Legea detasarii versus Legea atractiei


http://www.aimgroup.ro/afiliere/idevaffiliate.php?id=111&url=12Vrei ceva? Renunta.

Prima data am auzit acest principiu in direct de la Mike Wilson, un om de afaceri din Statele Unite. Marturisesc ca nu am inteles atunci absolut deloc ce dorea sa spuna. De fapt, mi se parea ca acest principiu se opune foarte puternic cu ideile de stabilire a obiectivelor pe care le cunosteam de ani de zile. Cum sa renunti la exact acel lucru pe care il doresti? Nu are sens.  In dezvoltarea personala si profesionala se vorbeste foarte mult de stabilirea obiectivelor si de „tehnologii” de atingere a obiectivelor precum Programarea Neuro-Lingvistica (NLP). Legea atractiei spune ca atragi in viata ta acele lucruri pe care te focalizezi, carora le acorzi atentie si in care investesti emotie. Toate aceste principii la prima vedere se bat cap in cap cu „legea detasarii”, asa cum o numeste Deepak Chopra in „Cele sapte legi spirituale ale succesului”.

NLPCC 336x280

Deepak Chopra defineste aceasta lege foarte simplu: pentru a dobandi ceva in universul material, este necesar sa renuntam la atasamentul nostru fata de respectivul lucru. Aceasta nu inseamna sa renuntam la intentiile sau dorintele noastre. Singurul element la care trebuie sa renuntam este atasamentul fata de rezultatul lor.

Securitate vs Incertitudine

Deepak Chopra vorbeste si despre securitate si incertitudine in cartea sa, explicand mai departe legea detasarii. Oamenii se pot imparti in doua categorii: cei care cauta securitatea si cei care accepta incertitudinea, creativitatea si libertatea.

Spre exemplu, atasamentul fata de bani este, de fapt, o dovada de incertitudine si de cautare cu disperare a securitatii. Sunt multi oameni care isi spun „cand voi avea, voi face”. Unii oameni spun: „cand voi avea un milion de dolari, voi face X si Y si ma voi simti in siguranta. Voi fi independent financiar si voi avea tot ce-mi doresc.” Acest tip de gandire insa nu duce nicaieri si, mai mult, poate genera mai multa saracie.

money-rolls

Cautarea securitatii in sine este o iluzie. In aceasta lume, in afaceri, in viata, in personalitatea umana totul este intr-o continua schimbare. Singura certitudine este schimbarea. Solutia ar fi „incertitudinea”, sursa creativitatii si liberatii reale.

Incertitudine nu inseamna risc necontrolat. Nu inseamna sa te arunci inainte fara sa te uiti. Incertitudinea presupune curajul si inspiratia de a patrunde cu incredere intr-o lume plina de oportunitati, posibilitati si creatie continua. Legea atractiei va aduce in viata ta exact acele lucruri pe care te focalizezi. Cand folosesti legea atractiei si legea detasarii impreuna succesul iti este practic garantat.

Probabil esti cuprins de confuzie in acest moment, mai ales daca este prima data cand te intalnesti cu legea detasarii. Principiile stabilirii obiectivelor si legea atractiei sunt inca valabile si nu interfereaza cu aceasta noua lege. Imagineaza-ti ca trebuie sa ajungi din A in B. Procesul atingerii unui obiectiv este dat de drumul de la A la B. Iar in acest drum iei o multitudine de decizii. Legea detasarii se refera la felul cum iei aceste decizii: te bazezi pe atasamentul fata de trecut si cauti siguranta… sau iti permiti sa intri cu mult curaj in universul practic infinit al creativitatii si incertitudinii?

Securitate vs Diversitate

Pentru a intelege mai bine principiul detasarii si diferenta dintre securitate si incertitudine, am sa-ti prezint ce se intampla la nivel de personalitate.

Din Analiza Grafologica (analiza personalitatii prin studierea scrisului de mana) stiu ca exista persoane care imbratiseaza schimbarea, care isi asuma riscuri, au incredere de sine foarte buna si isi ating obiectivele pe care si le propun. In schimb, am intalnit si persoane care sunt rezistente la schimbare, care nu accepta riscul si ies foarte greu din zona de confort. Nu au incredere de sine foarte buna, se tem de esec si de respingere si, in consecinta, au probleme cu atingerea obiectivelor.

Acum vezi mai clar diferenta dintre securitate si incertitudine? In Analiza Grafologica persoanele care accepta calea incertitudinii sunt flexibile, au nevoie de diversitate, sunt persoane cu multa energie, cu buna imagine de sine si care isi asuma riscuri calculate in viata.

A girl touches an advertising billboard in Shanghai, August 8, 2006.  CHINA OUT REUTERS/Stringer (CHINA) Also refer to: GF1DUCBBAAAB

In schimb, persoanele care cauta securitatea sunt mai sensibile la critica, puternic incapatanate si inflexibile, de obicei au o imagine de sine medie sau scazuta si au in general frici si insecuritati. Iata ce ironie, exact asa cum spune si Deepak Chopra in cartea sa: persoanele care cauta securitatea sunt de fapt cele mai putin sigure, cele mai tematoare, cele mai putin increzatoare in fortele proprii. Iluzia securitatii se traduce la nivel de personalitate in trasaturi specifice, clare, care se pot identifica prin Analiza Grafologica. Vestea buna ca trasaturile pot fi schimbate prin Grafo-Terapie.

Securitate vs Libertate

Un domeniu unde legea detasarii se aplica foarte clar si unde se vede limpede diferenta dintre securitate si libertate este cel financiar. Asa cum am spus anterior, atasamentul fata de bani nu aduce securitate, siguranta financiara, ci dimpotriva.

Insa lucrurile merg chiar mai departe. Legea atractiei este folosita gresit de cele mai multe persoane. Cei mai multi oameni muncesc din greu pentru a scapa de datorii. Multi uita sa „se plateasca pe ei insisi mai intai”, asa cum spune Robert Kiyosaki, si apoi sa aiba grija de facturi, datorii si alte obligatii financiare. Cei mai multi oameni se focalizeaza pe datorii si cum sa scape de ele. Si nu reusesc niciodata acest lucru pentru ca legea atractiei le aduce in viata lucrurile pe care se focalizeaza: datorii.

