DESPRE PIERDERI ȘI RESENTIMENTE


Sentimentul înstrăinării ni se cuibărește în suflet și adesea în subconștient, odată cu experiența suferinței și a durerii, induse prin separarea de căldura și siguranța dată de iubirea maternă. Pe parcursul vieții, pierderile pe care le suferim, sunt asociate în subconștientul nostru, cu traumele și durea separări experimentate în copilărie. Pe parcursul experiențelor noastre zilnice, canalele energetice pe care le deschidem prin gânduri, devin conexiuni prin care rămânem conectați la experiența separării și durerii pierderii.LONELINESS

Pierderile sunt simple stări emoționale și constatări ale minții conștiente, cu privire la unele situații de fapte, rezultate și consecințe ale alegerilor care au dus la experiența lor – prin care aflăm nivelul nostru de atașament mental față de lucruri și persoane (ca efect a ceea ce pierdem), și nivelul frustrărilor și a resentimentelor indus la nivel subconștient, prin emoțiile negative care prin reperele negative ale experiențelor trecute, ne domină sentimentele și gândurile.

Polaritatea emoțiilor (pozitivă sau negativă), cu care ne hrănim la nivel energetic (prin gânduri conștiente de efect sau gânduri instinctuale), percepțiile despre lume, oameni, evenimente și viață, vor materializa prin situațiile cu care ne confruntăm și prin modul în care le gestionăm – stări de fapte și consecințele pe care le atragem ca efect în viața noastră. Ele ne vor oglindi mereu: – starea noastră sufletească, – nivelul de maturitate emoțională și, nivelul de conștientizare și înțelegere, caracterul și înțelepciune care ne caracterizează atitudinea manifestat în plan Spiritual, față de noi și ceea ce se întâmplă în jurul nostru.Lone-Man-walking

A nu avea suficientă inteligență emoțională înseamnă a nu conștientiza efectul energiilor transferate prin gânduri, asupra vieții noastre și a celorlați. Dacă ne lăsăm afectați de sentimentele negative pe care ni le auto-inducem (adesea inconștient de efect), vom acutiza doar sentimentele noastre potrivnice asociate pierderii. Prin ele ne vom hrănii neajunsurile și ne vom lăsa copleșiți de griji, prin: – teama de neprevăzut și de consecințele viitoare, – disconfortul dat de lipsa din viața noastră a experiențelor și trăirilor benefice asociate cu prezența lucrurilor, situațiilor, privilegiilor sau persoanelor de care ne-am atașat, – frica și nesiguranța privind confruntarea cu consecințele și experiențelor viitoare, pentru care brusc constatăm că nu mai avem sprijin.

Sentimentul negativității și al vinovăției asociate pierderii, ne fac să menținem vie prezenta și povara traumei, în viața noastră. În același context, acceptarea și asumarea pierderii, ajută vindecarea traumelor sufletești, prin detașarea de povara suferinței, a sentimentului negativității și de frustrările cauzate din lipa abilităților de adaptare și de sentimentul separării. Manifestarea prelungită a acestor stări devin cauze care duc la dezechilibrarea noastră energetică, manifestată prin lipsa de iubire față ne noi și viața noastră și prin atitudinea adesea potrivnică și ostilă față de ceilalți și experiențele lor.

Prin continuarea manifestării și auto-inducerii negativității, vom continua să perpetuăm situațiile conflictuale cu noi înșine și pe cele din viața și relațiile noastre private sau profesionale. Astfel, vom dezvolta atașamente față de suferințe și atitudini negative, care, în mod inevitabil, vor duce la traume fizice, mentale, emoționale, depresii și boli, instalate ca efect al supunerii prelungite a corpului nostru fizic și energetic, la dereglări și deficiențe energetice de polaritate pozitivă. Ele ne vor induce și viitoarele pierderi și consecințe nefavorabile, produse într-un cerc vicios al irațiunii noastre conștiente.10955204_846271838767508_4410005915472608457_n

Cauzele suferințelor noastre, indiferent de scuzele și justificările pe care adesea subconștientul ni le servește și conștientul le argumentează prin etichetări, vini și judecăți – sunt simple carențe de inteligență emoțională și frici auto induse, pe care singuri, adesea în mod inconștient, alegem să le hrănim (prin false crezuri, preconcepții, și vini). Astfel, la nivelul nostru subconștient, dezvoltăm adesea convingeri și atașamente mentale, prin care vom asocia orice pierdere (fie ele lucruri, stări de fapte, privilegii, ruperi de relații, separări conjugale, înstrăinarea de persoane dragi, etc), cu durerea și vinovăția.

