Cum oamenii își creează probleme singuri


„Veninul este în capul tău”. O parabolă despre cum oamenii singuri își creează probleme.

http://bit.ly/2Cz43uZ

În China antică, o fată proaspăt căsătorită trăia în casa soțului și avea grijă de acesta și de soacra sa. Tânăra soție era acuzată de către soacra sa pentru nenumărate lucruri care le făcea sau nu le făcea. Disperată de atâtea reproșuri, femeia a decis să scape de soacră. Fata a mers la un medic naturist și i s-a plâns:

  • – Nu mai pot trăi cu soacra mea. Mă înnebunește. Ai putea să mă ajuți? O să-ți plătesc bine.
  • – Ce pot face pentru tine?, a întrebat-o medicul.
  • – Vinde-mi otravă. O să-mi otrăvesc soacra și toate problemele mele vor dispărea, a răspuns femeia.

După ce a reflectat un timp îndelungat, medicul i-a răspuns: – Te voi ajuta. Dar trebuie să înțelegeți două lucruri. În primul rând, nu îți poți otrăvi soacra imediat, deoarece oamenii vor înțelege cu tu ai făcut acest lucru. Îți dau un tip de ierburi, care o vor ucide treptat, și nimeni nu va înțelege că a fost otrăvită. În al doilea rând, pentru a evita complet orice suspiciune la adresa ta, trebuie să nu mai fii furioasă pe ea, să înveți să o respectați, să o iubești, să o asculți și să ai răbdare. Atunci nimeni nu te va bănui pe tine când aceasta va muri.

Fata a fost de acord cu totul, a luat ierburile și a început să i le adauge treptat în mâncarea soacrei. În plus, ea a încercat să se controleze, să-și asculte soacra și să o respecte. Când a văzut cum s-a schimbat atitudinea soacrei sale față de ea, ea a început să o iubească din toată inima.

Soacra, la rândul ei, spunea tuturor că nora ei este cea mai bună, cum ar fi putut visa doar. Șase luni mai târziu, relația dintre ele a devenit aproape ca între o mamă de sânge și o fiică. Într-o zi, femeia a venit la medicul naturist și i-a spus: – În numele lui Dumnezeu, vă rog să-mi salvați soacra de otravă pe care i-am dat-o. Nu vreau să o omor. Ea a devenit cea mai bună soacră din lume și o iubesc ca pe mama mea.

Medicul a zâmbit și i-a răspuns: – Nu-ți face griji, nu ți-am dat nici o otrăvire, erau doar niște condimente pentru mâncare. Veninul era numai în capul tău și tu ai scăpat de el.

Înțelepciune chineză: „Suntem ceea ce credem. Ține minte asta!”.

sursa-povestiri.net


http://bit.ly/2Cz43uZ

Nu-ți lua gândurile prea în serios


Majoritatea oamenilor isi petrec intreaga viata in temnita propriilor lor ganduri. Ei nu trec niciodata dincolo de un simt limitat, individualizat, al sinelui, creat de minte si conditionat de trecut.

http://bit.ly/2Cz43uZ


In interiorul tau, asemenea oricarei fiinte umane, exista o dimensiune a constiintei, mult mai profunda decat gandirea. Este esenta a ceea ce esti tu. O putem numi prezenta, constientizarea, constiinta neconditionata. In invataturile stravechi, ea este Constiinta Christica sau natura ta Buddhica. Descoperirea acestei dimensiuni te elibereaza pe tine si elibereaza lumea de suferinta pe care ti-o pricinuiesti tie insuti si altora, atunci cand micul eu, creat de minte, este tot ceea ce cunosti si iti conduce viata. Iubirea, bucuria, creativitatea si stabilitatea pacii interioare nu pot veni in viata ta, decat prin acea dimensiune neconditionata a constiintei.

