Postul numai cu apă – o uimitoare metodă terapeutică

Condițiile vieții moderne, cu tot ceea ce implica ea, provoacă o serie de boli care au primit numele de „maladii de civilizație”: diabet, hipertensiune, obezitate, cancer. Numărul de boli devine din ce în ce mai mare, iar consumul de medicamente explodează, împreună cu efectele lor secundare în unele cazuri dezastruoase.

Există însă o metodă terapeutică veche, lăudată și de diferite tradiții spirituale: postul sau repausul alimentar în care se poate consuma doar apă. De mai mult de jumătate de secol în Rusia, Germania, Statele Unite, medici şi biologi explorează această posibilitate terapeutică urmărind efectele sale la nivel celular, biochimic, hormonal etc. Pornind de la faptul cunoscut că restricția calorică generează un anume efect benefic pentru organism, cercetătorii și-au pus întrebarea dacă acest efect poate fi mărit prin intermediul postului. Rezultatele au fost surprinzătoare în cazul maladiei secolului – cancerul. Astfel, cercetătorii consideră acum că postul este o nouă metodă pentru tratamentul cancerului, o metodă complementară.

Rezultatele acestor studii deschid perspective noi și prefigurează o nouă abordare a bolii și a tratamentului. Oamenii sunt obișnuiți să creadă că a simți foame este ceva nefericit și este destul de greu de acceptat că postul poate să te vindece. Este chiar mai dificil de acceptat pentru un medic decât pentru un om obișnuit.

În Rusia, în mijlocul câmpiei siberiene există un loc în care postul cu apă a devenit un element central al politicii de sănătate publică, fapt care se bazează pe experiența a peste 40 de ani de cercetări științifice pe mii de bolnavi. Aceste studii au dat naștere unei metode riguroase care este pusă în practică aici, în centrul din Koriacinsk, la câteva sute de metri de lacul Baikal, centru care există din anul 1915! Adesea ajung la acest centru oameni care au încercat alte metode terapeutice care nu i-au ajutat.

Postul numai cu apă – metodă de tratament universală

Postul este o metodă universală care poate fi eficace pentru mai multe maladii. Primul pas în aplicarea acestei metode este încrederea în ea, adeziunea pacientului fiind esențială. Tratamentul este extrem de simplu: se consumă doar apă o anumită perioadă de timp, în funcție de gravitatea și vechimea bolii, în medie 12 zile, fără a se mânca nimic altceva. Pentru afecțiunile cronice, medicamentele sunt întrerupte după 2-3 zile.În aceste centre pacienții sunt plasați sub observație medicală, iar analizele de laborator arată că în timpul postului numai cu apă nu există o adevărată lipsă de elemente nutritive. Se poate observa o diminuare a procentajului de vitamina C, D, E și a altor componenți ai metabolismului, dar nu sunt pierderi critice. În 15 ani, peste 10 mii de persoane s-au tratat aici, iar dosarele lor medicale sunt păstrate în arhivă.

Printre bolile tratate prin metoda postului numai cu apă se numără: diabetul, hipertensiunea arterială, reumatismul, alergiile etc. La două treimi dintre pacienţi au dispărut simptomele după una sau mai multe cure. Toți cei care au ținut astfel de cure de post numai cu apă spun că cel mai dificil nu este să se priveze de hrană, căci senzația de foame dispare după 2-3 zile. Momentul mai dificil este ceea ce se numește „criza de acidoză”, care se traduce uneori printr-o senzație de slăbiciune, de vomă sau prin migrene, care reprezintă o reacție de adaptare a organismului la această schimbare radicală. Corpul învață să trăiască din propriile rezerve, iar din ziua a treia începe procesul de dezintoxicare, și apoi organismul se purifică și funcționează din ce în ce mai bine. După medicii ruși, această criză este o etapă esențială în procesul de vindecare. Analizele de urină evidențiază această fază. Prin modificarea alimentației, aciditatea sângelui creste, iar în timpul acestei crize simptomele se amplifică în cazul tuturor bolilor. Este însă foarte important de știut că această criză nu durează foarte mult, de regulă 24-36 de ore și ea reprezintă semnul unei schimbări profunde în organism – trupul începe să se susțină prin propriile resurse.

Cum supraviețuiește organismul în timpul postului numai cu apă?

Organismul dispune de trei „carburanți”: glucidele (glucoza), lipidele şi proteinele. Carburantul esențial este glucoza, de care organismul are absolută nevoie pentru a funcționa. Creierul nu poate fi privat de glucoză! Dar, după o zi de post stocul de glucoză este epuizat, iar organismul începe să sintetizeze glucoza din proteine și va folosi rezervele de lipide pentru a crea un substitut al glucozei – corpii cetonici. Această operațiune de transformare se realizează în ficat. Deci, exista trei faze:
– prima, în care se epuizează rezervele de glucide;
– a doua, în care organismul începe să consume din proteine;
– a treia, faza în care organismul își economisește proteinele și începe să folosească și să transforme lipidele. Această fază poate dura în funcție de rezervele de lipide.Aceste mecanisme au fost identificate la o serie de animale care intră în mod natural în perioadele de hibernare și au fost confirmate prin studiile pe animalele de laborator. De exemplu, pinguinul imperial este capabil să supraviețuiască prin aceste mecanisme timp de 4 luni fără să se alimenteze. Postul este astfel considerat ca un mecanism al supraviețuirii.

Din acest punct de vedere, organismul este mai adaptat să facă față unei astfel de perioade de post, decât situației din viața modernă care înseamnă mese regulate, hipercalorice, mișcare mult prea puțină, toate acestea determinând apariția „maladiilor de civilizație”. Deci, organismul este mai adaptat la lipsa de hrană decât la excesul ei.
Postul ne reactivează reflexe atavice înrădăcinate în memoria corpului.

Dezintoxicarea prin post

După criza de acidoză, ce survine de regulă în cea de a treia zi de post, organismul își găsește un nou echilibru și există unele metode care ajută pentru ca postul să fie mai bine suportat: spălături intestinale (clisme), masaj, saună, iar medicii ruşi recomandă 2 sau 3 ore de exerciții fizice pe zi. Toate converg spre un singur obiectiv: stimularea organelor de eliminare. Rinichii, intestinele, ficatul, plămânii, pielea sunt solicitate, permițând corpului să elimine deșeurile metabolice. Purificându-se, corpul găsește resorturile interioare de a se reporni, de a se vindeca, eliminând astfel dependența de medicamente.
Un factor important în acest demers este psihicul care influențează puternic organismul, făcându-l să creadă în nevoi pe care nu le are cu adevărat. Mulți pacienți declară că ziua cea mai grea este cea de a treia zi în care nu corpul ci mintea este cea care reclamă nevoia de mâncare. Când această foame psihică dispare, simțurile se ascut și se instalează o stare de euforie, de libertate și forță interioară. Toate acestea sunt rezultatul unor transformări benefice în organism, transformări care au fost evidențiate prin numeroase teste și analize științifice și medicale.

