Conștiința meditativă


O conștiință meditativă este tăcută. Dar aceasta nu este tăcerea pe care o poate concepe gândirea, nu este tăcerea unei seri liniştite, nu este tăcerea care apare când gândirea ‒ cu toate imaginile, cuvintele şi percepţiile sale ‒ a încetat complet. Această conștiință meditativă este conștiința spirituală ‒ spiritualitatea care nu este atinsă de biserică, de temple sau de imnuri. Conștiința spirituală este expresia iubirii.

  • Aceasta este iubirea care nu cunoaşte niciun fel de separaţie. Pentru ea, ceea ce este departe este aproape. Nu este vorba de unul sau de mai mulţi, ci mai curând de acea stare de iubire în care orice separare încetează. Este ca şi frumuseţea ‒ nu ţine de măsura cuvintelor. Conștiința meditativă acţionează numai din această tăcere.ccc
  • Meditaţia este viaţă, una dintre cele mai mari arte ‒ poate cea mai mare şi nu o poţi învăţa de la nimeni. Aceasta este frumuseţea ei. Când înveţi despre tine însuţi, observă-te cum mergi, cum mănânci, ce vorbeşti; observă bârfa, ura, gelozia ‒ dacă eşti conştient de toate acestea în tine însuţi, fără a le judeca, asta face parte din meditaţie. Astfel, meditaţia poate să aibă loc chiar aşezat fiind într-un autobuz sau umblând prin pădurile pline de lumină şi de iubire, ascultând cântecul păsărilor sau privind chipul soţiei ori al copilului tău.

Meditaţia înseamnă a descoperi dacă creierul, cu toate activităţile lui, cu toate experienţele lui, poate să fie absolut liniştit. Nu în mod forţat, pentru că în momentul când forţezi deja există dualitate. Entitatea care spune „aş vrea să am experienţe minunate, de aceea este necesar să-mi forţez creierul să fie liniştit” nu va reuşi niciodată aceasta. Dar dacă începi să cercetezi, să observi, să asculţi toate mişcările gândurilor, condiţionările lor, ceea ce urmăresc, fricile, plăcerile lor, dacă observi cum operează creierul, atunci ai să vezi cum devine extraordinar de liniştit; această linişte nu este somn, ci creierul este teribil de activ şi de aceea este liniştit. Un dinam extraordinar care lucrează perfect, nu scoate niciun sunet; numai când există fricţiune există zgomot.beach-meditation

Meditaţia este o muncă grea. Ea cere cea mai înaltă formă de disciplină ‒ nu conformism, nu imitare, nu ascultare, nu supunere ‒ ci o disciplină care vine prin continua luciditate, nu numai asupra aspectelor din afară care te privesc dar şi a celor din lăuntrul fiinţei tale. Astfel, meditaţia nu este o activitate de izolare ci este acţiune în viaţa de fiecare zi, ceea ce cere cooperare, sensibilitate şi inteligență. Dacă nu pui temelia unei vieţi corecte, meditaţia devine evadare şi de aceea nu are absolut nicio valoare. O viaţă corectă nu înseamnă să urmezi morala socială ci să fi liber de invidie, de lăcomie, de căutarea puterii ‒ care toate nasc duşmănie. Eliberarea de toate acestea nu vine prin acţiunea voinţei ci prin a fi conştient de ele prin intermediul cunoaşterii de sine. Dacă nu cunoşti activităţile eului, meditaţia devine o excitare a simţurilor şi de aceea este de foarte mică însemnătate.

  • Meditaţia este una dintre cele mai extraordinare activități şi dacă nu ştii ce este, eşti ca omul orb într-o lume de o culoare strălucitoare, de umbre şi de lumini mişcătoare. Meditaţia nu este o afacere intelectuală dar când inima pătrunde la nivelul minţii, conștiința are cu totul altă calitate; ea este atunci realmente nemărginită, nu numai în capacitatea de a gândi, de a acţiona eficient, ci şi în sensul de a trăi într-un spaţiu în care eşti parte din tot.benefits-of-meditation

Meditaţia este mişcarea iubirii. Ea nu este iubirea cuiva sau a mai multora. Este ca apa pe care o poate bea oricine din orice vas, fie de aur, fie de pământ; este inepuizabilă. Şi se petrece ceva special pe care niciun drog sau autohipnoză nu-l poate produce; ca şi cum conștiința ar intra în ea însăşi, începând de la suprafaţă şi pătrunzând din ce în ce mai adânc, până ce adâncul şi înaltul şi-au pierdut sensul şi orice formă de măsurare încetează. În această stare este o pace completă ‒ nu e mulţumirea care vine în urma unei răsplăți ‒ ci o pace în care e ordine, frumuseţe, intensitate. Ea poate fi distrusă aşa cum poţi distruge o floare şi, totuşi, tocmai din cauza acestei vulnerabilităţi este indestructibilă. Această meditaţie nu poate fi învăţată de la altcineva. Este necesar să începi prin a nu şti nimic despre ea şi să te mişti din inocenţă în inocenţă.