Ai auzit vreodata expresia din popor „de ce ti-e frica, de aia nu scapi”? Este cat se poate de reala aceasta zicala. Legea atractiei spune ca atragi in viata ta exact lucrurile pe care te focalizezi, carora le dai atentie si in care pui energie emotionala. Cand ai un dialog intern de genul: „iar trebuie sa-mi platesc facturile si ratele la banca, nu stiu ce sa mai fac sa ies din atatea datorii” nu faci decat sa atragi in viata ta mai multe facturi si mai multe datorii.Libertate

Primul pas este sa te focalizezi pe ceea ce vrei: prosperitate. Iar legea detasarii spune ca trebuie sa renunti la atasamentul tau fata de trecut, fata de securitatea efemera pe care acesta ti-o aduce. In plus, pentru a atinge prosperitatea, ai nevoie sa accepti incertitudinea, schimbarea si sa astepti oportunitatile aduse de viata. Apoi totul devine munca, solutii de gasit, obstacole de trecut. Adu-ti aminte ca succesul este calatoria, nu destinatia.

Acceptarea

Deepak Chopra ofera si cateva idei concrete despre cum poti aplica legea detasarii in viata ta. Sugestia mea este sa petreci macar cate o zi pentru fiecare din urmatoarele trei idei de aplicare a legii detasarii. Vei putea asadar sa intelegi mai bine aceste principii si vei experimenta ce rezultate aduc aceste schimbari in viata ta personala si profesionala. Asadar, primul pas in aplicarea legii detasarii este acceptarea.

Deepak Chopra scrie in carte sa exersezi sa te accepti pe tine asa cum esti. In plus, sa ii accepti pe ceilalti din jur asa cum sunt. Nu trebuie sa impui propriile tale idei, credinte, valori si emotii altora. Participa la viata din jurul tau cu o implicare detasata. Cand ai reusit toate aceste lucruri in mod consecvent, spune-mi si mie cum ai facut.

Aventura

Al doilea pas in aplicarea legii detasarii este sa te deschizi incertitudinii. Renunta la atasamentul tau emotional fata de trecut, fata de ceea ce stii deja. Nu inseamna sa renunti la lectiile pe care le-ai invatat, ci doar la atasamentul fata de trecut. Ia ceea ce stii si priveste spre viitor cu incredere in creativitatea adusa de incertitudine.

Sugestia este sa te astepti ca solutiile sa apara spontan pornind chiar de la problemele create. Ideile cele mai bune provin din detasare, din haos, din incertitudine. Albert Einstein a descoperit ideea ce sta la baza teoriei relativitatii in timp ce statea relaxat la umbra unui copac intr-o zi insorita. Isi imagina cum porneste intr-o calatorie prin Univers cu viteza luminii, stand pe o raza de soare.

Hikers with backpacks enjoying valley view from top of a mountain

Incertitudinea este sursa primordiala a creativitatii umane si este calea spre libertate si solutionarea tuturor problemelor. Este doar o chestiune de timp si munca in aplicarea acestor solutii. Asa cum spunea Einstein, nu putem rezolva o problema la acelasi nivel de gandire ca acela prin care am creat problema respectiva. Gandirea „out of the box” („in afara cutiei”) presupune incertiduine, renuntarea la ceea ce stim deja, la ceea ce ne limiteaza imaginatia practic infinita.

Alegerea

Al treilea pas se refera la optiunile pe care le luam in fiecare zi, in fiecare moment al vietii. Pur si simplu da-ti voie sa alegi, experimenteaza aventura, magia vietii. Distreaza-te… succesul este calatoria, nu destinatia. La fel ca in training si invatare experientiala, daca nu este nostim, distractiv, atunci faci gresit ceva.

Legea detasarii este asadar extrem de puternica. Impreuna cu legea atractiei iti poate aduce tot ceea ce iti doresti si iti poate crea viata pe care ai visat-o dintotdeauna. Imaginatia este mai importanta decat cunoasterea, asa cum a spus Einstein. Cunoasterea este trecutul, iar imaginatia este viitorul.

Orice relatie implica actul de a darui si de a primi. Daruirea atrage dupa sine primirea, la fel cum primirea atrage dupa sine daruirea. Ceea ce merge in sus va trebui sa coboare la un moment dat, la fel cum ceea ce pleaca de la noi va trebui sa se intoarca mai devreme sau mai tarziu.

De fapt, primirea nu este diferita de daruire, caci daruirea si primirea sunt cele doua fete ale aceleiasi monede: fluxul energiei universale. Daca veti bloca acest flux (in orice directie), nu veti face altceva decat sa va opuneti inteligentei naturii.

thumb-up-single-hand-istock

Orice samanta contine in ea promisiunea a o suta de paduri. Pentru aceasta trebuie ca ea sa nu fie insa depozitata intr-un sac. Este necesar ca inteligenta ei sa fie daruita solului fertil. Prin acest act de daruire, energia ei invizibila incepe sa curga catre manifestarea in planul material.

Cu cat veti darui mai mult, cu atat veti primi mai mult, caci bogatia universului va continua sa circule astfel prin viata voastra. De fapt, tot ceea ce este cu adevarat valoros in viata nu face altceva decat sa se multiplice continuu atunci cand este daruit. Daca ceva nu se multiplica prin daruire, atunci nu merita sa fie daruit, nici primit.

