Bucurie 


Despre care bucurie, va veti intreba, ca multa pricina de bucurie nu ne-a fost data in anii acestia tulburi si amari. Si totusi ma voi incumeta sa vorbesc despre bucurie si sa arat cate temeiuri are ea in vietile noastre, in orice vreme si aproape orice-ar fi.

http://bit.ly/2Cz43uZ

Bucuria nu depinde nemijlocit si supus de imprejurari, ea este o putere vie a sufletului si isi trage puterea din propria ei esenta. Ea stie sa alega chiar si putinul bine cat se afla intr-o stare de lucruri si sa-l aseze mai presus de tristete,facandu-si din floare gradina. O vorba buna, o inseninare a cerului, un ras de copil, un gest de prietenie, un act de indemanare sau de istetime, o delicatete a cuiva, mirosul zapezii, o amintire fugara ii ajung.

Sufletul capabil de bucurie este bogat, cuprinzator si cald, deschis catre ale lumii si catre semeni. Omul care stie sa aleaga bucuria nu cauta raul cu lumanarea, nu se vaicareste cat e ziua de lunga, nu cauta la fleacuri, priveste lucrurile cu ingaduinta si cu zambet, nu face din tantar armasar si nu este niciodata mohorat sau posac. Pentru ca viata lui este partasa la lumina, nu la umbra.

bucuria

Cine-ar citi Paradisul lui Dante ar vedea ca e alcatuit numai din vesnica bucurie nu ca acela facut din munti de pilaf si din rauri de lapte si ca toata bucuria aceea e pura lumina. Ceva din ea poate fi simtita in atatea clipe ale trecatoarei noastre vieti sublunare. Cei apti pentru bucurie, si totodata vrednici de ea, stiu sa se bucure si de ceea ce, bun fiind dar firesc, trece nebagat in seama, cum ar fi sa fii sanatos sau liber, sau la casa ta. Sau ca necazurile iti ingaduie si un mic ragaz, ca ai constiinta impacata si curata sau, de ce nu, ca nu este chiar atat de rau cat ar putea sa fie.

Am auzit in privinta aceasta sfada unora, ca adica a spune „bine ca nu-i mai rau” este o slabiciune, ca face jocul stapanirii, care ne vrea multumiti cu putinul pe care ni-l da, ca este o demitere de la datoria de a-ti reclama drepturile tale legitime. Numai ca acestia incurca doua planuri distincte: poti foarte bine sa ai darzenia si curajul de a lupta pentru indreptarea lucurilor si in acelasi timp sa te bucuri de ceea ce ai, gandindu-te ca barem nu te afli la vreme de razboi sau de molima, ca nu ai a te teme de zbiri, ca nu esti supus la cazne, ca ii poti, cat de cat, ocroti pe ai tai, ca traiti in iubire si in buna pace, ca ti-s copii zdraveni si voiosi, poate chiar destepti si poate chiar frumosi sau amandoua la un loc.

cropped-joy.jpg

Si mai este o bucurie, proprie oricarui suflet bine nascut: aceea a priceperii si a puterii de a face bine si cu drag ceea ce faci, bucuria lucrului bine facut, de la un scaun pana la un poem. Ba, chiar un mare ganditor din prima jumatate a acestui veac spune ca bucuria este mai ales aceasta: semnul de la fire al unei izbanzi si al unei impliniri, al unui spor adus lumii prin faptuirea ta.

Dar pentru asta trebuie sa traiesti pe masura puterilor tale, sa-ti gasesti locul tau adevarat, sa te multumesti cu a fi ceea ce ai fost menit sa fii. Multi se instraineaza de bucurie, tocmai pentru ca se instraineaza de ei insisi. Si, dincolo de orice bucurie anume, mai este simpla bucurie de a fi, de a te afla in lume si nu in nefiinta, de a trai, faptuind si indurand, de a simti cum se perinda, schimbatoare, anotimpurile si anii, de a fi partas la vremea ta si a vedea ce se mai intampla, cand mai bine, cand mai rau, de a trai in asa fel, incat moartea ta sa fie ca desprinderea si caderea la soroc a unui fruct copt si plin de buna samanta in viata lumii.

joy3

Bucuria nu este, asadar, o oarecare disponibilitate contingenta, ci o virtute care, cum am spus, deriva dintr-un principiu interior, activ si dinamic, putand functiona independent de ce ti-a fost dat. Fara aceasta virtute, orice si oricat ai avea, oricine ai fi, chiar si Cressus, te mananca tristetea, pustiul si uratul. Iar oamenii care stiu si au puterea sa se bucure fac lucruri mai frumoase, raspandind in jurul lor, ca un har, bucuria.

