A fi detaşat înseamnă a lăsa în pace casele altor oameni şi a te ocupa, atent şi răbdător, nu doar de camera ta de zi, ci şi de subsol, ghenă sau pod… Detaşarea nu este totuna cu apatia sau indiferența.
Mai degrabă detaşarea se traduce într-o implicare profundă, dar pe teritoriul TAU. Acesta e alcătuit din viciile, slăbiciunile şi imperfecţiunile TALE. Pentru acestea eşti într-adevăr responsabil. Pentru viciile celuilalt e responsabil celălalt.
TU nu ai nici un drept să decizi ce e bine şi ce e rău pentru el, cu excepţia cazului în care te crezi Dumnezeu, situaţie în care te rog să-mi scuzi îndrăzneala. În concluzie, a condamna şi a respinge sunt versiuni în oglindă ale ataşamentului aşa-zis pozitiv.
- CEEA CE RESPINGI CU VOCE TARE TE ATRAGE IN TĂCERE…..
Dacă înţelegi această lege psihologică, viaţa ta nu va mai fi niciodată la fel. Ea se poate deschide instantaneu spre noutate şi prospeţime. O viaţă mereu proaspătă este ca un izvor care curge neîncetat, păstrându-şi astfel puritatea. De la acest izvor vei putea bea apă întotdeauna. Cu un izvor care a hotărât să reţină apă nu prea ai ce să faci. Mlaştinile nu potolesc setea.”
Adrian Nuţă
ASTRODEVA 
Soțul meu e alcoolic, într-un stadiu incipient, adică bea, îmi vorbește mizerabil, nu pot discuta despre problemele cotidiene. Prin urmare, mă afectează viciul lui. Ce să fac?
ApreciazăApreciază