Daca simtiti ca ati pierdut ceva prin actul daruirii, atunci darul nu a fost sincer, si deci nu va provoca o crestere. Daca daruiti ceva impotriva dorintei voastra reale, actul va fi golit de energie.tumblr_maua5f3Dbz1rhuouio1_500

Altfel spus, intentia care se ascunde in spatele daruirii si primirii are o importanta vitala. Intentia ar trebui sa fie intotdeauna aceea de a da nastere la fericire, deopotriva pentru cel care daruieste si pentru cel care primeste, caci fericirea este sursa vietii, si de aceea ea genereaza crestere. Ceea ce se intoarce inapoi este direct proportional cu intentia neconditionata de a darui din inima. De aceea actul daruirii trebuie sa fie plin de bucurie, iar starea voastra mentala ar trebui sa fie una de continua fericire odata cu fiecare act de daruire. In acest fel, energia care sta la baza daruirii se va amplifica de un numar mare de ori.”

SURSA-Deepak Chopra- Cele şapte legi spirituale ale succesului

 

astrograma completa

 

http://www.aimgroup.ro/afiliere/idevaffiliate.php?id=111&url=12

Kahlil Gibran – Despre daruri


„Nu daţi decât puţin, când daţi din ce-i al vostru. Numai dând din voi înşivă, daţi cu adevărat. Pentru că, spuneţi-mi, ce-s averile voastre decât nişte lucruri pe care le păstraţi cu străşnicie, crezând că mâine veţi avea nevoie de ele? Şi ce este frica de sărăcie, dacă nu sărăcia însăşi? Iar groaza de sete, în preajma fântânilor pline, nu-i oare setea cea mai nestinsă?

generosity-1024x677

Sunt unii care dau puţin din belşugul pe care îl au şi aceasta pentru a li se recunoaşte dărnicia, însă acea dorinţă ascunsă umileşte darul făcut. Sunt, apoi, alţii care, puţin având, dau totul. Aceştia cred în viaţă şi în mărinimia vieţii, iar sacul lor niciodată nu-i gol. Ei sunt cei ce dau cu bucurie, iar bucuria le este răsplata cea mare. Dar sunt şi din cei ce dau cu durere şi doar durerea rămâne botezul acestora.

În sfârşit, sunt cei ce dau fără a simţi nici durere, nici bucurie, necunoscându-şi virtuţile. Ei sunt asemenea mirtului din vale, care îşi răspândeşte parfumul în spaţiu. Prin mâinile unor asemenea făpturi vorbeşte Dumnezeu şi dindărătul ochilor acestora El surâde Pământului.

Pigeon-Peace-HD-Wallpaper

E bine să dai când ţi se cere, dar şi mai bine fără să ţi se ceară, din înţelegere. Iar pentru cei dornici să dea, a-i căuta pe necăjiţi este o bucurie mai mare decât darul însuşi. Fiindcă, se află, oare, vreun lucru pe care să ţi-l refuzi? O, desigur, tot ceea ce îţi aparţine va fi dăruit într-o zi. Deci, dă acum, în anotimpul dărniciei tale, iar nu în cel al moştenitorilor tăi. Deseori spuneţi: „Am să dau, dar numai acelora care merită.” Pomii din livezile voastre nu spun, însă, astfel şi nici turmele din imaşuri. Ele dau ca să poată trăi, fiindcă a păstra înseamnă a pieri. Desigur, cel care-şi merită zilele şi nopţile, merită totul şi din partea voastră. Iar cel care a meritat să bea din oceanul vieţii, are tot dreptul să-şi umple cupa şi din micul vostru pârâu.

Luaţi aminte ca mai întâi voi să meritaţi a fi dăruitorul şi instrumentul dărniciei pentru că, într-adevăr, viaţa e cea care dă viaţă, în timp ce voi, care vă socotiţi binefăcători, nu sunteţi decât martorii acesteia. Iar voi care primiţi – şi cu toţii primiţi! – nu vă luaţi povara vreunei recunoştinţe spre a nu vă pune de bunăvoie un jug vouă şi celor ce dăruie. Înălţaţi-vă, mai degrabă, cu cel care dă, primindu-i darurile ca pe nişte aripi, fiindcă a ţine prea mult seama de datoriile voastre, înseamnă a vă îndoi de generozitatea dăruitorului, care are pământul mărinimos drept mamă şi a cărui tată însuşi Creatorul este.”

Kahlil Gibran – Profetul

astrograma completa

Remedii pentru suflet: Compasiunea si Iertarea


Compasiunea si iertarea ar trebui sa ne locuiasca sufletul mereu, ar trebui sa faca parte din revizuirea psiho-spirituala a noastra, a tuturor, ar trebui sa fie responsabilitati sociale Am auzit, din ce in ce mai des folosit, in ultima perioada, cuvantul “compasiune”, dar cei mai multi dintre care il folosesc se raporteaza la compasiune ca si la mila.

compasiunea provine

„Mila este, uneori, o indemanatica prevedere a nenorocirilor ce ne pandesc; ajutam pe altii pentru ca si ei sa ne ajute in imprejurari asemanatoare. Clementa este, aparent, o varietate a milei. In realitate, ea se practica uneori din vanitate, alteori din lene, adeseori din frica, si aproape intotdeauna din toate aceste trei motive laolalta.” Francois de la Rochefoucauld

Ce spun psihologii despre mila?

Rezultatele unor studii referitoare la adevaratul motiv al manifestarii milei au demonstrat ca pentru fiintele umane este neplacut sa-si vada semenii suferind, motiv pentru care atunci cand acordam ajutor, incercam, de fapt, sa facem sa dispara sentimentul neplacut pe care ni-l provoaca durerea altora… Unul dintre cele mai cunoscute modele ale comportamentului de intrajutorare se bazeaza pe ideea ca indivizii intervin intr-o situatie de urgenta pentru ca aceasta declanseaza o stare neplacuta de care ei incearca sa scape.

Deci, adevarata sursa a empatiei, mila, respectiv comportamentul de ajutorare, sunt menite sa reduca starea de disconfort psihic, iar un astfel de comportament nu este deloc altruist, fiind declansat mai degraba de interesul personal…Conform rezultatelor acestor studii, acea mila de fapt o simtim pentru noi insine, fata de potentialul psihic negativ pe care il poate starni situatia fata de care credem ca manifestam mila: vederea unui cersetor, oameni neputinciosi in jurul nostru, situatii-limita cu care se confrunta semeni de ai nostri.