Autor- Petru Creția (2004)


Doneaza
Daca vrei sa (iți) faci o bucurie apasă butonul

ccc

Cele 7 principii universale ce guvernează creaţia


Înţelepciunea supremă a lui Hermes Trismegistos sau Thoth, supranumit  în Egiptul antic şi Zeul Înţelepciunii, considerat chiar ca o încarnare divină, aduce cu sine în eternitate, dincolo de aparentul progres al civilizaţiilor omenirii, Lumina divină supremă a adevăratei cunoaşteri, ce revelează dincolo de timp şi spaţiu Legile divine eterne ale creaţiei.
http://bit.ly/2Cz43uZ
Oferim în cele ce urmează o succintă prezentare şi explicitare a lor menită să aducă cititorului, prin graţia lor iluminatoare, Lumina supremă a Conştiinţei Divine, oferindu-i o mult mai profundă, amplă şi reală înţelegere asupra întregii creaţii şi a legilor ce o structurează, guvernându-i totodată propria-i existenţă. Aceste Legi sunt valabile în întreaga creaţie, pe fiecare nivel de existenţă, fiind eterne şi neschimbătoare. Se spune că singură IUBIREA NECONDIŢIONATĂ A LUI DUMNEZEU LE POATE TRANSCENDE.

1. Legea mentalismului – „Totul este SPIRIT, universul este mental. Realitatea Universului constă în SPIRIT. Totul este în SPIRIT.”

Acest principiu ne revelează însăşi realitatea esenţei divine a întregii creaţii, Spiritului Suprem a lui Dumnezeu Tatăl ce constituie în eternitate substratul a tot şi a toate, dincolo de aparenţele lumii fenomenale. Prin supremul joc al voinţei Sale atotputernice şi determinatoare Dumnezeu crează totul în El Însuşi, din El Însuşi, prin puterea absolută a Minţii sale, într-o supremă dăruire de sine, mai întâi ocultându-se şi apoi revelându-se, în supremul joc al recunoaşterii de sine, în această lume a aparenţelor fenomenale care deşi nu este altceva decât o proiecţie mentală, ne pune în faţa unui suprem paradox, căci despre nerealitatea ei nu putem spune decât că este relativă.
brain-rays
De aceea Hermes Trismegistos ne învaţă că: „Dincolo de universul Timpului şi Spaţiului se ascunde mereu Realitatea Substanţială, Adevărul Fundamental.” „Ceea ce este Adevărul Fundamental, Realitatea Substanţială, nu are nevoie de o denumire specială, însă oamenii iluminaţi îl numesc Tot-ul sau altfel spus Dumnezeu.” „TOT-ul (Dumnezeu) creează în Spiritul său infinit Universuri fără de număr, care există timp de miliarde de secole şi totuşi, pentru TOT (Dumnezeu) creaţia, evoluţia, declinul şi moartea unui miliard de universuri nu ar părea mai mult decât o clipire a pleoapelor.”
Spiritul infinit al TOT-ului este Sânul Universurilor.”

Şi tot el ne revelează Omniprezenţa TOT-ului în totsau altfel spus omniprezenţa lui Dumnezeu în întreaga creaţie: „Dacă este adevărat că totul este în TOT… este la fel de adevărat şi că TOT-ul (Dumnezeu) este în tot (pretutindeni). Acela care înţelege perfect acest adevăr deţine deja o mare cunoaştere.” Căci el va şti că tot ceea ce există are ca esenţă Spiritul lui Dumnezeu sau altfel spus că totul este în esenţă Dumnezeu şi că numai Dumnezeu există în tot şi în toate, îmbrăcând aparenta manifestare a realităţilor lumii fenomenale.

Tocmai de aceea suntem avertizaţi: „Nu cedaţi la tentaţia semidoctului care se lasă hipnotizat de nerealitatea aparentă a lucrurilor, acela, în consecinţă, rătăceşte în toate părţile ca un individ trăind într-o lume de vise, ignorând minunea practică şi viaţa reală a omului, în final el se va «zdrobi de stânci» şi se va găsi «sfâşiat de elemente» din cauza «nebuniei» sale. ”

A înţelege această Lege a mentalismului ne permite să stăpânim cu uşurinţă legile Universului mental şi să le aplicăm spre continua noastră creştere şi dezvoltare lăuntrică, folosindu-ne de însuşi procesul Transmutaţiei mentale aşa cum a fost el revelat de Hermes Trismegistos: „Spiritul, la fel ca şi metalele şi elementele, poate trece de la o stare la o alta diferită, de la un grad la altul, de la o condiţie la alta, de la un pol la altul, de la o vibraţie la altă vibraţie. Această transmutaţie hermetică este o Artă Mentală.”