Daca poti recunoaste, macar din cand in cand, ca gandurile care iti trec prin minte sunt niste simple ganduri; daca poti fi martorul propriilor tale tipare de reactie mental-emotionala, atunci acea dimensiune ti se dezvaluie sub forma constientizarii gandurilor si emotiilor, atunci cand ele apar in spatiul launtric atemporal, in care se desfasoara viata ta.gandire

Fluxul gandirii are o inertie uriasa, care te poate trage dupa sine, cu usurinta. Fiecare gand pretinde ca el conteaza foarte mult. El vrea sa-ti atraga intreaga atentie.

Iata o noua practica spirituala pentru tine: nu-ti lua gandurile prea in serios.Pentru oameni este foarte usor sa fie prinsi in capcana propriilor temnite conceptuale.
Mintea umana – in dorinta ei de a sti, intelege si controla – isi mistifica parerile si punctele de vedere privind adevarul. Ea spune: asa stau lucrurile. Trebuie sa mergi dincolo de gandire, pentru a intelege ca, indiferent de modul in care iti interpretezi propria viata, viata sau comportamentul altcuiva, oricare ar fi modul in care judeci o anumita situatie, acesta nu este decat un punct de vedere, una dintre numeroasele perspective posibile. Nu e nimic mai mult decat un manunchi de ganduri. Insa realitatea este un tot unitar, in care toate lucrurile sunt intretesute, in care nimic nu exista de sine statator.

Gandirea fragmenteaza realitatea… o divizeaza in bucati conceptuale. Mintea ganditoare e un instrument util si puternic, dar, cand pune cu totul stapanire pe viata ta, este, totodata, si foarte limitativa, atunci cand tu nu poti intelege ca ea nu este decat un mic aspect al constiintei – care esti tu.

gandire-pozitiva_56974168-696x465

Intelepciunea nu e un produs al gandirii. Intelegerea profunda a faptului, intelepciunea, apare prin simpla actiune de a acorda intreaga ta atentie unei anumite persoane sau unui anumit lucru sau unei anumite situatii. Atentia este inteligenta primordiala, este constiinta insasi. Ea darama barierele create de gandirea conceptuala si, odata ce acest lucru se intampla, apare si recunoasterea faptului ca nimic un exista in si prin el insusi. Atentia este vindecatorul separarii.

Ori de cate ori esti cufundat in gandirea compulsiva, tu eviti ceea ce este real. Nu vrei sa te afli acolo unde esti: Aici, Acum. Dogmele – religioase, politice, stiintifice – se nasc din credinta falsa ca gandirea poate incapsula realitatea sau adevarul. Dogmele sunt temnite conceptuale colective. Ciudat este faptul ca oamenii isi iubesc celulele lor de inchisoare, fiindca ele le dau un simt al sigurantei si o falsa senzatie de familiaritate. Nimic nu i-a cauzat mai multa suferinta omenirii, decat dogmele. Este adevarat faptul ca toate dogmele se spulbera, mai curand sau mai tarziu, fiindca realitatea scoate la iveala falsitatea lor; cu toate acestea, cata vreme nu se intelege caracterul lor iluzoriu, ele vor fi inlocuite cu alte dogme.

Care este iluzia fundamentala? Identificarea cu gandul. Trezirea spirituala ne trezeste din visul gandirii. Taramul constiintei este mult mai vast decat poate intelege gandirea. Atunci cand nu vei mai crede tot ceea ce gandesti, vei iesi in afara gandirii si vei vedea limpede ca tu nu esti cel care gandeste. Mintea este intr-o permanenta stare de insuficienta – fiind, astfel, ahtiata dupa mai mult. Atunci cand te identifici cu mintea, devii cu multa usurinta plictisit si nelinistit. Plictiseala inseamna ca mintea tanjeste dupa mai multa stimulare, mai multa hrana pentru gandire – iar aceasta dorinta nu este satisfacuta. Cand esti plictisit, ii poti satisface dorinta mintii rasfoind o revista, dand un telefon, deschizand televizorul, navigand pe internet, mergand la cumparaturi sau – si acest lucru nu este ceva neobisnuit – transferand senzatia de lipsa si nevoile mintii asupra corpului, pe care il satisfaci mancand mai mult.