  • Pământul în care poate începe să existe conștiința meditativă este pământul vieţii de fiecare zi, în luptă, în durere şi în bucuria trecătoare. Acolo este necesar să înceapă şi să aducă ordine şi de acolo să se mişte mai departe fără oprire. Dacă însă eşti preocupat numai să faci ordine, această ordine va naşte propria ei limitare, iar conştiinţa va fi prizoniera ei. În toată această mişcare este necesar să începi, într-un fel, de la celălalt capăt, de pe celălalt mal, şi să nu fii tot timpul preocupat de malul ăsta sau de cum ai să treci râul. Este necesar să te arunci în apă fără să ştii să înoţi. Iar frumuseţea meditaţiei constă în faptul că nu ştii niciodată unde te afli, încotro te duci şi care este capătul.

Meditaţia nu este ceva diferit de viaţa zilnică; nu vă băgaţi într-un colţ unde să meditaţi timp de zece minute ca apoi să ieşiţi afară de acolo şi să fiţi măcelar ‒ atât metaforic cât şi în realitate.Observând toate acestea, dându-ţi seama de participarea ta la ele, asta face parte din meditaţie. Şi meditând astfel, veţi descoperi o extraordinară frumuseţe; veţi acţiona corect în fiecare moment; şi dacă nu acţionaţi corect la un moment dat, nu are nicio importanţă, ai să prinzi momentul altă dată ‒ n-ai să-ţi pierzi vremea regretând. Meditaţia face parte din viaţă, nu este ceva diferit de ea.

  • Dacă hotărăşti (în mod egotic) să meditezi, aceea nu va fi meditaţie.
  • Dacă hotărăşti (în mod egotic) să fi bun, bunătatea nu va înflori niciodată.
  • Dacă vei căuta (în mod egotic) umilinţa, ea încetează să existe.
  • Meditaţia este briza care intră atunci când laşi fereastra deschisă; dar dacă o ţii deschisă în mod deliberat, „învăţând-o” intenţionat să intre, ea nu va apare niciodată. Meditaţia nu este un mijloc pentru a ajunge la un anumit scop. Ea este amândouă, Mijlocul şi Scopul. Ce extraordinară este meditaţia!meditation

Dacă există vreo obligaţie, vreun efort de a face gândirea să se conformeze, să imite, ea devine o povară istovitoare. Tăcerea dorită încetează a fi iluminatoare; dacă ea este urmărirea unor viziuni şi experienţe, duce la iluzii şi auto-hipnoză. Meditaţia are semnificaţie numai în înflorirea gândurilor şi apoi în încetarea lor.

Gândirea poate înflori numai în libertate iar nu în tipare de cunoaştere mereu lărgite. Cunoaşterea poate să dea noi experienţe şi mai senzaţionale, dar o conștiință care caută experienţe de orice fel este imatură. Maturitatea este eliberarea de orice experienţă, ea nu se mai află sub influenţa lui „a fi” sau „a nu fi”.

Maturitatea în meditaţie înseamnă eliberarea conștiinței de o anumită cunoaştere, căci aceasta formează şi controlează orice experienţă. O conștiință care este o lumină pentru ea însăşi, nu are nevoie de niciun fel de experienţă. Imaturitatea este nesațul după o experienţă mai mare şi mai largă. Meditaţia este zborul liber prin lumea cunoaşterii, şi fiind liberă de aceasta, intri în necunoscut.

de Jiddu Krishnamurti


ccc

Natura din om


  1. • Frica ne-a îmbrăcat sufletul în costumul altora.
  2. • Egoul este ca o lentilă deformatoare ce ne micşorează sufletul.

  3. • Unele speranţe devin talente, iar unele talente devin speranţe.

  4. • Paradoxul speranţei: uneori dau speranţă altora cei ce nu au nici pentru ei.

  5. • Dacă nu vezi cele bune ale unora eşti recompensat prin faptul că ţi se văd mai multe rele decât ai.

  6. • Masca este propria sursă de „ofiţeri acoperiţi”.

  7. • Oare dacă la copiat elevul ar folosi ghilimelele şi ar indica sursa, ar mai primi nota 1?

  8. • Suferinţa ne stinge lumina, credinţa ne-o aprinde.faith

  9. • Bătătura îmi spune că şi materia moartă poate să fie vie.

