Rugăciunile izvorăsc din inima noastră

„Profet al Domnului, în căutarea celor necuprinse, îndelung ai scrutat orizonturile, pentru a-ţi descoperi corabia.  Şi acum, iată, corabia ta a sosit şi trebuie să pleci. Totuşi, înainte de a ne părăsi, am dori să ne vorbeşti şi să ne dezvălui câte ceva din adevărurile tale. Iar noi le vom dărui copiilor, iar aceştia nepoţilor noştri şi ele nu vor pieri niciodată.”

Atunci o preoteasă zise: „Vorbeşte-ne despre Rugăciune.”

Iar el răspunse acestea: „Vă rugaţi în clipele de deznădejde şi de nevoie. Oh, de v-aţi ruga, de asemeni, în plinătatea bucuriei şi în zilele ce vă sunt îmbelşugate! Fiindcă rugăciunea ce-i oare dacă nu expansiunea firii voastre în eterul mereu trăitor? Şi dacă, spre uşurarea voastră, stă faptul că aruncaţi în spaţiu întunericul din voi, este de asemeni, spre desfătarea voastră să răspândiţi zorii din sufletul vostru. Iar dacă nu puteţi decât să plângeţi când sufletul vă cheamă la rugăciune, aceasta trebuie să vă îmboldească iar şi iar, în pofida lacrimilor, până veţi veni râzând la ea.

Când vă rugaţi, vă şi înălţaţi, pentru a-i întâlni în văzduh pe cei care, asemeni vouă, la aceeaşi oră se roagă şi pe cei care în afara timpului de rugă, nu-i puteţi întâlni.  Se cuvine, de aceea, ca întâlnirea voastră în templul nevăzut să fie numai pentru starea de extaz şi dulce comuniune,  Fiindcă dacă veţi intra în acest templu doar pentru a cere, nu veţi primi nimic,  Iar dacă doar spre a vă umili, nu vă veţi înălţa, Sau chiar dacă veţi intra spre a implora fericirea pentru semenii voştri, nu veţi fi auziţi. E destul numai, să intraţi în acest templu nevăzut.

Nu aş putea să vă învăţ cum să vă rugaţi cu ajutorul cuvintelor. Cel Nevăzut nu ascultă vorbele voastre, afară doar dacă El însuşi le pronunţă, prin buzele voastre.  Şi n-aş putea să vă învăţ rugăciunile mărilor, ale pădurilor şi ale munţilor,  Însă voi, care v-aţi născut în munţi, ori în păduri, sau pe mări, puteţi afla aceste rugăciuni în inima voastră.

Iar dacă veţi asculta, numai, în taina nopţii le veţi auzi şoptind în tăcere:

„Creatorule, Tu, care eşti eul nostru înaripat,în firea noastră voinţa Ta voieşte, 
În dorinţa noastră dorinţa Ta arde, 
Puterea Ta e în noi, dorind să ne schimbe nopţile – care ale Tale sunt – în zile, care ale Tale sunt, de asemenea. 
Noi nu putem să-Ţi cerem nimic, deoarece Tu ne cunoşti trebuinţele înainte ca ele să se fi ivit înlăuntrul nostru. 
Tu eşti trebuinţa noastră şi, dăruindu-ne cât mai mult din Tine, totul ne dărui.”

Fragment din „Profetul”, de Kahlil Gibran

---

Omul cu mâinile cele mai lungi

Un învăţat a pus odată o întrebare: „Care oameni și care popoare au mâinile cele mai lungi?” Unii au răspuns că un trib african, alții că negrii, nordicii ori hoţii de buzunare, femeile care cară sacoșe pline de la piață, salahorii care ridică găleți grele cu ciment…

---

Daca vrei sa (iți) faci o bucurie apasă butonul

---

Între răspunsuri cineva a opinat că „mâinile cele mai lungi le au oamenii care se roagă̆ din toată inima lui Dumnezeu; pentru că mâinile lor ajung până la Cer și iau de acolo, prin rugăciune, tot ce le trebuie”!