Pentru că adesea, la nivelul nostru conștient – asociem pierderea cu sentimentul greșelii și al vinovăției – frica ”pierderii”, izvorăște din asocierea subconștientă a greșelii, cu pedeapsa. De acea, avem adesea convingerea și credința ca suntem victime ale conjuncturii – iar soarta, semenii sau partenerul de viață – ne pedepsesc în mod nedrept.
În aceeași măsură se întâmplă adesea, ca noi înșine să ne transformăm din victime conjuncturale în ”călăi” – atunci când refuzăm să ne asumăm partea de vină (ca aport la consecința ce ne nemulțumește),devenim cei care aruncăm vina pe ceilalți, creându-le sentimentul vinovăției sau pedepsindu-i voluntar sau involuntar, atunci când prin gânduri, atitudini, acțiuni și sentimente negative (încărcate cu nemulțumiri, judecăți, critici și învinuiri), îi atacăm energetic.22e6a39

În realitate însă, iluzii și fricile subconștiente induse în percepțiile noastre conștiente, prin proiecții mentale și convingeri potrivnice stării de normalitate energetică a corpului nostru Spiritual, au menirea de a ne înfrâna acțiunea și a ne menține starea inițială de fapte, și atașamentele mentale, fața de experiențele și situațiile de viață cunoscute deja (chiar și pe cele din zona de disconfort sau a suferinței), cu care mintea noastră subconștientă s-a obișnuit deja.

Altfel spus, mintea noastră subconștientă evită prin ego – noul, neprevăzutul, experiențele și acțiunea, folosindu-se de fricile, viciile, obiceiurile, dependențele, atașamentele și slăbiciunile noastre – pentru a ne împiedica acțiunile și a-și apără astfel, așa zisa ”zonă de confort”, conservându-și rezerva de energia pozitivă rămasă, pentru acoperirea necesarului de energie vitală din zona funcțiilor vitale și locomotorii, a corpului nostru fizic.Fear3

Pentru a nu experimenta deficitul energetic de polaritate pozitivă, generate prin stările negative (induse prin frici, pierderi, nemulțumiri, lăcomii, insuficiențe, neîmpliniri, griji, ostilități, suferințe, stres, etc), art trebui să aducem în armonie gândurile noastre subconștiente cu cele conștiente și mai ales cu Adevărul inimii. Singura cale pentru a atinge acest deziderat și a ne vindeca trupul, mintea și sufletul (de dureri, suferințe, boli, nemulțumiri, judecăți, ostilități, pesimism și orice formă de negativitate) este acela de a ne asuma experiențele cu iubire și îngăduințe, fără a le judeca, a condamna sau a ne crucifica pentru ele.

Atunci când prin înlocuirea atitudinilor și gândurilor negative, cu gânduri și atitudini pozitive – alege să experimentăm iertarea, acceptarea, asumarea, toleranța, înțelegerea, învățarea, bunătatea, altruismul, modestia și îngăduința – Sinele nostru spiritual se transformă, nivelul de conștientizare crește, iar noi dobândim siguranță, credință, iubirea, abundență energetică și claritatea prin înțelegere – asupra vieții pe care o trăim, a cauzelor și a sensului experienței noastre, devenind conștienți de efectul final al fiecărei acțiuni întreprinse.
Atunci înțelegem că, mintea noastră subconștientă este modelată de ceea ce ne spunem nouă înșine și de ceea ce facem în mod fizic, pentru a dobândi crezuri solide prin experiențe. Astfel vom depista toate acele convingeri și prejudecăți potrivnice prin care ne-am generat consecințele și viața de care e posibil ca azi să ne plângem. Când vom înțelege asta, și vom fi dispuși să fim mai toleranți în relațiile noastre, cu semenii noștri și cu noi înșine – vom putea limita în mod conștient, pierderile, bolile, nemulțumirile, decepțiile, depresiile și suferințele provocate și auto-induse emoțional, în urma lor.ganduri-frumoase-pentru-tine-1-728

Gândurile noastre subconștiente și fundalul dialogului interior, devin eficiente (atât în dobândirea abundenței vieții cât și în păstrarea sănătății noastre fizice, mentale emoționale și spirituale) și se răsfrâng în mod benefic asupra tuturor planurilor vieții noastre (personal, relațional, familial, profesional, financiar, etc) – atunci când subconștientul este în sincron cu conștientul, nevoile minții sunt în armonie cu abilitățile prin care le putem împlinii, fricile ne sunt disipată prin curajul asumării, și, acceptarea, credința și a iubirea noastră interioară, ne sprijină în învingerea rezistenței subconștiente la schimbare.