  10. • Încrederea reprezintă rădăcina noastră în alţii.

  11. • Unii au respect de sine prin adevăr, alţii prin avantaj.

  12. • Cele mai multe paradoxuri sunt legate de Pământ: îl hrănim cu toate mizeriile şi otrăvurile iar el ne dă apă curată, şi îl răsplătim călcându-l în picioare.

  13. • De obicei, aplauzele confirmă valoarea celor văzute şi auzite, dar uneori arată bucuria că a încetat pierderea timpului.

  14. • De când minciuna a devenit hrana măştii, adevărul a devenit otrava ei.

  15. • Există şi răutăţi ce produc bucurie dar şi bunătăţi ce aduc tristeţe.

  16. • Paradoxul maximei: are conţinut bogat într-un volum sărac.

  17. • Iubirea este forţa ce acţionează între cei depărtaţi şi necunoscuţi ca să-i apropie, iar ura este forţa ce acţionează între cei apropiaţi ca să-i îndepărteze.

  18. • Egoul ne face mai mari peste alţii în exterior şi mai mici în interior.

  19. • Egoul şi-a pus masca pentru a fi văzut frumos.

  20. • Tupeul îţi ia dreptul de apărare ca să-şi dubleze dreptul la atac.

  21. • Scaunul „fără spate” scârţâie şi se strică repede.

  22. • Cine are „spate”, are scaun bătut în cuie.

  23. • O analiză „la rece” este bună când se face cald, dar deseori analizele le facem fierbinţi, după ce s-au răcit.

  24. • O joacă de-a joaca este neserioasă.

  25. • Bucuria spusă unui prieten se dublează. Necazul spus unui prieten se înjumătăţeşte. Bucuria spusă unui duşman se înjumătăţeşte. Necazul spus unui duşman se dublează.

  26. • Multe buruieni au devenit plante medicinale ca să nu fie călcate în picioare.

  27. • Unele victorii te fac să plângi de bucurie, iar după unele înfrângeri faci haz de necaz.

  28. • De când masca a scos în lume minciuna adevărată ca adevăr exterior, adevărul adevărat s-a retras şi a rămas adevăr interior.

  29. • Dacă mergi mereu cu capul în pământ poţi pierde curajul, optimismul, dar poţi găsi doar ce au pierdut alţii.

  30. • Este paradoxal ca dintr-o pădure de uscături să nu poţi alege măcar o coadă de topor.

Autor: prof. Ştefan Mîrzac

CE NU ÎȚI SPUNE NIMENI DESPRE MANIFESTAREA PRIN AFIRMAȚII


Să îți spun ceea ce uită să îți spună toți trainerii despre această modalitate prin care tu poți manifesta situații și lucruri prin puterea cuvintelor pe care ți le tot repeți. Metoda afirmațiilor pozitive așa cum este ea numită de către unii dintre promotori are un aspect mai puțin plăcut care mi-a fost dat să îl simt pe propria piele. De aceea, pentru a deveni eficient și pentru a înțelege de ce se întâmplă ca la tine să nu funcționeze această metodă, citește cu atenție în continuare.ccc

În 2006 când s-a lansat The Secret, l-am privit cu mult entuziasm după care am început să experimentez cam tot ce îmi propunea filmul. Am luat o foaie și un pix, mi-am notat câteva afirmații, le-am memorat, și am început să le tot repet indiferent de ceea ce făceam. Cam o oră pe zi îmi lua drumul înspre și dinspre școală, iar în tot acest timp repetam. Pe parcursul zilei, cum prindeam un moment, repetam. Seara înainte să mă duc la culcare, repetam, iar a doua zi o luam de la capăt.

Manifestarea unui obiect

Poți observa că luasem lucrurile destul de în serios. Să îți spun ce mi s-a întâmplat. Una dintre afirmații avea în vedere manifestarea unui obiect în viața mea. Era vorba de un laptop. Ce o să ți se pară foarte tare e faptul că la 30 și ceva de zile de când am tot repetat ca disperatul respectiva afirmație, laptopul chiar era în proprietatea mea. Îl puteam atinge, puteam tasta la el, puteam face orice cu el, fiindcă era un laptop cât se poate de real. Îl cumpărasem la mâna a doua de la un tip care făcea bișniță cu electronice și am dat 700 lei pe el.bee-with-laptop-medium1

Oau ce tare! ai putea spune nu? Ei bine, vreau să îți spun că experiența pe care am avut-o cu acel laptop a fost unică într-un sens cât se poate de negativ. Nu o să-ți dau detalii fiindcă nu acesta este scopul articolului, însă ceea ce trebuie să știi e faptul că după două săptămâni în care am fost pus în niște situații greu de suportat, situații care aveau întotdeauna tangență cu noua mea achiziție, am fost nevoit să îl înapoiez celui de la care îl cumpărasem.

