Jocul zodiacal

De-a lungul nenumăratelor încarnări, fiinţele umane îndeplinesc o multitudine de roluri. Pe scena vieţii şi a evoluţiei spirituale, ele sunt actorii care au uitat că joacă într-un teatru cosmic şi s-au identificat cu fiecare ipostază pe care au fost nevoiţi să o interpreteze. Trecând gradat prin toate stadiile evolutive, în final, pelerinii îşi îndeplinesc misiunea – fiecare dintre ei devine unul şi acelaşi cu Omul Universal, Omul Cosmic. Pentru înţeleptul care a înţeles aceasta, toate rolurile îi sunt în permanenţă accesibile şi el le joacă cu detaşare, acordându-i fiecăruia necesitatea lui momentană. Aprofundând lecţia pe care o are de învăţat de la fiecare ipostază, el nu pierde nicio clipă comuniunea cu sursa ultimă – Dumnezeu. Din acest punct de vedere, fiecare semn zodiacal reprezintă un astfel de rol, o manifestare a unui anumit arhetip cu care fiinţa umană născută în respectivul semn zodiacal rezonează mult mai uşor. Vom prezenta în continuare o scurtă introducere a arhetipurilor zodiacale.   

 

BERBEC – Arhetipul Eroului

Acest arhetip este caracterizat de atitudinea de a trăi din plin momentul prezent, de a se bucura de viaţă, de a-şi asuma orice risc considerându-l un test necesar pe care trebuie să-l depăşească. Fiinţele care manifestă acest arhetip au o energie debordantă, irezistibilă, entuziastă şi plină de forţă în acţiune.
Calităţi: curaj, iniţiativă, încredere în sine, hotărâre, autoritate, entuziasm, îndrăzneală, generozitate, implicare.

TAUR – Arhetipul Curtezanei

Este reprezentat de fiinţe cu firi foarte senzuale, erotice, iubitoare, stabile. Pentru fiinţele care manifestă acest arhetip, erosul sublim şi transfigurator, realizat cu continenţă este o cale foarte rapidă de evoluţie.
Calităţi: simţul valorii, frumuseţe, talent vocal, rezistenţă, forţă de muncă, răbdare, stabilitate, calm, dispoziţie iubitoare, senzualitate.

GEMENI – Arhetipul Frate-Soră

Arhetipul fratelui sau al surorii este strâns legat de aptitudinile de comunicare. Aceste fiinţe ne oferă întotdeauna idei folositoare şi cu ele putem schimba opinii într-un mod nepretenţios, liber şi prietenesc; ei sunt reprezentanţii celorlalţi.
Calităţi: adaptabilitate, dinamism mental, comunicativitate, volubilitate, dorinţa de instruire, abilitate literară, inteligenţă, rapiditate în percepţii, curiozitate.

RAC – Arhetipul Mamei

Arhetipul Mamei este reprezentat de acele fiinţe care au tendinţa de a ne proteja, de a ne hrăni şi a crea pentru noi o atmosferă intimă, familială, în care să ne relaxăm şi să ne refacem. Acest tip arhetipal ne conferă o anumită protecţie maternă.
Calităţi: sensibilitate, receptivitate, memorie, tenacitate, atracţie pentru viaţa de familie, patriotism.

LEU – Arhetipul Tatălui   

Arhetipul tatălui este manifestat de acele fiinţe care au o voinţă puternică, o mare autoritate, sunt protectoare, severe, dar şi foarte generoase. Ne ajută să descoperim şi să dăm tot ce e mai bun din noi, au o mare putere de a coordona şi un impact puternic asupra altora.
Calităţi: exteriorizare, voinţă, vitalitate, autoritate, fermitate, căldură sufletească, demnitate, nobleţe, încredere, mărinimie.

FECIOARĂ – Arhetipul Virginei-Călugăriţe

Fiinţele care manifestă acest arhetip au o foarte mare aspiraţie spirituală şi sunt foarte pure. Firi perfecţioniste, au o mare capacitate de analiză mentală.
Calităţi: concreteţe, perspicacitate, discernământ, simţ practic, metodă, atenţie, ingeniozitate, conştiinciozitate.

BALANŢĂ – Arhetipul Iubitului sau Iubitei

Acest arhetip este manifestat de fiinţe care au rolul de a transmite celorlalţi sentimente de iubire, frumuseţe, armonie, căldură, precum şi bucuria stabilirii unei relaţii mai intime; conferă sentimentul împlinirii fiinţei iubite şi o profundă comunicare sufletească.
Calităţi: simţ artistic, rafinament, mişcare armonioasă, echilibru, diplomaţie, chibzuinţă, simţul dreptăţii, intelectualitate, sesizarea analogiilor.

