacă mai poţi! Însă nu mai poţi, e prea târziu! Eu m-am oprit!

Eu simt ceea ce tu nu ai simţit niciodată şi adulmec cu întreaga fiinţă, fiecare clipă! Ridică-ţi fundul de pe canapea şi începe să trăieşti şi să crezi în tine! Orice vis ai fi avut sau ce dorinţe ţi-ai dorit, pot fi împlinite pur şi simplu! Pe majoritatea le-ai trăit deja, dacă îmi permiţi să îţi analizez situaţia. Doar că, atunci când le-ai trăit, mintea ta era în altă parte. Iar când te duceai în partea în care te îndemna mintea, mintea ta se ascundea în cealaltă şi tot aşa, erai însetat de liniştea din interior. Spune-mi povestea ta dacă simţi şi poţi, pe Facebook!

Abia m-am întors de la o plimbare în jurul lacului, cu bicicleta, împreună cu a mea mamă şi vreau să îţi spun că am avut o dimineaţă minunată, unică, aşa cum mi-am imaginat! Şti când i-am promis mamei că o voi scoate la o astfel de plimbare? În ziua când am împlinit cinci ani. Şi ce crezi? Abia am început!

Sper că ai reuşit să extragi câteva învăţături bune din mesajul meu. Am certitudinea că nu te vei lăsa descurajat de situaţia ta, chiar dacă am scos-o la iveală. Un număr extrem de mare, de oameni, trăiesc experienţe asemănătoare! Închiriază o bicicletă gratuit şi plimbă-te prin oraş! Nu ai nevoie de garanţia că te vei simţi bine dacă te vei plimba. Garanţia ucide bucuria şi nu te vei simţi bine câtă vreme îţi vei dori să te simţi astfel, fiindcă atunci când îţi doreşti să te simţi într-un fel anume, nu faci altceva decât să accentuezi credinţa care-ţi dictează că nu te simţi aşa cum îţi doreşti! Iar cu cât îţi vei dori mai tare, te vei întrista şi mai tare. Citeşte peste tot!

Nu poţi accepta să te târăşti, când simţi chemarea înălţimii!“..

sursa: Helen Keller-filedelumina.ro