Pierderile noastre viitoare, încep adesea să se configureze încă de atunci când: – dăm curs manifestării ”ispitei” vanității minții, – simțim nevoia de a ne confrunta sau de a ne impune propria dreptate în detrimentul dreptății celorlalți, – suntem tentați să ne hrănii orgoliul rănit prin dorința de dominanță, posesivitate sau de răzbunare ca,d nu vrem să acceptăm nevoile, personalitatea, principiile, valorile, caracterul sau experiențele celorlalți, – nevoia de a ne hrăni frustrările, furiile, invidiile sau geloziile, sunt mai mari decât rațiunea și conștiența consecințelor ce le vor urma.

Pentru a nu ne manifesta negativ față de pierderi și a nu induce prin ele consecințe ”agravante” și potrivnice sănătății noastre fizice și psihice – este important să înțelegem că pierderile sunt doar prilej de atenționare cu privire la atitudinile și erorile noastre neconforme cu o atitudine energetică potrivită ca frecvență de manifestare, prin care nu am fi generat pierderea și cauzele care au dus la ea. Gândurile noastre subconștiente și fundalul dialogului interior, devin eficiente sănătății noastre fizice și emoționale, când sunt sincronizate cu mintea conștientă. Doar astfel ne putem influența mintea subconștientă, care la rândul ei este acordată la sistemul imunitar.ganduri-fata

Experiențele durerii, decepțiilor, a pierderii, a nemulțumirilor, a suferințelor, etc, sunt menită să ne învețe prețuirea lucrurilor și a persoanelor de lângă noi, pentru a evita pierderile viitoare, și pentru a ne învăța Adevarul inimii, acceptarea, iertarea și toleranța. Doar prin ele putem forma noi obiceiuri și atitudini pozitive, pentru a ne susține prin învățare și înțelegere, viața și devenirea – vindecându-ne prin iubire, iertare, credință, entuziasm și pasiune pentru ceea ce suntem, alegem și facem – de orice forma de negativitate, ostilitate și de manifestare a nemulțumirilor noastre.
Când ne vom vindeca de negativitate, și alegem ca mintea și sufletul să fie dominate de emoții pozitive, vom deveni capabili să ne asumăm consecințele vieții, ca niște experiențe firești în procesul de învățare și devenire. Atunci când prin Spiritul și conștiință trează, nu ne vom mai lăsa dominați de frici, frustrări, neajunsuri și negativitate – nu vom mai permite minții să ne domine gândurile, atitudinile, percepțiile și alegerile – vom deveni capabili să preluăm controlul asupra vieții noastre și a rezultatelor pe care le dorim.

Atunci vom înțelege că, în realitate, ceea ce credem că pierdem și lăsăm să ne afecteze emoțional, situații, stări de fapte și persoane, cărora trebuie să le permitem să-și continue existența în alte forme și stări sau în preajma altor persoane, în afara vieții noastre. Dacă vom înțelege că focul hrănit cu lemne, nu se stinge, pe viitor, vom deveni capabili prin prețuire să nu mai pierdem, sau prin iubire, să reaprindem ”jarul” acolo unde nu am trântit din frustrare ușa în urma noastră, sau n-am împroșcat frumosul, cu acidul urii noastre. Important este, să nu permitem prin gânduri ostile, ca acest acid să ne otrăvească sufletul și să se răspândească ca un flagel în jurul nostru contaminându-i și pe cei din jur, prin gândurile noastre ostile și prin săgețile lor otrăvite, sau prin împovărarea celorlalți cu suferințele și problemele noastre.

