Deodată, indianul a spus:
– Am auzit un greiere.
– N-ai cum sa auzi, un greiere, in tot vacarmul asta, i-a raspuns prietenul.
– Sunt sigur ca am auzit un greiere, a insistat indianul.
– Asta-i o nebunie, a spus prietenul.
Indianul a ascultat, cu atentie, un moment, dupa care a trecut strada, spre o zona, unde se aflau cativa copaci.
A cautat imprejur, prin iarba, si a gasit micul greiere. Prietenul sau a ramas uimit.
– E incredibil! Trebuie sa ai un auz supraomenesc!
– Nu, a spus indianul. Urechile mele nu sunt diferite de ale tale. Totul depinde de ce asculti cu ele.
– Dar nu se poate, a continuat prietenul. Eu n-as putea auzi un greiere, in acest vacarm!
– Depinde de ceea ce este important pentru tine, a venit, imediat, raspunsul. Da-mi voie sa-ti arat!
A bagat mana, in buzunar, si a scos cateva monede, pe care le-a lasat sa cada, pe asfaltul trotuarului. Atunci, cu tot zgomotul asurzitor, al orasului, au remarcat ca toti oamenii, de pe o raza de 5 metri, au intors capul, privind in jur daca, nu cumva, banii cazuti erau ai lor.
– Înțelegi ce am vrut sa spun? a continuat indianul. Totul depinde de ceea ce este important, pentru tine.
Ascultând, zi de zi, la televizor, galceava, crimele, tragediile,URECHEA, CARE ESTE PRELUNGIREA CREIERULUI NOSTRU, se fixeaza pe tot ce este urat, rau, înspăimântător… Ni se induce FRICA! Devenim neputincioși, temători (de avion,de frig, de vant, de mancare, de oamenii de langa noi, de sentimentele noastre….SI NU ȘTIM DE UNDE, CAND, SI CUM ni se trage. Intre timp greierii canta…, frunzele fosnesc…, apele curg… Dar, noi nu le mai auzim…
(Autor necunoscut)