Nu exista o viata sfanta. Nu exista un razboi intre bine si rau. Nu exista un pacat si nici o izbavire. Nici unul dintre aceste lucruri nu trebuie sa conteze pentru tine. Dar ei doresc sa conteze foarte mult aceste lucruri false.
Una dintre frontierele finale in calea spre o trezire spirituala sau iluminare este credinta in conceptul de bine si rau. Aceasta credinta are un astfel de bastion pe cei mai multi dintre noi si care exista ca o stare a constiintei (una care transcede iluzia de bine si rau), fiind aproape imposibil pentru majoritatea sa isi invaluie mintea in jurul lor.
Ori de cate ori mintea este implicata in procesarea unei situatii, trebuie sa definim acea situatie. Trebuie sa definim acea situatie ca fiin „buna” sau „rea”, „bine” sau „gresit”. Aceste hotarari sunt proiectii ale ego-ului nostru. Ego-ul trebuie sa fie corect, iar atunci cand este corect trebuie sa existe si gresit. Prin urmare, ego-ul isi petrece ziua facand comparatii. Se compara partide politice, se compara religii, stiluri de viata, culturi, totul se compara…
Problema este ca ego-ul vostru, la fel ca si al meu, la fel ca la oricine altcineva de pe aceasta planeta functioneaza din perspectiva „binelui”, dar cine are cheia de aur a modului de a face totul „corect sau bine” din cei peste 7 miliarde de oameni care traiesc pe aceasta planeta? Exista intr-adevar o fiinta care stie drumul „corect”? Modul de gatit „corect” al unei fripturi, Dumnezeul „corect” la care sa te inchini, nationalitatea „corecta”, cultura cea „corecta”.
„Oamenii fac tot ce pot la nivelul lor de constiinta” – Deepak Chopra
Pentru a exista un mod corect si un mod gresit oficial de a face lucrurile, trebuie sa presupunem ca exista cineva care judeca fiecare gand, actiune si comportament fata de aceasta presupusa „carte a regulilor”, de ceea ce este considerat corect si de ceea ce este considerat gresit. Cei care cred in religia organizata, vor spune, „Da si acea persoana este Dumnezeu”. Aceata carte este Biblia sau Coranul, dar din pacate nici cei care cred in religia organizata nu pot fi de acord unul cu celalalt.
Exista crestini care cred in pichetare inaintea funerarilor sau cei care cred in invadarea tarilor si uciderea semenilor este foarte OK (desigur, atata timp cat aceste lucruri se fac in numele lui Iisus). Si nu e numai crestinismul, ci toate religiile care au disidenti ca si rang, astfel incat care este calea dreapta a lui Dumnezeu si care este cea gresita? Nu putem – nu putem sti deoarece nu este o singura cale.
Da, noi oamenii am cheltuit mii si mii de ani de lupta pentru ceea ce este „corect”, fiecare persoana de pe acest pamant opereand la nivelul sau de constiinta. Ceea ce inseamna ca toata lumea opereaza sa faca lucrul „corect” in functie de starea de spirit. Au fost oameni in istorie care au aratat cu degetul catre altcineva, sub pretextul ca au gresit, dar nu au rezolvat nimic.
Daca toata lumea, inclusiv noi operam dupa nivelul constiintei existente, poate cineva sa fie invinuit pentru alegerile facute? Din punct de vedere tehnic nu. De exemplu, am auzit expresia „am ranit oameni.” Aceasta se rezuma la oamenii care nu au iubire neconditionata pentru ei insasi si ii trateaza pe cei din jur in acelasi fel in care s-ar trata si pe ei. Literalmente ei actioneaza intr-un singur mod in care ii permite nivelul de constiinta.
Deci, da, vor exista momente cand anumiti oameni cu un alt nivel de constiinta vor spune ca ura, mania, lupta sau chiar mai rau, uciderea altor persoane este ceea ce trebuie sa faca si in aceste cazuri, daca oamenii devin un pericol pentru ei sau societate sa se duca la inchisoare sau sa fie pedepsit in instanta, etc… dar nu este de datoria noastra de a veni cu un milion de „daca in aceasta situatie”, trebuie sa avem de a face cu viata asa cum se intampla in momentul prezent, asa cum ne este prezentata noua si noi trebuie sa avem incredere ca vor fi luate intotdeauna masurile perfecte.
Acest lucru poate fi greu pentru ego-ul unei persoane de a procesa. Ego-ul trebuie sa invinuiasca, el are nevoie sa invinuiasca alte persoane deoarece daca el nu invinuieste alte persoane pentru problemele sale, temerile si supararile lui, atunci inseamna ca trebuie sa se uite inapoi la el si sa vad ca el este problema. Perceptia realitatii ego-ului este ceea ce contureaza judecatiile noastre referitor la lumea exterioara.
Transcenderea hotararii de bine/rau, corect/gresit nu este o sarcina usoara. Desi cei care pot simti cresterea nivelului lor de constiinta va vor spune ca isi simt alunecarea ego-ului intr-o realitate departata, foarte rar intalnesti pe cineva care un asa nivel de constiinta. Ceea ce este important sa realizam este ca nu putem forta catre un nivel mai ridicat al constiintei noastre, putem aduce mai multa prezenta in viata noastra si sa gasim conexiunea cu sufletul nostru care va determina sa creasca natural constiinta noastra.
Intelectual putem sti ca nu exista bine sau rau, dar ego-ul nostru este inca la punctul in care este si unde judeca faptele realitatii externe. Noi trrebuie sa fim atenti la acest lucru, si sa nu ne judecam pe noi insine din aceasta cauza. Noua evolutie a constiintei noastre va depasi in cele din urma dualitatea mintii, atunci cand vom exista vom exista intr-o constiinta de unitate, unde vom vedea toti ca unul. Tot ce putem face este sa iubim neconditionat pe noi insine si pe cei care ne inconjoara. Iubind oamenii neconditionat este singura modalitate de a ii schimba. – „Iubirea este arma viitorului”, a spus Yehuda Berg
sursa- http://www.secretele.com/
ASTRODEVA 