Impermanenţa unei mandale de nisip poate fi o metaforă sugestivă pentru existenţa unui om.
Soarele şi Luna, atomii şi Calea Lactee – toate au în comun ceea ce Carl Jung a denumit „arhetipul totalităţii”. Mandala e un termen din limba sanscrită, cu înţelesul de „întreg”; şi este cuvântul pe care l-a ales şi la care a recurs Jung, în cele din urmă, în cadrul amplelor sale studii asupra simbolismului circular.
Mandalele sunt o parte integrantă din practicile şi ritualurile Buddhismului Tibetan. Complexe şi superbe redări ale mandalelor sunt realizate tridimensional, ori pictate pe hârtie; de asemenea, sunt create prin procesul meticulos, îndelungat, al picturii cu nisip. Zeitatea din centru este definitorie pentru natura mandalei. Una dintre binecunoscutele mandale tibetane este Kalachakra, sau Roata Timpului, socotită baza calendarului tibetan. Tiparele geometrice şi imaginile simbolice specifice pentru Kalachakra, schiţează Universul exterior – stele, planete şi constelaţii; Universul lăuntric – trupul, organele şi corpul subtil cu nadisurile, canalele energetice; iar Kalachakra tainică – o uniune a complementarelor sau yoga.
Cu scopul de a crea o mandala de nisip, artiştii, de obicei călugări, îşi petrec săptămâni întregi ghemuiţi pe platforme, deasupra planului lor sofisticat, vărsând fire de nisip colorat, nestemate sub formă de pulbere, şi alte substanţe preţioase, din mici pâlnii metalice. Este o formă de meditaţie; dar nu este considerată artă sau divertisment, nici măcar atunci când este expusă în muzee.
Produsul final nu este niciodată păstrat; mai mult decât atât, lama se întoarce şi, dintr-un singur gest, distruge mandala. Culorile, cândva uimitoare – nuanţe de fuschia, de auriu şi albastru – devin gri, atunci când sunt adunate laolaltă. Este o reprezentare grafică a impermanenţei, ea însăşi de natură impermanentă. Cea mai mare parte a substanţelor sunt distribuite iniţiaţilor şi, apoi, presărate în locuri care au nevoie de energie tămăduitoare – râuri, munţi, precum şi în lăcaşuri sfinte. Din râuri, fluvii, până în mare, se înalţă rugăciunea ca binefacerile, darurile de pace şi alinare, ale mandalei, să se extindă, învăluitoare, şi să se amplifice necontenit.
Meditaţia asupra impermanenţei şi interconexiunii tuturor lucrurilor – a toate cele ce sunt – ne poate inspira la practicarea înţelepciunii şi compasiunii, cât timp ne aflăm pe această mare şi grandioasă mandala – planeta Pământ.
Mandale de nisip Kalachakra
Roata Timpului
ASTRODEVA 