Ce bine că puteam să îl returnez nu? Da, și pe lângă asta tipul mi-a propus și un târg. Eu ți l-am vândut acum două sătămâni, însă nu ți-l pot primi înapoi decât dacă mi-l dai cu 600. Dar acum două săptămâni l-am cumpărat de la tine cu 700. Știu, dar ori îți dau 600 pe el, ori nu ți-l primesc înapoi. M-am chinuit câteva zile să îl vând altcuiva cu prețul cu care îl cumpărasem. Nu am găsit cumpărător, așa că m-am văzut nevoit să il dau mai ieftin celui de la care îl cumpărasem. Am făcut o afacere a cărei profit a fost -100 lei, multă energie consumată, dureri de cap, iar după toate astea, poate nu o să-ți vină să crezi însă mă simțeam ușurat că am scăpat de el.

Eliminarea unei boli

De data aceasta citisem Secretele vârstelor de aur. Ce am aflat? Cum să mă vindec de orice boală. Și iarăși mi-am zis: ”Oau ce tare, hai să văd ce se întâmplă și dacă funcționează”. Aveam ceea ce medicii numesc rinită alergică. Aceasta este o afecțiune ușoară și destul de des întâlnită. Sondajele au demonstrat că unul din trei europeni are o formă de alergie. Ea se manifestă în cazul meu printr-o iritație pe care o resimt pe calea respiratorie. Simt că aș vrea să îmi suflu nasul în permanență, și uneori nu pot avea un discurs cursiv deoarece simt că ceva mă îneacă.

Ce îmi propunea această carte? Metoda afirmațiilor. Repetă-ți că ești sănătos. Repetă-ți că respectiva afecțiune dispare din organismul tău. Ca și în exemplul de mai sus m-am pus pe treabă. Am formulat o afirmație care respecta regulile și am început să mi-o repet. Am constatat cu surprindere că după câteva săptămâni simptomele au început să se amelioreze. Am fost super entuziasmat și mi-am spus că dacă o să continui așa o să reușesc să o elimin de tot, și astfel aveam să confirm existența unui medicament universal care poate alina orice boală.mind-pillCeea ce s-a întâmplat a fost o altă serie de evenimente. Simțeam cum pierd în alte aspecte ale vieții. Simțeam cum lucruri pe care le obțineam foarte ușor înainte, acum deveniseră o adevărată provocare. Starea generală era mult mai proastă, însă efectele resimțite ale alergiei erau într-adevăr diminuate. Am observat asta după câteva săptămâni și am decis să renunț la a-mi repeta afirmația și să îmi concentrez atenția asupra tuturor aspectelor la care simțeam că începusem să am probleme.

Ghici ce? După o săptămână lucrurile au revenit la ”normal”. Simptomele alergiei erau la fel ca înainte, dar și aspectele care au avut de suferit în această perioadă s-au îmbunătățit aproape instantaneu. Ca si concluzie a ceea ce am experimentat pot spune că afirmația pozitivă chiar are efectul dorit, însă eu am observat cum toate celelalte aspecte ale vieții au avut de suferit și cum s-au și restabilizat odată cu renunțarea la exercițiu.

În teorie lucrurile stau ca în figura de mai jos

afirmatie_convigere_fapte_fiimplinit

Iar faptele vor face ca afirmația să devină realitate. Minunat și real în același timp. Din exemplele pe care ți le-am dat ai observat însă că de fiecare dată când obțineam ceea ce îmi propusesem în momentul construirii afirmației, sfârșeam de fiecare dată prin a fi neîmplinit. Chiar dacă ai mai încercat sau nu să manifești obiecte sau stări cu ajutorul afirmațiilor, ceea ce îți voi spune îți este oricum de folos.

Dacă ai mai încercat, o să afli de ce nu funcționează, sau de ce funcționează și ți se întâmplă 10 alte lucruri care te fac nefericit odată cu îndeplinirea dorinței asupra căreia te-ai concentrat. Dacă nu ai mai încercat știi cum să abordezi tehnica ca să nu îți produci prejudicii. De ce să te mai dai tu cu capul de pereți când am făcut-o eu deja. Așa că acordă atenție propozițiilor pe care urmează să le citești fiindcă sunt cheia a tot ceea ce ține de manifestare prin intermediul cuvintelor.