Compasiune (Adina Amironesei blog)

  • „Daca vrei ca cei din jurul tau sa fie fericiti, arata-le compasiunea ta. Daca vrei ca tu sa fii fericit, arata-ti tie compasiune.” Dalai Lama

Daca intelegem la nivel de suflet suferinta din noi, singuratatea, teama, confuzia, contradictiile din inimile noastre, conflictele noastre interioare si cele exterioare, vom putea sa intelegem prin empatie si problematica celor din jurul nostru.

Cate ceva despre iertare…

In realitate, nivelul spiritual al unei persoane se vede in iubirea si compasiunea sa, in modul in care intelege ca prin ganduri, comportament, atitudini, poate rani copilul interior al celor din jurul sau, doar pentru ca si copilul sau interior, la randul sau, a fost ranit de catre persoane semnificative pentru el, in momente delicate din primii ani de viata si inca de atunci a hotarat ca va reactiona prin manie sau suparare ori de cate ori cineva intra pe teritoriul sau si nu ii respecta „regulile”, convingerile, prejudecatile, ideile despre lume si viata, punctele sale de vedere…

Cred ca iertarea adevarata incepe cu iertarea celor care ne-au ranit atunci, fara sa vrea, in incercarile lor de a fi indeajuns de buni, in primii nostri ani de viata… abia atunci ii vom putea ierta pe cei care ne ranesc sau ne fac sa suferim mai tarziu, cu atat mai mult cu cat pot fi persoane semnificative pentru noi. Daca vom reusi sa trecem de acest punct, probabil vom invata sa nu mai reactionam prin suparare, manie, revolta, izolare sau chiar retragere si vom incerca sa nu mai fugim de noi si nici de persoanele semnificative pentru evolutia noastra spirituala, vom intelege ca ne-au ranit fara sa vrea.

Problemele pe care le traversam cu totii, lectiile de viata la care suntem supusi, nu sunt nici mai grele, nici mai usoare decat ale majoritatii dintre noi, trebuie doar sa fim mai blanzi in a ne evalua pe noi si rolurile pe care le avem in situatiile de viata in care suntem implicati.iertarea

Fata de problemele celor din jur putem manifesta trei feluri de atitudini egoiste sub forma caritatii, negandindu-ne ca ele de fapt nu inseamna compasiune. Egoismul care se manifesta sub forma de caritate imbraca trei forme:

  • · In prima forma de egoism, imi ofer placerea de a-mi face pe plac – si aici este vorba despre egocentrism;
  • · In a doua forma de egoism, imi ofer placerea de a le face altora pe plac – si aici vorbim despre egoism intr-o forma a sa rafinata dar si foarte periculoasa, intrucat putem ajunge sa credem ca „suntem intr-adevar grozavi”;
  • · In a treia forma de egoism, faci ceva bun ca sa nu te simti prost, traind un sentiment neplacut, nu un sentiment de bine – ca atunci cand nu ai curaj sa spui ca vrei sa fii lasat in pace, din teama ca ceilalti nu ne vor mai placea.

Ce este compasiunea?

Altruismul este, de fapt, un interes personal mascat sub forma caritatii, in timp ce caritatea sub forma de serviciu dezinteresat reprezinta adevarata compasiune. Daca analizam momentele in care am manifestat mila, vom observa ca am facut lucruri bune, dar ca am actionat mecanic. Iar daca vom face aceste observatii, vom vedea prin noi. Doar asa vom vedea prin toata lumea, si vom intelege ce a stat la baza actelor de caritate pe care cei din jur le fac, urmarindu-si propriul egoism, fie in forma mai bruta, fie in mod mai rafinat. De aici putem intelege ca avem nevoie sa invatam ceva nou despre compasiune, despre iubirea fata de noi insine, care nu inseamna in mod necesar narcisism si nici egoism, asa cum este unanim acceptata ideea de egoism.

  • „Compasiunea nu este o atitudine religioasa, este o atitudine umana, nu este un lux, dar este esentiala pentru linistea noastra si pentru stabilitatea mentala, este esentiala pentru supravietuirea rasei umane.” Dalai Lama

Sunt situatii in care manifestarea compasiunii – fata de noi in sine si fata de cei din jur – presupune iertarea – care este in acelasi timp proces si atitudine. Prin iertare incercam, atat cat putem, sa transformam suferinta creata de propriile greseli sau indusa de cei din jur, in evolutie psiho-spirituala. Putem incepe sa vindecam copilul interior fie printr-o introspectie atenta, fie prin meditatii ghidate, fie prin intalniri terapeutice, pe parcursul carora “vedem” amintirile-ecran – amintirile din copilarie care raman gravate in suflet, cu o intensitate particulara, in ciuda unui continut aparent neinsemnat.

Silhouette of mother kissing child on head

Sunt scene care raman in suflet ca amintiri indiferente, pana cand ceva din actualitate le pune intr-o alta lumina, starnind si alte amintiri refulate pana atunci, dar, care, evocate prin auto-analiza, meditatie si terapie, fac posibila vindecarea copilului interior al fiecaruia. Ego-ul nostru are nevoia de a judeca in permanenta propria persoana si pe cei din jur. Cum ar fi daca am privi la propria persoana, atunci cand greseste sau raneste pe cineva, cu mai multa compasiune? Ar trebui sa invatam sa ne privim aceasta latura a noastra din perspectiva mai putin critica si sa intelegem ca de multe ori neatentia sau durerea noastra provoaca suferinta celor din jur, iar comportamentul afisat nu inseamna neaparat si intentia de a rani.

Reusind sa ne privim cu compasiune pe noi insine, vom putea sa ne iertam, privind persoana care actioneaza dincolo de propriile actiuni sau comportamente. Ce inseamna acest lucru? Inseamna acceptarea propriei umbre si deschiderea drumului catre auto-cunoastere si de intelegere si acceptare a celorlalti. Inseamna renuntarea la etichetele „victima” si „agresor” si la „cel caruia i s-a gresit” si „cel care a gresit”.