Trebuie să înțelegem că: – stările noastre potrivnice de spirit, suferite în urma pierderii, rănile sufletești, nemulțumirile, neîmplinirile, insuficiențele, însingurarea sau înstrăinarea de ceea ce cândva am iubit – au apărut, pentru că n-am mai fot dispuși să ne prețuim valorile și să ne iubim, și astfel, le-am lăsat în mod inconștient de efectul alegerilor și a negativități noastre, să se dematerializeze ca prezență din planul fizic al viața noastre, ca prezență a lipsei lor.gandire-pozitiva

În final însă, cu toții vom învăța și vom înțelege (în mod conștient sau constrânși de destin) că, toate consecințele noastre, ”bune” sau ”rele”, ne aparțin (prin alegerile din trecut), și sunt lecții firești ale vieții, ce fac parte din experiența noastră spiritală, și ne sunt destinate. Ele sunt menite să ne re-învețe prețuirea, aprecierea, acceptarea, asumarea, toleranța și respectul prin iubire, credință și iertare, față de tot ceea ce experimentăm și trăim în viață. Astfel, în timp vom înțelege că, doar prin asumarea și învățarea lecțiilor noastre de viață, ne vom putea elibera de dominanța minții noastre ego și a programelor mentale ce ne controlează gândurile și viața.

Doar prin învățare, experimentare și asumarea propriilor consecințe, erori sau greșeli – ne vom putea detașa de experiența suferințelor, dezamăgirilor, deznădejdei, a fricilor și a pierderii – pentru a lăsa în locul lor să intre în viața noastră, curajul asumării experiențelor și a acțiunilor hrănite prin iubirea, pasiune și entuziasm, ca o cale unică de materializă frumuseții, abundenței și împlinirii vieții noastre și a oglindirii ei în mediul în care trăim și, în viața celorlați.l_ten_things_happy_people_have_in_common

Prin asumarea pierderilor și prin învățarea lecțiilor cauzelor noastre sufletești și karmice care au dus prin gânduri și emoții la alegerile pe care le-am făcut – ne vom elibera sufletul și mintea, de povara repetării experiențelor durerii. Iar detașarea noastră de negativități, frici și nemulțumiri – prin iertare, vom începe să ne vindecăm sufletul și trupul de poveri, resentimente și răni. Iertarea ne va închide toate acele canale energetice deschise prin gânduri, prin care menținem în viața noastră și hrănim, traumele, fricile și poverile auto-induse, prin gestionarea necorespunzătoare a lor.

Autor: Sandor Kaszai

Puterea tainică a comunicării cu Dumnezeu


Sfântul Siluan Athonitul spunea: „Cine iubeşte pe Domnul, acela îşi aduce aminte întotdeauna de El, iar aducerea aminte de Dumnezeu naşte rugăciunea”. Când eşti îndrăgostit, doar o clipă dacă te gândeşti la fiinţa dragă, tot sufletul tău înfloreşte de o fericire neaşteptată; aşa poţi să îţi dai seama ce mare fericire trăiesc cei care se îndrăgostesc de Dumnezeu şi se gândesc adeseori la El, rugându-se.

rugaciune

Rugăciunea este vorbire cu Dumnezeu, în care îi spui cele mai ascunse tristeţi sau cele mai strălucitoare bucurii, în care te plângi Lui pentru o nedreptate sau te rogi ca cei dragi să fie feriţi de orice primejdii; în rugăciune îi spui de cine ţi-e dor şi chemi ajutorul îngerilor pentru cei aflaţi în impas. Lui îi spui toate grijile tale, toate dorinţele şi speranţele, Lui îi vorbeşti ca unui părinte drag şi Atotputernic, ca celui mai bun prieten. Ca un copil care, întorcându-se de la grădiniţă, spune dintr-o răsuflare tot ce a făcut în ziua aceea, tot astfel vino ca un copil în faţa Tatălui Ceresc şi, după ce spui rugăciunea Tatăl Nostru, continuă să vorbeşti cu El, povestindu-i despre tine, cerându-i ajutorul, protecţia şi rugându-L să te înveţe cum să te rogi cu adevărat. Când te rogi şi vorbeşti cu El, nu te mai gândi la nimic altceva, ca şi cum atunci exişti pe lume, doar tu şi Dumnezeu. Fii convins până în adâncul fiinţei tale că El ascultă fiecare rugăciune şi te iubeşte nespus de mult.Praying Hands with Rosary Beads and Dove

Să vedem acum de ce unele rugăciuni se împlinesc, iar altele nu. Dacă un copil neascultător şi rău, perseverând în aceste greşeli, îi cere mamei să îi cumpere bomboane, pentru purtarea lui urâtă, mama nu îi îndeplineşte cererea, deşi îl iubeşte. Tot astfel şi Dumnezeu nu îndeplineşte rugăciunile celor răi, care încalcă poruncile Lui. Un copil ascultător şi bun, care nu cere nimic, va primi adesea hăinuţe noi, mâncare bună şi multe altele pe care mama le consideră necesare; dar dacă el nu cere ceea ce îşi doreşte, nu va primi. La fel şi noi, dacă suntem plini de iubire şi bunătate, dar nu ne rugăm niciodată, vom primi daruri de la Dumnezeu, dar nu atât de multe cât am primi dacă am cere mereu şi mereu ajutorul Lui şi al îngerilor Săi.