gandire-positiva

Sau poti alege sa ramai plictisit si nelinistit, observand cum te simti cand esti plictisit si nelinistit. Pe masura ce iti concentrezi atentia asupra acestei senzatii, dintr-o data apare un anumit spatiu si o liniste in jurul ei, asa cum este ea. La inceput putin, dar, pe masura ce senzatia de spatiu interior se amplifica, sentimentul de plictiseala va incepe sa scada in intensitate si importanta. Asadar, pana si plictiseala te poate invata cine esti si cine nu esti tu.  Vei descoperi ca nu tu esti persoana plictisita. Plictiseala este, pur si simplu, o miscare conditionata, de energie, in interiorul tau. Tu nu esti o persoana furioasa, trista sau infricosata. Plictiseala, furia, tristetea sau frica nu sunt ale tale, nu iti apartin. Ele sunt conditionari ale mintii omenesti. Ele vin si pleaca.

Tu nu esti nimic din ceea ce vine si pleaca. Sunt plictisit. Cine stie acest lucru? Sunt furios, trist, infricosat. Cine stie acest lucru? Tu esti cunoasterea – si nu conditionarea care este cunoscuta. Orice fel de idee preconceputa presupune faptul ca te identifici cu mintea ganditoare. Ceea ce inseamna ca tu nu mai vezi cealalta fiinta umana, ci doar propria ta idee despre acea fiinta umana. A reduce intreaga perceptie asupra unei alte fiinte umane, la o simpla idee, este deja o forma de violenta.

ganduri-fata

Gandirea care nu isi are radacina in constiinta, devine egoista si disfunctionala. Inteligenta lipsita de intelepciune este extrem de periculoasa si distructiva. Aceasta este starea actuala a majoritatii omenirii. Amplificarea rolului gandirii in stiinta si tehnologie – desi, in mod intrinsec, nu este nici buna, nici rea – a devenit si ea distructiva, din cauza preponderentei gandirii care nu se naste din starea de constienta.

Urmatorul pas in evolutia omenirii este transcenderea gandirii – care este acum o sarcina extrem de urgenta. Acest lucru nu inseamna sa incetam sa gandim ci, pur si simplu, sa nu ne identificam totalmente cu gandirea, sa nu fim posedati de ea.
Simte energia corpului tau launtric. Imediat, zgomotul mental incetineste sau inceteaza. Observa senzatiile care iti apar in maini, in picioare, in abdomen, in piept. Simte viata care esti tu, viata care iti anima corpul. Atunci, corpul tau va deveni o poarta de intrare, ca sa zic asa, intr-o stare mai profunda de vitalitate, dincolo de emotiile si gandurile tale.
Este o vitalitate pe care o poti simti cu intreaga ta Fiinta – nu doar in capul tau. In acea stare de prezenta, in care nu ai nevoie sa gandesti, fiecare celula este plina de viata. Cu toate acestea, daca, din anumite motive de ordin practic, e nevoie sa gandesti cand te afli in aceasta stare, gandirea este acolo. Mintea inca poate actiona – si actioneaza minunat, atunci cand inteligenta care esti tu o foloseste si se exprima prin intermediul ei.

busy-mind-300x294

Poate ai observat ca acele scurte perioade in care esti constient fara sa gandesti apar deja, in mod natural si spontan, in viata ta. Poate cand esti implicat intr-o activitate manuala sau cand mergi prin camera sau cand astepti la un ghiseu in aeroport si esti totalmente prezent, atat de mult, incat imobilismul mental obisnuit al gandirii cedeaza si este inlocuit de o stare constienta a prezentului. Sau poate descoperi ca privesti cerul sau asculti pe cineva, fara niciun comentariu mental interior. Perceptiile tale au devenit limpezi precum cristalul, neumbrite de gandire.