Postul numai cu apă ameliorează și chiar vindecă unele tulburări psihice

Unul din pionierii acestor cercetări științifice a fost psihiatrul Iuri Nicolaev care, printr-o conjunctură benefică, a descoperit puterea vindecătoare a postului numai cu apă și apoi a verificat-o pe numeroși pacienți cu afecțiuni psihice: schizofrenie, depresii, fobii, sindroame obsesionale. Pentru a-și susține demersurile, Nicolaev a realizat un amplu program de cercetare ce cuprindea examene fiziologice, biochimice, parametri hormonali, encefalograme realizate în timpul postului și după. El a tratat peste 8.000 de pacienți prin post numai cu apă, cu un progres net pentru 70% dintre ei.

Cercetătorii au ajuns la concluzia că postul are impact nu numai asupra bolilor mentale, dar şi asupra întregii personalități, având un efect stimulant şi antidepresiv. Efectul stimulant are loc în prima săptămână a postului, iar efectul antidepresiv în momentul realimentării. Al treilea efect este sedativ, calmant și se observă după criza de acidoză.

Alte boli ce pot fi tratate prin post

S-a constatat că nu numai maladiile mentale sunt vindecate, ci și bolile somatice, precum hipertensiunea, poliartrita, astmul, eczemele. Cercetările au luat amploare și astfel s-au putut face liste cu afecțiuni în care este indicat postul:
– afecțiuni respiratorii;
– afecțiuni cardiovasculare;
– afecțiuni digestive;
– afecțiuni endocrine;
– afecțiuni osoase;
– afecțiuni ale pielii.

Postul numai cu apă are, deci, capacitatea de a stimula forțele curative ale organismului.

Influența postului numai cu apă în astmul bronșic

Profesorul Serjei Osinin, pneumolog, specialist în astm bronșic, a evidențiat la nivel celular modul în care postul influențează evoluția în cazul acestei afecțiuni. Astfel, celulele mucoasei plămânilor care inițial erau ocupate de prezența histaminei (substanța care provoacă hipersecrețiile și spasmele bronșice), după 12 zile de post se prezentau fără conținutul de histamină, pline de lipide și spasmele dispăruseră. El a concluzionat astfel că, în urma postului, dispar materiile care provoacă edemele și inflamația. În conformitate cu medicina actuală, astmul bronșic este o maladie care nu poate fi vindecată, ci doar limitată, bolnavii fiind condamnați la folosirea de inhalatoare sau medicamente care le ușurează provizoriu starea.
Cercetările profesorului Osinin arată însă că se poate scăpa de această maladie. El a studiat si efectele pe termen lung ale acestei terapii, iar studiile arată că după 7 ani, peste 50% dintre pacienți au stabilizat efectele pozitive în special la cei care au adoptat un regim alimentar corespunzător. În unele cazuri au fost necesare mai multe cure de post prelungit numai cu apă.

Particularitățile metodei de post Buchinger

În Germania există de asemenea centre speciale, de exemplu clinica Buchinger, în care se urmează cure prelungite de post numai cu apă atât pentru a trata anumite afecțiuni cronice, cât și în scop preventiv, pentru a combate factorii de risc. Particularitatea metodei pusă la punct de fondatorul clinicii, Otto Buchinger, este aceea că în primele zile se servește de două ori pe zi o supă sau un pahar cu suc natural ce aduce un aport de 250 de calorii și care ușurează criza de acidoză.

Postul și „hormonul fericirii”

Profesorul Michelson, în Berlin, a condus numeroase studii științifice privind efectele postului numai cu apă. El propune această terapie pacienților săi cu reumatism, cu sindrom metabolic sau cu afecțiuni cardiace. Fără să cunoască cercetările ruse, el a studiat modificările hormonale în organism, constatând prezența adrenalinei, noradrenalinei, dopaminei, leptinei și a serotoninei, adică hormonii care influențează foarte mult metabolismul și care influențează de asemeni starea psihică. Concentrația de serotonină, numită și „hormonul fericirii”, creşte. Astfel se explică senzația de euforie, libertate și starea de bine pe care cei care țin post o trăiesc.Ca și psihiatrii ruşi, Michelson a constatat îmbunătățirea stării psihice a pacienților care țin post, o scădere a durerii și o mai bună sensibilitate a receptorilor la insulină. Pacienții care au ținut post sunt mult mai dispuși să adopte după aceea un regim de viaţă propice sănătății.

Recomandări pentru ieșirea din post

Ieșirea din post este un moment crucial care, dacă nu este realizat corespunzător, poate compromite reușita acestui tratament și ar putea fi chiar foarte periculos. Corpul trebuie să se reobișnuiască treptat cu mâncarea. În astfel de clinici, atât în Germania cât și în Rusia, realimentarea este strict supravegheată. Ieșirea din post se face cu o supă cremă de legume, destul de diluată, astfel încât trecerea să se realizeze lent. În zilele următoare se poate opta pentru sucurile de fructe sau legume și se recomandă evitarea produselor de origine animală. După astfel de cure prelungite de post cu apă, pentru a stabiliza și menține efectele terapeutice obținute, este indicat să se adopte o alimentație bazată pe fructe și legume.

sursa-yogaesoteric.net

---

De ce îţi mai este foame chiar şi după ce ai mâncat ?

Ţi se intampla să-ţi fie foame chiar și după ce ai terminat de mâncat? Care ar putea fi motivele? Foamea este felul în care trupul îi transmite creierului că ai nevoie de mai multă mâncare. Foamea apare în urma unor interacţiuni complexe între tractul digestiv, hormoni şi sistemul nervos. Din păcate, sunt multe aspecte ce pot interveni pentru a perturba acest sistem complex.

Iată câteva motive care ar putea declanşa senzaţia de foame.

1. Nu ai luat un mic dejun suficient de consistent

Un studiu efectuat de Universitatea Cambridge a ţinut sub observaţie 6.764 adulţi timp de aproape 4 ani şi astfel a observat că cei care au luat în mod regulat un mic dejun de 300 de calorii sau mai puţin au luat în greutate de două ori mai mult decât cei care au consumat un mic dejun de 500 calorii sau mai mult. Un mic dejun copios reglează glicemia pe parcursul întregii zile, ceea ce reduce poftele alimentare şi senzaţia de foame. Cercetătorii au recomandat ca micul dejun să fie cea mai consistentă masă a zilei, pentru a controla foamea şi a evita luarea în greutate.

2. Ţi-e sete

Simptomele de deshidratare pot imita senzaţia de foame. Printre simptome de numără oboseala, durerea de cap sau dificultatea de concentrare. Poţi chiar simţi cum îţi „cântă” stomacul. Şi nici nu este necesar să fii într-o stare avansată de deshidratare. Aceste simptome apar când nivelul de lichide din trup scade cu doar 1% sau 2 %. Aşa că data viitoare când simţi că-ţi este foame după ce ai terminat de mâncat, bea un pahar cu apă şi aşteaptă câteva minute să vezi dacă pofta de mâncare dispare.