2. Legea Corespondenţei Ceea ce este SUS este ca şi ceea ce este JOS, ceea ce este JOS este ca şi ceea ce este SUS.”

Venind firesc în completarea Legii anterioare, SUS, la nivelul suprem de conştiinţă şi vibraţie, şi JOS, la nivelul cel mai scăzut de conştiinţă şi vibraţie, regăsim pretutindeni acelaşi Spirit Divin omniprezent, fie într-o formă pe deplin revelată, în plenitudinea manifestării sale, la nivelul suprem de conştiinţă, fie într-o formă ocultată, potenţială, pe nivelul inferior, căci aşa cum ştim deja „Totul este Spirit”.  Macrocosmosul şi microcosmosul se vor regăsi astfel permanent într-o desăvârşită oglindire şi corespondenţă, la fel precum Tatăl Ceresc şi Suprem este în Fiul şi Fiul este în Tatăl. Întreaga manifestare este o continuă desfăşurare a principiului holografic, ce ne permite să regăsim permanent totul în parte şi partea în tot.

Reflected.Red_Dar cu mult mai mult decât atât înţelegem acum semnificaţia reală a faptului că fiinţa umană (scânteia divină prezentă jos la nivelul creaţiei) a fost creată după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu (Spiritul Suprem, ceea ce este Sus, la nivelul Suprem de unde totul provine). Realizăm astfel la adevărata sa profunzime faptul că Divinul se poate revela în manifestare şi totodată că manifestarea poate şi chiar este menită să conducă la Divin. Aceleaşi Legi divine guvernează toate planurile şi nivelurile existenţei şi principiul corespondenţei şi analogiei ne ajută să înţelegem, transpunând ceea ce este sus la ceea ce este jos, multe secrete ale naturii şi universului (interior şi exterior).

3. Legea vibraţiei-Nimic nu este în repaus, totul se mişcă, totul vibrează.”

Întreaga creaţie nu este altceva decât desfăşurarea creatoare, vibrantă, a Supremei Vibraţii divine creatoare, SPANDA, a Inimii lui Dumnezeu. Totul vibrează însă pe frecvenţe de vibraţie diferte, ce structurează însăşi planurile manifestării. Astfel, de la Vibraţia divină supremă a Inimii lui Dumnezeu, a Spiritului Suprem, şi până la materie totul este o formă de vibraţie. Spiritul şi materia nu sunt altceva decât grade diferite ale vibraţiei, între aceşti doi poli fiind cuprinse miliarde de grade diferite ale vibraţiei, practic întreaga scară evolutivă, căci ridicarea frecvenţei de vibraţie nu înseamnă altceva decât o creştere continuă a nivelului de conştiinţă.

The_Human_Body_of_Light
Cunoaşterea acestei legi este de mare importanţă pentru că ea ne permite să punem în practică una dintre Axiomele hermetice care ne învaţă:  „Pentru a vă schimba starea voastră de spirit sau stările mentale modificaţi vibraţia voastră.”
Pentru că, reamintim: „Spiritul, la fel ca metalele şi elementele, poate fi transformat din stare în stare, din grad în grad, din condiţie în condiţie, din vibraţie în vibraţie.”
Tocmai de aceea se spune în tradiţia ocultă, referitor la puterea de control mental asupra propriei fiinţe că: „cel care înţelege Legea vibraţiei a câştigat sceptrul puterii”.

4. Legea polarităţii- „Totul este dublu; orice lucru are 2 poli; totul are două extreme; asemănătorul şi neasemănătorul au aceeaşi semnificaţie; polii opuşi au o natură identică, însă de grade diferite; extremele se ating; toate adevărurile nu sunt decât semiadevăruri; toate paradoxurile pot fi conciliate.”

În întreaga manifestare totul se află în dualitate, Unitatea divină primordială se regăseşte la nivelul întregii creaţii în această scindare a sa în doi poli fundamentali, complementari, unul masculin şi unul feminin. Şi nu ne referim aici doar la cele două polarităţi fundamentale, YANG-ul şi YIN-ul, ce îşi găsesc exprimarea polară atât în plan vertical, prin YANG-ul ceresc şi YIN-ul pământesc, cât şi în plan orizontal prin polul masculin şi cel feminin, polarităţi ce exprimă mai curând concretizarea Legii genului, ci la acea manifestare duală, polară, ce exprimă doar gradele diferite de polarizare ale unităţii divine primordiale care se mai regăseşte acum, în planul creaţiei, doar la nivel de esenţă. 2yinyangill
Această dublă polarizare este de altfel cea care a dat naştere tuturor aparentelor paradoxuri, care întotdeauna pot fi conciliate tocmai datorită unităţii lor de esenţă. În mod doar aparent paradoxal contrariile coexistă simultan, căci în manifestare niciun pol nu poate să existe fără ca simultan să fie prezent şi polul opus! Tocmai de aceea ori de câte ori facem o afirmaţie creem simultan şi negaţia sa, despre ambele putând să spunem că sunt la fel de adevărate sau de neadevărate, toate adevărurile nefiind astfel decât semiadevăruri, singur Adevărul Ultim transcenzându-le cu adevărat şi rămânând inviolabil în faţa oricărei confruntări.

