„În trecut omenirea a fost călăuzită întru totul de Ierarhiile Divine, fără să aibă o voinţă proprie. „Tu vei face asta sau nu vei face”. Acestea erau poruncile care trebuiau ascultate de oameni, nemulţumirea divină manifestându-e prompt prin fulgere, tunete, cutremure şi tot felul de prăpăduri. Pentru colectivitate ca şi pentru individ, acestea reprezentau legi stricte, precepte, regulamente care să-l înfrâneze. Căpeteniei divine trebuiau să i e aducă jertfe, tributuri, pentru fiecare încălcare a legii.
Nota dominantă în acest sistem social şi religios era teama, căci „Frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii”. Acest regim s-a menţinut sub influenţele planetare ale lui Marte şi ale Lunii. Marte fiind sălaşul spiritelor stăpânitoare ale lui Lucifer, a dat omenirii energia necesară evoluţiei, lucru important în acele epoci primitive. Luna, lăcaşul îngerilor, cu căpetenia lor divină, Iehova, a dat omenirii copil acea candoare care este în stare să se lase condusă şi să se plece cu uşurinţă în faţa autorităţii. Luna, Marte şi Saturn erau singurele planete a căror influenţă era simţită. Chiar şi în zilele noastre mulţi oameni nu au evoluat prea departe de această situaţie.
Dacă în decursul vieţii omul a cultivat virtuţile sălbatice ale bravurii şi rezistenţei fizice el visează post-mortem la cu totul alte valori. El vede ce i-a lipsit în încarnarea precedentă şi de ce dorinţele i-au fost deşarte. Atunci, treptat, raza constructivă a lui Marte şi ingeniozitatea lui Saturn îi fecundează creierul lunar care este pe cale să fie construit, şi cu timpul el învaţă să facă obiecte rudimentare necesare pentru munca sa primitivă. Chiar şi azi vedem aceste trăsături de caracter, aceleaşi mijloace puse în funcţiune de către rasele inferioare, pentru irigarea pământului, exploatarea minereului, măcinarea boabelor. Toate aceste instrumente elementare au rezultat din incubarea razelor lui Saturn, ale Lunii şi ale lui Marte, fertilizând creierul rudimentar al omenirii-copil.
În epoca Atlantă, stăpânii lui Venus au venit pe Pământ cu scopul de a da un impuls dezvoltării mentale şi emoţionale pentru oamenii de atunci. Rolul lui Venus a fost să combată sentimentele inferioare, să ridice patima animalică şi brutală a lui Marte la nivelul iubirii blânde şi frumoase. Raza ei trebuia să adauge forţei frumuseţea şi, ca să ajungă la acest ideal, stăpânii lui Venus au dezvoltat artele plastice, pictura şi sculptura. În acea vreme, artele acestea nu erau învăţate de mase. Idealurile care trebuiau dezvoltate într-o rasă erau învăţate întâi de iniţiaţi, într-un Templu al Misterelor. Iniţierea, atunci, nu cerea nici o instruire spirituală, însă consta din preceptele artelor liberale. Sculptura îi învăţa cum poate fi întrupată frumuseţea într-o formă fizică, atrăgea atenţia asupra trupului, căruia îi idealiza liniile mlădioase şi unduitoare. Rezultatul este azi întrupat în trupul propriei noastre rase, căci într-o şcoală a Misterelor, un ideal este întipărit, astfel încât să poată deveni o parte din viaţa, sufletul şi trupul unei rase. Comparaţi corpul fizic al omului modern, cu acel al unui indian, boşiman, etc. şi veţi vedea că al primul, frumuseţea este adăugată formei. S-ar putea obiecta că noi am degenerat în comparaţie cu tipul pe care ni-l prezintă arta greacă, ceea ce nu-i adevărat; dimpotrivă, noi încă nu am ajuns la acest ideal. În Grecia antică, templele Misterelor ocupau un loc mult mai de vază ca în zilele noastre. Frumuseţea formei, frumuseţea plastică era idolatrizată în detrimentul celei spirituale. Stăpânii din Mercur aveau ca misiune să dezvolte inteligenţa, în timp ce stăpânii lui Venus îşi exercitau influenţa asupra emoţiilor inimii. Raza lui Venus a adus frumuseţea, arta, estetismul, compensând influenţa marţiană.