Toate acestea nu sunt importante pentru minte, fiindca ea are lucruri mult mai importante la care sa se gandeasca; toate acestea nu sunt nici macar demne de retinut – motiv pentru care, ele iti pot scapa cu usurinta din vedere. Adevarul e ca acesta este lucrul cel mai important care ti se poate intampla. Acesta este inceputul trecerii de la gandire, la constientizarea momentului prezent.

Healing-Zone-Mind-Detox-Method

Intrati in starea de a nu sti. Aceasta stare va poarta dincolo de minte, fiindca mintea incearca intotdeauna sa traga concluzii si sa interpreteze lucrurile. Ea se teme de necunoastere. Asadar, atunci cand acceptati cu usurinta starea de a nu sti, deja ati pasit dincolo de minte. Atunci, din aceasta stare, se naste o cunoastere care este nonconceptuala. Creatia artistica, sportul, dansul, invatarea, consilierea – maiestria in orice stradanie – presupune ca mintea ganditoare nu mai este implicata sau, cel putin, joaca un rol secundar. O putere si o inteligenta mai mari decat tine – dar care, totodata, fac parte din tine – preiau conducerea. Nu mai exista niciun proces de luare a deciziilor; actiunea perfecta pur si simplu se desfasoara si nu tu esti cel care face acest lucru.

A stapani viata este opusul controlului asupra vietii. Tu te aliniezi cu o constiinta mai mareata. Ea actioneaza, vorbeste, face ceea ce trebuie. Un moment de pericol poate determina o incetare temporara a fluxului gandirii – fapt care iti poate demonstra ce inseamna sa fii in prezent, alert, pe deplin constient. Adevarul este cu mult mai cuprinzator decat poate pricepe mintea vreodata.

7-happy-people-think

Nicio gandire nu poate cuprinde Adevarul. In cel mai bun caz, il poate indica. De exemplu, ea poate spune: Toate lucrurile sunt, in mod intrinsec, unificate. Aceasta este o indicatie, nu o explicatie. Intelegerea acestor cuvinte inseamna sa simti in profunzimea fiintei tale, adevarul pe care il indica gandurile.

autor-Eckhart Tolle


Doneaza
Daca vrei sa (iți) faci o bucurie apasă butonul

ccc

Experiența adevărului


Mulţi oameni cred în Dumnezeu şi mulţi oameni sunt atei, nu cred în Dumnezeu. Există, de asemenea, mulţi oameni care nu sunt nici credincioşi, nici atei.  Aceştia din urmă încearcă să se comporte bine în viaţă, în cazul în care ar exista Dumnezeu. 

http://bit.ly/2Cz43uZ

Noi spunem că a crede în Dumnezeu nu înseamnă că am experimentat ceea ce este Adevărul, ceea ce se cheamă Dumnezeu.  Noi spunem că a nega existenţa lui Dumnezeu nu înseamnă că am experimentat ceea ce este Adevărul, ceea ce se cheamă Dumnezeu.  Noi spunem că a te îndoi de existenţa lui Dumnezeu nu înseamnă că am experimentat Adevărul.

Trebuie să experimentăm Acel Ceva, care ne poate transforma radical, Acel Ceva pe care mulţi îl numesc Dumnezeu, Allah, Tao, Zen, Brahma, INRI etc. Mintea credinciosului este îmbuteliată în credinţă, şi aceasta din urmă nu este experienţa a ceea ce este Adevărul, Dumnezeu, Allah sau oricum am vrea să-L numim.  Mintea ateului este îmbuteliată în neîncredere, iar aceasta din urmă, de asemenea, nu înseamnă experimentarea a ceea ce este Adevărul, Dumnezeu, Brahma etc.  Mintea celui care se îndoieşte de existenţa lui Dumnezeu este îmbuteliată în scepticism, iar acesta nu este Adevărul.