A avea convingeri care nu sunt congruente cu faptele tale

Este de fapt problema esențială pe care ți-o relevă practica în detrimentul teoriei expuse în schema de mai sus. Este distructiv. Simți că te rupi într-o mie de bucăți. Simți că explodezi. Fie că vorbim de o aplicare a tehnicii afirmațiilor pozitive, fie că vorbim pur și simplu despre viață, să ai convingeri care nu sunt asemeni faptelor tale te va distruge puțin câte puțin. Pare greu de crezut că poți avea o convingere, iar ea să nu fie confirmată de fapte nu-i așa? Chiar dacă ți se pare imposibil, acest lucru este foarte posibil, iar atunci când ești la început cu tehnica afirmațiilor te poți arde foarte ușor.

Afirmația repetată constant va produce în cele din urmă o convingere, însă această convingere nu generează întotdeauna fapte. O să spui că nu-i așa, că un om convins de un anumit lucru va acționa tot timpul pe cale de consecință. Depinde însă de cum i s-a format această convingere. Dacă ea a fost creată în mod artificial, prin afirmații repetate, este destul de probabil ca faptele să nu reflecte convingerea, iar atunci se produce o ruptură. Iar asta o să o simți în tine. Ești practic prins între două lumi și resimți asta în toate aspectele vieții tale.

Să presupunem că tu ești cercul din figura de mai jos

afirmatie_fapte_fiimplinit

Chiar dacă teoria spune că afirmațiile te vor conduce la acțiuni, eu știu că nu întotdeauna se întâmplă așa, iar când nu se întâmplă, bulina o să se rupă fiindcă este trasă în direcții diferite de forțe diferite.

afirmatie_fapte_fiimplinit_ruptura

Este adevărat că îți poți însuși mult mai bine ceea ce îți spun prin acest articol dacă deja ai experimentat pe propria piele repetarea afirmațiilor care avea drept scop atingerea unui anumit obiectiv. Dacă ai încercat este posibil ca dacă ai fost suficient de răbdător să fi manifestat respectivul obiectiv în viața ta. Este posibil ca în același timp să fi reușit să obții o congruență a faptelor care te-a condus lin înspre rezultat. Însă dacă ești practicant al metodei, este imposibil ca măcar odată să nu îți fi reușit. Acum știi de ce. De asemenea dacă ți-a reușit încearcă să rememorezi dacă nu cumva din pricina discrepanței dintre convingere și faptă nu ți s-au întâmplat ulterior o serie de evenimente pe care le-ai catalogat ca și negative și a căror cauză ți-a fost imposibil să o găsești.

Dacă ești în tabăra celor care nu au mai încercat este esențial să ai în vedere acest aspect. Nu uita să obții congruența convingere-faptă. Poți într-adevăr să manifești orice vrei tu în viața ta, și numai experiența personală te poate duce acolo unde îți dorești să fii. Numai experiența personală te poate face să devii un maestru al manifestării, numai experiența personală te poate face să spui muntelui mută-te și el să o facă. Ceea ce îți spun eu prin acest articol este însă un jalon pe drumul pe care îți propui să îl parcurgi.Lone-Man-walkingMi-aș fi dorit sincer să știu la momentul respectiv de ce simțeam cum celelalte aspecte ale vieții o iau razna, pe când boala la care lucram prin intermediul afirmației părea să se amelioreze. Răspunsul este discrepanța dintre afirmație și fapte.

Ceea ce ai citit aici nu trebuie să îți inducă o teamă de a exersa. Crede-mă că nimic grav nu o să ți se întâmple comparat cu ceea ce oricum ți s-ar întâmpla dacă nu ai încerca. Însă față de mine tu ai un foarte mare avantaj. Tu vei ști să îți analizezi starea și să tragi concluziile potrivite. Dacă ai prieteni despre care știi că au încercat metoda afirmațiilor pozitive și nu le-a ieșit, distribuie acest articol fiindcă este de o reală valoare și nu o să găsească pe nimeni care să le explice clar care este mecanismul din spate.

Pentru orice nelămuriri, sugestii sau dacă poate îți dorești să împărtășești din experiența ta cu afirmațiile pozitive pentru ca și ceilalți să aibă de învățat te invit în secțiunea de comentarii. Eu sunt aici și voi răspunde oricărui comentariu. Cu drag, Cosmin Constantin-Cîmpanu

sursa-fiimpilnit.ro


ccc

10 semne că a venit momentul să îți detoxifici sufletul


Tot mai mulţi oameni au început să înţeleagă necesitatea de a-şi detoxifia organismul şi recurg destul de des la regimuri şi cure de detoxifiere, însă majoritatea uită că o altă latură importantă a fiinţei noastre – sufletul – are de asemenea nevoie să fie purificat! „Marea majoritate a problemelor de sănătate se datorează nefericirii!” spune dr. Andrew Weil. Și tindem să îi dăm dreptate… tocmai de aceea vă prezentăm 10 semne care, atunci când sunt prezente, arată că este nevoie de o detoxifiere a sufletului!ccc
1. Ești negativist

Un vechi proverb sună cam așa „misterul iubește compania”, însă în ceea ce te privește, misterul este înlocuit cu negativismul și îl vezi peste tot. „Persoanele negativiste te pot trage în jos și nu vei simți asta decât după ce aceștia te influențează de ceva timp,” spune mentorul Bev James. Renunță să mai citești toate acele informații depresive și acceptă că lumea poate fi și bună, este nevoie doar să o priveşti din acest punct de vedere.

