Frica noastră cea de toate zilele


Ceea ce este uluitor în ziua de azi, și chiar controversat, este faptul că în ultimele veacuri, oamenii au respins cu tot mai mult dispreț și infatuare înțelepciunea anticilor, a mayașilor, a chinezilor, a indienilor, a budiștilor în general, și au crezut fiecare după propria conştiinţă că poate să rezolve problemele umanității fără să le coreleze cu cele ce străpung dincolo de noi. Fără să includă înțelepciunea spirituală în orânduirea lor, în viața lor, în special când vine vorba de guvernatori și conducători ai oamenilor, idealiști mai cu seamă! Și totuși, acei oameni au fost cu mult mai fericiți, în bula vremurilor respective, pe care o critică mulți ispășitori ai progresismului tehno-umanoid azi.

Şi în loc să modificăm direcţia absurdă în care ne îndreptăm, și să dăm măcar un pic posibilitatea ideilor mari să fie adevărate, citim în acest secol, în bătaie de joc mai mult, despre ce mai zic sfinții, calendarele chinezești și, bolnavi cum suntem, ne batem joc și de leacurile naturiste, și alte ajișderea, ca și cum noi, dăștepții militanți ai pământului, am avea de fapt leacul la orice. Să nu subestimăm nicio știință, fiecare își are obârșia, dar și sfârșitul ei. Însă tradiţia spirituală veritabilă ne spune că în lume sunt taine mai presus de firea neînțelegătoare, duală și supusă căderii, a omului.

cccIată un mic exemplu: te doare capul? Bagi o pastilă. Ți se face rău când asculți hard-rock dizarmonic? Precis ai mâncat ceva stricat. Dă-le încolo de zgomote, ele nu au impact, nu au cum să aibă impact asupra stării de spirit. Evoluații care vor ca noi să evoluăm, nu admit mișcări de așa amploare! Ai migrene de fiecare dată când apare o persoană în preajma ta? Sigur ești stresat de la muncă. Visezi că te strigă morții în somn? Fuga repede la manualul de simbolistică a lui Jung și interpretează-ți visul, în loc să iei fenomenul simplu, ca atare, și să vezi conținutul de bază declanșator în tot ceea ce există: frică vs. dragoste (sau nu neapărat dragoste pură, ci „chestii pozitive”, mă-nțelegi?…) Și alte mizerii pe care ni le spunem, ele nefiind altceva decât ceea ce au ajuns să devină: niște SUPERSTIȚII pe care mizăm, crezând că avem dreptate. Dorindu-ne de fapt să avem dreptate. Fără să vedem evoluția la care suntem chemați să aderăm, prin răcnetul informatic care bate via internet dar și delicat în conștiință, credem răspicat că știm noi mai bine.8-brain-fearDa, am evoluat, din multe puncte de vedere. Doar cei rămași în urmă, uneori mai conduc. Și o fac foarte prost. Hrăniți cu frică, inclusiv frica de a nu greși, dorindu-ne un paradis pierdut aici, la noi, într-un temporar acasă, ne învârtim în jurul cozii sau mai grav, al aceluiași pattern existențial, fără să fim capabili să punem STOP. Personal, social. Mânați de emoții declanșate și manipulate de branduri, de dictate sociale așternute pe imbecilitate și ignoranță crasă, făurite de te-miri-cine-și-ce mai de sus (din susul jos, nu din Susul mai de SUS), ne temem să ne afirmăm independența și mai cu seamă suveranitatea înaintea oricăror forme de idiocratizare în masă. Ne doare capul? Pac, băgăm o pastilă. Ni se petrece să trecem mereu prin aceleași încercări? Asta-i viața, frate, ne zicem încarcerați în autodispreț și lentoare cât cuprinde. Nimic nu-i întâmplător, nu era doar o superstiție, ci o întreagă teză de doctorat în metafizică, dar n-avem noi timp de explicații de-astea „religioase”.

Frica!

Și apropo de aceste frici induse social, care activează mecanismul obedienței supreme la om, îmi aduc aminte când undeva prin vară, la telefon, mă sunase un agent de vânzări de la o companie de asigurări. Discuția începea pe un ton de vânzător persuasiv galant deosebit de bine antrenat, așa: Bună ziua, mă numesc Popoviciatu și vă sun din partea companiei de asigurări. Spuneți-mi vă rog, în acest moment beneficiați de asigurare personală privată? Răspunsul meu firesc era de obicei: „știți pe cine ați sunat/ de unde aveți acest număr de telefon?”, dar cumva, potolită de flerul priceput al acestui om, am cedat cu politețe: – NU, și nu doresc nicio ofertă, mulțumesc!7542152-young-successful-career-woman-holds-her-laptop-and-talks-on-her-mobile-phonePrilej cu care agentul, măscărit și mai cu sârg, începe și rupe: – V-ați gândit vreodată ce se petrece cu dvs. în cazul în care vă îmbolnăviți? Dar haideți să vă imaginați că aveți o boală și rămâneți fără bani, sau că cineva vă moare… sau că dvs. aveți accident… Frică, FRICĂ MAI MARE, PALPITAȚII, FRICĂ.. bla bla bla. Am oprit mizeria ordinară care începea și discursul apocaliptic și i-am urat o zi frumoasă.