Free_Your_Mind

Ceea ce este Adevărul, Dumnezeu, Allah, sau cum dorim să-L numim pe Cel ce nu are nume, este complet diferit de credinţă, negare şi scepticism.  Atâta timp cât mintea este scufundată în oricare din aceşti Trei Factori de Ignoranţă, nu poate experimenta ceea ce chinezii numeau Tao, Ceea ce este Divin, Ceea ce este Adevărul, Dumnezeu, Allah, Brahma etc.  Cine a experimentat vreodată Ceea ce nu poate fi definit, deoarece dacă se defineşte se transfigurează, Ceea ce unii numesc Dumnezeu, este clar că trece printr-o transformare radicală, totală şi definitivă.Când Pilat l-a întrebat pe Isus: „Ce este Adevărul?”, Isus a tăcut. Când lui Buddha i-a fost pusă aceeaşi întrebare, el a întors spatele şi a plecat.

Adevărul este incomunicabil, aşa cum este incomunicabil extazul sublim pe care-l simţim atunci când contemplăm un apus frumos de soare.  Adevărul este o chestiune de experienţă mistică, şi doar prin intermediul extazului o putem experimenta. Toată lumea îşi poate permite să comenteze despre Adevăr, dar Adevărul nu are nimic de-a face cu opiniile noastre.  Adevărul nu are nimic de-a face cu gândirea, Adevărul este ceva ce poate fi experimentat numai în absenţa Eului timp. Adevărul vine la noi ca un hoţ în noapte şi când se aşteaptă cel mai puţin. De fapt, Adevărul este ceva paradoxal. Cel care îl cunoaşte nu îl spune, şi cel care îl spune nu-l cunoaşte.

Peace-of-Mind

Adevărul nu este ceva liniştit şi static, Adevărul este necunoscutul din moment în moment.  Adevărul nu este un obiectiv la care trebuie să ajungem. Adevărul se află ascuns în spatele fiecărei probleme a vieţii cotidiene.  Adevărul nu aparţine timpului şi nici eternităţii. Adevărul este dincolo de timp şi eternitate.

Adevărul, Dumnezeu, Allah, Brahma, sau cum vreţi să numiţi Ceea ce este Marea Realitate, este o serie de experienţe întotdeauna expansive şi de fiecare dată mai mult şi mai profund semnificative.  Unii oameni au o idee despre Adevăr, alţii altă idee, fiecare are propriile sale idei cu privire la Adevăr, dar Adevărul nu are nimic de-a face cu ideile, este complet diferit de toate ideile.  În lume există multe persoane care cred că deţin Adevărul, fără să-l fi experimentat vreodată în viaţă. De obicei, aceşti oameni doresc să-i înveţe ce este Adevărul pe cei care l-au experimentat la un moment dat.

Experienţa Adevărului, fără înţeleapta concentrare a minţii, este imposibilă.  Există două tipuri de concentrare: primul este de tip exclusivist, al doilea este de tip integral, total, non-exclusivist.  Adevărata concentrare nu este rezultatul unei opţiuni, cu toate luptele sale, nici a alegerii unor gânduri sau a altora.  Faptul că eu cred că acest gând este bun şi că acela este rău sau viceversa, că nu trebuie să mă gândesc la acest lucru şi că este mai bine să mă gândesc la celălalt etc. generează, de fapt, conflicte între atenţie şi distragere, iar acolo unde există conflicte nu poate exista liniştea şi tăcerea minţii.

mindpower1

Noi trebuie să învăţăm să medităm cu înţelepciune şi, pe măsură ce apare în minte fiecare gând, fiecare amintire, fiecare imagine, fiecare idee, fiecare concept etc., trebuie să le observăm, să le studiem, să extragem din fiecare gând, amintire, imagine etc., ceea ce este mai bun.