3. Ai consumat mâncare la conservă

Bisfenolul A (BPA) este o substanţă chimică prezentă în cutia sau ambalajul alimentelor conservate, de unde poate pătrunde şi în mâncare. Printre alte probleme de sănătate pe care le cauzează, BPA este responsabilă şi de obezitate. Cercetătorii de la Harvard sunt de părere că aceasta se petrece din cauză că BPA stimulează hormonul leptină, care reglează senzaţia de foame. BPA se mai găseşte în dozele de răcoritoare sau de bere, în sticlele de apă reutilizabile şi alte recipiente folosite pentru depozitarea alimentelor.

4. Ai băut prea multe băuturi carbogazoase

Pe lângă BPA, şi siropul de porumb cu conţinut ridicat de fructoză poate provoca probleme. Fructoza s-a descoperit că reduce circulaţia sângelui şi activitatea zonelor creierului care reglează senzaţia de foame. Siropul de porumb cu fructoză împiedică şi funcţionarea hormonilor care transmit trupului că este sătul. Interesant este că acest aspect nu este valabil în cazul altor alimente dulci, cum ar fi fructele, legumele sau chiar zahărul alb. Toate acestea conţin în cantităţi echilibrate glucoză şi fructoză, iar glucoza se ştie că poate produce senzaţia de saţietate. Fructoza, pe de altă parte, nu are acelaşi efect. Mai bine evitați siropul de porumb cu fructoză din produse precum cereale, condimente, batoane de cereale, sosuri de salate şi multe alte produse procesate.

Fotografie de Michael Morse pe Pexels.com

5. Ai mâncat prea repede

Stomacul îi comunică creierului prin impulsuri hormonale când apare senzaţia de saţietate. Dar semnalele au nevoie de aproape 20 de minute pentru a fi înregistrate. Deci, dacă termini prea repede de mâncat, rişti să te simţi flămând şi să mănânci şi mai mult înainte ca semnalul pentru saţietate să devină activ. O masă ar fi indicat să dureze cam 20-30 de minute, pentru a avea suficient timp pentru a savura mâncarea. Studiile arată că obişnuinţa de a mânca mai încet duce la un consum mai redus de calorii şi la o senzaţie mai mare de saţietate după masă.

6. Nu ai consumat suficiente fibre

Senzaţia de saţietate este influenţată de viteza cu care se digeră mâncarea. Fibrele rămân în stomac mai mult decât carbohidraţii simpli şi zaharurile, ceea ce măreşte senzaţia de saţietate. Fibrele sunt şi sărace în calorii, fiind, astfel, preferabile grăsimilor şi altor alimente care se digeră mai greu. Consumă mai multe alimente bogate în fibre, precum fructe, legume, cereale integrale şi leguminoase şi mai puţine alimente procesate. Bea multă apă pentru a te menţine hidratat şi a ajuta fibrele să tranziteze prin trup, precum şi pentru a reduce senzaţia de foame.

7. Este posibil să nu fie vorba de foame

Uneori mâncăm din motive de ordin psihologic sau social. Senzaţia de foame poate fi declanşată pe fond de stres sau ne folosim de mâncare pentru a face faţă unor emoţii dificile. Mâncăm la evenimente sociale sau în urma unei presiuni sociale, de plictiseală sau fără să ne dăm seama. Dacă mănânci pe fond emoţional sau din motive sociale, urmăreşte să modifici aceste obiceiuri. Analizează momentele în care mănânci fără să-ţi fie foame şi vezi ce se petrece. Caută să rezolvi situaţia apelând la alte mijloace decât mâncarea.

8. Probleme de ordin medical

Sunt şi anumite probleme medicale care pot declanşa o stare excesivă de foame, cum ar fi diabetul, sarcina, viermii intestinali, probleme cu tiroida sau chiar şi unele medicamente. Dacă senzaţia de foame apare frecvent imediat după masă, este bine să consulţi un medic pentru a identifica adevărata problemă şi a lua măsurile necesare pentru a o remedia.

sursa-yogaesoteric.net

---

Postul, cea mai firească terapie

Postul, adică repausul alimentar complet sau parţial, este unul dintre tratamentele cele mai vechi şi mai eficiente din câte există. Acesta depăşeşte ca putere de vindecare toate celelalte procedee cunoscute, acţiunea sa dovedindu-se prin experienţă a fi nu numai lipsită de orice pericol, ci chiar salvatoare în multe situaţii. Aceasta datorită faptului că postul acţionează direct asupra cauzei bolii, ajungând chiar să o vindece, dacă postul este ţinut suficient timp.Principalele efecte ale postului sunt acelea de repaus al întregului tub digestiv, de facilitare a unor procese şi schimburi interne, de eliminare a reziduurilor metabolice şi de purificare a întregii fiinţe. Cercetări ştiinţifice recente arată că postul are inclusiv puternice virtuţi antioxidante.

Când vorbim despre post ne referim, în principal, la postul negru, repausul alimentar complet realizat într-un anumit interval de timp în care nu se mănâncă nimic şi se bea doar apă. Postind o zi pe săptămână – aceasta fiind o frecvenţă optimă pentru practicarea postului alimentar total – îi oferim corpului timpul necesar pentru regenerare şi purificare. Folosirea apei, cel puţin 1,5 litri în 24 de ore, este obligatorie pentru a evita deshidratarea corpului şi blocajul renal. Cei care se simt devitalizaţi în timpul postului sau după aceea vor trebui să bea mult mai multă apă decât de obicei (chiar 3 sau 4 litri). Cel mai bine este să ţineţi post începând din seara zilei precedente zilei de post şi ieşind din post numai în dimineaţa zilei următoare – altfel spus, ziua de post nu se termină seara, după 24 de ore de la ultima masă!

Acest tip de post este indicat drept cură de dezintoxicare, fiind terapia cea mai puternică şi cu efectele cele mai rapide, atât pentru vindecarea trupului, cât şi a sufletului, reprezentând deci o modalitate esenţială nu doar pentru vindecare, ci şi pentru transformarea fiinţei umane. Practic, putem spune că postul acţionează la nivelul tuturor structurilor fiinţei, începând cu cele subtile şi, prin rezonanţă, are efecte puternice şi la nivel fizic.

Postul, un subiect la modă în lumea ştiinţifică

Postul alimentar, înţeles ca post negru, a ajuns în ultimii 5-10 ani să capteze treptat şi atenţia cercetătorilor. Posibilele aspecte psihologice şi spirituale ale postului alimentar reprezintă încă un mare mister pentru lumea medicală ştiinţifică, la acestea concurând şi sărăcia modalităţilor actuale de cuantificare şi monitorizare a unor procese mai puţin concrete. Deşi enigmele lui nu au fost încă elucidate complet, este unanim acceptat că postul alimentar are un efect anti-îmbătrânire şi reduce riscul de dezvoltare a unor stări patologice.

Ştiinţific, se atestă că omul poate trăi fără hrană până la 100 de zile, rezervele interioare depozitate în organism pentru cazuri de nevoie fiind suficiente pentru a-i întreţine viaţa, fără hrană din afară, pe toată durata unei boli obişnuite. Sunt numeroase exemplele celor care au ţinut post negru timp de 40 de zile pentru a se vindeca astfel de boli foarte grave ori pentru a se apropia de Dumnezeu.