Anomalia este că, deși suntem înalți, unii dintre noi avem mâinile prea scurte! Cu ele nu ajungem nici la gura noastră, nici la a celorlalţi. Și nici atât la buzunare. Înțelegeți de ce e punga ușoară la colecte? Creștinul trebuie să aibă mâinile lungi. Altfel nu va umple lumea decât de vorbe. Sau, în cazul celor ce scriu, de hârtie.

O legendă spunea despre fiica lui Faraon că atunci când l-a văzut pe Moise în apele Nilului i s-au lungit mâinile cu șase metri! Dumnezeu lungește mâna celui cu inima bună! Mai ales când e chemat să facă bine… Omul cu mâinile lungi ajunge unde alții nu au deloc acces. El nu-i va lăsa pe ceilalți să aibă paradisuri pierdute.

Cu cât mâinile ne devin mai lungi, cu atât Dumnezeu e gata să le transforme în aripi! Putem avea toți mâinile cele mai lungi! Dar pentru asta este necesar să îndoim mai mult genunchii!

---

Rugăciunea unui câine…

• Fii blând cu mine, stăpâne iubit, fiindcă nici o inima din lume nu e mai recunoscătoare pentru tandrețe decat inima mea iubitoare.
• Nu-mi supune spiritul cu nuiaua, caci iti voi linge mana intre lovituri, răbdarea si înțelegerea ta ma vor invata mult mai repede lucrurile ce mi le ceri.
• Vorbește-mi des, căci vocea ta e cea mai dulce muzica, după cum stii din sălbaticul meu dat din codita cand pasii tai cad asupra urechii mele in asteptare.
• Când e frig si ud afara, te rog ia-ma inauntru … pentru ca sunt un animal domestic acum, si nu mai sunt obisnuit cu conditii grele … si nu cer mai mare onoare decat privilegiul de a sta la picioarele tale langa vatra … fiindca tu esti Dumezeul meu, iar eu sunt supusul tau devotat.

  

  Fotografie de rawpixel.com pe Pexels.com

• Fa ca vasul meu sa fie mereu umplut cu apa proaspătă, caci desi nu iti voi reproșa niciodata daca e uscat, eu nu iti pot spune cand sufar de sete. Hraneste-ma cu mancare curata ca sa fiu in putere, sa pot zburda, sa ma pot juca, si sa-ti fac pe plac, sa-ti pot merge alaturi si sa fiu in alerta, pregatit si dornic de a te proteja cu viata mea, daca a ta ar fi vreodata in pericol.
• Si… iubite stapan, daca Marele Stapan va crede de cuviința sa ma slăbească de sanatate sau vedere, nu ma indeparta de tine. Mai degraba tine-ma cu blandete in bratele tale, cand maini pricepute imi vor darui recompensa marinimoasa a odihnei vesnice … si te voi parasi stiind cu ultimul meu rasuflet ca soarta mea a fost mereu sigura in mainile tale.

  Nu-ti aminti de mine cu lacrimi in ochi … in schimb cu inima vesela. Daca alegi sa-mi umpli pătuțul, nu simți vina, nu ma vei fi trădat. Iubeste pe altul cum m-ai iubit dintotdeauna pe mine … iar el te va iubi la rându-i cum te-am iubit eu mereu.
  (sursa net)

  ---

  