Când parada gândurilor s-a terminat, mintea rămâne liniştită şi în tăcere profundă, atunci Esenţa minţii scapă şi vine experienţa a ceea ce este Adevărul. Sistemul nostru de concentrare nu exclude nimic, este complet, total, integral. Sistemul nostru de concentrare include totul şi nu exclude nimic. Sistemul nostru de concentrare este drumul care ne duce la experienţa Adevărului.

autor-Samael Aun Weor


Doneaza
Daca vrei sa (iți) faci o bucurie apasă butonul

http://bit.ly/2Cz43uZ

Antrenează-ți mintea să vadă binele în orice situație!


 

  • Îl poți vindeca pe cel de lângă tine iubindu-l!
  • Tu bucură-te că vezi răsăritul și nu mai complica tot ce este simplu! Semnat, Timpul
  • Să nu uit. Când inima îngheață, pune lemne pe foc. Lemnele dragostei. Încălzește-te și gustă din dulceața rugăciunii. Vorbe rotunde și calde, de drag. Zâmbește, mâine va fi mai bine! Vezi-ți de drumul tău, curat, demn și fericit. Dumnezeu îți prețuiește dragostea, bunătatea, reușitele, mulțumirea, seninătatea, omenia. Asta e tot ce contează. Fii împăcat și rămâi în pace.
  • Câte inimi care bat, atâtea feluri de dragoste. Există mereu timp pentru iubire… există mereu timp pentru iertare…
  • Gesturile mici fac diferența. Prezența ta să aducă bucurie!

Părintele Ieromonah Hrisostom Filipescu


Doneaza
Daca vrei sa (iți) faci o bucurie apasă butonul

http://bit.ly/2Cz43uZ

Efectul Dunning-Kruger: paradoxul ignoranței și iluzia superiorității


http://bit.ly/2Cz43uZ

Adevărata înţelepciune înseamnă să-ţi recunoşti cu umilință propria ignoranţă.” – Socrate

Trăim vremuri în care una dintre marile probleme ale omenirii este aceea că ignoranţii sunt foarte siguri de ei şi de cunoştinţele lor, în vreme ce oamenii cu adevărat inteligenţi sunt plini de dubii.

Drept urmare, vom întâlni în viaţa cotidiană deseori persoane total incompetente sau puţin pregătite într-un anumit domeniu, dar care adoptă un comportament paradoxal. Au tendinţa de a vorbi pe un ton autoritar şi chiar de a impune celorlalţi ideile proprii, cu un sentiment de automulţumire greu de explicat. Şi acestea nu sunt pure întâmplări, nu este vorba despre mici derapaje întâmplătoare personale ale celor despre care discutăm, ba dimpotrivă, respectivii sunt absolut convinşi că deţin „adevăruri absolute” sau au înţelegeri cu mult superioare tuturor celor ce le sunt prin preajmă.

Doneaza
Daca vrei sa (iți) faci o bucurie apasă butonul

Dar de unde vine această supraevaluare a propriilor competenţe în cazul acestor persoane? Credeţi ori ba, este vorba despre un fenomen cunoscut în psihologie sub numele de Efectul Dunning-Kruger şi constă de fapt într-o distorsiune cognitivă care generează în mintea persoanelor puţin pregătite într-un anumit domeniu, o supraevaluare a propriilor abilităţi.

Denumirea derivă de la asocierea numelor celor doi psihologi americani care au descoperit şi cercetat fenomenul, pentru ca în anul 1999 să publice o lucrare pe această temă: David Alan Dunning, profesor de psihologie la Universitatea din Michigan, şi Justin Kruger, profesor de psihologie la New York University Stern School of Business. Fenomenul a fost testat pentru prima dată într-o serie de experimente, ale căror rezultate au fost publicate în 1999. Cei doi psihologi s-au bazat şi pe studii mai vechi care arătau că aprecierea greşită a competenţei se datorează ignorării standardelor de competenţă. Acest tipar a fost observat în studii foarte diferite, privind, de exemplu, capacitatea de a înţelege un text citit, conducerea unui autovehicul sau în cazul practicării sporturilor, cum ar fi, de exemplu, şahul sau tenisul.

