Egoul colectiv

Cat de greu e să trăieşti cu tine insuţi! Una dintre modalităţile prin care egoul incearcă să scape  de insuficienţa sinelui personal este aceea de a-şi extinde şi consolida sentimentul de sine prin  identificarea cu un grup — o naţiune, un partid politic, o corporaţie, o instituţie, sectă, club, gaşcă, echipă  de fotbal.

 

In unele cazuri, egoul pare să se dizolve complet cand cineva işi dedică viaţa unei activităţi  altruiste, o pune оn slujba binelui superior al colectivităţii, fără s ă ceară recompense personale,  recunoaştere sau mărire. Ce uşurare să fii eliberat de povara teribilă a sinelui personal. Membrii colectivităţii se simt fericiţi şi impliniţi, chiar dacă muncesc din greu, chiar dacă fac multe sacrificii. Par să fi  trecut dincolo de ego. Intrebarea este: chiar s-au eliberat cu adevărat sau egoul doar a făcut schimbarea  de la personal la colectiv?

Un ego colectiv are aceleaşi caracteristici ca şi egoul personal, intre care nevoia de conflict şi de  duşmani, nevoia de mai mult, nevoia de a avea dreptate impotriva altora care se inşală şi aşa mai  departe. Mai devreme sau mai tarziu, colectivitatea va intra in conflict cu alte colectivităţi, deoarece ea  caută inconştient conflictul şi are nevoie de opoziţie pentru a-şi defini hotarele şi, оn consecinţă,  identitatea. Membrii ei vor experimenta atunci suferinţa care decurge, inevitabil, din orice acţiune  motivată de ego. In acel moment, se pot trezi şi pot realiza că in colectivitatea lor există un puternic element de nebunie.

La inceput poate fi dureroasă trezirea şi realizarea bruscă a faptului că acea colectivitate cu  care s-au identificat şi pentru care au muncit este de fapt nebună, in acest punct, unii adoptă  cinismul sau amărăciunea şi de atunci incolo neagă orice valoare, orice merit. Aceasta inseamnă că  imbrăţişează rapid un alt sistem de credinţă, in chiar clipa in care cel anterior a fost recunoscut  drept iluzoriu şi, in consecinţă, s-a prăbuşit. Ei n-au infruntat moartea egoului lor, ci au alergat şi s-au reincarnat intr-unul nou.

Fotografie de Helena Lopes pe Pexels.com

Un ego colectiv este de obicei mai inconştient decat indivizii care formează acel ego. De exemplu, mulţimile (care sunt entităţi egoiste colective temporare) sunt capabile să comită atrocităţi  de care un individ in afara mulţimii n-ar fi capabil. Nu rareori naţiunile au un comportament care, in cazul unui individ, ar fi imediat recunoscut ca acţiuni ale unui psihopat.  

Odată cu ivirea noii conştiinţe, unii oameni vor simţi imboldul de a forma grupuri care să  reflecte conştiinţa iluminată. Aceste grupuri nu vor fi egouri colective. Indivizii care vor forma aceste  grupuri nu vor avea nevoie să-şi definească identitatea prin intermediul lor. Ei nu mai caută să se  definească prin intermediul niciunei forme. Chiar dacă membrii acestor grupuri nu sunt incă total  eliberaţi de ego, on ei va exista suficientă luciditate pentru a recunoaşte egoul in ei sau оn alţii de indată ce apare, insă este necesară o vigilenţă constantă, deoarece egoul va incerca să preia controlul  şi să se reafirme in orice mod posibil.

Dizolvarea egoului prin aducerea lui in lumina conştiinţei —  acesta va fi unul dintre scopurile principale ale grupurilor respective, fie ele formate din iluminaţi sau  constand din organizaţii caritabile, şcoli sau comunităţi de oameni care trăiesc impreună. Colectivităţile iluminate vor indeplini o funcţie importantă in răsărirea unei noi conştiinţe. Aşa cum  colectivităţile egocentrice vă imping in inconştienţă  şi suferinţă, colectivităţile iluminate pot fi  pentru conştiinţă un virtej care va accelera schimbarea la nivel planetar.

„Un pamant nou” Eckhart Tolle

---