Din aceasta perspectiva putem intelege si comportamentul neplacut pe care altii l-au afisat fata de noi in forme diferite si care ne-a ranit. Daca am putea sa intelegem durerea profunda care a generat actiunile celor din jur fata de noi, atunci ne aflam intr-un punct de compasiune si iesim din rolul de victima. Iertarea nu cere sa ne imprietenim cu cei care ne-au ranit peste limita intelegerii noastre, dar presupune renuntarea la a-i eticheta pe cei din jur drept „agresori”; este o stare mentala care da nastere altor actiuni, nefiind definita de acestea.

In budism exista ideea conform careia suferinta exista pentru ca noi sa invatam compasiunea. Daca vom aprofunda aspectele presupuse de suferinta si cele presupuse de compasiune, vom invata sa ne iertam pe noi insine pentru ranile cauzate altora si noua insine, si pentru a-i absolvi pe cei din jur pentru ranile pe care consideram ca ni le-au facut. Fara greseala celuilalt, nu am invata lectia compasiunii – iertarea.Mountain_Buddha

Cele doua perechi de contrarii sus-mentionate sunt cele doua fatete ale aceleiasi monede si trebuie sa existe impreuna pentru ca iertarea sa se poata manifesta, pentru ca judecata sa inceteze, prejudecatile sa fie inlaturate si viata sa fie privita ca o Unitate. Iertarea ne ajuta sa scapam de etichetele „mai bun’’ sau „mai rau” si sa nu ne mai identificam cu niciuna dintre fatetele monedei – „agresor” sau „victima”.

Intelegand ce inseamna iertarea, vom depasi nivelul psihologic la care ne situam in momentul in care am simtit frustrare, dispret, suferinta, ura, dorinta de razbunare, invidie etc. Schimband perspectiva din care privim faptele cuiva care ne-a provocat durere, trauma, suferinta, ne putem considera parteneri de invatatura, indiferent daca „agresorul” ne arata ca regreta sau nu, indiferent de ce invata el din incidentele generate, indiferent cat de rapid sau incet invata. Iertarea este o optiune care ne apartine doar noua si nu este conditionata de comportamentul celorlalti. Daca vom conditiona insa iertarea, nu vom putea iesi din tiparul „victimei” si deci evolutia psiho-spirituala va ramane blocata la acest nivel.

  • „Lipsa iubirii fata de noi insine inhiba compasiunea fata de cei din jur. Daca ne vom imprieteni cu noi insine, nu va mai fi nici un obstacol in a ne deschide inima si mintea catre cei din jur.” Anonim

Ambele laturi ale iertarii – a noastra si a celorlalti – incep cu recunoasterea faptului ca mentinem starea de lucruri si ca, indiferent de rolul celorlalti in situatia cu care ne confruntam, suntem responsabili de ce facem cu supararea si cu trauma noastra.

Psihologul Joan Borysenko ne propune sase pasi pentru iertarea propriei persoane si sase pasi pentru iertarea celor care ne-au ranit.

Pasi pentru iertarea propriei persoane:

1. Asumarea responsabilitatii faptelor
2. Marturisiti-va natura greselilor: Divinitatii, voua insiva si altei persoane apropiate
3. Depasirea momentului de deprimare prin cautarea partii bune a lucrurilor
4. Fiti dispusi sa faceti imbunatatiri acolo unde este posibil, atata timp cat cat puteti face aceasta fara a va rani pe voi sau alte persoane
5. Cereti ajutorul Divinitatii
6. Intrebati-va ce ati invatat

Pasi pentru iertarea celor care ne-au provocat suferintele:

1. Sa recunoastem ca suntem responsabili pentru mentinerea supararii
2. Sa ne marturisim intamplarea noua insine, Divinitatii si altei persoane apropiate
3. Sa cautam partile bune din noi si din ceilalti
4. Sa ne gandim daca exista ceva ce putem sa facem
5. Sa cerem ajutorul Divinitatii
6. Sa meditam la ce am invatat

  • „Existenta umana este bazată pe doi stalpi, compasiune şi cunoastere. Compasiunea fara cunoastere este ineficienta; cunoasterea fara compasiune este inumana.”  Victor Weisskopf

Mentinand supararea, nu reusim nici sa ne iertam pe noi si nici sa ne asumam responsabilitatea pentru partea noastra de vina sau, daca vina apartine exclusiv celorlalti, ramanem blocati in „mandria moralista” si nu ne mai putem deplasa spre compasiune si spre iertare. Nimeni altcineva in afara de noi nu este raspunzator pentru supararea sau pentru mania noastra. Este posibil ca atitudinea celorlalti sa ne precipite emotiile, dar noi suntem singurii responsabili de modul in care reactionam. Trebuie sa ne acceptam „dreptul de proprietate”, cat si responsabilitatea tuturor reactiilor generate de suparare, indiferent de cauza care le-a precipitat.buddha_caracter_4702

Ne simtim „cu un cap mai sus”, ceea ce inseamna ca ceilalti sunt „cu un cap mai jos”, pozitii din care iertarea nu este posibila. Nu trebuie sa nu ne pese de comportamentul celorlalti, dar a-i condamna ca persoane inseamna ca le mentinem starea de vinovatie si blocam drumul spre iertare. Ramanand in starea de manie, de suparare, nu ne vom da seama ca provocam singuri aceasta stare printr-un proces care poate sa se desfasoare sub controlul direct al vointei. Pentru cei care obisnuiesc sa-i condamne pe ceilalti pentru propriul egoism, pentru propria nerabdare sau pentru ostilitate, aceasta afirmatie ar putea fi deranjanta.

Afirmatii de genul „ma enervezi atunci cand…” sau „m-a deranjat atunci cand tu…”, sugereaza faptul ca cealalta persoana detine controlul emotiilor noastre si ca nu noi suntem raspunzatori de emotiile pe care le exteriorizam. Cei mai multi dintre noi se multumesc sa adopte calea cea mai usoara: aceea de a-i condamna pe cei din jur pentru propriile noastre greseli.

