Patru lumânări ardeau încetișor, si dacă ascultai cu atenție puteai chiar sa le auzi vorbind: Prima a spus:
-Eu sunt Liniștea. In ziua de astăzi oamenii au uitat ca pot face parte din viata lor…
Flacăra s-a micșorat din ce in ce mai mult si s-a stins.
Apoi a vorbit cea de a doua:
-Eu sunt Credința. Oamenii spun ca pot sa trăiască foarte bine si fara mine, nu cred ca mai are vreun rost sa ard…
Când a terminat de vorbit, si aceasta s-a stins.
Când a terminat de vorbit, si aceasta s-a stins.
-Eu sunt Iubirea, a spus cea de a treia. Nu mai am putere sa ard, oamenii ma dau la o parte ca pe un lucru fără valoare, ei uita sa-i iubească chiar si pe cei mai apropiați oameni din viata lor…
O adiere blânda care trecea pe lângă ea a stins-o fara sa vrea.
Un copil a intrat in încăperea unde mai ardea o singura lumânare, si văzându-le pe celelalte trei stinse, a început sa plângă.
-Voi ar trebui sa fiti mereu aprinse…
Cea de a patra lumânare i-a șoptit usor:
-Nu-ti fie frica, atât timp cat eu ard, le putem reaprinde pe celelalte. Eu sunt Speranța! Cu ajutorul ei, copilul le-a reaprins si pe celelalte.Flacăra Speranței sa ardă mereu in sufletul tau… pentru ca tu sa ai o viata plina de Liniște, Credință si Iubire!
ASTRODEVA 