rugaciune

Nu contează ce ai pierdut în viaţă, ci ce ţi-a rămas


credinta_speranta_dragosteaMulţumeşte lui Dumnezeu, bucură-te şi mergi mai departe! Dacă ai căzut de pe cal şi nu te-ai ridicat atunci, să nu rămâi la podea! Orice s-ar întâmpla, sus, înapoi, sus pe cal!

Desigur că e rău, fireşte că e greu, sigur că e alta situaţia şi nu o să fie niciodată ca înainte…Priviri ascuţite, grimase, şuşoteli pe la colţuri, multe interjecţii şi puncte de suspensie… Îţi asumi, îţi faci inventarul şi mergi mai departe cu ce ştii că ţi-a rămas, indiferent că e doar o firimitură de bine. 

Cine nu a greşit niciodată cu nimic ?!

Totul se poate repara, în afară de moarte! Odată ce am murit, s-a încheiat lucrarea. Până atunci, orice se poate reface. Organismele noastre, creierele noastre, natura au capacitatea de a se restructura.

Ce ai pierdut acum, aici, vei primi/găsi în altă parte, numai să ai puterea şi mintea să vezi unde îţi creşte în altă parte, să găseşti noi poteci…

Viaţa nu e doar o simplă autostradă dreaptă, pe care să o poţi parcurge cu o viteză foarte mare, să nu îţi dai seama când ai finalizat-o şi ai ajuns la Destinaţie. Viaţa înseamnă şi drumuri accidentate, gropi, curbe, suişuri şi coborâşuri, popasuri, intersecţii, sensuri giratorii, sens unic, semafor etc. Viaţa e un drum parcurs pe îndelete, chiar dacă unii îl termină brusc, alergaţi fiind de zbuciumul colosal al lumii acesteia. Viaţa înseamnă să mergi pe partea dreaptă a drumului, să fii optimist, pozitiv, să vezi binele din orice rău, lumina din întuneric.

Să încercăm o clipă să mai ieşim din cea mai grea luptă: lupta cu noi înşine. Avem o plăcere bolnavă în a condamna, a urî, a critica, a arăta cu degetul, a ne îndreptăţi. Uităm să ne punem în pielea celui de lângă noi. Nu mai avem vreme de preţuit. Probleme sunt peste tot în lumea aceasta, de noi depinde cum ne raportăm la ele, cum comunicăm într-un limbaj comun.

Acolo unde sunt probleme sunt şi oportunităţi, dar mai ales lecţii de viaţă.

În momentele cruciale ale vieţii, omul se descoperă, se maturizează, creşte; ceas cu ceas, pas cu pas. Operaţiile pe suflet deschis le simţim, deoarece nu au anestezie, fiind clipe de întâlnire cu Dumnezeu.
Greutăţile, necazurile, suferinţele ne modelează caracterul în viaţă.  Atunci când durerea îţi curge prin vene, înveţi Adevărul vieţii. Orice făptură are o strălucire interioară, dată de Dumnezeu. Vibraţiile de orice fel pe care le trăim în lume ne învaţă că nu există “nu se poate”.

rugaciuneIertând, binecuvântând, iubind orice se poate!

Nu avem suficientă credinţă, speranţă, vise, libertate interioară şi fireşte că suferim. Dar fiecare om a ars pe pământ păcatul măcar cu o lacrimă, învăţând că totul se poate repara, totul! Mai ales după ce guşti din bucuria şi dulceaţa de a ierta şi a fi iertat!

autor-ieromonah Hrisostom Filipescu-egumenul Schitului “Sfânta Mironosiţă Maria Magdalena”, Ţibucani

sursa-http://www.formula-as.ro/2014/1112/spiritualitate-39/totul-se-poate-repara-in-afara-de-moarte-17581

 

Zenx-Audio-Stress-Relief

Eliberarea emotionala


ccCred ca e bine sa revedem – cel putin, din cand in cand – unele procese de lucru, sisteme sau  instrumente care sa ne ajute in ce avem de facut, sa ne clarifice si astfel sa ne simplifice viata.De aceea am ales pentru astazi, un sistem in 7 pasi descris de Deepak Chopra, pentru a ne ajuta sa linistim turbulenta generata de nevoile care nu ne sunt satisfacute si sa ne acceptam emotiile fara judecata.