  • „Viata este atat de complexa si subtila, incat nu se poate sa decizi atat de usor ca tu ai dreptate si cineva greseste. De fapt, cine are un pic de intelegere va sti sa nu cada niciodata in capcana de a fi corect.” Osho

E adevarat ca pozitia de superioritate este seductiva si ne poate face sa ne simtim bine, insa nu ne va placea pozitia de inferioritate pe care o vom constata cu alte ocazii. Cele doua pozitii exista in sistemul de valori al fiecaruia dintre noi, dar aici ne situam in zona judecarii celorlalti carora le aplicam aceasta scala valorica.

  • „Cu judecata cu care judecati, veti fi judecati si cu masura cu care masurati, vi se va masura.” IsusChristusBuddha

Daca vom putea renunta la tentatia de a ne judeca semenii vom transcende atasamentele fata de lauda si de critica, ceea ce nu inseamna lipsa de discernamant: de exemplu, daca iertam un sot violent, nu inseamna ca trebuie sa ne casatorim din nou cu el. Daca iertam un prieten care ne-a ranit sentimentele, nu vom ignora faptele, ci sa le discutam, pentru a intelege ce anume a produs rana.

Buddha compara mandria moralista cu un „carbune incins pe care il luam si il aruncam altcuiva, doar pentru a ne arde tot noi” si ne mentine prizonierii propriei manii.

  • “Trebuie sa aratam compasiune fata de toate fiintele, bogate sau sarace, in acelasi mod; fiecare sufera in felul sau. Unele sufera prea mult, altele prea putin.” Buddha

A simti compasiune pentru cineva inseamna a nu privi cu judecata, a nu privi de sus, a intelege ca tot insistand sa il pui pe drumul cel bun e posibil sa te pui de-a curmezisul lectiilor de viata pe care persoana respectiva le are de asimilat, chiar daca sunt grele, dificile, sau par imposibile si de neacceptat. Poate ni se pare noua ca ceilalti fac greseli in relatia cu noi – dar daca greselile lor ne duc, ulterior, spre lectii de care avem nevoie in evolutia noastra pentru a ne crea apoi puncte de echilibru? Poate e bine atunci cand apare tentatia judecarii celorlalti sa ne adresam cateva intrebari: “Cine suntem noi sa emitem judecati de valoare despre cei din jur si comportamentul lor? Cine suntem noi ca sa-i schimbam pe altii?”

Sunt situatii de viata cand ar trebui sa realizam ca nu este de datoria noastra sa ii punem pe ceilalti pe drumul cel bun; nu inseamna ca suntem indiferenti la problemele lor si ca suntem lipsiti de suflet; am fi mult mai lipsiti de suflet daca am impune evolutia sau sistemul nostru de referinta, punandu-ne in calea lectiilor de viata ale celor care aparent gresesc fata de noi si tinandu-i blocati in relatia cu noi, chiar si prin pozitia de „agresor” pe care tot noi le-o oferim.

Care sunt limitele implicarii in problemele celorlalti?

Cand ne implicam mai mult decat ne este permis in problemele generate de ceilalti, de fapt ii oprim din cresterea lor spirituala, adesea ii trimitem inapoi, ii regresam la nivele anterioare din aceasta cauza. Pentru ca ii oprim din crestere si din invatare, cream singuri o situatie in care ei trebuie sa se intoarca pentru inca o „runda”. Cu alte cuvinte, ii fortam sa repete tipare comportamentale si de gandire cu care au venit deja in relatia cu noi, dobandite anterior prin acelasi gen de comportamente.

In spiritualitate exista legea karmei – legea cauzei si efectului. Ce facem cu aceasta lege? Uneori se pare ca ne tot opintim in drum pentru evolutia altora, si legea asta iti arata clar cand nu mai esti lasat sa faci asta, ca sunt situatii cand chiar nu esti lasat sa oferi mai mult decat ai oferit.

tumblr_static_karmasw3

Si atunci ce se intampla cand intervii unde nu e nevoie de tine – in afara de faptul ca esti sleit de puteri, lucru vizibil, apar dezechilibre energetice, tensiuni, apoi blocaje emotionale, sau chiar organice, apoi diverse boli, aparent usurele, suportabile, putem prelua asupra noastra ceva de care nici nu suntem constienti ca ni se poate intampla.Implicarea in exces nu inseamna neaparat mai multa compasiune sau mai multa intelegere. Revenind la karma – nu stim ce lectii si-a dat fiecare suflet inainte de a veni pe aici… Indiferent cat de mult ne doare ce se intampla cu cei la care tinem sau am tinut, sunt lectiile lor, doar ale lor. Rolul nostru in lectiile lor de viata exista dar are si un final dincolo de care nu mai suntem lasati sa-l jucam. Si Cineva de Sus stie mai bine de ce.

  • „Daca il iubesti pe Isus, pe oricine vei cunoaste, il vei vedea exact asa cum este, vei vedea persoana concreta si potentialul pe care il are aici si acum. Si vei iubi acea persoana, o vei ajuta sa devina orice poate sa devina. Nu te vei astepta la nimic altceva. Toate asteptarile sunt condamnari, toate asteptarile sunt negari si respingeri. Vei darui dragostea ta – pentru nicio rasplata, pentru niciun rezultat. Pur si simplu vei oferi ajutor,  fara sa ai viitorul in minte.” Osho

Indiferent daca ne raportam la calea de mijloc din budism si la idealul de iubire divina, sau la idealul crestin agape – iubirea fata de dusmani – este vorba tot despre iertare, despre compasiunea manifestata.

