In cartea Practica realizarii sinelui, Paramahamsa Yogananda – ne spune despre cele cinci stari mentale ale constiintei. Omul isi judeca propria conditie ca fiind placuta sau neplacuta proportional cu fericirea sau nefericirea resimtite in interior. In consecinta, exista cinci stari mentale: fericire, durere, apatie, pace si bucurie adevarata.
Valurile prinse de o furtuna in mijlocul oceanului se inalta vijelios, apoi atrag si formeaza un hau si tot asa, pana cand furtuna inceteaza si ele se dizolva in ocean. La fel este si mintea. Bucuriile si durerile reprezinta suisurile si coborasurile mintii, iar golurile dintre ele sunt indiferenta sau plictiseala.
Putem foarte usor sa recunoastem starea mentala a unei persoane doar privindu-i cu atentie chipul. Cand intrebam pe cineva care manifesta fericire ce anume i-a produs acea stare, vom afla ca indeplinirea unei dorinte i-a indus satisfactia respectiva: a primit o marire de salariu, ori a realizat ceva ce-si dorea de multa vreme – orice dorinta implinita ofera fericire.
Cand vedem o persoana al carei chip manifesta tristete sau posomarare, expresia fetei sale ne indica faptul ca acel om a suferit o dezamagire. Dorinta neimplinita sau contrazisa produce nefericire. Dorinta pentru sanatate este contrazisa sau contracarata de boala; dorinta pentru bani este contrazisa de saracie si asa mai departe.
Dar exista oameni care traiesc intre aceste doua stari. Daca-i intrebi:
- „Sunteti fericiti?” Ei vor raspunde, evident, negativ.
- „Atunci, sunteti tristi?”
- „Nu, bineinteles.”
Ei se afla undeva la mijloc, nici pe crestele cele mai inalte ale fericirii, nici in haurile intunecate ale tristetii. Aceasta este starea neutra de indiferenta sau apatie.
Insa nimeni nu poate ramane permanent pe piscurile ametitoare ale fericirii, nici in vaile intunecate ale durerii si nici in ungherele indiferentei sau plictiselii. In aceasta lume a confruntarilor dintre dualitatii, fiinta umana obisnuita este aruncata ca un fulg in bataia vantului – inaltandu-se uneori pe culmile fericirii, cufundandu-se apoi in bezna indiferentei si ajungand in cele din urma sa fie macinata de valul sfasietor al suferintei. Putin ajung sa cunoasca si altceva in afara de aceste trei stari ale constiintei. A trai in acest mod inseamna a ne abandona vointa, a renunta la libertatea de alegere in favoarea unui destin capricios si imprevizibil.
Pentru a duce o viata plina de reusite si impliniri nu avem nevoie decat de echilibru si cumpatare mentala. Iar acestea pot fi obtinute cu ajutorul concentrarii si meditatiei, prin stapanirea si dirijarea facultatilor mentale. Timpul vindeca pana si cea mai coplesitoare durere; nu vom castiga niciodata nimic daca retraim in interior acelasi lucru in fiecare zi. Durerea resimtita in urma disparitiei cuiva drag nu este de ajutor nimanui si ea nu va schimba acest trist fapt.
Un om care sufera datorita intretinerii unui complex de inferioritate, ori are remuscari sau se chinuie datorita unor esecuri sau greseli din trecut, nu va ajunge nicaieri prin astfel de trairi: astfel, el nu va reusi decat sa-si paralizeze facultatile mentale. De aceea, nu trebuie sa cooperam cu rutinele mentale negative si nici sa ne simtim plictisiti de viata. Aceasta din urma este o stare foarte inconfortabila, care ne inabuseste sufletul.
Dincolo de aceste prime trei stari – fericire, durere si indiferenta – se afla pacea. Foarte putini oameni ajung in aceasta dimensiune a fiintei. Aceia care au bani, sanatate si relatii interumane care le aduc satisfactii pot spune: „Noi nu suntem nici fericiti, nici nefericiti si nici indiferenti, ci traim pe deplin multumiti de viata.”
O asemenea conditie este binevenita dupa o perioada de tulburari si nelinisti. Dar o persoana care traieste multa vreme in absenta atat a fericirii cat si a suferintei, la un moment dat se va satura si va spune: „As prefera sa mi se intample orice, numai sa simt si eu ca traiesc!” O astfel de pace nu poate oferi satisfactie permanenta, deoarece ea nu este o stare negativa in care febrilitatea a fost neutralizata.
Aici intervine necesitatea aparitiei aspectului pozitiv, a cincea si ultima stare a constiintei: realizarea, atingerea bucuriei vesnic proaspete si innoitoare – stare care nu poate fi obtinuta decat prin contactarea Divinului in meditatia profunda, prin practica sustinuta a tehnicilor spirituale daruite de maestrii si inteleptii Indiei.
Iisus si alte fiinte au descris aceasta bucurie miraculoasa. Sfantul Francisc si Sri Chaitanya au cunoscut-o si trait-o la intensitate maxima.
Calea Realizarii-Sinelui nu ne cere sa renuntam la lume si sa uitam complet de lucrurile materiale, ci ne indeamna sa cautam lucrurile superioare in locul celor inferioare si obstructionante, pentru ca numai asa putem descoperi in viata bucuria adevarata si vesnica. Acum a sosit timpul ca oamenii sa cunoasca si sa inteleaga care este telul religiei: Intrarea in contact cu acea Incantare divina care nu este alta decat insusi Dumnezeu, Unicul si Eternul Spirit Suprem in care ne gasim cu totii alinarea.
Cine descopera acea Bucurie magnifica si o pastreaza permanent in inima, indiferent de ce se petrece in viata lui, va ramane neafectat chiar in mijlocul celor mai mari catastrofe.
Sa va fie de folos oameni frumosi! Iubire…Armonie…Lumina … Pace…in viata tuturor!
Psiholog Psihoterapeut Recatej Luana Luminita http://www.luminasufletuluitau.ro
ASTRODEVA 