Modul în care intrăm într-o încăpere este grăitor pentru modul în care ne trăim viaţa. Când păşim în cameră, interesaţi de ceea ce se petrece, dornici să ne implicăm şi percepându-ne drept participanţi activi, care au ceva de oferit, atunci ne-am făcut o apariţie cu adevărat strălucitoare, la reuniune. Când intrăm în cameră cu ochii plecaţi sau cu un zâmbet nervos, atunci ne punem stavile, din diverse motive. Poate că suferim, înlăuntru şi avem nevoie de vindecare, ori ne lipseşte încrederea necesară, pentru a fi cu totul prezenţi în acea încăpere. Şi totuşi, simpla constatare că nu ne manifestăm în mod plenar şi strălucit prezenţa, precum şi viziunea noastră oferind darul deplinei prezenţe, ne pot oferi inspiraţia necesară, pentru a ne regăsi.
Chiar dacă suferim, putem accepta şi participa la acea trăire, pregătiţi să ne implicăm pe deplin în ea şi să asimilăm învăţămintele pe care ni le oferă. Atunci când ne trăim viaţa la potenţialul maxim, participăm activ la fericirea noastră, atingându-ne obiectivele şi, în general, ducând existenţa pe care sufletul nostru şi-o doreşte, cu adevărat. Dacă avem nevoie de vindecare, putem iniţia procesul de căutare a celor care sunt în măsură să ne ajute. Dacă avem nevoie de experienţă, vom găsi locurile şi ocaziile favorabile, care ne vor oferi experienţa necesară pentru a duce la bun sfârşit lucrarea pe care dorim să o înfăptuim în lume. Indiferent ce ne este necesar, trebuie să ne implicăm în căutare iar, când vom fi găsit, în procesul de acceptare. Atunci când săvârşim acest fel de lucrare, devenim fiinţe pline de viaţă, încredere şi pasiune.
Aproape că nu există nimic mai frumos pe lume decât simţământul trezit de trăirea plenară a vieţii. Atunci când reuşim, devenim oameni vii şi capabili de a înfăptui adevărate miracole, atât în propria viaţă, cât şi în existenţele celorlalţi. Trecem prin lume, cu parfumul cunoaşterii că avem mult de oferit, dar şi al dorinţei de a ne împărtăşi darurile.
de Madisyn Taylor
ASTRODEVA 