Emoţiile sunt ca banii


Veţi spune că e o aberaţie. Nu cred.Si banii şi emoţiile,circulă.Si una şi alta te îmbogăţesc,iar când lipsesc esti sărac. Intr-o zi,la radio,am auzit un călugăr ce zicea:”Banul e cea mai bună slugă şi cel mai rău stăpân.”Are dreptate. Dacă banul e în slujba ta,îl vei folosi întru ajutorul tău si al celorlalţi.Dacă e stăpânul tău,toate gândurile şi acţiunile tale vor fi în slujba lui.

La fel e şi cu emoţiile.Dacă nu te vor stăpâni,te vei putea bucura de ele şi le vei putea împărţi şi cu alţii. Noi facem o mare eroare: când vorbim de inimă,de suflet ,de iubire,le echivalăm cu emoţiile noastre.Emoţiile şi sentimentele noastre sunt emise de mintea noastră şi transmise trupului nostru,ca o traducere a semnalelor transmise atât de suflet, prin intermediul inimii noastre spirituale,cât si de ego,cel născut de chiar mintea noastră mică.Iubirea este Adevărul Luminii din care sufletele s-au desprins.Sufletul nu are emoţii.El este iubire şi se manifestă prin inima noastră spirituală care este un loc geometric al infinitului.

Un om care intră în legătură cu sufletul său prin intermediul inimii spirituale va fi decis să traiască Adevăr şi să fie locuit de Iubire. Si va fi asemenea omului bogat,care,nefiind sluga banului se va ajuta şi îi va ajuta pe cei în nevoie ori va construi centre de sănătate şi şcoli din surplusul de bani.

Omul se sperie şi zice:” ce iubire e aia fără emoţii şi sentimente?”

Nu e aşa. Un om locuit de iubire va şti ,prin ascultarea glasului inimii,să pună raţiunea la treabă pentru a nu fi condus de emoţii.Va şti să se bucure de emoţiile ce traduc cuvântul sufletului şi să le lase la oparte pe cele „vorbite” de ego.

Un asemenea om bogat devine Maestru spiritual.Drumul Luminii este unul îngust şi întunecos. Ce oximoron!? Da,căci lumina care ne ajută să vedem în întunericul fizic,deşi e o descoperire minunată,nu e Lumina.Ceva apropiat ar fi lumina soarelui,dar nici pe aia n-o putem suporta cu ochiul liber.

Drumul ăsta întunecat trece ,adesea,prin birouri intens luminate,prin scene de spectacol,prin saloane de spital,prin celule de închisoare.Pentru fiecare e unic.Câns alegi să-l străbaţi conştient,îl întâlneşti pe Maestru.Ce face Maestrul? Iţi dă iasca,bucata de cremene şi opaiţul.Ba,ţi-l mai şi aprinde prima oară.Si te învaţă cum să-l aprinzi.Greşeala pe care majoritatea discipolilor o fac este că vor ca Maestrul să vină cu fiecare şi să le aprindă opaiţul ori de ce ori se stinge.Când se simt singuri pe cărare,îl ponegresc şi îl judecă.

Nu ne place Adevărul.Preferăm confortul emoţiilor pe post de iubire şi senzaţia de control pe care ne-o „gogoşăreşte” ego-ul.Ne place să mâncăm spanac,dar nu ne place să-l spălăm frunză cu frunză.Ne place să mâncăm urzici,dar nu le curăţăm,că ustură. Vrem Iubire şi Adevăr,dar ne e frică de faptul că nu vom mai trăi emoţii şi sentimente.Si atunci zicem că Maestrul sau Dumnezeu sunt de vină.

Nu merită  să străbaţi calea asta îngustă şi întunecată,doar ca să poţi spune versuri de genul:

„Trăind în cercul vostru strâmt

Norocul vă petrece

Ci eu în lumea mea mă simt

Nemuritor şi rece”

De aia zic:emoţiile sunt ca banii!

autor-Ion Gyuri Pascu

Unii dintre noi ne cream masti. Altii ne construim carapace


Iesi din starea de negare
Obiectiv: Simte-ti suferinta si priveste-o ca pe un semnal de alarma.
Strategie: Renunta la masca ta. Deschide-ti inima. Cunoaste-ti sentimentele si impartaseste-le cu ceilalti.
 Adevarul – dur, dar important – este ca nu te poti vindeca, pana nu-ti recunosti suferinta, frica si rusinea. Nu te poti vindeca, pana cand nu-ti mai ascunzi sentimentele negative si nu te mai prefaci ca esti fericit atunci cand nu esti. Ca sa fii fericit, trebuie sa fii autentic. Trebuie sa-ti dai masca jos si sa fii real. Trebuie sa iesi din ascunzatoare.
Suferinta este un semnal de alarma. Prin urmare, sa-ti simti si sa-ti recunosti suferinta reprezinta primul pas al procesului de vindecare. Orice te impiedica sa-ti simti durerea si sa-i descoperi sursa este un act de negare. Este o incercare de a ignora chemarea inimii si a sufletului catre trezire si vindecare. Toate dependentele/obsesiile sunt o forma de negare. Iti anesteziaza durerea sau te ajuta sa scapi de ea. Atata vreme cat esti dependent, nu simti profunzimea suferintei si nu esti motivat sa o vindeci.
 