2. Cuvintele tale par să nu aibă însemnătate

Ți se petrece ca adesea cei din jur să îți spună că vorbești sarcastic? Îi rănești pe cei din jur prin cuvintele tale, fără să îți dorești asta? Atunci ai nevoie să faci un detox al sufletului. Cu siguranţă în interiorul tău există emoții benefice care așteaptă să fie scoase la lumină.cuvinte-pozitive

3. Prietenii nu mai vor să îți fie în preajmă

Dacă emani energie nefastă în jurul tău, nu te aștepta ca oamenii să prefere să petreacă timp cu tine. Dacă observi că ești din ce în ce mai singur, atunci ai în mână un steag roșu! Scapă de energia nefastă și situația se va îmbunătăți.

4. Te simți paralizat

Emoțiile ne fac oameni, așa că nu este indicat să le consideri ceva de evitat, important este să le fructifici pe cele benefice! „Tratăm durerea cu medicamente, tratăm insomnia cu pastile, scăpăm de grăsime prin mișcare, dar ce facem cu energiile nefaste? Le tratăm cu unele benefice!” spune marele fizician Lissa Rankin.

5. Te bucuri de nefericirea celor din jur

Ți se petrece des să te bucuri de răul altuia? Tu ce ai simți dacă și ei ar face la fel? „Problema este că majoritatea persoanelor răutăcioase nu conștientizează că acționează în consecință, deoarece sunt convinse că au dreptate să se poarte așa. Cu cât vei persevera cu această atitudine, cu atât îți vei intoxica mai mult sufletul!” Craig Groeschel7-happy-people-think

6. Persoanele fericite te enervează

Dacă ești înconjurat de persoane fericite, te va enerva și mai tare, pentru că tu ești intoxicat de resentimente. Sufletul tău este intoxicat!
A medita și a-ţi evalua constant propriile acțiuni te va ajuta să ieși din acest con de negativism. Nimeni nu este vinovat de nefericirea ta, doar tu poți să te transformi!

7. Nu dormi prea bine

Îți este greu să adormi, te trezești des și nici nu dormi prea bine. Poate că ai constant și coșmaruri. Toate astea ar fi necesar să îți pună semne de întrebare, căci sufletul îți transmite un mesaj. Acela că este intoxicat!

8. Tu ești mereu victima

Sau cel puțin așa te vezi. Ție ți se petrec toate și nimeni nu a mai trecut prin experiențele tale, așa că ți se cuvine numele de victimă, nu? Poate că negativismul ți-a intoxicat sufletul.benefits-of-meditation

9. Eviți să meditezi sau să te rogi

Și asta pentru că nu prea vrei să îți pui gândurile în ordine. Ia-o încet și vei afla că sufletul își dorește să simtă puțină pace în jurul său. „A medita este tratament pentru suflet. Ascultă-ți înțelepciunea interioară și ea te va elibera!” spune profesorul de yoga Rebecca Butler.

10. Ești mereu plictisit

Nimic nu pare să te bucure sau să te scoată din starea generală de negativism. Când ai făcut ultima oară ce îți plăcea? Când ai început ultima oară un proiect nou? Răspunde la aceste întrebări și îți poți salva sufletul!

În concluzie, atunci când simți că ai nevoie de o detoxifiere, urmăreşte să îți detoxifici și sufletul, poate că el este acela care are cea mai mare nevoie de asta!


ccc

Superficialitatea este deja o sui generis maladie din ce în ce mai frecventă a societății contemporane


Unele efecte nefaste ale societății contemporane, ce sunt resimțite de aproape fiecare persoană, din ce în ce mai acut

Care mai sunt în ziua de azi valorile după care ne conducem? „Bine” – „rău”, „frumos” – „urât”, „inteligenţă” – „ignoranţă”, „profunzime” – „superficialitate”, toate acestea obişnuiau să fie unele dintre reperele universal valabile după care se ghida anterior societatea. Dar, oare, semnificaţia lor acum a rămas aceeaşi?