SCORPION–Arhetipul AlchimistuluiArhetipul Alchimistului reprezintă puterea transformării totale, a alchimizării complete a instinctelor şi a energiilor grosiere în forţă spirituală, ceea ce conferă o mare capacitate de regenerare.
Calităţi: interiorizare, trăire intensă, sexualitate intensă, putere regeneratoare, interes, abilitate mentală, gândire profundă, demnitate, energie, hotărâre, exigenţă.

SĂGETĂTOR – Arhetipul Marelui Preot sau al Marii Preotese

Acest arhetip este reprezentat de fiinţa umană devotată unui înalt ideal moral sau spiritual, care realizează toate eforturile necesare şi nu pierde nicio ocazie de fructificare a şanselor care i se oferă.
Calităţi: exteriorizare, versatilitate, vitalitate, entuziasm, optimism, îndrăzneală, înţelegere filosofică, înţelepciune, înzestrare profetică, detaşare în faţa primejdiilor.

CAPRICORN – Arhetipul Pustnicului

Reprezintă ideea detaşării de existenţa fizică, controlul emoţiilor, renunţarea la plăcerile umane, asceza şi orientarea completă către realizarea spirituală prin transcenderea ego-ului.
Calităţi: interiorizare, mişcare, materialitate, responsabilitate, hotărâre, metodă, administrare, integritate, concentrare, economie, prudenţă.

VĂRSĂTOR – Arhetipul Prietenului

Este manifestarea întruchipării altruistului într-o fiinţă umană care a renunţat la afirmarea de sine şi este complet devotată umanităţii. Realizează astfel faptul că fiecare fiinţă umană este o imagine perfectă a Universului.
Calităţi: exteriorizare, voinţă, fraternitate, umanism, fidelitate, prietenie, sinceritate, altruism.

PEŞTI – Arhetipul Misticului (Sfântului)

Acest arhetip ilustrează puterea iubirii divine, compasiunea şi profunda înţelegere intuitivă a legilor divine. Această sinteză conduce la înţelegerea unităţii primordiale a tuturor lucrurilor, la transcenderea lor şi contopirea cu Sursa Ultimă – Dumnezeu.
Calităţi: interiorizare creatoare, adaptare rapidă, inspiraţie, putere de sacrificiu, ospitalitate, romantism, generozitate, compasiune, afectivitate.

Articol preluat din revista Yoga magazin nr.38/2002

”Bucură-te, suflete!”

Când credeam că nu merit să primesc un astfel de dar, ieromonahul Hrisostom Filipescu, egumenul Schitului ”Sf. Maria Magdalena”, mi-a trimis răspunsurile la interviu. Mulțumesc, citesc, plâng și mă bucur. De ce? Pentru că fiecare răspuns al părintelui îmi arată cât de dulce este cuvântul îndumnezeit, și îmi înfățișează un suflet în care strălucește Hristos, cu duioșie și dor de Cer. Vă invit să citiți acest interviu, apoi să continuați lectura pentru suflet cu cele două cărți ale părintelui ”Puține lacrimi, multă bucurie” și ”Puține cuvinte, multă iubire”.

Ce reprezintă data de 11 august 2007 pentru dvs.?

Pe data de 11 august 2007 Dumnezeu mi-a sărutat sufletul într-un mod care nu poate fi nicicând uitat. Este momentul în care sufletul meu a făcut cununie cu Hristos pentru veșnicie. Monahul este cel care cu ochii zâmbește, dar cu sufletul suspină pentru durerile lumii. Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-ne pe noi și pe toată lumea Ta!

Ce v-a îndemnat să mergeți la mănăstire?

Viața este o călătorie spre nemurire. Dintre toate stelele eu am ales doar una care îmi luminează întunericul existențial. Opțiunea mea este un act de iubire. În felul acesta am mulțumit Domnului pentru darul vieții… Așa am știut eu să mulțumesc, prin Iubire. Mănăstirea șlefuiește precum o apă colțurile ascuțite ale pietrelor interioare și le rotunjește, le face fine. Este o poveste de iubire spusă cu altfel de rostire.

Care sunt lucrurile care vă bucură?

În toate lucrurile este nevoie de măsură, de dreaptă socoteală. Sunt un om al bucuriei, al zâmbetului. Mă bucură lucrurile firești, mărunte, simple. O plimbare în pădure, o carte bună, o întâlnire cu Omul, copilul ce se joacă frumos, bătrânul ce zâmbește cald, cățelul plin de bucurie, pisica leneșă ce toarce a tihnă, toate pot deveni adevărate porții de sărbătoare pentru suflet și minte. Desaga cu bucurii este în inima fiecăruia. Dumnezeu nu are nevoie de oameni încruntați și veșnic nemulțumiți.