„Cere şi ţi se va da; bate şi ţi se va deschide!”

Dacă un copil este supărat pe prietenul lui şi o roagă pe mama lui să îl bată pe acel copil, ea nu îi va îndeplini cererea. Tot astfel, Dumnezeu, când ne rugăm pentru răul altor oameni, nu ne ascultă rugăciunile şi nici nu ni le împlineşte. Dacă un copil o întâlneşte pe mama lui pe stradă şi în toată aglomeraţia străzii îi şopteşte timid şi încetişor că ar vrea jucăria aceea, iar în secunda următoare vede o prăjitură şi uită de jucărie, mama nu îi mai cumpără jucăria, fie pentru că în zgomotul străzii nu a auzit ce vrea copilul, fie pentru că el a uitat imediat şi nu a cerut insistent ceea ce dorea.Praying Woman

Tot astfel, dacă noi ne rugăm în treacăt, neatenţi şi obosiţi, spunând seara, în fugă, o rugăciune doar cu buzele fără să fie trăită cu ardoare în adâncul inimii, acea rugăciune este lipsită de viaţă, lipsită de forţă şi nu va fi împlinită de Dumnezeu. În rugăciune trebuie să stăruim plini de credinţă, speranţă şi tenacitate, aşa cum cer copiii mici când vor să obţină ceva de la părinţi.
Un preot spunea despre rugăciune: „Stăruie. Ca un copil care bate la uşă. Bate… şi bate încă… şi bate tare şi îndelung, fără ruşine. Şi cel care iese să deschidă înfuriat, se îmbunează în faţa nevinovăţiei făpturii inoportune… Aşa trebuie să fii înaintea lui Dumnezeu!”

Dacă un copil îi cere mamei să îi cumpere un briceag, dar mama ştie că el este prea mic pentru un astfel de dar şi ar putea să se taie din greşeală sau să lovească pe cineva, din neatenţia jocului,  ea nu îi va da ceea ce el a cerut. Tot astfel, când cerem lui Dumnezeu ceva ce ne-ar aduce nefericire şi cădere, Dumnezeu nu ne împlineşte rugăciunea. Doar El, în înţelepciunea Lui desăvârşită, poate cunoaşte cu adevărat ce ne face bine, dar noi de multe ori îi cerem ceea ce credem noi că ne-ar bucura, fără să ştim exact ceea ce ne trebuie. De aceea, cel mai bine este să ne rugăm pentru ca mintea noastră să fie luminată de înţelepciune divină, pentru ca inima noastră să se umple de dragoste şi fericire; să ne rugăm pentru ca rugăciunea noastră să fie arzătoare, puternică şi să aducă în noi pace, har şi intimitate sfântă cu Dumnezeu; să ne rugăm pentru toţi cei dragi în acelaşi fel şi pentru toţi oamenii necunoscuţi care se află în nefericire sau necredinţă, să chemăm asupra lor harul şi binecuvântarea Tatălui Ceresc.discipline-of-prayer-the

Gustând din rugăciune, mai ales când te rogi din dragoste pentru ceilalţi oameni, vei fi uimit de fericirea cerească  pe care o trăieşti astfel, şi vei dori iarăşi şi iarăşi să te asemeni cu îngerii, hrănindu-te zilnic cu pâinea rugăciunii şi cu mierea harului ce coboară asupra ta. Rugându-te, binecuvântarea Tatălui Ceresc te va însoţi pretutindeni, şi îngerii Săi te vor însoţi, luminându-ţi tainele ascunse ale existenţei, protejându-te şi umplându-ţi sufletul de bucurie.
Roagă-te în timp ce mergi la cumpărături sau pe drum spre şcoală, roagă-te când faci curăţenie sau când faci mâncare, roagă-te când te plimbi sau când eşti gata să adormi. Caută tot timpul să simţi prezenţa lui Dumnezeu şi să-I vorbeşti, să-L rogi, să-I mulţumeşti.woman-praying3