Iată frica! n-ecce homo!

Vedeți dvs., niciun om de pe lumea asta nu și-ar mai face asigurare la vreun obiect, dacă ar avea credința aia sfântă tare, prin care să se asigure în cel mai colosal și imperial mod posibil, acolo sus la Dumnezeu, că nimic rău nu i se va petrece vreodată. Sigur, e o extremă fabuloasă ce spun. Dar chiar și așa: discursul acestui priceput în ale inducerii de mesaje ale fricii, deci manipulare, a mers cu siguranță bine la foarte multă lume. Nu înseamnă că o asigurare nu este bună, dar disperarea de a-ți asigura bunurile, și pe tine, și viața din frica de a nu păți ceva vreodată și ca și cum banii ar putea compensa cumva suferința, tot disperare și gest reactiv – provenit din frică – rămâne!

Se spune că ceea ce semeni, aia culegi. Păi dacă am semănat o investiție din frică, nu e firesc să culeg… roadele ei? Iată chintesența!frica_10442000…Și cu acestea suntem păcăliți. Tratamente minune – care mizează tot pe frică – frica de a fi respins de către ceilalți, vaccinuri, nevoia de coaching și dezvoltare personală, nevoia de a fi la unison cu ceilalți, nevoia bolnavă de comuniune și conectare cu oamenii, nu cumva să ne dăm răgaz să mai zăbovim și singuri. (Nevoia de a fi plăcut – care provine din frică – frica de a nu fi plăcut – și tot așa…)

Cel mai crunt exemplu este legat de vaccinare. Cei nevaccinați sunt marginalizați cu totul din societate, li se interzice accesul la școli, la grădinițe, la coafor…! Și deși niciun muritor militantist închinător la știința care se poate demonstra nu a probat cu propria minte și cu propriul creier utilitatea vaccinului sau pericolul lui, toți cred la unison în una și aceeași idee: ele funcționează! În altă ordine de idei, știți unde bat. Iată noua religie – declanșatoare de frică și isterie în masă.cum-sa-scapi-de-frica-672x372Acum, pe de altă parte, imaginați-vă o persoană fericită bucuroasă, mergând pe stradă. Și la un moment dat, cineva îi bușește mașina. Zâmbește, își dă mâna amiabil cu vinovatul, nădăjduiește și crede mai departe cu tărie că problema o va rezolva. Nu se ceartă, nu lovește cu ură în vinovat, pur și simplu tratează problema ca atare, având în sine schema benefică a unui om care ȘTIE și CREDE că situaţiile:
1. Pot fi rezolvate și cu zâmbetul pe buze și că sunt trecătoare;
2. Calmitatea și echilibrul pe termen lung sunt mai presus decât dominația agresivă de moment;
3. Dumnezeu este prezent, oricum!
4. Nu și-a dat sufletul făcând banii de mașină – fiindcă este un om echilibrat;
5. Nu se teme de pierderea suferită! Asta e, o repar. Și e ca nouă. Sau privește partea plină a paharului: era timpul să-și ia alta;
6. Nu urăște un imbecil doar pentru că a fost neatent! – îi spune „imbecilule” – și gata!smile-01

Isaia 43:2: „Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; și râurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde, și flacăra nu te va aprinde.”Dar cum se potrivește idealul acesta de om antrenat psihic și sufleteşte să facă față cu brio la vârtejurile și acostările parșive ale vieții, care încearcă să smulgă calmul și echilibrul fiecăruia dintre noi, tactic? Nu prea! Dacă nu îți arăți nevroza la impactul cu măcelul social și ignoranța și imbecilitatea crasă, practic ai putea fi catalogat un om rece, indiferent. Nici asta nu-i o etichetă faină socială! Chiar dacă tu ești zen!

De ce bebelușii zâmbesc și chicotesc tot timpul? Ei încă mai sunt conectați dincolo.
De ce dacă un adult zâmbește când totul pare să se năruie în jur, este considerat nebun?smileIată, programați social să tremurăm de frica de orice, asaltați de triggeri emoționali pe toate gardurile, ne temem nu cumva să cădem în disprețul maselor. Și inadecvare! Care nici măcar nu reprezintă vreun public, ci e doar un aplaudat mai mult sau mai puțin în mintea noastră. Ființa socială – omul ca persoană adunată laolaltă cu altele-n mulțime – este o forță dinamică a vieții pe care nu o putem nega. Frica de singurătate este reversul ei. Dorind repede adaptarea, cu riscul pierderii propriei stabilități și identități de sine, ne îmbăiem în frica de a nu fi respinși, și astfel oferim un curs iute-curgător minții noastre de a declanșa discursuri și monoloage, spre a ne convinge pe noi că e ok. Că totul e sub control și că e spre binele nostru, să ne dregem pașii spre o acțiune sau alta.