Nutriţie şi longevitate

Legătura dintre tipul de nutriţie şi longevitate este menţionată încă de la începuturile istoriei umanităţii. În antichitate, excesele alimentare erau considerate a fi cauza tuturor bolilor, având în acelaşi timp reputaţia de a scurta viaţa, în timp ce moderaţia în alimentaţie reprezenta una dintre „regulile de aur” ale oricărei strategii terapeutice. Un obicei tradiţional având drept scop menţinerea stării de sănătate, încă practicat în Orient, este acela de a te „ridica de la masă pe jumătate flămând” sau altfel spus, cu stomacul numai pe jumătate plin.

Nutriţioniştii moderni subscriu la acest punct de vedere, considerând supraalimentaţia ca unul dintre motivele apariţiei unor afecţiuni, inclusiv a obezităţii.

Hrană pură şi hrană impură

Orice aliment, chiar dacă este natural, lasă în organism unele reziduuri. Atunci cand mâncăm, organismul absoarbe ceea ce îi este necesar din mâncare, apoi încearcă să se debaraseze de resturi. El nu poate face această eliminare eficient atunci când este mai mereu supraîncărcat sau când – aşa cum este de cele mai multe ori cazul – mâncarea pe care i-o oferim este greu digerabilă. Reziduurile se acumulează atunci în diferite organe, dar mai ales în intestine, unde putrezesc, fiind astfel o sursă de dezechilibru şi boală pentru întreaga noastră fiinţă.Tradiţional, se vorbeşte despre hrană „pură” (cea care este benefică organismului nostru din toate punctele de vedere) şi hrana „impură” (cea care ne dăunează, indiferent de motiv). Aceste apelative nu se referă nicidecum la faptul că alimentele sunt spălate sau curăţate, ci se referă la calitatea lor. Cum putem distinge hrana pură de cea impură? Hrana care putrezeşte repede şi lasă multe reziduuri în organism nu este considerată pură, chiar dacă este preparată din ingrediente bine spălate şi corect preparate. Un exemplu de hrană pură îl constituie alimentele care rămân proaspete mult timp, cele care sunt aproape integral absorbite de organism fără a lăsa decât puţine reziduuri, fructele şi legumele coapte natural, care sunt pline de energie solară.

Corpul emite semnale care arată necesitatea purificării

Importanţa acţiunilor de purificare şi dezintoxicare este prea puţin înţeleasă şi pusă în aplicare, astfel încât corpul este obligat adeseori să se ocupe singur de aceasta, folosind „mecanismele de urgenţă”. Avem uneori din senin febră, ne curge nasul, apar erupţii cutanate. Toate acestea nu reprezintă altceva decât mijloace naturale de purificare la care organismul apelează când e forţat de împrejurări. Persoanele care au febră au aproape automat tendinţa de a posti, adică nu simt nevoia să mănânce, şi acest lucru este chiar salutar atunci, deoarece se ştie că procesele digestive duc la ridicarea temperaturii corporale.

Fotografie de Kristina Nor pe Pexels.com

Este important să ţinem periodic o zi de post, mai ales atunci când remarcăm că reziduurile eliminate prin intestine şi prin transpiraţie au un puternic miros neplăcut. Atunci putem fi siguri că suntem ori urmează să fim bolnavi, chiar dacă boala nu s-a manifestat încă, fizic sau psihic. Mirosul şi secreţiile corporale depind foarte mult de hrana pe care o consumăm, dar şi de stările psihice prin care trecem. Dacă ne vom urmări cu atenţie, vom observa că atunci când suntem anxioşi sau supăraţi, furioşi sau geloşi, mirosul corporal se schimbă, devenind neplăcut. Mirosul unei persoane este revelator pentru starea sa de sănătate şi, susţin iniţiaţii, chiar pentru nivelul ei de evoluţie spirituală.

Postul declanşează mecanismele de purificare ale organismului

Acţiunea naturală de eliminare a impurităţilor din organism poate fi însoţită la începutul postului de unele fenomene mai puţin plăcute: pot apare dureri de cap, palpitaţii, senzaţii de leşin. Toate acestea sunt de fapt semne bune, care arată că tocmai ne eliberăm de o mare cantitate din impurităţile acumulate. Cei care se simt tulburaţi când postesc sunt tocmai cei care au cea mai mare nevoie să ţină post.Atitudinea înţeleaptă în această situaţie este aceea de a aştepta cu răbdare să se încheie acţiunea naturală de eliminare a toxinelor.

Este importantă încrederea în transformările binefăcătoare pe care postul le va produce în fiinţa noastră. În scurt timp disconfortul va dispărea făcând loc unei stări de bine şi de linişte interioară. Devenim mai uşori şi mai fericiţi. Aceasta pentru că prin post se elimină chiar şi reziduurile karmice, adică urmele lăsate în fiinţa noastră de greşelile pe care le-am săvârşit în această viaţă ori în cele anterioare, încălcând legile universale ale firii.

Revenirea la alimentaţia obişnuită se face treptat

Pentru a menţine cât mai mult timp starea de bine pe care ne-o aduce postul e bine să fim prevăzători şi în momentul revenirii la regimul alimentar obişnuit. La prima masă după un post de 24 de ore cel mai bine e să mâncăm o salată de fructe sau legume crude şi să evităm alimentele mai grele (lactate, uleioase) pe care le putem consuma după 2-3 ore. Dacă postul (negru) este mai îndelungat, revenirea la alimentaţia obişnuită trebuie făcută gradat, în acelaşi număr de zile cât a durat şi postul, începând cu supe foarte diluate, în care s-au fiert anumite legume sau cereale (de obicei morcov şi orez). George Bernard Shaw, celebrul scriitor englez care era adept al dietei vegetariene, spunea: “Orice prost poate să ţină post, dar numai un înţelept reuşeşte să procedeze corect la revenirea din post.”Un post negru mai lung de trei zile este bine să fie făcut sub supravegherea unui medic naturist. Postul negru nu este recomandat persoanelor subponderale, cu o vitalitate scăzută, hipotensive, cu carenţe grave de minerale şi vitamine. În aceste cazuri, sunt de preferat curele cu sucuri de legume şi fructe.

Postul ca modalitate de transformare a fiinţei umane

De-a lungul istoriei civilizaţiei umane, postul alimentar a fost investit cu valenţe curative nu numai în ceea ce priveşte corpul fizic, dar şi psihicul, sufletul şi chiar spiritul, fiind un element central al majorităţii religiilor: creştinism, hinduism, budism, iudaism, islamism etc. Practica postului alimentar, se afirmă în textele antice ale omenirii, te învaţă autocontrolul global al fiinţei pornind de la supunerea şi educarea senzaţiei de foame. Dacă învăţăm să ne abţinem de la hrana fizică învăţăm să ne abţinem şi de la sentimente, gânduri şi tendinţe negative. Astfel ne redobândim ori ne păstrăm puritatea şi libertatea.