Actualmente, trăim într-o lume în care aparenţa e mai importantă decât esenţa, unde ceea ce contează nu numai că, în mare măsură, sunt aspectele materiale, dar ignorăm cu desăvârşire necesitatea nevoilor spirituale în detrimentul celor dintâi. Mai precis, am ales şi ne-am asumat dezumanizarea.

Am uitat ce ne face cu adevărat fericiţi. Urmărim însetaţi acest țel prin îndeplinirea diverselor pofte, dar chiar dacă le împlinim, sesizăm de obicei că nu suntem deloc mai aproape de el. Ne întrebăm de ce? Răspunsul este simplu. Societatea ne-a hrănit cu idei false despre împlinirea de sine, inducându-ne tot felul de nevoi inutile, fără de care avem impresia că nu existăm, iar în goana după ele pierdem, de fapt, esenţa. Nu mai acordăm timp pentru a-i înţelege pe cei din jur, pentru a le cunoaşte personalitatea, singura noastră îngrijorare în legătură cu aceştia fiind beneficiul pe care l-am putea avea datorită lor.ccc

Se pune tot mai mult accentul pe ambalaj, în detrimentul conținutului. Pe scurt, dacă nu sclipește, nu este bun, bietul om rătăcit uitând că ambalajul nu ține loc de conținut. Superficialitatea a devenit o obișnuință care pare că nu mai deranjează pe nimeni.

Faptele unui om profund se bazează pe valori morale şi materiale, dobândite în timp prin educaţie. În popor se cheamă bun-simţ. Un om profund ştie cecum şi când! El este conectat în permanenţă la mediu, la informaţie, nu în sensul de asimilare necondiţionată, ci de procesare a ei. Are păreri proprii şi îşi asumă responsabilităţi. Se bazează întotdeauna pe cunoaştere şi analiză, şi chiar dacă cere părerea celor din jur, în final, decizia îi aparţine. Un om profund anticipează evenimente şi acţionează premeditat. Conştient de valoarea sa interioară, nu pune preţ pe aspecte trecătoare, de faţadă, ci caută să-şi etaleze punctele forte, materializându-le în obiective ample, complexe şi de durată. În general, îl distingi de grup, iese în evidenţă voit, îi place să fie original, uneori nonconformist. Este caracterizat de stabilitate emoţională sau materială. Viaţa sa este dominată de echilibru, cu amplitudini mici, şi se înscrie pe un trend constant ascendent.clear-min-man-profile-sky-1-800x800

În contradicţie, un om superficial ezită, pentru că nu are un fundament informaţional şi educaţional solid. Acţionează din instinct, iar faptele sale, lipsite de coerență, determină rezultate la fel de imprevizibile. Unei astfel de persoane îi va fi în permanenţă teamă de neprevăzut. Teama sa izvorăşte din necunoaştere, din incapacitatea de a analiza, de a cuprinde sau anticipa un posibil eveniment sau o succesiune de evenimente, determinante pentru sine şi anturaj. Un asemenea om se va baza întotdeauna pe cei din jur. Este în permanentă căutare de modele, idoli, repere intelectuale pentru acţiunile sale. Are nevoie de confirmare şi recunoaştere. Izolarea îl deprimă. Nu are păreri proprii, pentru că nu are suportul informaţional necesar, iar deciziile sale îi aparţin de formă şi nu în esenţă. Acest gen de individ, în sinea sa conştient de handicapul intelectual propriu, va căuta să compenseze prin acțiuni şi gesturi de suprafaţă, zgomotoase, atrăgătoare, impresionante. Odată străpuns acest ambalaj, această iluzie, slăbiciunea sa devine evidentă.

alone man person sadness
Fotografie de Pixabay pe Pexels.com

Marea calitate a omului superficial este tenacitatea. Tenacitatea izvorâtă din teamă. Teama îl face să fie conectat în permanenţă la mediu, la societate, dar nu în sensul procesării informaţiei, ci a copierii şi speculării. El nu inventează, nu creează, ci copiază. Nu investeşte, ci preia. Azi îl vezi îmbrăcat în roşu, mâine în verde, pentru că a văzut pe cineva îmbrăcat la fel. Originalitatea este o noţiune abstractă.

Viaţa lui este caracterizată de instabilitate, cu oscilaţii ample, treceri bruşte de la pozitiv la negativ, determinate în general de acţiuni pripite, de multe ori în baza unor informaţii prinse din zbor. Un om superficial, contrar angoasei permanente, riscă. Conştient că singurul mod în care poate câştiga, progresa, este norocul, îl vedem în ipostaze de păgubit ori de milionar şi, cel mai des, de jucător la LOTO.