Există ceva mai înalt decât intelectul, aflat sub influenţa lui Mercur. De sub dominaţia intelectului lui Mercur ne scoate raza lui Uranus, care ne aduce intuiţia. Lumea i se părea destul de mohorâtă omului primitiv împins înainte de biciul necesităţii şi de patimile generate de Marte şi Lună. Nota dominantă a existenţei sale era pe atunci teama, frica de animale, de alţi oameni, de forţele naturii, de tot ce-l înconjura. Trebuia să fie tot timpul cu ochii în patru, în alarmă (vigilenţa este, de când lumea, preţul salvării). Când evoluţia lui l-a făcut sensibil la influenţa lui Marte şi a lui Mercur, emoţiile i s-au îmblânzit şi mentalitatea i s-a schimbat. El a început să socotească iubirea şi raţiunea ca factori ai vieţii. Atunci a intervenit Soarele, care a luminat existenţa omului, împrăştiind parţial pesimismul şi melancolia lui Saturn.
Pe măsură ce omul evoluează devine mai receptiv la vibraţiile planetare. Planetele sistemului nostru solar şi-au proiectat succesiv razele lor asupra omului. Dar perceperea şi folosirea acestor influenţe depinde de munca fiecăruia cu sine. Înainte ca omul să răspundă la strălucirea lui Venus, are nevoie să-l biruie pe Marte, astfel încât unele trăsături nedorite din partea marţiană a firii sale să fie înlăturate, menţinându-le doar pe cele care au valoare. Iubirea altruistă a lui Venus nu îşi poate găsi locul lângă razele lui Marte, care cere totul pentru sine. Sub razele pătimaşe ale lui Marte şi ale Lunii, părinţii aduc pe lume copii, şi apoi îi lasă să-şi poarte singuri de grijă. Femeile sunt cumpărate şi vândute, sau luate cu sila şi duse departe. Nu demult, în vremurile întunecate ale Evului Mediu, se întâmpla ca un cavaler să-şi
răpească doamna sub puterea armelor, întocmai ca un bărbătuş în epoca împerecherii.
Calitatea marţiană a personajelor care, altădată, făceau o virtute din atacarea altuia şi de a-i răpi bunurile, nu mai stârneşte admiraţia în zilele noastre, din contră, aceste fapte sunt pedepsite de lege. Copiii omului primitiv erau lăsaţi în seama propriilor lor mijloace, de îndată ce erau învăţaţi cum să se apere în luptele fizice. În timpurile noastre lupta pentru viaţă nu e mai dă cu arme fizice: reuşita este asigurată de minte şi nu de muşchi. Durata educaţiei a fost prelungită pe măsură ce omenirea a progresat. Ea tinde acum spre perfecţionarea mentalului, sub influenţa razelor lui Mercur şi Venus. Dezvoltarea omului a fost totuşi unilaterală, deoarece interesul individual s-a îndreptat asupra aspectelor materiale ale existenţei: afacerile sale, casa sa, turmele sale, ferma sa, etc. Bunurile sale trebuiau să crească cât se poate de mult, orice li s-ar fi întâmplat celor din jurul lor. Înainte de a ajunge la un grad înalt de evoluţie, este necesar ca această dorinţă de posesiune să lase loc altruismului, adică dorinţei de a face bine semenilor. Cu alte cuvinte trebuie învins egoismul. Saturn l-a adus la gradul de civilizaţie actual pe omul primitiv prin biciul nevoii, iar Jupiter, planeta altruismului, are misiunea de a ridica starea omului la acea de Supraom. În ceea ce priveşte sfera emoţională, patima generată de Marte va fi înlocuită de milă, iar conştiinţa copilărească Lunară va fi înlocuită de Conştiinţa Cosmică a razie lui Neptun.
Ştiinţa spirituală indică faptul că trebuie să trecem de la perioada actuală a Pământului la cea a lui Jupiter, sub influenţa căruia altruismul va deveni factorul principal în relaţiile umane. Este lesne de înţeles că înainte de a putea răspunde vibraţiei lui Neptun, trebuie să cultivăm altruismul şi să învingem egoismul care provine din raţionamentele lui Mercur. Am reuşit să dominăm unele din fazele lui Marte şi ale Lunii, am învăţat să biruim unele influenţe ale lui Mercur şi Venus. Cu cât le dominăm pe acestea, cu atât ne este mai uşor să percepem vibraţiile mai înalte.