„Şi nu uitaţi că fiecare a şaptea zi este sfântă şi închinată lui Dumnezeu. Timp de şase zile hrăniţi-vă trupul cu darurile Mamei Pământeşti, dar în a şaptea zi sfinţiţi-vă trupul pentru Tatăl vostru Ceresc. Şi într-a şaptea zi nu mâncaţi mâncare pământească, ci trăiţi numai din cuvintele lui Dumnezeu. Şi fiţi toată ziua cu îngerii Domnului în Împărăţia Tatălui Ceresc. Şi în a şaptea zi lăsaţi îngerii lui Dumnezeu să clădească Împărăţia Cerurilor în trupul vostru, aşa cum voi munciţi şase zile în Împărăţia Mamei Pământeşti. Şi nu lăsaţi mâncarea să tulbure munca îngerilor în trupul vostru în timpul celei de-a şaptea zi. Şi Dumnezeu vă va da viaţă lungă pe Pământ, ca să puteţi avea viaţă lungă în Împărăţia Cerurilor. Pentru că vă spun cu adevărat, dacă nu mai vedeţi nici o boală pe pământ, veţi trăi veşnic în Împărăţia Cerurilor.” (Evanghelia Păcii după Ioan)

Corelaţii astrologice

Postul negru realizat într-o anumită zi a săptămânii ne pune în rezonanţă cu influxul subtil astral al planetei care influenţează în mod predominant ziua respectivă. Efectuarea cu regularitate a postului în aceeaşi zi a săptămânii duce în timp la asimilarea în fiinţa noastră a aspectelor benefice corespunzătoare respectivei sfere de forţă şi influenţă planetară. De exemplu: postul negru de marţea (zi aflată sub influenţa subtilă planetară a lui Marte) amplifică masculinitatea şi ajută la eliminarea situaţiilor de viaţă ce implică violenţa; postul negru ţinut miercurea (zi aflată sub influenţa subtilă planetară a lui Mercur) permite obţinerea succesului material; postul negru de vinerea (zi aflată sub influenţa subtilă planetară a lui Venus) favorizează asimilarea aspectelor ce ţin de iubire, armonie, frumuseţe, pace lăuntrică şi fericire; postul negru de duminica (zi aflată sub influenţa subtilă a Soarelui) solarizează şi purifică, arde karma negativă acumulată, favorizează apropierea de Dumnezeu. Pentru a ajunge la efectele dorite este necesar să ţinem post cu regularitate în aceeaşi zi a săptămânii; după 3-4 luni efectele încep să se facă simţite, iar după doi ani se obţine o stabilizare a lor.

Autor-Melania Radu

---

Un drog legal: ZAHĂRUL !!

Un român consumă în medie aproape 100 de grame de zahăr pe zi, adică de patru ori mai mult decât doza recomandată de medici. Rezultatul: aproape un milion de diabetici, patru milioane de obezi, o mortalitate datorată cancerului şi bolilor cardiovasculare la un nivel record.

În ultimii ani, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a tras un semnal de alarmă fără precedent pentru micşorarea consumului de zahăr la nivel mondial. Pur şi simplu, specialişti ai acestei organizaţii au cerut ca zahărul şi produsele care îl conţin să intre în acelaşi regim cu tutunul sau alcoolul, fiind accizate, interzise vânzării către minori şi însoţite de avertismente asupra toxicităţii lor puse la vedere pe ambalaj. În special la copii, obezitatea, diabetul, bolile cardiace sau hormonale produse de zahăr au ajuns la cote care pun în pericol viitorul rasei umane, în special în zonele dezvoltate economic. Industria alimentară a introdus în ultimele decenii zahărul şi derivaţii săi în atât de multe produse, încât – fără să ştim – fiecare dintre noi abuzăm de acest aliment. Cum s-a ajuns la această situaţie? Pas cu pas, aşa cum vom vedea.

Un mic istoric

Zahărul a fost descoperit cu mai bine de trei mii de ani în urmă în India, de către… medici. Ei au inventat procedeul de extracţie a zahărului şi l-au folosit iniţial pentru prepararea medicamentelor din plante şi minerale. Răspândirea acestui aliment în lume a fost un proces lent, care s-a întins pe secole, întrucât putea fi obţinut doar din trestia de zahăr, care putea fi procurată numai în zonele tropicale, acolo unde creştea. În consecinţă, până în secolul al XIX-lea, zahărul a fost consumat în mici cantităţi, efectele sale nocive nefiind observate.

Problemele au început datorită lui… Napoleon Bonaparte care, în timpul războaielor sale, a blocat importurile pe mare ale zahărului de trestie, obligându-i pe europeni să găsească un înlocuitor. Şi l-au găsit în modesta sfeclă albă, a cărei cultură a cunoscut o adevărată explozie în Europa începutului de secol XX. Brusc, zahărul a devenit foarte ieftin, uşor de obţinut în cantităţi uriaşe, transformându-se astfel, treptat, din raritate, în aliment de bază. Şi în cazul acesta, consumul crescând gradat, multă vreme efectele sale nocive au fost prea puţin cunoscute de medici, care nu-i intuiau potenţialul toxic.

Ce este zahărul?

Este o combinaţie extrem de simplă de substanţe organice, între care predomină zaharoza (termen sinonim cu sucroza), o substanţă cu gust dulce destul de puternic, uşor solubilă şi digerabilă. Zaharoza este extrasă din trestia de zahăr sau din sfeclă, printr-un proces de rafinare şi, în stare aproape pură, formează cristalele acelea translucide şi dulci atât de familiare. Zaharoza conţine destul de multe calorii (4,1 kilocalorii/gram) şi, cel mai important, creşte glicemia puternic, suprasolicitând pancreasul şi determinând organismul să facă depozite de ţesut adipos.

Începând din anii ’80, specialiştii au numit zahărul calorii goale, pentru că, în afara gustului dulce şi al unui aport energetic, nu oferea nicio vitamină, mineral sau altă substanţă utilă, ceea ce declanşa un întreg lanţ de carenţe în organism. Acum, în secolul XXI, conceptul de calorii goale este considerat depăşit, tot mai mulţi nutriţionişti considerând zahărul o substanţă toxică sau, mai exact, o otravă cu acţiune lentă. Studiile arată că peste 90% dintre microorganismele puse într-o soluţie suprasaturată de zahăr sunt distruse, iar animalele hrănite cu cantităţi mari de zahăr au speranţa de viaţă de trei ori mai mică decât cele hrănite normal. Efectele asupra oamenilor sunt la fel de dezastruoase, dar înainte de a vorbi despre ele, vom afla câte ceva şi despre „rudele” toxice ale zahărului.