  • „Compasiunea nu are motivatie, nu are niciun tel, asa cum are dorinta; compasiunea este dragostea ajunsa la maturitate” Osho

Mai mult, lectia pe care o are fiecare de invatat este iubirea sub toate formele ei, iar profesorul este insasi suferinta. Functia suferintei este de a ne extinde capacitatea emotionala, astfel incat, dupa ce s-a consumat experienta suferintei si ne-am eliberat de ea, dupa ce am invatat mesajul ei despre acceptare, toleranta, iubire – sa avem o capacitate mai mare de a simti iubirea celor din jur, in toate formele ei, de a atrage iubire si de a-i intelege toate formele sub care se manifesta.Compasiune (Adina Amironesei)

Adaug in cutia virtuala a acestui dar spiritual, o dovada de compasiune in rugaciunea Sfantului Francisc de Assisi, a carui bunatate este bine cunoscuta:

„Doamne, fa-ma pe mine instrumentul pacii Tale,
Lasa-ma sa seman iubire acolo unde este ura,
Iertare acolo unde este nedreptate,
Credinta acolo unde este indoiala,
Speranta acolo unde este disperare,
Lumina acolo unde este intuneric,
Bucurie acolo unde este intristare. O, Creatorule Divin,
Ingaduie-mi sa ma straduiesc mai mult
Nu sa fiu alinat ci sa alin,
Nu sa fiu inteles ci sa inteleg,
Nu atat sa fiu iubit cat sa iubesc,
Pentru ca numai daruind primim,
Numai iertand suntem iertati.”

Desi nu este un proces usor iar lumea e grabita si nu mai are timp pentru asa ceva, mi-as dori sa trecem in fiecare zi printr-o „revizie spirituala”, nu doar in perioada sarbatorilor sau in jurul altor date de peste an, semnificative din punct de vedere religios – doar asa vom vedea cum compasiunea se multiplica, doar asa vom oferi modele bune celor din jurul nostru si generatiilor care vin din urma, doar asa ceilalti pot intelege ca ceea ce s-a petrecut cu noi se poate petrece si cu ei.

autor-Mona Georgescu-Psiholog
http://www.damaideparte.ro

Fara vina totul devine mai usor


Exista un cuvant care are o influenta uriasa asupra magnetului vostru interior: Vina! Cand va simtiti “vinovat(a)”, indiferent daca fata de propria persoana sau fata de altii, va transformati intr-o victima. Deveniti dependenti de iertare, de indreptare morala, de parerea altor oameni.

couple-fighting-2-lg-80931497

 

Acest sentiment radiaza spre exterior din magnetul dumneavoastra interior si ii atrage pe acei oameni care vor sa se joace cu dumneavoastra jocul de-a “vina si victima.”

In Univers nu exista vina. Exista numai cauza si efect. Se intampla ceva si are ca efect sa se intample altceva. Cineva face ceva, rezulta un efect si altcineva reactioneaza. Vina este un sentiment, si nu o realitate.

Este o nascocire a oamenilor pentru a putea evalua sau condamna mai repede, pentru a stabili reguli de convietuire si, mai important, pentru a dobandi putere asupra altora. Asemeni multor altor idei, ideea de nevinovatie poate fi inteleasa gresit cu usurinta. Desigur, oamenii fac lucruri care au un efect neplacut asupra altora. Nu este vorba de infrumusetarea acestora sau de a inventa o justificare pentru un comportament inestetic sau brutal. Este vorba numai sa indepartati din minte un cuvant, care timp de secole a constituit un balast, si care are o influenta negativa asupra magnetului dumneavoastra interior.26soul.xlarge1

Cel mai usor si mai eficient se realizeaza aceasta daca procedati precum copiii in jocul lor. Faceti asa de parca cuvantul vina nu ar exista. Inlocuiti acest cuvant cu cuvantul “cauza.” Nu trebuie sa mai modificati nimic altceva. Este numai un pas minuscul in gandirea dumneavoastra, dar are un efect puternic asupra vietii dumneavoastra. Incercati sa va analizati interiorul, spre a vedea ce vi se pare a fi mai liber si mai usor:

“Tatal meu este de vina, pentru ca mereu facea…” sau : ”Tatal meu facea adesea asta si uneori facea aia. L-am observat si mi-am format convingerea ca nu este bine. Aceasta convingere a “aterizat” acum in magnetul meu interior si atrage in viata mea urmatoarele tipuri de oameni… O noua povestire, referitoare la un eveniment in cursul caruia ati declansat ceva, privita intr-un fel nou, in acest sens, ar putea suna, de exemplu, asa:

“Am facut sau am spus ceva, ce ar avea asupra altui om un efect care nu i-a facut bine. Nu a avut aceasta intentie. Ii comunic acest fapt persoanei si, eventual, as face ceva sa-l compensez.” Daca aceasta persoana accepta sau nu si ce face ea cu oferta voastra, nu mai tine de voi.

images

Da, va poate parea rau. Da, aveti de invatat din asta. Puteti repara ceva, daca vi se pare corect. Da, puteti sa-i spuneti celuilalt ca va pare rau de ce ati spus sau ati facut. Dar cu asta, se termina partea dumneavoastra. Sunteti liberi. Daca celalalt va vrea sa continue sa-si pricinuiasca durere condamnandu-va in continuare, e decizia lui, nu a voastra. Nu este treaba voastra sa-l indemnati pe celalalt spre iertare. Iertarea este o decizie complet libera si absolut personala a fiecarui om in parte.

Vina este un sentiment, si nu o realitate. O victima se gandeste la vina si simte o povara. Un creator crede in cauza si efect si isi vede de drum.