Iisus ne-a propus un model sublim când EL a spus: „Numai dacă un bărbat îşi părăseşte tatăl şi mama ca aă mă urmeze, poate fi ucenicul meu”. Ideea că ar trebui să-i nesocotim pe părinţi, chiar să-i urâm, ca să-l urmăm era departe de gândul Său. Dar iubirea trebuie aă fie aceiaşi, fie că persoana căreia îi este adresată este tânără, frumoasă sau urâtă. Noi trebuie să căutăm frumuseţea sufletului, înrudirea universală a tuturor sufletelor şi să ţinem seama mai puţin de înrudirea de sânge. „Cine sunt mama şi fraţii mei?” spune Iisus arătându-i pe ucenicii Săi, care erau mult mai aproape de El decât ar fi putut fi vreun frate de sânge şi carne. Acest punct de vedere constituie o treaptă înaltă pe scara iubirii venusiene. Partea inferioară, care ne leagă cu toate puterile de forma fizică, nu ţin seama de sufletul pe care aceasta îl cuprinde. Iubirea jupiteriană se ocupă de suflet, fără să uite de trupul care-l acoperă.
Un fapt relevat astrologilor dotaţi cu vedere spirituală, este că orice rază planetară produce în aura fiecărui om unele culori care reprezintă semnul distinctiv al razei căreia îi aparţine. Omul învăluit de un morbid cenuşiu-albastru, emanând din amestecul lui Saturn şi Mercur, este de compătimit şi nu trebuie criticat pentru melancolia şi zgârcenia sa. El vede totul prin oglinda aurei pe care a creat-o în jurul său. Simte că lumea este rece, aspră şi egoistă şi, prin urmare, trebuie ca el să fie şi mai egoist, mai aspru, mai rece, ca să se apere. Când vedem albastrul divin al razei lui Jupiter, poate stropit cu aurul fin al razei lui Neptun înţelegem firea înaltă a persoanei, fire care o face să vadă lumea într-un alt mod decât cel ce vede totul meschin. Chiar şi cei care au o uşoară tentă jupiteriană îşi creează o lume însorită; pentru ei totul în natură este bucurie şi fericire.
Sub influenţa lui Neptun iubirea devine milă, dând naştere unei înţelepciuni care nu depinde de raţiune li gândire, ci îmbrăţişează tot ce are viaţa. Aceste caracteristici trebuie dezvoltate de omenire în perioada lui Venus, când iubirea desăvârşită va fi alungat orice teamă, când omul îşi va fi stăpânit toate pornirile inferioare, şi când iubirea sa va fi pură şi universală. Cel care a încercat să trăiască viaţa superioară să nu încerce să aspire la razele uraniene înainte de a fi înţeles razele altruiste ale lui Jupiter. Marte, Venus şi Mercur marchează trei trepte în dezvoltarea emoţională a omului.
Prima treaptă, coordonată de Marte, este dominată de instinctual, omul caută doar satisfacerea dorinţelor sale acela mai josnice. În timpul celei de-a doua trepte, în care omul devine sensibil la razele lui Venus, iubirea domină brutalitatea dorinţelor sale şi patimile sale sunt ţinute în frâu. Sub influenţa acestei planete, el poate fi gata să se jertfească în folosul celor pe care-i iubeşte. Când omul a evoluat într-atât încât să simtă razele lui Neptun, patima lui Marte se transformă în milă, iar iubirea lui Venus, care la origine era fixată asupra unei singure persoane, îmbrăţişează toată omenirea, fără să ţină seama de sex sau de merit. Mentalitatea evoluează la fel, trecând prin trei trepte, după cum persoana este mai mult sau mai puţin influenţată de vibraţiile Lunii, ale lui Mercur şi Uranus. Atât timp cât omul este pe treapta Lunară, el este călăuzit lesne, ca un copil, de către puterile superioare care au dirijat diferitele faze menţionate. Sub strălucirea stelară a lui Mercur îşi dezvoltă treptat puterile intelectuale şi devine o fiinţă raţională. Astfel el intră sub incidenţa Legii Cauzei şi Efectului, devenind responsabil de propriile sale fapte. Ca urmare a lipsei sale de experienţă, omul săvârşeşte greşeli în direcţiile indicate în horoscopul său de aspectele negative ale lui Mercur. În consecinţă el îndură o pedeapsă corespunzătoare de griji şi suferinţe. Conştiinţa îl va împiedica să cadă din nou în aceleaşi greşeli, dacă sentimentul produs a fost destul de puternic.