Ați văzut vreodată o floare răsărind prin asfalt, din pământ? Așa sparge și gândul bun și proactivitatea zidul de îndrăzneală și frică, personal sau al tuturor. Excepție când îndrăzneala izbucnește din ură.

Frică vs. orice altceva!

Chiar şi la nivelul creierului, înnoirea celulelor noastre nervoase este favorizată de o gândire constructivă, optimistă şi este inhibată de agresivitate, furie şi depresie. (…)
Încă de la anul 1000, Avicenna a făcut un experiment şi a pus un miel într-o cuşcă lângă cuşca unui lup. Mielul a murit, pur şi simplu, de frică. Când ne e frică, nu se mai secretă chimia necesară şi celula moare. Pe termen lung, asta înseamnă scleroze, boli degenerative, Parkinson şi demenţă
.” – Dumitru Constantin Dulcan, Inteligența materiei.

Vedeți, noi, ca oameni, avem nevoie întotdeauna de dialectică. Sau cum să ne exersăm mintea să creadă toate balivernele, vorbind adesea cu noi înșine foarte logic de altfel, pentru a da crezare unei idei sau alteia, care de fapt e proastă! Ne scuzăm frica, o justificăm prin dialog interior, de fiecare dată când ea apare, găsind elemente, sau născocind iluzoric, prin tulburări mai mult sau mai puți pregnante, mentale. Filtrele gravitaționale acționează atunci ca un bumerang: tot ceea ce vezi rău, se întoarce împotriva ta și a scopului original, proiectat din iubire, căci noi suntem niște fiinţe reflexive prin definiție. Dar este mai ușor pentru mintea umană să-și găsească rost în a declanșa idei pentru a crea probleme. Și ce probleme? Unele dintre acelea d-ale lumii care au fost declanșate tocmai de mintea omului autodivinizat. Îmbolnăvit fără să știe de dorința sa crâncenă de a stăpâni peste toate, de a distruge și de a fi, înclinat în partea de jos a balansoarului din care e alcătuit metafizic, spre întunecimile propriei nefericiri.

close up photo of woman with her hands tied with rope
Fotografie de Engin Akyurt pe Pexels.com

Și deși refuzăm vehement explicații provenite dintr-un palier mai înalt al gândirii, mai înalt decât psihologia ființei însăși, care este tot o știință de fapt, în sine, deși refuzăm explicațiile strămoșilor noștri, maeștrilor cei buni și sfinților, revenim în bula noastră de ignoranță evoluată, și cu știința materialistă în mână, luptăm de atâta amar de ani cu eternitatea, propovăduind fără să știm, mai departe, de dragul banilor și de dragul unor drepturi foarte parșiv înțelese – libertatea cauzatoare de moarte. Moarte umană! Căci am fost descriși în original că NU VOM UCIDE (prin porunca SĂ NU UCIZI), dar zilnic făuritorii civilizației ucid sufletul omului și chibzuiala lui, prin nechemarea sa sau excluderea sa programată din clanurile celor puțini care au înțeles, au știut, au văzut și s-au convins, prin experiență sau nu, ce mai e de fapt și cu lumea asta, dincolo de niște mediocre (dar utile) simțuri, generând în schimb maselor, și chiar și nouă, românilor, credințe false, iluzorice, menite să te facă să consumi și să vrei să ai și mai mult! Subjugarea omului de către om.Libertatea

Dacă ateii au dreptate, și cei închinăcioși la știința materialistă, anihilând din fașă noile tipare de gândire bazate pe anihilarea fricii, prin exemplificarea de mai sus, închinându-se industriilor farma (e cel mai relevant exemplu) și a altor industrii materialiste de tot felul, atunci noi ca oameni suntem foarte foarte proști! Și comozi, că nu vrem sau refuzăm să înțelegem o dată schimbarea de paradigmă la care suntem chemați.

Vrem sau nu vrem, ne place sau nu, suntem chemați, prin vremurile drastice pe care le trăim, înaintea cărora suntem martori dar și pioni abili, la o conștiință mai elevată, la o cunoaștere mai bună a aspectelor sensibile cu care ne confruntăm și care ne confruntă pe toate palierele ființei, spre a cunoaște nu doar sensul și proveniența lor, ci și a vedea rezolvarea, în cel mai scurt și propice timp posibil! Autor: io`HA


ccc

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.