Zahărul… deghizat

Pentru a ne proteja sănătatea, este necesar să cunoaştem faptul că industria alimentară foloseşte pe scară foarte largă substanţe asemănătoare ca efecte cu zahărul. Aceste substanţe, supranumite şi „zahăr deghizat”, au o compoziţie chimică diferită de cea a zaharozei, denumiri care nu sugerează legătura cu zahărul şi care, adesea, ne induc în eroare. Este important de ştiut, însă, că acţiunea lor asupra sănătăţii este la fel de nocivă:

• * Dextroza – este un termen sinonim cu glucoza, o substanţă care creşte brusc glicemia, la fel ca şi zahărul, dar este mai puţin dulce decât acesta. Este vinovată de creşterea rapidă a stratului de grăsime dintre organe, producând obezitate intra-abdominală.
• * Maltodextrina – este extrasă din amidon (de grâu sau porumb), fiind folosită în alimentaţie pentru îndulcire şi pentru omogenizare. În doze foarte mici, intră în componenţa unor preparate farmaceutice, fiind lipsită, practic, de nocivitate. Consumată ca aliment, în cantităţi mari, este însă mai nocivă decât zahărul, crescând glicemia, colesterolul şi greutatea trupească.
• * Fructoza – este, de asemenea, un agent de îndulcire, considerat mai periculos decât zahărul, întrucât creşte extrem de rapid glicemia, suprasolicitând pancreasul, determinând formarea rapidă de depozite de grăsime şi crescând rezistenţa organismului la insulină.

• * Siropul din porumb – este o găselniţă comercială menită să ascundă un amestec de fructoză şi glucoză, extrase – ce-i drept – din porumb, dar cu aceleaşi efecte nocive asupra organismului ca şi zahărul.
• * Maltitolul – se mai numeşte şi sirop de glucoză hidrogenată sau E 965 şi este folosit ca îndulcitor şi regulator de umiditate. Creşte mai puţin glicemia în raport cu zaharoza, în schimb, produce tulburări digestive, mai ales la copii. Este o formă de zahăr nerecomandată pentru consumul pe termen lung.

Unde este ascuns zahărul?

Unde ne aşteptăm mai puţin. Cel mai evident este zahărul pe care îl adăugăm în ceai, cafea sau în dulciurile pregătite în casă, dar cele mai mari cantităţi le ingerăm, fără să ne dăm seama, din următoarele alimente:

* Băuturi răcoritoare şi energizante – sunt numite şi campioanele morţii, din cauza conţinutului imens de zaharoză. Un singur pahar de cola conţine cu 15% mai mult zahăr decât doza recomandată de OMS şi este atât de dulce încât, dacă nu ar conţine acid fosforic şi carbonic, ne-ar declanşa aproape instantaneu reflexul de vomă.

• * Ciocolată, bomboane şi prăjituri – sunt sursele de zahăr cel mai bine cunoscute, dar la fel de periculoase în cantităţi medii sau mari. Dintre toate, ciocolata amăruie, cu peste 70% cacao, este cea mai sănătoasă.
• * Produse de patiserie – conţin şi ele cantităţi surprinzător de mari de îndulcitori. De exemplu, un singur croissant conţine 30 de grame de zahăr, în condiţiile în care doza zilnică sigură pentru sănătate este de 25 de grame. Cantităţi similare găsim şi în sticksuri, covrigei, biscuiţi săraţi etc.
• * Mezeluri – indiferent că se numesc salamuri, şuncă, pateuri, ori cine ştie ce alte specialităţi, toate acestea conţin zaharuri deghizate, în cantităţi uluitor de mari. Cel mai des întâlnim în ele dextroza, maltodextrina şi fructoza.
• * Conserve – conţin, în 90% din cazuri, o cantitate apreciabilă de îndulcitori, chiar şi cele sărate, cum ar fi cele de fasole, carne sau peşte. De asemenea, icrele gata preparate şi toate salatele preambalate conţin mari cantităţi de zahăr sau înlocuitori, din aceeaşi categorie.
• * Muştar şi sosuri – nici ele nu scapă de omniprezentul zahăr şi înlocuitorii săi toxici. Cele mai periculoase sunt ketchup-urile, care sunt consumate în cantităţile cele mai mari.
• * Pâinea şi cerealele pentru micul dejun – sunt, în marea lor majoritate, „îmbunătăţite” ca gust cu ajutorul zahărului, maltitolului sau fructozei. Din acest motiv, este necesar să le citim cu atenţie eticheta, pentru a le găsi pe cele care nu au îndulcitori adăugaţi.

Efectele zahărului asupra sănătăţii

Spaţiul oferit de un singur articol este ridicol de mic pentru a enumera toate efectele nocive ale zahărului şi ale îndulcitorilor din familia sa asupra sănătăţii. Din acest motiv, ne vom limita să menţionăm doar cele mai periculoase efecte ale „morţii albe”:

• * Obezitatea – nimic nu predispune la obezitate mai mult decât zahărul şi rudele sale. Trecând imediat în sânge, sub forma glucozei, el obligă organismul să stocheze aproape tot aportul caloric sub forma grăsimii. Şi, mai mult, la nici două ore după ingerare, zahărul produce adevărate accese de foame, ca urmare a căderii glicemiei, deşi trupul este suprasaturat de calorii.

Fotografie de Pixabay pe Pexels.com

• * Diabetul – a cunoscut o adevărată explozie la nivelul ţărilor industrializate, odată cu dezvoltarea consumului de zahăr. Din păcate, această boală are o apariţie şi o evoluţie extrem de discretă, producând adevărate ravagii în organism înainte de a fi descoperită.
• * Bolile de inimă – apar în mod frecvent, deoarece zahărul şi înlocuitorii săi produc o creştere a nivelului de colesterol şi trigliceride din sânge, declanşând o reacţie nefastă în lanţ. Tot mai mulţi cercetători consideră că zahărul este mai periculos pentru aparatul cardiovascular decât grăsimile, fiind pe acelaşi loc ca fumatul.
• * Cancerul – apare mult mai frecvent la cei care consumă cantităţi mari de zahăr, chiar şi la copiii de vârste fragede. Aceasta, deoarece zahărul distruge echilibrul hormonal (predispunând la tumori mamare, ovariene, la adenom de prostată), perturbă grav pH-ul şi flora tubului digestiv (favorizând cancerul de colon şi rect), deprimă imunitatea (facilitând apariţia tuturor formelor de cancer).
• * Tulburările de creştere – apar foarte frecvent la copiii care consumă cantităţi mari de zahăr, în diferite forme. Cea mai afectată este dezvoltarea psihică şi mentală a celor mici, care devin hiperactivi, dezvoltă o agresivitate ridicată, dificultăţi în procesul de concentrare şi menţinere a atenţiei (ADHD). De asemenea, au probleme de dezvoltare musculo-scheletală, sunt mult mai predispuşi la obezitate şi, mai târziu, la tulburări de sexualizare.

sursa-yogaesoteric.net

---

Orice boală are o cauză, iar anularea cauzei face sa dispară efectul (boala)

Când suntem întrebați ce ne dorim cel mai mult de la viață, majoritatea dintre noi răspundem „sănătate”. Cu toate acestea, pe câți dintre noi ne preocupă cu adevărat sănătatea? Numai atunci când e prea târziu și ne îmbolnăvim intrăm în panică. Evident că cel mai bine ar fi să ne trăim viața evitând îmbolnăvirea. E necesar doar să știm că fiecare boală are o cauză, uneori chiar mai multe. Cunoscând cauzele bolilor putem să evităm îmbolnăvirea și să ne menținem starea de sănătate.