De această superficialitate tot mai accentuată a ființelor umane se folosesc corporațiile în dorința lor de a-și spori cât mai mult vânzările. În această zonă se încadrează toată retorica arhitecturală care definește stilul corporațiilor, care ne picură insidios în ochi și în „vene” „valorile” pe care vor să ni le inculce. Cum arată ușile; transparente, aspectuoase, cu metal sclipitor. Cum arată recepția. Ce tablouri sunt pe pereți. Ce costum e indicat să porți pentru a fi respectat.

În educație pătrund încet-încet aceleași standarde de evaluare care să ofere o pondere însemnată exteriorului. De departe, însă, aspectul cel mai evident este cel din alimentație. Produsele de altă dată nu erau prea aspectuoase, dar măcar știam ce mâncăm. Acestea au fost înlocuite de produse chimizate, lipsite de orice valoare nutrițională reală, dar care au ambalaje extraordinar de frumoase și de impactante. Merele din supermarket arată de zici că au căzut direct din reclame. Mari, cerate, impresionante… niciun gust! Nu mai vrea nimeni acele mere din livadă, care sunt mai mici, mai pricăjite, mai cu viermi, dar care „bat la gust” orice măr de supermarket și care sunt pline de prana. Un caz similar s-a produs și cu legumele. Este deja bine-cunoscut cazul roșiilor „de plastic” care, într-o generație, au ajuns să înlocuiască roșiile adevărate de grădină. Ce să mai vorbim de laptele de supermarket care arată mai bine în oală decât cel de la vaca adevărată, dar la gust e la o distanță de ani-lumină de cel adevărat. În toate aceste exemple principiul e același: dacă nu sclipește, nu e bun.

photography of tomatoes near basil leaves
Fotografie de monicore pe Pexels.com

Marile corporații ce sunt producătoare de produse alimentare au deja acces la studii foarte exacte cu privire la psihologia consumatorului care le permit să realizeze ambalaje cât mai atractive și seducătoare. Ambalajul este considerat a fi „vânzătorul tăcut”. Conținutul trece automat pe un plan secundar. Dar ceea ce uită cumpărătorul este faptul că el consumă ceea ce este în interiorul ambalajului. Nu mai vorbim de toate sloganurile și expresiile menite să atragă cumpărătorul prea grăbit să investigheze cu atenție.

Să luăm exemplul unei băuturi răcoritoare, pe ambalajul căreia scrie foarte vizibil „Fără conservanți”. Până aici toate bune, dar ceva mai jos, cu scris foarte mic vine precizarea că băutura conține „reglator de aciditate – acid fosforic”. Reglatorul de aciditate este, însă, el însuși un bun conservant. Conservantul respectiv are şi un cod specific, E388, pe care producătorul nu-l pune pe etichetă, cunoscând faptul că litera „E” stresează consumatorul.

assorted beverage bottles
Fotografie de Michael Morse pe Pexels.com

Generațiile părinților noștri au bombănit o viață întreagă comuniștii. Și pe bună dreptate. Pe considerente de principiu: libertate, demnitate. Dar și pe considerente de stil. Mașinile occidentalilor arată mai bine decât ale noastre. Blugii lor au altfel de material, arată mai bine. Filmele lor arată altfel. Hollywoodul bătea Buftea. Mărgelatu era bătut de Clint Eastwood. Această nevoie s-a transmis în mod imperios și următoarelor generații. Problema este că această nevoie a suferit mutații nesănătoase. A ajuns să se transforme în decurs de trei decenii într-un monstru care ne mănâncă viața. În loc să existe o combinație de substanță și stil, a ajuns să prevaleze stilul. Doar stilul. Nici nu mai contează ce e înăuntru, contează ambalajul. Dacă ne întâlnim cu un om pe stradă, nu contează ce calități interioare are, ci doar cum arată. Cum e îmbrăcat. Ce ceas are. Cum îi arată pielea. Dacă e știrb, nu e deloc bine. Nu e om. Deranjează estetic. N-ar trebui să trăiască. Această atitudine superficială ne impregnează toată viața, de la interacțiunea cu mediul înconjurător, cu celelalte ființe și până la calitatea produselor pe care le consumăm, fie că este vorba despre produse materiale (mărul, roșia, pâinea etc.), fie că este vorba despre produse cultural-educaționale (muzică, film, televiziune, idei, politică).

Trăim așadar, vrem-nu-vrem, într-o societate „lovită” de excesul de nevoie de stil, care renunță adeseori bucuroasă la calitate, dacă ambalajul este sclipicios. O societate care gândeşte în stereotipuri vizuale. În care esteticul depășește cu mult moralul. În care omul renunță de bună-voie la statutul de om și îl adoptă gradat pe cel de animal, devenind din ce în ce mai instinctual și lipsit de inteligență.

sursa-yogaesoteric


ccc