Polii opuşi nu exprimă decât gradul diferit de polarizare al unităţii esenţiale care le-a dat naştere, exprimându-se pe sine dual, polar în manifestare, căci fără de aceasta însuşi jocul manifestării nu ar putea exista, şi tot ceea ce ar fiinţa nu ar fi decît unica şi esenţiala Conştiinţă supremă absolută ce i-a dat naştere. Regăsim astfel la nivelul manifestării susul şi josul, binele şi răul, lumina şi întunericul etc., care întotdeauna la limită se ating, devin interschimbabile.

Acest principiu polar guvernează inclusiv Planul mental, şi de aici valoarea cu totul excepţională a acestei învăţături hermetice care ne revelează această artă a transmutaţiei mentale ce ne permite să transformăm răul în bine, polul negativ în opusul său, pe orice plan, pe orice nivel, aşa cum ne învaţă Axiomele hermetice:
Pentru a spulbera o proastă perioadă de vibraţie activaţi Legea Polarităţii şi concentraţi-vă gândirea asupra polului opus celui pe care voi vreţi să îl anihilaţi. Biruiţi neplăcutul modificând polaritatea sa.”
În acest mod foarte simplu, dar care totuşi necesită o anumită forţă mentală, teama va fi învinsă prin evocarea unei stări de curaj, egoismul prin altruism, tristeţea prin bucurie etc., căci cei doi poli există întotdeauna simultan şi ei pot fi interschimbaţi prin acest proces al alchimiei mentale.

5. Legea ritmului- Totul se scurge înăuntru sau în afară; orice lucru are durata sa; totul evoluează, apoi degenerează; balansul pendulei se manifestă în toate şi măsura oscilaţiei sale la dreapta este egală cu măsura oscilaţiei sale la stânga; ritmul este constant.”

În întreaga manifestare totul este ciclic, urmând un ritm prestabilit, totul evoluează, apoi degenerează, totul creşte şi apoi descreşte, dar şi totul este la început ocultat şi apoi revelat. Există o mişcare înainte şi înapoi asemănătoare unei pendule ce oscilează între cei doi poli mai sus amintiţi, acest lucru fiind valabil la scara întregii manifestări, atât în creaţia şi distrugerea lumilor, dar şi în plan mental.

Legea nu poate fi anulată, dar se pot diminua sau chiar evita efectele ei prin legea mentală a neutralităţii, alchimia mentală implicând în acest caz o stare lăuntrică de totală neutralitate, de martor lucid şi detaşat, sau, dacă aceasta este mai dificil, o stare de abandon total în voinţa divină care va permite adeptului iniţiat să se sustragă balansului ritmic al pendulei care va tinde să îl transporte către celălalt pol, aceasta implicând bineînţeles un anumit grad de măiestrie, care îi conferă însă un echilibru şi o fermitate mentală uimitoare pentru cei care nu îi cunosc tainele şi legităţile.

6. Legea cauzei şi efectului – Orice Cauză are Efectul său; orice Efect are Cauza sa; totul se petrece conform legii; hazardul nu este decât un nume dat unei legi necunoscute; sunt nenumărate planuri ale cauzalităţii însă nimic nu scapă legii!

Efectul urmează întotdeauna în mod legic cauzei, niciodată nimic nu este întâmplător, accidental sau supus hazardului. Întreaga creaţie se încadrează în ordinea şi armonia perfectă a lui Dumnezeu, nimic nu este în afara Legilor divine care guvernează absolut totul în manifestare, însă revelaţia fundamentală pe care o aduce cu sine înţelepciunea hermetică este modul în care ne putem ridica deasupra planului obişnuit al cauzalităţii, căci accesând la nivel de conştiinţă un plan superior, efectul anterior devine aici o nouă cauză formatoare ce poate schimba cu înţelepciune cursul evenimentelor în sensul dorit, aşa cum ne învaţă axiomele hermetice: „Nimeni nu se sustrage Legii cauzei şi efectului, însă există mai multe planuri de cauzalitate şi orice individ poate folosi Legile planurilor superioare pentru a stăpâni Legile planurilor inferioare.”