Dincolo de momentele mele de povestit cu Dumnezeu, mă bucură mult scrisul, mă împlinește. Am cochetat și cu pictura, cu fotografia. Mă mângâie artele într-un fel aparte. Aștern gânduri, mă joc cu rimele, sau cu versul alb. Îmi ascult glasul interior și scriu cu colțul inimii. Adeseori mă simt doar un scrib…

Care a fost cel mai important sfat primit vreodată?

Am primit multe sfaturi și primesc în continuare. Până la buza mormântului învățăm. Mă plec cu recunoștință tuturor celor care mi-au așezat un cuvânt, un gând în inimă. De la fiecare om care îmi apare pe Cale am ceva de învățat. Nimic și nimeni nu este întâmplător în viața noastră. Fiecare din noi reprezintă un dar pentru ceilalți.

Trei sfaturi dragi îmi sunt: „Cine se pregăteşte este deja!”, „Să caut mereu lumina din viața oamenilor” și „Hai să vorbim ceasuri întregi despre tăcere!”.

Care credeți că este rolul nostru în lume?

Să învățăm să iubim, să iertăm, să ne bucurăm de minunea vieții. Suntem aici într-o continuă lecție și poveste de iubire. De când ne naștem pornim în căutarea iubirii. Cădem, ne ridicăm, rănim, suntem răniți, ne umflăm, ne dezumflăm. Când în sfârșit am învățat să iubim curat, Doamne ne ia la El pentru ca nimeni și nimic să nu mai murdărească acea iubire.

Iartă, iubește, binecuvântează, ești o minune! Bucură-te, suflete! Această clipă nu se mai întoarce niciodată! Viaţa pe care o trăim este rugăciunea pe care o oferim lui Dumnezeu.

Ce importanță are Sfânta Liturghie în viața creștinului?

Liturghia este centrul vieții creștine. Axis mundi. Din potir luăm putere, har, iubire și iertare. Unindu-ne cu Hristos reușim, din darul lui Dumnezeu, să gustăm bucuria comuniunii. Avem nevoie de Liturghie, de a ne uni cu Hristos. Euharistia (mulțumirea) nu este premiul I cu coroniță pentru sfințișori, ci medicament pentru suflet și mai mult de atât. Iau „pastila”, Doamne, să vindece Hristos în mine ceea ce omul nu poate vindeca şi totodată să reuşesc să iau har şi putere în lupta cu păcatul. Cad, mă ridic.

Important este să nu dezertez, să nu divorţez de Hristos. Smerită cugetare. Hristos nu numără căderile, ci ridicările omului! Nu o să întrebe de ce am căzut, că ştie, ci de ce nu ne-am ridicat, de ce am crezut că nu ne poate ierta, iubi, îmbrăţişa?! Nu putem noi greşi cât poate Dumnezeu ierta! Dar să fie „stare de întoarcere” a fiului risipitor către Tatăl Ceresc. Unire cu Hristos Euharistic.

Ce locuri din România vă bucură și de ce?

Fiecare loc din România are specificul, farmecul și frumusețea sa. Îmi plac tradițiile românești, portul. Am chiar o ie care îmi este foarte dragă. Mă bucură locurile care au parfum românesc autentic și oamenii care nu pun privirea în pământ când spun că sunt români! Sunt zone pe care le-am vizitat și locuri în care încă nu am ajuns, dar pe care le am în suflet cu aleasă prețuire. Așa că nu o să vă indic un loc anume, ci vă spun vorba bătrânească dulce și plină de adevăr că omul sfințește locul, nu locul pe om. Fă Rai din ce ai!

Ce are de învățat un frate de mănăstire?

Să nu îl cântărească pe Dumnezeu și să se păzească de judecată. Ai văzut un episod din viața unui om, nu ai văzut toată viața lui și nu știi ce se ascunde în spatele acelei „dureri”. Îngerii nu vorbesc de rău pe alți îngeri.

Cum ne putem păzi mintea de gânduri nepotrivite?

Mutând gândul, dând volumul la minimum, schimbând ritmul. Depinde, sunt fel de fel de metode, fiecare găseşte ritmul său potrivit. Ceea ce e folositor pentru cineva, poate fi povară pentru altul. Rugăciunea curăță mintea și inima.

În formările mele profesionale am învățat că sunt momente în viață când e nevoie să  lăsăm să curgă gândul fără să ne îndulcim cu el. Și fără să ne învinovățim. Sunt oameni care fac adevărate tulburări psihice pentru un mic gând de care se învinovățesc mai mult decât e nevoie. Sunt gânduri și gânduri. Tocmai de aceea e nevoie să nu lovim în noi cu bice pentru orice pornire.