Conştiinţa cosmică se dezvoltă sub influenţa lui Neptun şi se deosebeşte de sentimentul intuitiv a lui Uranus. În timp ce persoana care a dezvoltat conştiinţa neptuniană ajunge instantaneu la adevăr fără să fie nevoie să se gândească la cauză, dar nu poate arăta altceva decât rezultatul, nefiind în stare să lege între ei termenii raţionamentului. Dimpotrivă, cel care a dezvoltat intuiţia uraniană poate răspunde îndată la orice întrebare, aducând argumente. Intuiţia care se construieşte pe baza marţiană a pasiunii, trecând de la stadiul de iubire venusiană pentru a ajunge la faza neptuniană a milei, depinde de aptitudinea de a simţi cu multă intensitate. Prin iubire inima se pune la unison cu tot ce poate fi cunoscut şi simţit de către toate celelalte inimi ale universului. Prin contact direct, de la inimă la inimă, persoana dobândeşte răspunsurile la orice problemă. Oamenii cei mai nobili din toate timpurile, cu spiritualitatea cea mai transcendentă, sfinţii creştini, au ajuns la minunata lor dezvoltare prin strălucirea minunată a lui Neptun. Ei au dobândit sentimentul unităţii cu Divinul şi cu tot ce trăieşte şi respiră în Univers. Însă sunt alţii alcătuiţi altfel, care nu pot urma această cale. Aceştia şi-au dezvoltat intelectul prin Lună, Mercur şi Uranus. Ei au dobândit aceleaşi rezultate, având în plus puterea uraniană de creaţie.
În timp ce odinioară se propăvăduia că spiritul coboară în materie şi se cristalizează în forme care evoluează ulterior, ştiinţa spirituală ne învaţă că trebuie adăugat un al 3-lea factor în evoluţie, epigeneza – facultatea spiritului de a alege o cale nouă şi independentă de căile precedente. Îi vedem exprimarea în toate domeniile relative la formă; însă pentru tot ceea ce este omenesc, epigeneza se exprimă ca geniu, ca instinct creator ce se dezvoltă sub influenţa razelor lui Neptun când această planetă este bine aspectată în horoscop. Trebuie ă ţinem cont de facultatea distrugătoare dezvoltată sub influenţa lui Neptun rău aspectat. În ziua de azi numai persoanele cele mai sensibile sunt în stare să simtă influenţele razelor lui Neptun, Uranus sau Pluton. Pentru asta trebuie ca legătura între corpul fizic şi cel etheric să fie flexibilă, căci dacă aceste două corpuri sunt strâns legate, persoana este de natură materialistă şi nu răspunde vibraţiilor subtile ale lumii spirituale. Când razele acestor planete lovesc un om al cărui corp etheric are o legătură uşor detaşabilă cu corpul fizic atunci el este un senzitiv.
Totuşi, calitatea acestor însuşiri şi direcţia în care vor lucra depinde de locul pe care îl ocupă planetele ca şi de aspectele lor. Cei care sunt sub influenţa unui aspect puternic al razei neptuniene, dezvoltă în general părţile cele mai nedorite ale clarviziunii involuntare şi mediumnităţii; ei ajung adesea prada entităţilor cărora nu le pasă de sentimentele victimelor. Astfel de mediumi servesc deseori ca subiecţi pentru comunicările prin simplă transă. Această facultate se întemeiază pe influenţa lui Marte şi Venus, patima domină aceste firi. Sub influenţa spiritelor care le obsedează, mulţi ajung la starea de imoralitate josnică. Vampirismul şi alte practici ruşinoase e nasc tot aşa la mediumi prin folosirea pervertită a razei neptuniene. Fenomenul prin care posesorul unui corp este lipsit de controlul temporar asupra vehiculului său se produce sub influenţa lui Neptun. Nici o şedinţă de materializare nu ar putea avea loc fără această influenţă stelară. Magia albă şi magia neagră nu pot fi puse în practică decât sub influenţa acestor vibraţii neptuniene. De aceea iniţiaţii din orice şcoală a Misterelor, care au întregul control al facultăţilor lor, ca şi astrologii, simt în grade diferite influenţa razelor neptuniene.
Magicianul negru şi hipnotizatorul depind la fel de mult de aceste raze stelare pentru practicile lor nelegiuite. La ora actuală, gradul cel mai ridicat al dezvoltării omeneşti, adică dezvoltarea sufletului care se desăvârşeşte în templele Misterelor, prin iniţiere, e rezultatul direct al lui Neptun. Configuraţiile rele ale lui Neptun expun persoana la asalturile lumilor nevăzute, iar aspectele lui benefice permit dezvoltarea prin iniţiere a puterilor constructive. Să ne amintim totuşi că o configuraţie stelară bună sau rea nu este o simplă întâmplare, ci produsul faptelor din vieţile anterioare. Horoscopul ne arată ce am dobândit în experienţele anterioare şi putem deduce ce ar trebui să facem în viaţa actuală. Ar trebui să nu uităm că astrele predispun, dar nu constrâng. Dacă cineva are în tema sa natală pe Neptun sau Uranus într-o configuraţie rea, nu va trebui neapărat să e dedea magiei negre sau mediumnităţii şi să-şi creeze astfel o viaţă grea în următoarea reincarnare. Prilejurile şi ispitele vor apărea la date diferite; când va suna ora destinului, atunci va fi momentul de a alege ce este bine şi drept. Omul fiind instruit, mulţumită cunoaşterii astrologiei, este în felul acesta înarmat dinainte şi poate să-şi desfăşoare mult mai conştient viaţa.