karma-automotive-logo
Înţeleptul serveşte pe planul superior, însă este servit pe cel inferior. El ascultă de legile venind de sus, însă pe planul său şi pe cele inferioare, el este stăpân şi dă ordine. De altfel, lucrând astfel el constituie o parte din Principiu în loc de a i se opune. Înţeleptul face parte din Lege, înţelegând bine mişcările acesteia el o utilizează în loc să fie sclavul ei orb.”
De aici şi valoarea inestimabilă a acestor revelaţii divine din înţelepciunea hermetică, cu condiţia ca ele să fie corect înţelese şi puse în practică, căci: „Înţeleptul, în comparaţie cu omul obişnuit, este ca un înotător abil plecând şi venind din toate părţile, în comparaţie cu o buturugă ce este dusă în toate părţile; deşi ambii plutesc, totuşi înotătorul şi buşteanul, înţeleptul şi nechibzuitul, sunt la fel de supuşi Legii. Acela care înţelege acest adevăr este deja pe calea măiestriei.
7. Legea genului -„Este un gen în toate lucrurile; totul are principiile sale, Masculin şi Feminin; genul se manifestă pe toate planurile.”

Nicio creaţie fizică, mentală sau spirituală nu este posibilă fără această dublă manifestare polarizată, masculin-feminin, ce stă etern la baza oricărui proces creator, începînd cu planul suprem al creaţiei, căci însuşi Supremul Tată Ceresc (PARAMASHIVA) creează prin intermediul Supremei Mame Divine (MAHASHAKTI), şi tot această scindare este ceea ce aduce cu sine  şi eternul impuls al căutării reîntregirii, al revenirii la Suprema Unitate primordială din care totul a luat naştere.
A nega această polarizare şi rolul ei esenţial înseamnă a uita că SHIVA fără SHAKTI nu este decât SHAVA (un cadavru) şi că SHAKTI fără SHIVA nu este decât o forţă oarbă ce nu îşi va putea împlini menirea. Dimpotrivă însă, atunci când cele două polarităţi fuzionează în deplină armonie, unificate prin Iubirea divină, însăşi Unitatea divină este restabilită şi Dumnezeirea se revelează în întreaga ei măreţie şi splendoare.
Tocmai de aceea se spune că SINGURĂ IUBIREA NECONDIŢIONATĂ A LUI DUMNEZEU TRANSCENDE TOTUL.
sursa-yogaesoteric.net


ccc

Sincronicitatea, informaţia cuantică şi psihicul


Când apar coincidenţe surprinzătoare pare că suntem conectaţi cu lumea din jurul nostru într-un mod misterios. De exemplu, te gândeşti la o melodie pe care nu ai mai auzit-o de ani buni, şi, în timp ce ai acest gând, auzi cântecul la radio. În acest caz se creează impresia că mintea este conectată la lumea din jurul tău – este o coincidenţă care apare între o stare mentală şi o stare fizică. Coincidenţele au loc, de asemenea, între psihicul a două persoane. De exemplu, dumneavoastră şi prietenul dumneavoastră vă cumpăraţi, în acelaşi timp, tricouri identice fără să ştiţi.

Sincronicitatea este un fenomen caracterizat printr-o coincidenţă semnificativă care apare între o stare mentală (subiectivă) şi un eveniment din lumea exterioară (obiectiv)”, au explicat dr. Francois Martin, din cadrul Laboratorului de Fizică Teoretică de la Universitatea din Paris, şi dr. Federico Carminati, fizician la Organizaţia Europeană pentru Cercetare Nucleară (CERN), într-o lucrare intitulata Syncronicity, Quantum Information and the Psyche (Sincronicitatea, informaţia cuantică şi psihicul), publicată în Jurnalul de Cosmologie în 2009.

Sincronicitatea nu poate fi explicată de fizica clasică

Martin şi Carminati susţin că sincronicitatea nu poate fi explicată de fizica clasică. Ei se adresează fizicii cuantice pentru a explica legătura dintre minte şi materie, precum şi pe cea dintre minţile mai multor oameni. Cei doi fizicieni folosesc fizica cuantică pentru a examina relaţia dintre mintea conştientă şi mintea inconştientă (inconştientul) şi pentru a studia liberul arbitru.ccc

Cum interacţionează mintea conştientă cu inconştientul

În fizica cuantică, un electron există sub formă de undă – el nu se află într-o stare fixă până când nu este măsurat. Măsurarea limitează funcţia de undă, despre care se spune că astfel „colapsează”. Martin consideră mintea inconştientă similară unui electron. Se află în diferite stări potenţiale, iar mintea conştientă acţionează ca un dispozitiv de măsurare care o fixează (cel puţin temporar) într-o anumită stare. Mintea conştientă anulează funcţia de undă a minţii inconştiente.