chess-strategy-chess-board-leadership-40796.jpeg

Dunning şi Kruger afirmă că, într-un anumit domeniu, cei incompetenţi:
1. Au tendinţa de a-şi supraestima propriul nivel de competenţă.
2. Nu reuşesc să recunoască înalta competenţă a celor cu adevărat competenţi.
3. Nu realizează dimensiunile atinse de propria ignoranţă.
4. Reuşesc să accepte propria incompetenţă anterioară decât după ce vor dobândi un nivel înalt în domeniul respectiv.

Cei doi psihologi au testat cele patru ipoteze menţionate mai sus pe un grup de studenţi de la cursurile de psihologie de la Universitatea Cornell. Într-o serie de studii, ei au notat aprecierile subiecţilor despre ei înşişi în ceea ce priveşte abilităţile de raţionament logic, cunoştinţele gramaticale şi umorul. După ce li s-au arătat rezultatele testelor proprii, subiecţilor li s-a cerut să estimeze poziţia lor în lot: cei competenţi şi-au estimat poziţia corect, iar cei incompetenţi şi-au supraestimat poziţia. Pe parcursul a patru studii, Dunning şi Kruger au observat că subiecţii clasaţi în ultimul sfert la testele privind umorul, gramatica şi logica şi-au supraestimat cu mult posibilităţile. Deşi testele îi situau la nivelul de 12% (în al patrulea sfert), ei s-au estimat la nivelul de 62% (în sfertul al doilea). În acelaşi timp, cei pricepuţi au avut tendinţa să-şi subestimeze propria competenţă. În general, subiecţii care au considerat testele uşoare, au estimat greşit că aceste teste sunt uşoare şi pentru ceilalţi.

Un studiu ulterior sugerează că subiecţii foarte incompetenţi au reuşit să estimeze mai bine nivelul lor după un mic instructaj într-un domeniu în care nu se pricepeau, în timp ce estimările în domeniile în care n-au fost instruiţi au rămas aceleaşi ca cele dinainte.

Dunning-Kruger-effect3

La polul opus s-ar afla cei care, având un bagaj bogat de cunoştinţe asupra unui anumit domeniu, se simt mai nesiguri decât primii. Şi dacă ne gândim la citatul din Socrate cu care debutează articolul, putem înţelege că aceia care au vaste cunoştinţe şi o pregătire solidă privind un anumit domeniu, cu cât ei intră mai mult în meandrele cunoaşterii umane, îşi vor da seama de imensa vastitate a aspectelor existente şi încă necunoscute lor. Ca urmare, cei care fac analize precise şi studii aprofundate asupra unui anumit fenomen, de exemplu, ori asupra unei anumite teme, vor deveni treptat conştienţi de toate detaliile posibile ce lipsesc din imaginea de ansamblu la care au reuşit să ajungă.

Întrebarea, desigur, este: ce putem face? Desigur, nu există soluţii imediate, dar după cum pare, primul pas l-ar avea de făcut chiar profesorii şi învăţătorii, în general cei din domeniul pedagogic, care, asemenea lui Socrate, să îşi educe elevii şi studenţii mai mult în spiritul unei autoperfecționări neîncetate decât în cel al mulţumirii de sine.

Suntem conştienţi de faptul că este o cale complexă, care cere timp, răbdare şi multă hotărâre, deoarece înseamnă analiza critică, punerea în joc a certitudinilor adesea iluzorii pe care de multe ori se bazează existenţa noastră, dar care în realitate pot constitui o barieră fermă în calea elevării personale. Până la urmă este un efort pe care fiecare dintre noi este dator să îl facă, dacă nu dorim ca ignoranţii, supraestimându-se la infinit, să preia frâiele întregii societăţi.

sursa-yogaesoteric.net


http://bit.ly/2Cz43uZ