De exemplu, spune-I: „Doamne, cu voia Ta, acum fac de mâncare; trimite îngerii Tăi să mă ajute şi să sfinţească tot ceea ce fac şi tot ceea ce gândesc!” Apoi, tot ceea ce faci, fă în prezenţa Lui, adică dă-ţi seama că pentru El nu există pereţii sau tavanul care să Îl împiedice să te vadă. Dă-ţi seama că El te priveşte mereu, că deasupra capului tău se află de fapt un cer nesfârşit, plin de lumina şi bunătatea prezenţei Sale. Când faci de mâncare, fii atent la acest adevăr al prezenţei Lui şi la cerul nesfârşit şi plin de lumină care este deasupra ta. Toate mişcările tale vor fi atunci pline de o atenţie sfântă, ca un copil care ştie că se joacă în prezenţa mamei sale şi doreşte să o bucure.

Nu lăsa grijile sau supărările să întunece bucuria comunicării cu Dumnezeu. Roagă-l pe El să îţi poarte de grijă, să rezolve tot ceea ce ţi se pare greu şi încurcat şi vei vedea că prin puterea comunicării tale cu Dumnezeu nimic nu va mai fi greu sau trist.
Roagă-te cu adevărat şi cu stăruinţă. Dumnezeu revarsă harul şi pacea unei fericiri cereşti peste sufletul şi peste viaţa celor care se roagă. Rugăciunea nu este o teorie, ci viaţă practică, aducătoare de nesfârşită bucurie, în care ne asemănăm îngerilor şi sfinţilor.

sursa-yogaesoteric

9 adevaruri despre fericire


“Fericirea tinuta pentru sine este samanta. Fericirea impartasita este floarea”

John Harrigan 

Fericirea poate fi pentru fiecare altceva. Pentru unii fericirea inseamna sa alerge dupa un obiect material. Sa-si cumpere lucruri inutile, sa abuzeze de tot felul de substante care creaza dependenta, sau sa aiba relatii toxice. Unele persoane pretind ca au descoperit secretul fericirii si incearca sa te faca sa-i urmezi in ceea ce fac. Altii pur si simplu incearca sa-ti controleze propria fericire pentru ca ei nu au si-au obtinut-o inca pe a lor.Fericirea vindeca - Marquez

Dar fericirea este mult mai simpla decat toate trucurile si siretlicurile care ti-o promit; atat de simpla, incat poti uita foarte usor ce este, de fapt.

De aceea iata noua adevaruri uitate despre fericire, pe care e bine ca cei care o cauta, sa nu le uite:

  1. Fericirea este o energie regenerabila.

Nu ai nevoie de prea mult ca sa-ti reincarci bateriile. Putem, cu putin efort, sa ne incarcam pozitiv jucandu-ne cu animalele noastre de companie, petrecand timp cu copiii, privind ceva amuzant sau doar bucurandu-ne de un somn bun. O energie care sa-ti hraneasca fericirea vine si sub forma deiertare si recunostinta.

Oamenii cei mai fericiti sunt cei care gasesc inspiratie in munca celorlalti. Nu comparam niciodata si nu judecam o persoana din gelozie. Inspiratia pe care o gasim la altii poate crea si in noi insine o energie pozitiva.despre_fericire

  1. Fericirea trebuie sa fie impartasita si este contagioasa.

Nu ne ascundem fericirea de altii de rusine, dintr-un sentiment de vinovatie sau din dorinta de a fi acceptati. Stim ca suntem mai fericiti cand avem cu cine impartasi ceva amuzant sau cu cine sarbatori o reusita si acest lucru ARE IMPACT si asupra altora. Suntem generosi cu astfel de manifestari pentru ca stim ca avem fericire din plin si ne bucuram sa o impartasim si cu altii.

  1. Fericirea vine mult mai usor cand esti sanatos.

Pentru ca fericirea este o alegere, cand suntem sanatosi emotional si fizic, este mult mai usor sa fim fericiti. Actele de iubire de sine precum meditatia, tinerea unui jurnal, rugaciunile, afirmatiile pentru atragerea de lucruri pozitive, mancarea sanatoasa si miscarea, toate fac o persoana mult mai fericita.