Scoaterea mastii
Masca sau persona ta care te ajuta sa fii acceptat in societate. Te ajuta sa pari normal si bine adaptat, chiar daca nu esti. Iti ascunde suferinta si le arata oamenilor o versiune „editata” a fiintei tale. Acestia nu-ti vad frica, rusinea, tristetea, judecata de sine. Nu vad cat de mult te doare inima sau cat de agitata iti este mintea. Cu alte cuvinte, masca iti ascunde aspectele umbrei. Este ca machiajul sau fixativul de par. Iti ascunde cosurile si iti aranjeaza parul, chiar si in acele zile cand nimic nu pare sa mearga cum trebuie. Masca face ca totul sa arate mai bine decat este, astfel incat umbra sa poata sta ascunsa.
Industria cosmetica profita enorm din stradania noastra de a nega umbra. Oamenii isi fac operatii estetice (lifting facial, liposuctii, implanturi mamare), deoarece nu se simt bine cu incretiturile si ridurile unui trup imbatranit. Ei vor un trup perfect si o viata perfecta. Bineinteles ca efortul de a gasi perfectiunea in trup sau in lume este sortit esecului. Trupul imbatraneste si moare. Lumea este un loc instabil. Aici nu exista siguranta.
Adevarata fericire nu poate fi gasita in exterior. Poate fi gasita doar in interior. Poate fi gasita doar prin crearea unei relatii pline de iubire cu tine insuti. Si poti crea o astfel de relatie, doar daca te accepti, cu negi cu tot. Asta inseamna ca trebuie sa te impaci cu umbra. Trebuie sa inveti sa vezi si sa iubesti toate aspectele din tine – fizice, emotionale si mentale – care nu sunt ideale sau nu pot fi usor acceptate, de tine sau de ceilalti. Trebuie sa fii dispus sa privesti nu numai locurile unde trupul se lasa si capata forme inestetice, ci si acolo unde inima sufera sau simte tristete. Trebuie sa inveti sa-ti imbratisezi toate experientele – atat aspectele superioare, pozitive, de lumina, cat si aspectele inferioare, negative, ale umbrei.
 Masca si umbra
Este posibil ca oamenii sa-ti agreeze masca, dar sa nu vada, sa accepte sau sa cunoasca ceea ce se afla in spatele ei. Nici tu s-ar putea sa nu cunosti acea parte esentiala, mai profunda din tine. Se poate sa fii deconectat de corpul tau emotional si de durerile suferite de inima. Umbra ta este inchisa in spatele mastii. Deoarece se desfasoara la nivel subconstient, putini oameni o cunosc. De obicei, umbra se vede in momentul in care un factor declansator face ca durerea noastra sa erupa. Este ceva neasteptat si surprinzator. Devii martorul unor rani nevindecare, de existenta carora nici nu stiai.
In mod inevitabil, relatiile noastre ne pun la incercare, facand vizibila durerea din spatele mastii.Ca majoritatea dintre noi, probabil ca incerci sa eviti aceasta eruptie a umbrei, intrucat nu vrei sa ai de-a face cu propria durere sau cu durerea altor oameni.
Societatea te recompenseaza atunci cand porti o masca reusita si iti traiesti viata in spatele ei. Totul se rezuma la „a face fata”. Trebuie sa arati bine, chiar daca nu te simti bine. Trebuie sa negi umbra si sa nu te uiti la suferinta ta si la tiparele de tradare de sine.
Scoaterea mastii este, asadar, un act revolutionar. Este primul pas din procesul de vindecare a suferintei si de unire cu umbra.
A iesi din carapace
Unii oameni nu-si creeaza niciodata o masca buna. Nu se conformeaza prea usor regulilor. Atunci cand ceilalti ii critica sau ii judeca, o iau la fuga. Se retrag intr-o carapace emotionala. Se ascund acolo si raman invizibili, astfel incat nimeni sa nu-i critice, sa nu-i respinga si sa nu incerce sa-i corecteze. Masca este creata pentru a obtine acceptare sociala, prin faptul ca ne aratam numai partea „buna”, iar carapacea ne ajuta sa ne izolam de ceilalti, ca sa nu ne injoseasca (sa spuna despre noi ca suntem „rai” sau ca „gresim”) ori sa ne atace. Unii dintre noi ne cream masti. Altii ne construim carapace. Uneori, le cream pe ambele, in acelasi timp sau in momente diferite din viata noastra.
De obicei, cel care isi construieste o carapace nu are o viata sociala prea activa. Nu simte ca ar vrea sa apartina unui grup. Prefera sa fie independent si liber, decat sa riste pierderea acestei libertati, conformandu-se ideilor si asteptarilor celorlalti.
Atunci cand porti o masca, ceilalti nu pot vedea cine esti cu adevarat. Le arati un sine fals. Atunci cand te ascunzi intr-o carapace, oamenii nu se pot apropia de tine. Te ascunzi de ei, pentru ca ti-e frica de critica si de respingere. Din cate stii probabil, crearea mastii si a carapacei incepe de la o varsta foarte frageda. Acest prim pas din procesul de vindecare se refera la iesirea din orice mecanism al negarii pe care l-ai adoptat de-a lungul timpului. Iti cere sa-ti dai jos masca sau sa iesi din carapace. Iti cere sa te faci vazut, in fata ta si a celorlalti, exact asa cum esti.
autor-Paul Ferrini 