Nu trebuie sa alocam mai mult de cateva minute pentru a trece prin el iar exercitiul ne va dezvolta “muschiul” observarii – atat de necesar in clarificare si eliminarea suferintei.
Pasul 1 - Ne asumam responsabilitatea pentru ceea ce simtim. Cand observam cum reactionam emotional fata de alti oameni – pentru ca, la un anumit nivel, ei reflecta unele trasaturi pe care nu le-am constientizat in propria natura – cand acceptam pe deplin responsabilitatea propriilor emotii si incetam sa fim un pachet de conditionari, vom reusi sa nu mai fim vulnerabili in fata celor cu care intram in contact.Asumarea responsabilitatii nu inseamna altceva, decat ca ne recunoastem puterea interioara admitand ca nu exista cu-adevarat ceva in exterior care “ne face” sa ne simtim intr-un anume fel, ci exista doar niste circumstante care ne influenteaza – insa nu ne impiedica sa luam decizia de a ne simti asa cum dorim.Chiar daca schimbarea felului in care ne simtim este un proces pe care trebuie sa-l parcurgem, abilitatea prin care o putem face se dobandeste usor si incepe cu acest prim pas in care ne recunoastem puterea de a alege cum ne simtim.
Pasul 2 - Identificam emotia. “Ma simt…” Cum ma simt? Poate nervos, trist, ranit, dezamagit, pustiit, fara speranta.. sau altfel – definim cat de clar posibil, felul in care ne simtim. Este important sa identificam emotia si sa-i dam numele potrivit.
Pasul 3 - Suntem martorii emotiilor in propriul corp. Emotiile sunt de obicei, asociate cu anumite senzatii – gandurile noastre declanseaza reactii in urma carora sunt eliberate substante chimice. Expresia fiziologica a stresului nu poate fi oprita imediat ci energia emotiei trebuie disipata astfel ca emotia sa fie procesata in continuare, natural.
Observam ce simtim. Dam voie atentiei sa se indrepte catre senzatiile fizice din corp. Prin simpla observare a senzatiilor fizice, o parte din incarcatura emotionala se disipeaza si avem posibilitatea sa “auzim” mesajul pe care ni-l transmite emotia.
Pasul 4 - Ne exprimam emotia in intimitate. Putem scrie despre ceea ce simtim, putem spune cu voce tare, putem nota intr-un loc special emotiile pe care le observam. Amintiri despre emotii similare ne vor veni in minte si ne vor ajuta sa ne dam seama despre tiparele si mesajele pe care ni le transmit. Folosim limbajul potrivit cu ceea ce simtim si ne dam voie sa exprimam tot ceea ce avem nevoie.
Pasul 5 - Eliberam emotia printr-un procedeu cu care rezonam. Noi cream si ne intarim obisnuintele, prin aplicarea unor metode. De obicei, actiunea fizica este cea mai buna pentru asta. O plimbare, un dans liber, bataia unei perne, ascultarea muzicii la volum maxim, respiratie rapida, presopunctura, orice actiune care ne va ajuta sa descarcam emotia din propria fiziologie, va ajuta corpul nostru sa se detoxifieze si sa cunoasca eliberarea emotiei in momentul in care facem acea activitate. Este foarte important sa eliberam emotia, printr-o anumita actiune. Tehnicile de Eliberare Emotionala ne ajuta pentru ca bataile usoare pe punctele energetice trimit semnale electromagnetice catre sistemul limbic, unde se proceseaza emotiile, astfel ca actiunea fizica este prezenta si se afla in stransa legatura cu corpul mental si emotional.
Pasul 6 - Impartasim emotia cu cineva care ne poate asculta fara sa ne judece in vreun fel si fara a incerca sa ne “rezolve” problema. Ascultarea constienta este o aptitudine care cere practica astfel ca daca nu simtim ca avem persoana potrivita, o metoda sigura este sa folosim un obiect “ascultator” cum ar fi o piatra, o pana sau un bat – orice ne asigura ca va “asculta” onest si ca putem vorbi liber.
Este important sa impartasim!
Pasul 7 - Ne ingrijim. Ne schimbam starea prin orice poate sa ne mangaie, facem ceva bun pentru noi, fie ca este un masaj, o muzica buna, un cadou, un pranz delicios, trebuie sa ne ingrijim – este o alegere constienta sa ne acordam atentia cuvenita pentru ca ne dorim binele, pentru ca alegem sa facem aceasta munca de introspectie si eliberare, asa ca meritam recompensa.
Da, stiu – orice “reteta” in plus, care presupune inca ceva ce avem “de facut” poate suna ca o povara, dar haideti sa ne gandim – asa cum e mai sanatos si mai putin dureros sa facem preventie si nu tratament, tot asa este bine sa avem grija de sanatatea noastra emotionala, astfel incat suferinta sa nu aiba loc in viata noastra.
Pana la urma, orice procedeu, sistem, reteta – spun acelasi lucru: observa, exprima, elibereaza, sarbatoreste! Indiferent cum alegeti s-o faceti, va doresc spor si usurinta!