Am văzut că omul devine din ce în ce mai sensibil la vibraţiile razelor planetare datorită evoluţiei sale. Cu cât se ridică spiritualizându-se, cu atât îngăduie mai puţin planetelor ă-l domine. Un suflet mai puţin evoluat este atras fără împotrivire în curentul vieţii, într-o direcţie oarecare, pe care i-o impun vibraţiile planetare. Numai un suflet evoluat îşi poate urma calea folosind aceste vibraţii în mod conştient. Barca vieţii omeneşti se izbeşte adesea da stâncile durerii şi ale suferinţei, pentru ca oamenii să dezvolte în ei puterea voinţei, care, până la urmă, îi va elibera de întreaga dominare a astrelor. S-ar putea pune întrebarea: „Am parcurs cu adevărat gama vibraţiilor planetare când ne-am deprins să răspundem vibraţiilor celor şapte planete care sunt reprezentate alegoric de cele şapte corzi ale lirei lui Apollo?” Cu alte cuvinte: „Pluton este oare vibraţia cea mai înaltă căreia va trebui să-i răspundem vreodată?” Învăţăturile înţelepciunii occidentale ne asigură că mai sunt două planete în universul nostru. Ele vor fi cunoscute în viitor ţi vor avea influenţă asupra dezvoltării unor însuşiri şi facultăţi atât de transcendente încât nu ne este cu putinţă să le înţelegem acum.
Numărul lui Adam, reprezentând omul şi omenirea, este 9, deci sunt 9 trepte pe scara stelară, cu ajutorul căruia omul urcă spre Dumnezeu. Până acum el n-a suit decât cinci din aceste trepte: Marte, Mercur, Venus, Jupiter şi Saturn, fără să fi aflat măcar ceva despre vibraţiile lor. Uranus, Neptun şi Pluton se amestecă treptat în vieţile noastre şi se vor curge veacuri până când vor deveni active. Vibraţiile acestor planete nu sunt simţite decât de acei care ies din „Şcoala Marilor Mistere” şi de către hierofanţii acestei instituţii sublime. Dumnezeu este Unul şi Indivizibil. El învăluie în fiinţa Sa tot ce există, aşa cum lumina albă se reflectă în trei culori primare: albastru, galben şi roşu, care sunt emblema Tatălui, a Fiului şi a Sfântului-Duh. Aceste trei raze primare ale vieţii divine iradiază din Soare şi produc Viaţa, Conştiinţa şi Karma pentru fiecare din cele şapte pirite din faţa Tronului, purtători de torţe, planetele. Numele lor sunt: Mercur, Venus, Pământ, Lună, Marte, Jupiter şi Saturn.
Fiecare din cele şapte planete primeşte lumina de la Soare într-o proporţie diferită, după apropierea sa de astrul central şi alcătuirea propriei sale atmosfere. Fiinţele care locuiesc au, în funcţie de stadiul lor de dezvoltare, o afinitate pentru unele din razele solare. Ele absorb culoarea sau culorile cu care unt în armonie şi reflectă restul asupra altor planete. Astfel, Lumina şi Viaţa ajung să se manifeste în planul fizic prin Soare, fie reflectă cele 6 planete surori. Razele care vin direct de la Soare produc iluminarea spirituală; razele reflectate de alte planete produc contribuie la dezvoltarea conştienţei şi la dezvoltarea morală. Cele care sunt reflectate de Lună favorizează progresul fizic. Însă cum fiecare planetă nu poate să absoarbă decât o anumită cantitate din una sau mai multe culori, după starea generală a evoluţiei sale, tot aşa o fiinţă de pe pământ, fie că aparţine regnului vegetal, mineral sau uman, nu poate folosi şi absorbi decât o anumită cantitate din diferitele raze proiectate pe pământ. Restul nu îl afectează şi nu produce nici un efect asupra lui. ” Sper ca v-am trezit curiozitatea ….
ASTRODEVA 
Un gând despre „Mecanismul influentelor planetare”