  click aici

DE VORBĂ CU DUMNEZEU

– „Tatăl nostru care ești în ceruri…”
– Da.
– De ce mă întrerupi? Nu vezi că mă rog?
– Bine, dar M-ai chemat.
– Te-am chemat? Eu nu Te-am chemat, eu mă rog: „Tatăl nostru care ești în ceruri…”
– Vezi? Iarăși M-ai chemat.
– Cum adică Te-am chemat? Ce vrei să spui?
– M-ai chemat. Ai spus: „Tatăl nostru care ești în ceruri…” 
Iată-Mă! Sunt aici. La ce te gândești acum?”
– La nimic. Am vrut doar să spun o rugăciune. Îmi place să spun „Tatăl nostru”. Întotdeauna mă simt bine după aceea, așa, ca și când mi-aș fi îndeplinit o datorie.
– Bine, atunci continuă.
– „Sfințească-se Numele Tău…”
– Stai! Ce vrei să spui prin asta?
– Prin ce?
– Prin „Sfințească-se Numele Tău…”
– Oh… (surprins)… nu știu ce înseamnă. De unde să știu? Face parte din rugăciune. Chiar așa – ce înseamnă?
– Înseamnă „[sa] fie onorat, cinstit, făcut sfânt”.
– Da, are sens! Niciodată nu m-am gândit ce-ar putea să însemne acest „sfințească-se”. Acum trebuie să continui: „Vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta precum în cer, așa și pe pământ…”
– Chiar crezi ce-ai spus?
– Desigur? De ce nu?
– Bine, și-atunci ce faci cu privire la aceasta?
– Cum ce fac?… Păi, ce-aș putea face? Nu fac nimic… Mă gândesc doar, că ar fi minunat dacă Tu ai deține controlul peste toate lucrurile, mari și mici, de aici, de pe pământ, așa cum fără îndoială deții controlul acolo sus, în ceruri.
– Dețin Eu controlul peste viața Ta?
– Peste viața MEA? Bine… eu merg la biserică…
– Nu, nu asta te-am întrebat. Ce poți să spui despre poftele firii pământești cu care te lupți? Ce faci cu temperamentul tău, mai ales când – cum spui tu – te calcă cineva pe bătătură? Știi prea bine că asta este una dintre problemele tale… Și amintește-ți ce fel de cărți citești, ce programe TV urmărești…
– Oprește-Te! Nu mă mai critica! Nu sunt eu nimic mai rău decât ceilalți din biserică!
– Oh, iartă-Mă, te rog. Credeam că te rogi ca voia Mea să se facă pe pământ precum în cer. Iar aceasta nu se poate face decât dacă începe cu cei care se roagă pentru aceasta. Deci… cu TINE.
– Bine, recunosc că am unele cusururi și, pentru că Tu ai menționat câteva dintre ele, mă gândesc că aș mai putea adăuga și altele.
– Cred și Eu că ai mai putea adăuga și altele…
– Știi, adevărul e că nu m-am prea gândit la ele până acum, dar mi-ar plăcea să mă las de unele obiceiuri rele. Și așa, treptat, aș fi cu adevărat LIBER!
– Bine, acum ești pe drumul cel bun. Vom lucra împreună: Tu și cu Mine. Nici nu bănuiești câte biruințe vom avea! Mă bucur pentru tine.
– Ascultă, Doamne, acum trebuie să închei. Rugăciunea asta mi-a luat mai mult timp ca de obicei. „Pâinea noastră cea de toate zilele, dăne-o nouă astăzi”
– Rugăciunea este un lucru periculos. Poți sfârși prin a fi complet schimbat – știai asta, nu-i așa? Tocmai asta vreau Eu, să alegi tu pentru viața ta. M-ai chemat și iată-Mă, sunt aici. Acum este prea târziu să te oprești. Continuă-ți rugăciunea, mergi mai departe.
– Mi-e frică!
– Frică? De ce ți-e frică?
– Pentru că știu deja ce vei spune.
– Haide, pune-Mă la încercare și-ai să vezi.
– „Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri…”
– Ce se întâmplă cu TINE și OANA?
– Vezi? Am știut! Am știut c-o să-mi amintești de ea! Doamne, Oana împrăștie numai minciuni despre mine și nici până în ziua de azi nu mi-a plătit datoria. Mi-am promis solemn s-o pun la punct o dată pentru totdeauna!
– Dar ruga ta cum a fost ? cum te-ai rugat?
– Nu asta am vrut să spun!
– Bine, cel puțin ești sincer. Dar cred că nu este deloc ușor să porți povara amărăciunii în inima ta…
– Nu-mi pasă! Cel puțin mă voi simți mai bine, după ce mă voi răzbuna pe ea. Oh, planul e gata, până în cel mai mici amănunte! O să-i pară rău de absolut tot ce mi-a făcut!!!
– Te înșeli, dragul meu. Nu te vei simți deloc mai bine, ci va fi mai rău. Răzbunarea doar pare dulce. Gândește-te numai cât de nefericit ești deja. Dar știi ceva? Eu pot schimba totul.
– Tu poți schimba totul? Cum?
– Iart-o pe Oana și atunci Eu te iert pe tine. Ura și păcatul vor rămâne problema Oanei după aceea, nu a ta. S-ar putea să pierzi banii ăia cu care spui că-ți este datoare, dar cel puțin vei avea pace în inima ta.
– Dar, Doamne, NU POT s-o iert!
– Atunci nici Eu nu pot să te iert.
– … Bine, ai dreptate. Mai mult decât să mă răzbun pe Oana, vreau să am pace în inimă. Bine, o iert! Ajut-o să găsească și ea calea cea dreaptă în viață. Doamne, știu că se simte mizerabil acum – și oricine ar face ca ea s-ar simți la fel. Într-un fel sau altul, Te rog, arată-i calea.
– Foarte bine! Minunat! Cum te simți acum?
– Hmmm, bine, chiar foarte bine. Știi, cred că deseară nu voi merge la culcare atât de încordat ca de obicei… parcă nici nu mai sunt atât de obosit.
– Dar nu ți-ai terminat încă rugăciunea. Continuă…
– Ai dreptate! „Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău…”
– Bine, am să fac și asta, numai nu te pune singur în locul unde poți fi ispitit.
– Ce vrei să spui cu asta?
– Schimbă-ți prieteniile, renunță să mai mergi în locurile în care ai mers până acum, nu te mai uitat la filme murdare, nu mai asculta discuții păcătoase, nu te mai pune în situații îndoielnice. Unii dintre prietenii tăi au deja o influență mult prea mare asupra ta. Vor să te implice în lucruri incorecte, nu te lăsa păcălit de ei! Te mint ca să se distreze pe seama ta, dar în cele din urmă prietenia cu ei te va ruina. Și încă ceva: nu face din Mine țapul tău ispășitor. 