Liberul arbitru are un rol fundamental în tranziţia de la potenţialitate la actualitate şi invers”, a scris Francois Martin într-o altă lucrare intitulată Quantum Psyche: Quantum Field Theory of the Human Psyche (Psihicul Cuantic: Teoria câmpului cuantic al psihicului uman), publicată în 2005, în NeuroQuantology.

Conform acestei teorii, există un proces cuantic care apare între diferitele părţi ale minţii umane. Dar acest proces se extinde dincolo de mintea unei persoane până la evenimente ce ţin de sincronicitate. Martin şi Carminati se întreabă dacă nu cumva mintea unui individ este conectată la un inconştient colectiv prin fenomenul de entanglement cuantic (fenomen cuantic în care stările cuantice ale mai multor obiecte sau particule elementare diferite sunt „conectate” între ele – n.r.).

Cum pot fi conectate două sau mai multe persoane

Cercetătorii explică entanglementul cuantic ca pe un fenomen în care perechi sau grupuri de particule care au fost în contact una cu cealaltă par să rămână conectate chiar şi după ce s-au despărţit şi se află la distanţe mari unele de altele. Atunci când se acţionează asupra uneia dintre particule, au fost observate modificări corespunzătoare care apar în starea celeilalte particule.

Analogia pentru psihicul uman aflat într-o stare cuplată este o familie nucleară, în care toate elementele familiei rămân legate între ele prin interacţiunea constantă, fie ea emoţională, financiară, sau socială care apare ca urmare a faptului că membrii familiei trăiesc în aceeaşi reşedinţă”, scrie Martin în lucrarea sa din 2005.

Un exemplu de entanglement între doi indivizi ar fi legăturile care continuă să existe între copiii care devin adulţi şi părinţii care îmbătrânesc; într-un astfel de caz nu mai există nici o reşedinţă comună, nici o dependență financiară sau de altă natură, dar conexiunea poate continua să existe la distanţe mari şi pentru multe decenii. Corelaţia dintre indivizi aparent deconectaţi este foarte bine reprezentată de conceptul de entanglement cuantic între două sau mai multe minţi umane.”

Transfer de informaţii cuantice

Martin recunoaşte că ipoteza lui necesită investigaţii ulterioare – există încă multe de descoperit în domeniul fizicii cuantice în ceea ce priveşte particulele, ca să nu mai vorbim de psihicul uman. Garret Moddel, profesor de inginerie la Universitatea din Colorado care a lucrat mult în domeniul mecanicii cuantice, a explicat cât de uşor poate fi simplificat entanglementul. Efectul „este unul foarte subtil. Nu este un efect de cauzalitate, ci un efect de corelare. Pentru a arăta care este diferenţa dintre cele două este nevoie de o explicaţie destul de detaliată”.

Oamenii tind să creadă că entanglementul cuantic înseamnă că atunci când agit o particulă, voi putea vedea efectul pe o alta, dar nu este aşa”, a afirmat el.
Nu există nicio indicaţie că informaţiile pot fi comunicate prin entanglement – sau cel puţin nu în modul în care ne gândim la „informaţii” din perspectiva fizicii clasice.

În informaţia clasică există un sistem binar de biţi, care poate avea doar două valori: 0 sau 1. „Un bit cuantic (în formă prescurtată qu-bit) poate lua simultan valorile 0 şi 1”, au explicat Martin şi Carminati. Qu-biţii sunt într-o superpoziţie în care se află în ambele stări în acelaşi timp.

O etapă preliminară către stocarea datelor cuantice a avut loc în 2008, când oamenii de ştiinţă au transferat o stare de superpoziţie de la un qu-bit la altul. Carminati şi Martin au scris: „Presupunem că sistemele mentale propuse iniţial de Freud, adică inconştient, preconștiinţa, conştiinţa, sunt alcătuite din qu-biţi mentali. Ele sunt seturi de qu-biţi mentali.” Cercetătorii susţin că aceste niveluri diferite de conştiinţă se află în starea de entanglement cuantic.

Entanglementul dintre mintea conştientă şi inconştientul colectiv (al persoanelor cu care avem legături emoţionale etc.), explică acele coincidenţe în care psihicul a două sau mai multe persoane par a fi conectate. Dar mintea conştientă se află de asemenea într-o stare de entanglement cu materia, astfel explicându-se coincidenţele în care lumea fizică din jurul nostru pare să reflecte gândurile noastre, au continuat cei doi cercetători.

Evenimentele ce ţin de sincronicitatea dintre minte şi domeniile materiale pot fi văzute ca o consecinţă a entanglementului cuantic dintre minte şi materie. Pentru noi, domeniul mental şi cel material al realităţii vor fi considerate aspecte sau manifestări ale unei singure realităţi fundamentale în care mintea şi materia sunt neseparate”, au notat cei doi.