  1. Fericirea este in permanenta schimbare.

Fericirea poate fi si atunci cand simti fiorii unei noi iubiri, dar si atunci cand te simti liber pentru ca ai rupt o relatie nepotrivita. Ceea ce ne face fericiti se schimba mereu si stim ca nimic nu este static si permanent. Fericirea vine si pleaca in forme dintre cele mai diferite.fericire300

  1. Fericirea este curiozitate.

Ne place sa ne asumam riscuri si schimbarile ne fac curiosi si dornici de a le experimenta. Profitam de noi oportunitati – deseori cu dorinta de cunoastere specifica unui copil. Ne place sa intalnim si sa invatam despre oameni noi. Stim ca lumea este plina de lucruri minunate si magice. Nu cautam perfectiunea – preferam diversitatea. Iubim si savuram cu mare drag toate micile placeri si surprize ale vietii.

  1. Fericirea iti da incredere, dar si umilinta.

Oamenii cei mai fericiti isi testeaza limitele propriilor zone de confort. Pasim in necunoscut cu incredere si umilinta. Increderea ne impinge inainte, iar umilinta ne tempereaza atunci cand ajungem prea departe. Chiar daca viata este plina de dificultati, nu facem din acest lucru o scuza pentru a ne victimiza. Avem suficienta putere pentru a ne reveni dupa fiecare provocare.

  1. Fericirea este placerea pe care o simtim cand traim o experienta pozitiva.

Facem ce ne place si suntem cu totul prezenti atunci cand facem acele lucruri. Nu ne conditionam niciodata propria fericire. Ne bucuram de viata atunci cand facem lucruri care ne fac sa ne simtim bine si creaza o senzatie de flux al prezentului. Ne aduc multumire acele lucruri care ne conecteaza profund si deplin cu propria noastra viata.fericirea-protejeaza-inima-18457511

  1. Fericirea nu este intotdeauna euforica, poate fi doar un sentiment de perfecta multumire.

O persoana are in medie peste 50,000 de ganduri zilnic, care-i controleaza emotiile, de aceea este de inteles ca fericirea nu poate fi mereu o senzatie de “euforie si extaz”. Uneori fericirea este doar senzatia de impacare si acceptare a ceea ce ti se intampla intr-un anumit moment. Cand renunti sa controlezi tot ceea ce ti se intampla, atingi un sentiment de pace interioara si intelegi ca este posibil sa se intample altceva, mult mai bun.fericire

  1. Fericirea nu consta intr-un set de reguli.

Persoanele care incalca regulile sunt de obicei cele mai fericite. Nu actionam in virtutea unor concepte de perfectiune impuse de asteptarile sociale. Suntem constienti de ceea ce “trebuie” si “e obligatoriu”, dar spunem “da, poate”. Ne ascultam intuitia pentru a gasi un sens in aceste reguli, pe care nu vrem sa le urmam doar dintr-un sentiment de vinovatie sau de dragul de a ne ridica la nivelul asteptarilor sociale. Stim ca “regulile” sunt o calauzire – nu cantecul dupa care sa dansam. Aceasta mentalitate ne ajuta sa ne indeplinim cele mai profunde dorinte. Nu exista nicio autoritate care sa ne tina departe de visele noastre cele mai temerare.

Sursa : http://www.mindbodygreen.com/0-17000/9-forgotten-truths-about-happiness.html

Conectarea inseamna sanatate


Ce inseamna, mai exact, sa “fii conectat”? Inseamna sa fii conectat la ceva mai presus de tine.Poetul Zen David Whyte afirma cu indrazneala: “Nu conteaza daca exista un Dumnezeu sau mai multi. Ce ma intereseaza este “Simti ca apartii sau te simti abandonat”?”blog_download.6fd5f2529446a46377759570c94ae2cd293d952e

Sentimentul de apartenenta este important mai ales cand vine vorba de sanatate.

Intr-un fascinant studiu efectuat de House si colegii sai (House, J.S., Robbins, C. si Metzner, H.L. in Progrese Volumul 7; Numarul 3, Vara 1991) cercetatorii au aratat ca sistemul nostru de vindecare intern este intarit de existenta unei retele sociale de sprijin. Dupa ce au facut o selectie in functie de varsta, au descoperit ca sansele de deces (indiferent de motiv) sunt in mod semnificativ legate de ceea ce cercetatorii au numit “integrarea sociala” sau sentimentul de apartenenta la o familie sau un grup social.