Deoarece dogmele vechii școli de nutriție persistă și în prezent, este greu de acceptat că de fapt bolile apar din cauza deficitului cronic de nutrienţi naturali (cauzat de producerea industrială a alimentelor). Se crede în mod eronat că foarte multe boli au drept cauză excesul de grăsimi din alimentație. Astăzi, persoanelor supraponderale li se induce ideea că s-au îngrășat din cauză că au mâncat prea mult şi prea gras. În realitate, obezitatea este o boală metabolică ce apare atunci când se consumă substanţe şi alimente procesate în locul celor naturale.

În afară de făina rafinată şi zahărul rafinat, grăsimile procesate „moarte”, cum ar fi margarina şi uleiurile rafinate, au și ele un rol nefast. Dacă ne gândim că e nevoie să mâncăm cel puţin 1,5 kg de sfeclă de zahăr pentru a obţine echivalentul a 100 g de zahăr alb rafinat, este clar cum, cu astfel de nutrienţi foarte concentraţi care nu se găsesc în natură, obezitatea apare foarte uşor, fără a mânca mult. Cele 100 g de zahăr fabricat pot fi uşor ascunse în alimente, fără ca noi să ne dăm seama. În schimb, un om poate mânca alimente naturale în cantităţi nelimitate fără ca greutatea sa să crească, deoarece aceste alimentele nu conţin substanţe concentrate, ci toţi nutrienţii vitali pentru asimilarea lor completă de către organism.

Grăsimea nu îngrașă

Este foarte important de ştiut că surplusul de grăsime al unei persoane obeze nu este consecința ingerării de grăsimi. Omul are un metabolism complex, astfel încât alimentele se transformă atunci când sunt ingerate şi apoi sunt eliminate. Este la fel de absurd să spui că grăsimea ingerată se transformă înapoi în grăsime, ca şi dacă ai afirma că spanacul ingerat devine din nou spanac! Sau dacă ai spune că unei persoane chele poate să-i crească părul la loc pur şi simplu mâncând păr! Părul nu este făcut din păr, la fel cum nici ţesutul adipos din organism nu creşte din grăsimea ingerată.Recomandarea ca o persoană obeză să-şi reducă aportul de grăsimi e greşită. O persoană obeză are nevoie să mănânce suficiente grăsimi, însă naturale. Grăsimile naturale conţin vitamine liposolubile şi acizi graşi nesaturaţi. Acestea vor fi digerate ușor şi descompuse în produsele finale: acid carbonic şi apă. Prin urmare, consumul de grăsimi naturale (untul, uleiul presat la rece) este important. E necesar ca grăsimile obținute prin rafinare – uleiurile din supermarket, margarina şi/sau grăsimile artificiale – să fie evitate cu stricteţe.

Colesterolul cel de toate zilele

Colesterolul din grăsimi nu cauzează infarctul! Ce este valabil pentru obezitate este, în principiu, valabil şi pentru prevenirea şi tratarea altor boli moderne legate de nutriţie, în special atacurile de cord, care nu apar de la consumul de alimente ce conţin colesterol, aşa cum se credea până nu demult. Dimpotrivă, colesterolul este o substanţă indispensabilă, produsă chiar de organism. Prin urmare, sănătatea omului nu depinde de cantitatea de colesterol ingerat. Dar dacă ingerăm o cantitate considerabilă de alimente ce conţin colesterol, organismul se reechilibrează, producând mai puţin. Depozitele patologice de colesterol care apar la infarct şi arterioscleroză au la fel de puţin de-a face cu colesterolul din alimentație precum are de-a face conţinutul în calciu al alimentelor cu depunerile de calciu. Astfel de depozite rezultă dintr-o lipsă cronică de substanţe nutritive naturale, cauzată de consumul de alimente procesate și de un aport prea mare de proteine animale.

Alimentaţia greşită ne îmbolnăveşte!

Ne îmbolnăvim din cauza alimentaţiei greşite. În ziua de azi, citim şi auzim peste tot că oamenii se îmbolnăvesc pur şi simplu din cauza supra-alimentării. Este o afirmaţie ce poate fi contrazisă printr-o simplă observaţie, şi anume că oamenii au mâncat dintotdeauna cu plăcere. Natura ne-a înzestrat cu foame şi cu apetit. Oamenii au urmărit mereu să-şi satisfacă instinctele: foamea, setea, dorința sexuală… Este stupid să presupunem că abia în timpurile moderne oamenii au descoperit bucuria de a mânca şi mănâncă prea mult. Acest fapt nu poate fi explicaţia bolilor. Diferenţa între prezent şi „pe vremuri” este că astăzi avem producţie industrială și alimente concentrate, care nu au existat niciodată „pe vremuri”. Şi tocmai aceste alimente cauzează boală.

Proteina vegetală este sănătate!

Faptul că este în continuare luată în considerare teoria depășită conform căreia omul nu ar putea supraviețui fără să se hrănească cu proteine animale este un factor responsabil de starea precară de sănătate a multor oameni. Opinia că alimentele provenite din vegetale nu ar fi complete ca valoare nutritivă, deoarece nu ar conţine toţi aminoacizii esenţiali vieţii a fost infirmată. O proteină are o valoare nutritivă completă atunci când conţine toţi aminoacizii esenţiali. Compoziţia proteinelor în diferiţi aminoacizi variază considerabil în fiecare aliment care conţine proteine. Întrucât omul nu trăieşte dintr-un singur fel de mâncare, aminoacizii se completează reciproc într-un mod minunat. În special combinaţia de proteine din cereale şi alte vegetale garantează o aprovizionare suficientă cu proteine. Condiţia este ca o anumită cantitate din proteinele ingerate să fie crudă.Deşi de mult timp este cunoscut din cercetările în chimie faptul că proteinele vegetale au o valoare nutritivă completă, din păcate, pe scară largă se afirmă exact opusul. Aceasta se explică prin faptul că durează mai mult decât o viaţă de om să transformi dogmele false. Adevărul este însă că proteinele vegetale au aceeași valoare nutritivă ca și proteinele animale.

Nu avem nevoie de proteinele animale!

În Germania de azi, oamenii mănâncă de opt ori mai multă carne decât acum 100 de ani. În 1890, consumul mediu de carne pe cap de locuitor era de numai 12 kilograme. În 1980 crescuse la 90 de kilograme! Acest supraconsum de proteine este în mare parte responsabil pentru creşterea incidenţei bolilor care afectează aparatul locomotor. În Germania, peste 20 de milioane de oameni suferă de tulburări reumatice – artroză, artrită, hernie de disc, probleme cu coloana etc. Reumatismul a devenit chiar o maladie naţională. De asemenea, creşterea numărului de alergii poate fi asociată cu consumul excesiv de carne, pește şi mezeluri. Iar laptele este cel mai mare vinovat în cazul infecţiilor frecvente. Evitând proteinele animale, putem elimina sensibilitatea la astfel de boli. Conform cercetărilor prof. Kollath, proteina încălzită îşi pierde proprietăţile naturale. Devine „ne-naturală” (sau procesată). De aceea este bine să mâncăm zilnic proteine neîncălzite, cel mai simplu fiind să consumăm proteine crude, adică vegetale! Dacă privim regnul animal, vedem că toate animalele, indiferent dacă sunt carnivore sau erbivore, consumă hrană crudă şi mor atunci când sunt alimentate doar cu mâncare gătită. Înainte, se credea că distrugerea vitaminelor prin încălzirea alimentelor ar fi cauza, dar acum ştim că, de fapt, și denaturarea proteinelor prin încălzire este cauza.