Pentru ei, existenţa sincronicităţii respinge punctul de vedere strict materialist: „Proiecţia subiectivităţii noastre în mediul în care trăim (fenomene de sincronicitate…), în acord cu mecanica cuantică, respinge ipoteza locală (fiecare individ este în bucata sa de spaţiu-timp), precum şi ipoteza realistă (obiectul are o realitate bine definită independentă de subiectul care îl observă).

Comportamentul colectiv, global

Martin şi Carminati încheie cu o trimitere la condensatul Bose-Einstein (BEC). Encyclopedia Britannica defineşte BEC ca fiind „o stare a materiei în care atomi diferiţi sau particule subatomice, răciţi până aproape de zero absolut… fuzionează într-o singură entitate mecanică cuantică.”

Carminati şi Martin au scris: „La final permiteţi-ne să menţionăm un efect cuantic care poate avea consecinţe importante în fenomenele mentale, de exemplu în ceea ce priveşte conştientizarea (sau apariţia conştiinţei). Este această stare de condensare Bose-Einstein cea în care fiecare particulă îşi pierde individualitatea în favoarea unui comportament colectiv, global.”

sursa-yogaesoteric.net


ccc

7 semne distincte ale maturității emoționale


Când vorbim despre inteligența emoțională și păstrarea echilibrului emoțional este firesc să ne referim la rezultatul acestor două procese: maturitatea emoțională. Maturitatea emoțională este una dintre cheile principale pe care le dobândim pe parcursul vieții, care influențează cine suntem noi înșine și relațiile cu cei din jur.inteligenta-emotionala
Recunoașterea emoțiilor și echilibrarea lor sunt cele două aspecte principale ale gestionării efective a emoțiilor. A ști să facem aceasta este important deoarece, în fond, suntem ființe emoționale. Maturitatea emoțională, asemeni altor tipuri de maturitate, se dezvoltă în timp, dar cu toate acestea nu are nimic de-a face cu vârsta. Trecerea timpului și experiențele vieții ne definesc ceea ce suntem și ceea ce simțim. Înțelegerea a ceea ce însemnă maturitate emoțională reprezintă un pas important în dobândirea ei:

1. Să ne permitem să fim vulnerabili

Adesea, ca o măsură de apărare, construim ziduri în jurul sentimentelor noaste pentru ca oamenii să nu le observe. Recurgem la asemenea camuflări emoționale, de exemplu, pentru a ne proteja după o despărțire. Sau pentru a nu ne da voie să sperăm într-o situație, de teama de a nu fi dezamăgiți.

Atunci când atingem un nivel înalt de maturitate emoțională, aceste ziduri pe care le-am construit de-a lungul timpului, pentru a ne ascunde în spatele lor, se năruiesc. Nu ne va mai fi teamă să iubim, întrucât știm că suntem capabili să depășim situația în cazul unei eventuale despărțiri. Ne putem permite să fim plini de speranță, de optimism, chiar și cu riscul unei posibile dezamăgiri, deoarece știm că viața merge mai departe.

2. Compasiunea

Compasiunea față de cei din jur presupune în primul rând să nu îi judecăm. A avea compasiune presupune să putem lăsa deoparte convingerile și prejudecățile personale și să urmărim să empatizăm cu cei din jurul nostru și să-i ajutăm.Compasiune (Adina Amironesei)

3. Separarea între sentimente și reacție

Unul dintre cele mai importante aspecte ale maturității emoționale este capacitatea de a ne conștientiza emoțiile înainte de a sări să reacționăm. De exemplu, a intra imediat într-o stare defensivă sau a ne simți ofensați nu sunt răspunsuri emoționale mature. Desigur, unele afirmații sunt în mod flagrant ofensatoare sau lipsite de respect, dar indiferent de gravitatea situațiilor cu care ne confruntăm, cheia constă, de fapt, în reacția noastră. De exemplu, să presupunem că cineva face o remarcă jignitoare la adresa dumneavoastră. În loc de a sări imediat la contraatac, țipând și aruncându-i cuvinte grele, așa cum poate v-ar veni, ridicați din umeri la comentariul său răutăcios și subliniați încercarea lui de a fi meschin.

4. Să ne conștientizăm convingerile proprii

Oricât ar susține cineva că este imparțial, în realitate, fiecare dintre noi are propriile opinii și convingeri. Fie că este vorba de o convingere morală, socială sau născută din experiență, toate acestea au apărut dintr-un motiv anume. Cheia ieșirii de sub condiționările lor este a le conștientiza și accepta, urmărind să nu ne lăsăm influențați în aprecierea situațiilor de modul în care ele ne fac să simțim.