Conexiunea la ceva mai presus de noi (familie, prieteni, o sursa de putere, natura, Dumnezeu) ne ofera protectie si ne activeaza sistemul de vindecare intern.Gc974bpc4

De fapt, House si colegii sai au descoperit ca lipsa “integrarii sociale” este asociata cu o dublarea ratei mortalitatii selectata in functie de varsta. Este cam aceeasi relatie care exista intre fumat si moartea cauzata de cancer la plamani.

Cu siguranta, conexiunea la ceva mai mare decat noi este un factor esential in activarea sistemului nostru intern de vindecare. Interesant este ca aceasta conexiune la ceva mai presus de noi insine constituie fundamentul propriei spiritualitati. Cand intelegem acest lucru ne putem imbunatati starea de sanatate amintindu-ne de importanta familiei, a prietenilor si de relatia cu propria noastra spiritualitate. Cand alegem sa ne acceptam pe noi insine (si pe altii), iesim din izolarea propriei noastre vieti si restabilim o baza sanatoasa de “integrare sociala.”oameni-fericiti

Asa ca fii bun si fii un bun prieten!

Sursa http://www.thebodysoulconnection.com/ – apartenenta

 

Contracţie si Expansiune


Face parte din legile firii ori este mersul lucrurilor, ca vieţile să ni se contracte, uneori, înainte de a se extinde. Puterea-interioara

Uneori, vieţile noastre se contractă, înainte de a se extinde. Este posibil să lucrăm intens cu noi înşine, la nivel spiritual; să facem mult bine, în lume; să ne urmăm visurile; şi, totodată, să fim cuprinşi de uimire şi frământaţi de nedumerire, în faţa feluritelor constrângeri şi limitări — de natură financiară, emoţională sau fizică. S-ar putea să avem impresia că ne-am rătăcit spiritualitatea şi că suntem ferecaţi într-o cameră întunecată, fără ferestre. S-ar putea să fim dezorientaţi şi descurajaţi de ceea ce pare a fi stagnare, absenţa oricărui progres. Însă, uneori, acesta este mersul lucrurilor. Aidoma unei omizi care se învăluie şi se tăinuieşte pe sine, într-un cocon mititel, înainte de a-i creşte aripi şi de a-şi lua zborul, noi trăim experienţa întunecimii, înainte de revărsarea zorilor. Compasiune (Adina Amironesei blog)

Atunci când ne aflăm la strâmtoare, fie putem intra, cu uşurinţă, în panică, fie putem căuta o conduită ori un mod de acţiune care să ne diminueze senzaţia de constricţie, de apăsare, de tensiune psihică. De asemenea, ne putem accelera „rotiţele mentale”, încercând să înţelegem de ce stau lucrurile astfel. Totuşi, în acest caz, nu avem nimic altceva de făcut, decât să ne păstrăm răbdarea şi stăruinţa. De asemenea, ne putem bizui pe înţelegerea faptului că suntem în toiul tranziţiei de la o etapă a existenţei, la alta; şi, cu cât ne vom abandona experienţei, cu atât ne vom strecura mai lesne, prin „strâmtoare” şi vom trece, prin deschizătură, de cealaltă parte. Aidoma unui prunc care îşi croieşte drum prin canalul de naştere, tot astfel, ne putem simţi, la rândul nostru, presaţi, apăsaţi, înghesuiţi; ori aruncaţi şi împinşi, dintr-o parte în alta; cu totul stingheri şi nelalocul nostru. Totuşi, dacă păstrăm în minte, în tot acest răstimp, că traversăm procesul naşterii într-o nouă realitate, vom găsi forţa de a merge mai departe.inteligenta-emotionala-8679478


Chiar pe când îndurăm contracţiile, suntem în măsură să găsim pacea, înlăuntrul nostru, dacă ne amintim să avem încredere în Univers. Ne putem îndrepta către natură, ca sursă de inspiraţie, întrucât toate fiinţele se abandonează, cu încredere, procesului de a se naşte – a veni pe lume sau a ieşi la lumină. În acea dăruire de sine, precum şi în centrul propriilor noastre inimi, sălăşluieşte o dorinţă şi disponibilitate de a ne încrede în necunoscut, pe când ne croim drum prin portal ori fereastra de oportunitate.

Contracţie înainte de Expansiune