Starețul Tadei – Despre tainele gândurilor

Prin gândurile noastre virtuoase, paşnice, liniştite şi desăvârşit bune, ne influenţăm şi pe noi înşine, şi răspândim această pace pretutindeni în jur, şi în familii, şi în societate, şi oriunde.

Din gânduri izvorăsc toate, şi bine şi rău. La fel se împlinesc şi gândurile noastre. Şi astăzi vedem, cum tot ceea ce este creat aici pe pământ şi în cosmos, este gândul lui Dumnezeu înfăptuit în timp şi în spaţiu. Şi noi suntem creaţi după chipul lui Dumnezeu. Mare dar a primit neamul omenesc, iar noi nu înţelegem aceasta. În noi este energie dumnezeiască, viaţă dumnezeiască şi noi nu înţelegem asta. Şi nu înţelegem că prin gândurile noastre îi influenţăm pe ceilalţi. Poate fi un bine mare sau un rău mare: totul depinde de gândurile şi de dorinţele noastre.

Prin gândurile noastre virtuoase, paşnice, liniştite şi desăvârşit bune, ne influenţăm şi pe noi înşine, şi răspândim această pace pretutindeni în jur, şi în familii, şi în societate, şi oriunde. Acestea lucrează nu numai pe pământ, ci şi în univers.

Aşadar, aici suntem lucrători pe ţarina Domnului, şi înfăptuim armonia cerească, armonia dumnezeiască, iar acolo pacea şi liniştea domnesc pretutindeni. Dacă ne preocupă gânduri negative, acela ne este un mare rău. Când în noi este sălăşluit răul, el se răspândeşte şi în jur, în familie, în mediul în care ne aflăm. Iată, putem fi un bine mare sau un rău mare. Şi cât e de bine să fii om bun, pentru binele tău, omule! Căci gândurile nimicitoare, rele ne nimicesc pacea, şi atunci numai avem pace şi nici linişte.

Noi întotdeauna începem greşit. În loc să începem de la noi înşine, noi dorim întotdeauna să-i îndreptăm pe ceilalţi, iar pe noi ne lăsăm mai la urmă. Când fiecare va începe cu sine, atunci va fi pace pretutindeni! Iar Sfântul Ioan Gură de Aur, spune: „Dacă omul nu se va vătăma pe sine însuşi, nimeni nu-i poate face nici un rău, nici măcar diavolul”. Vedeţi, noi suntem cei care ne croim viitorul.

Neamul nostru omenesc prin gândurile sale strică (tulbură) întreaga ordine (a lucrurilor). Neamul omenesc dintâi a şi fost nimicit prin potop pentru gândurile şi dorinţele sale rele. Iată, şi acum avem la fel gânduri rele şi nu avem roade bune, trebuie deci să ne schimbăm. De fapt, fiecare persoană trebuie să se schimbe, dar este mare păcat că nu am avut un exemplu în viaţă, nici în familie, nici în societate.

(Starețul Tadei de la mănăstirea Vitovnița, Pace și bucurie în Duhul Sfânt, Editura Predania, 2010)

sursa-www.doxologia.ro

Creaţia conştientă

În această zi din viaţa ta, cred că Dumnezeu vrea ca tu să ştii …

… că ai fost creat, pentru a crea tu însuţi – nu pentru a reacţiona.

Creaţia este cea mai înaltă formă de exprimare a Divinităţii,

precum şi dreptul tău prin naştere. La drept vorbind, tu creezi tot timpul.

Întrebarea esenţială, în viaţă, este dacă tu faci acest lucru 

în mod conştient sau inconştient.

Creaţia conştientă este ceea ce e necesar acum.

Nu mai lâncezi! Şi nu-ţi mai face fel de fel de gânduri negative!

Pur şi simplu, mergi mai departe! Găseşte o soluţie!
Ziua de mâine îţi aşteaptă alegerea,

Cât priveşte cum va fi ea,

Exercită-ţi autoritatea! Rezolvă problema!
Doar tu eşti şeful, ştii bine!

Cu dragoste, prietenul tău …N.D. Walsch

Ce îi motivează pe oameni?

Mulţi oameni sunt foarte diferiţi de noi, iar atingerea unei poziţii a toleranţei ne va face tuturor, viaţa mai frumoasă şi calea mai uşoară.