Despre minte și … gândire


http://www.aimgroup.ro/afiliere/idevaffiliate.php?id=111&url=12

Gândirea este o funcţie a corpului mental. Omul poate să gândească fără corpul fizic, într-un mod independent de materia cerebrală. Acest lucru este deja demonstrat de laboratoarele știinţifice, unde s-a ajuns la materializarea entităților neîncarnate. Encefalul este guvernat de minte, dar mintea nu poate fi guvernată de encefal. Encefalul este instrumentul emoţiilor și al conștiinţei, dar nu produce nici emoţiile, nici conștiinţa. Ceea ce este logic nu poate fi respins de ignoranţă. Logica este logică. Cei care afi rmă că creierul produce gânduri, emoţii și conștiinţă sunt ignoranţi, pentru că ei nu au studiat corpul mental. Având ca bază ignoranţa, nu se poate respinge acest lucru. Este necesar ca ignoranţii să studieze.

Cei care cred că mintea este creierul se înşală total.  Mintea este energetică, subtilă şi ea poate să devină independentă de materie, poate, în anumite stări hipnotice sau în timpul visului normal, să se deplaseze în locuri foarte îndepărtate pentru a vedea şi asculta ceea ce se întâmplă în acele locuri. În laboratoarele de parapsihologie se fac experimente remarcabile cu subiecţi în stare de hipnoză. Mulţi subiecţi în stare de hipnoză au putut să dea informaţii detaliate asupra unor evenimente, persoane şi situaţii care se întâmplau la o mare distanţă, în timpul transei lor hipnotice.

După desfăşurarea acestor experimente oamenii de ştiinţă au putut verifica adevărul acestor informaţii, au putut verifica realitatea faptelor, exactitatea evenimentelor. Cu aceste experimente şi observaţii din laboratoarele de parapsihologie s-a demonstrat pe deplin, prin observaţie, că mintea nu este creierul. Cu adevărat putem spune că mintea poate să călătorească în spaţiu şi timp independent de creier, pentru a vedea şi asculta lucruri care se întâmplă în locuri îndepărtate. Realitatea extrapercepţiilor senzoriale este deja demonstrată şi numai un nebun de legat sau un idiot ar putea nega realitatea acestor extrapercepţii.
Creierul este făcut pentru a percepe gândurile, dar creierul nu este gândul. Creierul nu gândeşte, cea care gândeşte este mintea. Creierul este doar instrumentul minţii, dar nu este mintea. Sfera gândurilor în care trăieşte omul nu ar putea fi niciodată închisă în circumferinţa limitată a craniului. Dacă ar exista un astfel de om ar fi omul cel mai nefericit din lume. Un om cu gândurile închise în craniu nu ar putea vedea, nici percepe Lumile Interne.  Se ştie că atunci când corpul se relaxează, „sufletul” evadează, iar atunci când este în aceste „dimensiuni paralele”, îşi continuă procesele, fără a avea nevoie de creierul pe care l-a lăsat în corpul fizic.
 
Toate fiinţele umane pot învăţa să-şi utilizeze corect propria minte. Conştiinţa care se găseşte în minte ar putea să călătorească în mod voluntar în spaţiu şi timp, aşa cum făceau marii clarvăzători ai trecutului. Însă este urgent să aflăm cum şi de ce funcţionează mintea. Doar rezolvând acest cum şi de ce putem face din minte un instrument util.
autor-Samael Aun Weor