– Nu înțeleg! Ce vrei să spui?
– Înțeleg prea bine! Așa procedezi mereu – te bagi în probleme și apoi fugi de Mine : Doamne, ajută-mă să ies din încurcătura asta și Îți promit că nu mai fac alte prostii!… Iti-aduci aminte de câte ori te-ai târguit cu Mine?
– Da, Doamne… Mi-e atât de rușine… Îmi pare rău. Te rog să mă ierți.
– Te iert. Mergi mai departe, termină-ți ruga.
– „Căci a Ta este împărăția și puterea și slava în veci. Amin.”
– Știi TU ce Mi-ar aduce Mie slavă? Ce M-ar face cu adevărat bucuros?
– Nu știu, Doamne, dar vreau să știu! Vreau să-iti găsești plăcerea în mine. văd cât de mizerabilă a fost viața mea până acum, dar vreau atât de mult să fiu unul din urmașii Tăi.
– Iată și răspunsul la întrebarea Mea!
– Da?
– Da, asta Îmi aduce Mie slavă : să am oameni ca TINE pe pământ, care Mă iubesc și care caută voia Mea în viața lor.
– Doamne, abia aștept să văd ce poți face Tu din mine! Facă-se voia Ta în viața mea !!
– Amin?
– Amin, Doamne.
– Așa să fie!

DE VORBĂ CU DUMNEZEU – autor necunoscut; preluat din ziarul Viață și sănătate

---

Rugăciune de curățare foarte puternica cu efect imediat.

Doamne Dumnezeule, Tatăl Ceresc, Creatorul Cerului şi al pământului, Facă-se voia ta, precum in cer si pe pământ, Eu…….(numele de botez), mă prezint in trup de lumina Hristic in faţa Tatălui Ceresc şi te rog Doamne, in numele Domnului Iisus Hristos, să se curăţe, sa se dezlege, să se anuleze şi să se elibereze in lumina, toate programele negative, jurămintele, gândurile negative, blestemele, farmecele, amintirile dureroase, ……etc de la…….(numele) din această viaţă, din toate dimensiunile până la esenţa fiinţei mele. Mulţumesc Doamne. Aşa este, aşa va fi.

Mulţumesc Doamne.❤ Amin.

---

---

---