  • Gandurile legate de vina va sleiesc de puteri, creeaza un sentiment de dependenta si actioneaza in sensul oprimarii propriei dispozitii.
  • Gandurile legate de cauza induc forta de a schimba ceva, aduc cunoastere si crestere si creeaza o atitudine pozitiva fata de sine.

extras din “Secretul Magnetului Inimii”, Ruediger Schache,

Conflictul îşi are originea în nevoi sufleteşti neexprimate


Una dintre cele mai complexe şi provocatoare lecţii de viaţă este a învăţa să nu punem totul la inimă, acumulând negativitate. În special atunci când suntem tineri, sau dacă suntem prea sensibili, ducem atât de mult din energia aferentă întâmplărilor vieţii, în lăcaşul inimii. Această atitudine poate fi copleşitoare şi contraproductivă, dacă ne destabilizează în mod frecvent. Atunci când ne simţim criticaţi sau atacaţi din toate direcţiile, devine extrem de dificil să ne revenim, pentru a continua să afirmăm adevărul nostru, redându-l prin cuvinte şi reflectându-l în fapte. În aceste situaţii, am face bine să ne amintim vechea zicală cu privire la importanţa desprinderii de anumite situaţii, ce vor aluneca din câmpul nostru, precum se prelinge apa de pe spatele unei răţuşte.

iertarea

Conflictul este un aspect inevitabil al vieţilor noastre; dat fiind că, adeseori, sistemele noastre de credinţă şi modurile noastre de a fi contrastează puternic cu cele ale fiinţelor dragi, ale cunoştinţelor, ale partenerilor de afaceri, ori ale colegilor de serviciu. Totuşi, în pofida suferinţei pe care o pot declanşa neînţelegerile, ele constituie, totodată, o sursă de învăţăminte. Maniera în care ne strunim pe noi înşine, atunci când ne aflăm în situaţii tensionate sau conflictuale, indică nivelul nostru de răbdare, de stăpânire de sine, precum şi gradul de elevare a stărilor noastre emoţionale – calitatea energiei noastre.

Cu scopul de a soluţiona conflictele, oricât de supărătoare ar fi motivele neînţelegerilor, ar trebui să ne abordăm oponentul cu inima deschisă, plină de compasiune. Judecăţile şi vina trebuie lăsate deoparte; mai mult decât atât, ele trebuie înlocuite cu respect reciproc.

Conflictul îşi are, în mod frecvent, originea, în nevoi sufleteşti neexprimate, care sunt mascate de atitudini combative, sau de un comportament agresiv. Dacă abordăm şi gestionăm o stare conflictuală, cu inimile pline de iubire şi acceptare, atunci vom fi, cu siguranţă, în măsură să găsim o cale de soluţionare favorabilă.7e17750a0b8bfa98e1b33c17137d6b9c

Cel mai adesea, atacul şi critica din partea celorlalţi au legătură mai degrabă cu ei înşişi, precum şi cu simţămintele lor, decât cu noi. Dacă ne implicăm excesiv în procesul de adaptare la energia negativă emisă de alţi oameni, pierdem contactul cu însăşi esenţa fiinţei noastre. De fapt, din perspectiva gândirii pozitive, aceste pietre azvârlite şi săgeţi lansate în direcţia noastră, ne oferă posibilitatea de a ne consolida percepţia fundamentală asupra Sinelui, precum şi de a învăţa să facem un salt lateral şi să deviem negativitatea celorlalţi, greşit direcţionată. Cu cât mai frecvent procedăm astfel, cu atât mai dibaci vom deveni în a discerne ceea ce ne aparţine şi ţine de noi, faţă de ceea ce aparţine altor oameni şi ţine de ei. Prin practică, vom dobândi controlul asupra integrităţii noastre energetice, refuzând să servim drept ţinte pentru mânia şi frustrarea neconştientizate şi neasumate de oamenii din jurul nostru.

Cheia pentru a descoperi şi descifra înţelepciunea tăinuită în conflict rezidă în a te întreba de ce eşti în dezacord sau „ai intrat în coliziune” cu o anumită persoană, sau de ce eşti în dizarmonie cu o anumită situaţie. Sinele tău lăuntric ori Universul încearcă, probabil, să te îndrume către o lecţie de viaţă; prin urmare, fii cu urechile ciulite şi cu ochii larg deschişi!26soul.xlarge1

Odată ce vei fi examinat îndeaproape rădăcinile – cauzele, atât cele profunde, cât şi cele de suprafaţă, ale neînţelegerii, depune efortul conştient de a elibera mânia ori resentimentele! Procedând astfel, energia dintre tine şi oponentul tău se va ameliora semnificativ, chiar dacă acesta din urmă încă acţionează sub imperiul unei stări emoţionale mai limitate şi al unui nivel energetic mai scăzut. Ia în considerare faptul că fiecare dintre voi are propriile motive pentru a gândi şi simţi în modul său specific! De asemenea, acceptă că nu îţi este cu putinţă să schimbi mentalitatea oponentului tău! Astfel, vei reuşi să gestionezi dezacordurile în chip raţional, cu fermitate, precum şi cu dorinţa de ajunge la un consens.

Dacă asculţi cu luare-aminte, chibzuinţă şi atenţie dublată de empatie, pe parcursul conflictului şi al negocierilor, vei reuşi să transformi „coliziunile”, litigiile, în oportunităţi de soluţionare, prin concesii reciproce. Analizează-ţi gândurile şi sentimentele, cu mare atenţie! S-ar putea să descoperi fie o anumită recalcitranţă în interiorul tău, în virtutea căreia opui rezistenţă; fie faptul că, pe negândite, te alimentezi pe tine însuţi cu mesaje negative, referitoare la oponentul tău. Pe măsură ce ţi se clarifică propriul rol în cadrul disensiunilor, fiecare conflict se preschimbă într-un nou prilej de a-ţi dezvolta empatia, compasiunea şi toleranţa.Compasiune (Adina Amironesei)

În cele din urmă, vom fi în măsură să percepem corect feedback-ul oferit de ceilalţi, preluând ceea ce ar putea avea caracter constructiv şi eliberând ceea ce nu ne priveşte şi nu are nicio legătură cu noi. Întâi de toate, însă, vom avea grijă de noi, cu compasiune, conştientizând când nu este recomandat să preluăm ceva din exterior, întrucât ne va răni. În aceste situaţii, procedăm ca răţuştele, scuturându-ne şi lăsând negativitatea să se prelingă şi să se rostogolească de pe noi, în timp ce ne urmăm calea în lume.

Madisyn Taylor – Puterea Compasiunii

astrograma completa