Fiecare fiinţă umană are propriul mod de a fi – propriul fel de a concepe şi a trăi viaţa, de a se manifesta, în lume. Ne va fi mult mai uşor să înţelegem această realitate elementară, însă profundă, atunci când vom chibzui la faptul că fiecare fiinţă omenească de pe planetă deţine un rol aparte, distinct, în Univers. Creştem, fiecare dintre noi, în medii diferite, fiind afectaţi de o paletă singulară de influenţe. Preferinţele noastre, precum şi sistemul de valori şi credinţe, la care aderăm, sunt, în mod frecvent, strâns legate de originile noastre. Iar nevoia de a ne individualiza experienţele este instinctivă; întrucât, a proceda astfel ne permite să facem faţă provocărilor cu care ne confruntăm, pe cont propriu. În consecinţă, fiecare dintre noi şi-a dezvoltat o perspectivă care îi este specifică. A interacţiona pe cale amiabilă şi în mod constructiv, cu oameni de pe toate palierele vieţii depinde, aşadar, mai întâi de toate, de înţelegerea originii lor – a locului unde îşi au obârşia. Apoi, ne putem adapta aşteptările, cu scopul de a evita emiterea unor supoziţii necuvenite, „nelalocul” lor, cu privire la ceea ce sunt ei.

În toiul unui conflict interpersonal, este uşor de presupus că ceilalţi sunt dificili, nerezonabili ori refractari. Suntem capabili să resimţim un sentiment de frustrare, atunci când cineva din mediul nostru nu ne împărtăşeşte opiniile sau nu se simte obligat să ne susţină, în eforturile şi năzuinţele noastre. Totuşi, este posibil doar ca persoana ori persoanele dinaintea noastră să aibă concepte diferite, cu privire la ceea ce este şi ceea ce nu e important, în această viaţă. Putem atenua tensiunea dintre noi, prin reafirmarea credinţei noastre în dreptul fundamental al tuturor fiinţelor de a-şi făuri propriul destin. Cu scopul de a menţine relaţii armonioase, trebuie să facem tot ceea ce ne stă în puteri, pentru a ne raporta la şi a relaţiona cu universurile singulare în care sălăşluiesc semenii noştri. Şi, pe când descoperim ceea ce îi motivează, ne este amplificată propria abilitate de a găsi un mod de interacţiune, reciproc satisfăcător.

În cazul în care diverse bariere stau în calea conexiunii dintre tine şi alte persoane, gândeşte-te la întrebările pe care li le poţi adresa, pentru a dobândi o înţelegere mai profundă a punctului lor de vedere! S-ar putea să descoperi că, pe lângă deosebirile de perspectivă, care vă separă, şi ceilalţi stau, la rândul lor, sub imperiul propriei nesiguranţe şi al altor chestiuni de ordin personal, care le influenţează modul de a percepe lumea. Probabil că nu vei reuşi să cuprinzi pe deplin, cu mintea, ori să înţelegi în profunzime, miriadele de faţete complexe întruchipate de omenire, în ansamblul său; însă, poţi contribui mult la dezvoltarea relaţiilor reciproc îmbucurătoare, întinzându-le mâna semenilor, în spiritul unei solidarităţi, înţelegeri şi solicitudini empatice.

Ce îi motivează pe oameni?

Ce stă la baza personalităţii şi a comportamentelor umane?

Explorarea unui univers alternativ

de Madisyn Taylor

 

 

10 lectii ale lui RUMI care iti vor schimba viata!

Jalal ad-Din Muhammad Rumi s-a nascut la 30 septembrie 1207, Balch, astăzi în Afghanistan si a decedat la 17 decembrie 1273, Konya, astăzi înTurcia fiind unul din cei mai cunoscuți mistici persani și islamici, întemeietor al Ordinului Mevlevi. Limba maternă a lui Rumi a fost persana.

1. Infrunta-ti frica!

“Fugi de ceea ce-ti este confortabil. Uita de siguranta. Traieste acolo unde te temi sa traiesti. Distruge-ti reputatia.”

2. Indrazneste!

“Sa nu fii multumit cu povestile celor de dinaintea ta. Creaza-ti propriul mit.”

3. Recunostinta

“Poarta recunostinta precum o mantie si aceasta-ti va hrani fiecare colt al vietii tale.”

4. Fii activ

“De ce ar trebui sa stau in partea de jos a unui bine, atunci cand o franghie puternica este in mana mea?”

5. Credinta

“Pe masura ce incepi sa-ti urmezi calea, aceasta apare.”

6. Imbratiseaza regresul

“Daca esti iritat de fiecare frecus, cum crezi ca vei fi lustruit?”

7. Priveste in interiorul tau

“Sarcina ta nu este sa cauti iubirea, ci doar sa cauti si sa gasesti toate barierele dinlauntrul tau pe care ti le-ai construit singur pentru a te feri de ea.”

8. Invata din suferinta

“Rana este locul prin care patrunde lumina.”

9. Nu te preocupa cu ceea ce cred ceilalti despre tine

“Vreau sa cant asemenea pasarilor, nu sa fiu ingrijorat de cei care ma aud sau daca ma aude cineva.”

10. Fa ceea ce-ti place!

“Lasati-va atrasi de atractia puternica a ceea ce va place cu adevarat.”

sursa-aici

http://www.vidia.ro/afiliere/idevaffiliate.php?id=1&url=12