Este important să învățăm din fiecare experiență pe care o avem – experiențele sunt cel mai bun profesor. A renunța complet la a lua în seamă instinctele pe care le-am dezvoltat de-a lungul timpului reprezintă o irosire a acelor experiențe. Dar a le lăsa să determine în totalitate cine suntem și cum gestionăm situațiile cu care ne confruntăm, este de asemenea o mare pierdere.Emotions_faces_web

5. Conștientizarea și acceptarea greșelilor pe care le facem

Nimeni nu este perfect. De câte ori ați auzit asta? Până la un punct, a greși este inerent naturii umane. Dar în loc de a ne acuza pentru fiecare scăpare, să urmărim să învățăm din greșelile pe care le facem. Acceptarea faptului că am greșit, înțelegerea cauzei care a generat greșeala și a acționa pentru a preveni repetarea ei – acești pași nu se aplică numai la serviciu, ci şi în viața de zi cu zi, în relațiile cu ceilalți.

6. Să știm când și cum să cerem ajutor

Cel mai important aspect al maturității emoționale este să știm când ceva e prea mult. Există situații în viață în care oricât am încerca să ne controlăm și să ne echilibrăm emoțiile, suntem depășiți de intensitatea lor. Acest lucru este, de asemenea, în natura noastră. Cum și când cerem ajutorul celor din jur reprezintă un foarte bun indicator al nivelului de maturitate emoțională. A aștepta până când ajungem în stări profund nocive și a face în treacăt aluzii vagi cum că am avea nevoie de ajutor, sau a ne plânge continuu la toate cunoștințele noastre sunt semne clare de imaturitate emoțională.

7. Să știm când să mergem mai departe

Este necesar să înțelegem când anume nu mai avem ce aștepta de la o situație, când aceasta a ajuns la final. Deși poate fi dificil să renunțăm la ceva, pur și simplu există situații, persoane sau lucruri de care trebuie să ne desprindem și să le lăsăm să iasă din viața noastră.sol-man_walking-grey

Oricât de multă dragoste, muncă sau pasiune vom pune în joc, nu vom putea rezolva anumite situații. Este necesar să acceptăm că au ajuns la final și pur și simplu să știm când să mergem, cu curaj, mai departe. A merge mai departe fără însă a încerca măcar să găsiți o soluție, este la fel de greșit cu a rămâne prea mult agățați de ceva. Există un echilibru și acesta vine doar învățând din experiențele de viață.

Sursa-yogaesoteric.net


cropped-2560x1440-white-solid-color-background1.jpg
click aici

Rugăciunea unui câine…


  • Fii blând cu mine, stăpâne iubit, fiindcă nici o inima din lume nu e mai recunoscătoare pentru tandrețe decat inima mea iubitoare.
  • Nu-mi supune spiritul cu nuiaua, caci iti voi linge mana intre lovituri, răbdarea si înțelegerea ta ma vor invata mult mai repede lucrurile ce mi le ceri.
  • Vorbește-mi des, căci vocea ta e cea mai dulce muzica, după cum stii din sălbaticul meu dat din codita cand pasii tai cad asupra urechii mele in asteptare.
  • Când e frig si ud afara, te rog ia-ma inauntru … pentru ca sunt un animal domestic acum, si nu mai sunt obisnuit cu conditii grele … si nu cer mai mare onoare decat privilegiul de a sta la picioarele tale langa vatra … fiindca tu esti Dumezeul meu, iar eu sunt supusul tau devotat.

    beagle puppy
    Fotografie de rawpixel.com pe Pexels.com
  • Fa ca vasul meu sa fie mereu umplut cu apa proaspătă, caci desi nu iti voi reproșa niciodata daca e uscat, eu nu iti pot spune cand sufar de sete. Hraneste-ma cu mancare curata ca sa fiu in putere, sa pot zburda, sa ma pot juca, si sa-ti fac pe plac, sa-ti pot merge alaturi si sa fiu in alerta, pregatit si dornic de a te proteja cu viata mea, daca a ta ar fi vreodata in pericol.
  • Si… iubite stapan, daca Marele Stapan va crede de cuviința sa ma slăbească de sanatate sau vedere, nu ma indeparta de tine. Mai degraba tine-ma cu blandete in bratele tale, cand maini pricepute imi vor darui recompensa marinimoasa a odihnei vesnice … si te voi parasi stiind cu ultimul meu rasuflet ca soarta mea a fost mereu sigura in mainile tale.

    Nu-ti aminti de mine cu lacrimi in ochi … in schimb cu inima vesela. Daca alegi sa-mi umpli pătuțul, nu simți vina, nu ma vei fi trădat. Iubeste pe altul cum m-ai iubit dintotdeauna pe mine … iar el te va iubi la rându-i cum te-am iubit eu mereu.
    (sursa net)


    cropped-2560x1440-white-solid-color-background1.jpg
    click aici