Observăm și corectăm ce este de corectat, iar ce este pentru smerenie acceptăm, nu ne împotrivim voii lui Dumnezeu. Învăţăm lecţia şi mergem mai departe. Să nu bruscăm! Cum trece o barcă pe apă si eu o privesc, dar nu intru în ea, tot la fel și gândul. Eu aleg în ce barcă (gând) stau. Mintea este o apă, bărcile sunt gândurile, iar noi observatori pe mal. Fiți amabili cu gândurile! Ele trec dacă le dați pace și nu le dați valoare.

Cum se poate mântui omul în lume?

Omul este o taină, un unicat. Alergăm 24 din 24 de ore cu fel de fel de motive în spate. Pe drumul vieții se mai parchează, ne mai întoarcem la izvoare să ne adăpăm sufletele însetate. Vedeți dumneavoastră, tendința omului contemporan este de a se anestezia la tot pasul. Nu mai vrea să asculte tăcerea, nu își mai oferă momente de regăsire interioară, nu își mai ascultă glasul conștiinței. Pornește mereu ceva în fundal să uite, să nu audă strigătul interior. Adeseori are de toate și totuși nu are pace, nu are liniște. Le-a bifat pe toate și încă geme. Sufletului îi este foame și sete de Dumnezeu și omul nu aude, nu simte.

Gândul meu pe care îl așez la inima omului este de a asculta glasul interior, ce vrea Dumnezeu să îmi spună prin durerea, întâmplarea, omul acela. Apoi de a antrena mintea să vadă mereu ceea ce are, nu ceea ce îi lipsește pentru că altfel intră într-un labirint al minții de unde se rănește trăind mereu prin comparații. Fiecare este exact acolo unde trebuie să fie, are cât poate duce și îi este de folos și nimic nu este întâmplător în viața noastră! Dacă nu ne amăgim, nu ne poate dezamăgi nimic.

Omul se mântuiește în lume, la fel ca și cel din mănăstire, prin întâlniri dese cu Dumnezeu și cu omul în care se odihnește chipul lui Dumnezeu. Un părinte duhovnic care ne oferă nu numai dezlegare de păcate, ci și sfat, îndrumare, rugăciune, suport emoţional, poate reprezenta un început. Bucurând, iertând, iubind pe cel de lângă mine l-am bucurat pe Dumnezeu.Oamenii au nevoie de dovezi că sunt iubiți. Să nu ne bârfim mai mult decât ne rugăm. Nu cumva avem tot ce ne trebuie ca să fim fericiți?

 Cum ne putem reîntoarce la Hristos?

Este foarte important să plecăm în această călătorie de la gândul curat că Dumnezeu nu este un contabil, un tiran, un aspru judecător care pedepsește și împarte dreptatea. Dumnezeu este iubirea care topește tot întunericul lăuntric, aduce pace, bucurie și lumină, dar mai ales nu refuză nimănui nimic. Hristos invită la iubire deoarece judecata lui Dumnezeu este total diferită de judecata oamenilor.

Printr-un suspin al inimii ne putem întoarce către Doamne. Sunt oameni grăbiți și Dumnezeu intervine și îi învață să se oprească și să mai tragă aer în piept. Să vadă de unde vin și încotro se îndreaptă, să se observe, fără să se judece. Este necesar să facem loc lui Dumnezeu în viața noastră. Prin harul lui Dumnezeu suntem ceea ce suntem fiecare. Așa că este nevoie să chemăm pe Doamne în ceea ce suntem fiecare. Nu avem nevoie de haine de gală, de sărbători, de lucruri amețitoare pentru a ne întâlni cu Hristos. Să iertăm, să iubim și să mulțumim pentru orice problemă! Rușinea și critica nu schimbă pe nimeni, lumea are nevoie de dragoste.

Ce îi spuneți Bunului Dumnezeu atunci când vorbiți cu EL?

Îi mulțumesc pentru toate pe care le știu și nu le știu şi pentru tot ce mi se va mai îngădui să cunosc şi să bucur. Nu îi cer nimic pentru că știe El de ceea ce am nevoie, nu trebuie să-L învăț eu ce și cum. Mă las dansat pe melodia vieții. Doamne, fie voia Ta! Îți mulțumesc, Doamne, că Te-ai gândit să fiu și eu! Când privești spre Hristos se găsesc soluții în orice.

Vă mulțumesc, părinte!

Mulțumesc pentru dragoste și vă doresc multă bucurie!

autor-Magda Campeanu

sursa-aici