Photo by rawpixel.com on Pexels.com

Pentru a obţine suficiente proteine naturale şi vitale, e necesar să fie consumate zilnic alimente vegetale netrecute prin foc – fructe, legume și cereale integrale. Dacă acest aport este îndeplinit, nu mai este nevoie să ne facem griji cu privire la necesarul de proteine. Este important să reţinem că omul are nevoie de mult mai puţine proteine decât se crede, adică de doar de 2% din aportul său zilnic de alimente. Cu toate acestea, dacă examinăm aportul mediu de proteine al omului modern, vom vedea că acesta este cu mult mai mare decât avem, practic, nevoie.

Laptele matern conţine cantitatea ideală de proteine

Laptele matern este cea mai bună unitate de măsură a cantității necesare de proteine pentru organismul uman. Acesta este atât de complex şi complet, încât, în mai puţin de un an, un bebeluş îşi poate dubla greutatea – semn clar că laptele mamei este alimentul perfect, care conţine tot ce este necesar creşterii şi dezvoltării armonioase a copilului. Cu toate acestea, laptele matern conţine doar 2% proteine! Astfel, putem presupune pe bună dreptate că un adult – care, la urma urmei, nu mai creşte – se poate descurca foarte bine cu mai puţin de 2% proteine. Dar este important să fim prudenţi chiar şi aici, pentru că este necesar ca aceste proteine să provină din regnul vegetal și să nu fie denaturate prin încălzire.

Laptele pasteurizat

Pentru a fi pasteurizat, laptele este încălzit la 70°-80°C, cu scopul de a ucide bacteriile. Prin urmare, îşi pierde total valoarea nutritivă de lapte crud. În cazul în care e nevoie ca laptele să reziste o perioadă mult mai lungă de timp înainte de a fi consumat, este încălzit până la 150°C. În consecinţă, acesta nu este doar denaturat, ci și lipsit de vitamine. Ar fi bine să nu-l consumăm, deoarece este la fel de dăunător pentru sănătate ca şi alimentele fabricate industrial.

Setea determină cantitatea de apă pe care e necesar să o bem

Aşa cum foamea determină cantitatea potrivită de mâncare pe care o mâncăm, şi setea determină cantitatea necesară de lichide pe care o ingerăm. Instinctul reglează admirabil aceste procese. Există astăzi o teorie conform căreia omul ar fi bine să bea 2-3 litri de lichide pe zi. Respectarea acestui sfat creează probleme, pentru simplul fapt că, prin mâncare, care oricum conţine 70-80% apă, omul consumă deja 1-2 litri zilnic. În cazul în care bem o cantitate în plus fără să ne fie sete, îngreunăm funcţionarea rinichilor, inimii, circulaţiei şi ficatului. Rinichii nu sunt o sită prin care fluidele curg pur şi simplu. Nu pot fi clătiţi. Rinichii muncesc din greu ca să elimine fiecare picătură. În cazul pietrelor la rinichi, dacă bem prea mult, are loc o diluare a aşa-numiţilor coloizi protectori care, de fapt, ne protejează de formarea pietrelor.

Patru alimente ar fi necesar să le evitam şi alte patru ar fi util ba chiar benefic să le consumăm zilnic

Cele patru alimente care este necesar să fie evitate sunt:
1. Produsele făinoase rafinate
2. Zaharurile rafinate
3. Toate grăsimile rafinate (margarină, uleiurile rafinate)
4. Pentru cei cu sensibilitate la stomac, intestine, ficat şi vezica biliară: toate sucurile obţinute din fructe sau legume, indiferent dacă sunt de casă sau cumpărate, compoturi sau fructe uscate.

Alimentele care este binevenit să fie consumate zilnic sunt:
1. Pâinea de casă integrală, dacă este posibil, de diferite tipuri(din cereale proaspăt măcinate)
2. Trei linguri de cereale proaspăt măcinate, ca terci
3. Un fel de mâncare din alimente proaspete – fructe crude, salate şi legume crude
4. Grăsimi naturale, cum ar fi untul şi uleiurile presate la rece (de primă presă).

Orice boală are o cauză

Pe vremuri, oamenii obișnuiți nu știau nimic despre calorii, proteine, grăsimi sau carbohidrați. Erau sănătoși, deoarece mâncau doar ceea ce producea pământul. Adevărul trist este că în ultimele decenii sunt tot mai multe persoane bolnave. Motivul pentru creșterea enormă a îmbolnăvirilor constă în faptul că știința medicală se ocupă exclusiv de tratarea simptomelor bolii și neglijează investigarea și eliminarea cauzei. Cu alte cuvinte, medicul nu știe cauza reală a bolii pacientului, nici chiar atunci când bolnavul suferă de mai mulți ani. Și cum se poate vindeca o persoană de vreo boală atâta timp cât nu-i cunoaște cauzele? De aceea este foarte important ca pacienții să fie informați de către medic în această privință.

Potrivit noii școli de nutriție, valoarea nutritivă a alimentelor nu se mai măsoară în funcție de conținutul lor caloric, ci în funcție de vitalitatea și naturalețea lor. Acest fapt înseamnă că cine mănâncă „alimente naturale” nu e nevoie să se îngrijoreze de numărul de calorii sau de cantitățile de grăsimi, proteine și carbohidrați ingerate.

Photo by rawpixel.com on Pexels.com

Școala modernă a demonstrat în mod clar că aceste substanțe nutritive se găsesc doar în alimentele naturale, care conțin substanțe biologice active, asimilabile de către organism: vitamine, minerale, grăsimi, oligoelemente, enzime (substanțe care se formează în celule prin fermentație), acizi grași nesaturați, arome și fibre. Numai atunci când substanțele nutritive naturale sunt menținute în proporții corecte în produsele alimentare putem vorbi de o valoare nutritivă completă, iar aceasta este condiția pentru a avea o stare bună de sănătate. Deși acest fapt sună simplu, se impune să facem următoarea precizare: substanțele nutritive conținute în alimentele naturale pot fi foarte ușor modificate, deteriorate sau distruse prin procesare – degenerare cauzată de încălzire, conservare sau/și prelucrare. De aceea, este foarte important ca alimentele să fie clasificate în funcție de valoarea lor biologică și nu în funcție de calorii și substanțe nutritive, așa cum impune legislația în vigoare privind etichetarea.

sursa-yogaesoteric.net

---