7 erori de gândire


7 erori de gândire, într-o singură zi, pare a fi un fapt deconcertant, dacă avem în vedere capacităţile extraordinare ale creierului uman, structura cea mai complexă şi performantă din universul pe care îl cunoaştem noi.
http://bit.ly/2Cz43uZ
Miliarde de neuroni şi reţele neuronale, un adevărat centru de comandă care susţine funcţiile conştiente sau subconştiente, remodelate continuu de experienţele noastre, de trăirile noastre – întrebări, reflecţii, curiozitate, voinţă, afecţiune, creativitate, dorinţă de progres etc.


Erorile de gândire, pe care specialiştii în domeniu le-au identificat de-a lungul îndelungatelor experimente şi studii, intervin, pe de o parte, deoarece creierul nostru încearcă în mod constant să prezică felul în care funcţionează lumea, iar, pe de altă parte, este foarte posibil ca modelele de gândire, reprezentările noastre despre lume, pe care le construim în funcţie de percepţiile, educaţia, aşteptările, subiectivitatea noastră, să nu corespundă realităţii.


La modul cel mai general, când cineva spune: „Nu sunt bun de nimic”, „Sunt prost”, „Nimic nu-mi reuşeşte”, „Nimeni nu mă iubeşte” etc., este vorba de o eroare de gândire, de o falsă convingere, repetabilă, o percepţie falsă, excesivă, exagerată, care dăunează progresului personal, dar şi în relaţiile cu ceilalţi.
minddddd
Se petrece oricui să aibă erori de gândire, care generează emoţii dezagreabile – tristeţe, teamă, furie, culpabilitate, anxietate, frustrare etc. – dar este important să conştientizăm că, deşi sunt adesea bine ancorate în modul nostru de gândire, acestea nu reprezintă realitatea, decât rareori şi, mai grav, ne pot condiţiona comportamentul într-o manieră nefavorabilă sau se pot transforma în depresii.
Iată 7 erori de gândire identificate de oamenii de ştiinţă, care întreţin emoţiile nefaste, şi pe care, dacă le cunoaştem, le putem corecta prin ceea ce în psihologie se numeşte restructurare cognitivă, care presupune înlocuirea erorilor printr-o gândire mai realistă şi mai adaptată diverselor situaţii de viaţă.


7 erori de gândire, dovedite ştiinţific
Paradoxul alegerii- Paradoxul alegerii este una dintre cele 7 erori de gândire frecvente şi se referă la faptul că oamenii, în general, şi în mod surprinzător, preferă să aibă mai puţine opţiuni. Atunci când există mai multe opţiuni, capacitatea de luare a deciziilor este paralizată. Un foarte simplu experiment făcut de doi psihologi de la Universitatea Stanford – cunoscut ca experimentul „jam” – a arătat că atunci când au fost oferite la vânzare mai multe sortimente de gem, doar 3% dintre clienţi au cumpărat un borcan, iar atunci când oferta a fost limitată, 30% dintre clienţi au cumpărat.
La un alt nivel, dar pe aceeaşi idee a paradoxului alegerii, psihologul american Barry Schwartz, autorul unei celebre cărţi – The Paradox of Choice – Why More Is Less (Paradoxul alegerii – De ce mai mult înseamnă mai puţin) – arată că un mecanism al gândirii asemănător are loc şi când este vorba de alegere şi de fericire.


În nenumăratele conferinţe ţinute pe tema cărţii menţionate anterior, Barry Schwartz sublinia că, în epoca actuală, „doctrina” oficială a societăţilor occidentale dezvoltate porneşte de la premisa că maximizarea nivelului de bunăstare a oamenilor presupune maximizarea nivelului de libertate individuală, deoarece libertatea este intrinsec valoroasă, esenţială pentru om, iar a maximiza libertatea înseamnă a maximiza alegerile. Iar această idee, spune psihologul american, este atât de bine înrădăcinată în sistemul nostru de gândire, încât nimănui nu-i trece prin cap să o pună la îndoială.
the_healing_mind_hd-1280x720
Într-un astfel de context se manifestă paradoxul alegerii, pentru că, aşa cum se petrece şi în cazul în care alegerea vizează aspecte materiale, şi când este vorba de fericire, o alegere făcută în condiţiile multor opţiuni se asociază cu un mai accentuat regret că poate o altă alegere ar fi fost mai bună. Cu alte cuvinte, caracteristicile atrăgătoare ale alternativelor respinse, chiar dacă ai făcut o alegere bună, vor genera un sentiment mult mai puternic de părere de rău pentru ceva ce poate ai „ratat”, implicit de nefericire, pentru că, spune Schwartz, „toate celelalte lucruri pot avea o mulţime de trăsături atrăgătoare si asta va face ceea ce faci tu mai puţin atractiv”.


Paradoxul profetului- Paradoxul profetului, ca bias cognitiv, este una dintre cele 7 erori de gândire care pot altera comportamentul uman. Este, de fapt, reversul cunoscutului efect Pygmalion, cunoscut şi sub denumirea de efectul Rosenthal&Jacobson, după numele celor care l-au definit. Acesta se referă la o „profeţie”, o declaraţie mai mult sau mai puţin recurentă care influenţează comportamentul astfel încât „profeţia” să se împlinească. Ceea ce, la un moment dat, este doar o posibilitate, se poate transforma în realitate prin „autoritatea” celui care afirmă „profeţia”. Dacă aceasta conduce la o transformare în bine a unei persoane, este un factor de progres.
Reversul însă, profeţia autodistructivă (în engleză, self-defeating prophecy) sau paradoxul profetului, se produce atunci când „predicţia” distruge şansele de realizare ale unui aspect favorabil, benefic. Şi nu este vorba, evident, de o fatalitate sau ceva independent de voinţa unei persoane, ci de situaţiile în care persoanele cred în profeţia respectivă, autodistrugându-şi şansele de reuşită.
Thinking.44121810
Fiecare dintre noi este necesar să ţină seama de ceea ce îşi repetă despre sine, despre o anume situaţie de viaţă, despre planurile pe care vrea să le urmeze şi să le împlinească, dar foarte important, din perspectiva acestei erori de gândire, este, de exemplu, felul în care profesorii se implică şi relaţionează cu elevii/studenţii lor. Elevii se străduiesc şi obţin rezultate bune, chiar performante, atunci când profesorii lor îi încurajează, când „predicţiile” sunt favorabile, nu când elevii sunt discreditaţi.


Efectul de focalizare- Efectul de focalizare se mai numeşte şi „bias de ancorare” şi este o eroare de gândire, o prejudecată potrivit căreia deciziile noastre sunt influenţate semnificativ de elemente-cheie din experienţele trecute, doar pentru că au fost parcurse, înlăturându-se astfel incertitudinea, astfel că alte informaţii sunt pur şi simplu ignorate.
Este vorba, de asemenea, de dificultatea de a depăşi puterea primei impresii. Focalizarea pe prima informaţie sau prima valoare sau orice alt fel de prim element împiedică spiritul nostru să aprecieze sau să ia în considerare informaţii şi valori noi sau să aibă în vedere alt fel de alegeri.


Groupthink- Groupthink este un fenomen psiho-sociologic de pseudo-consens care survine când un grup se reuneşte pentru a lua o decizie. Este una dintre cele 7 erori de gândire care întreţine de fapt o iluzie – aceea că grupul, oricare ar fi, gândeşte şi ajunge la o soluţie bună, când, în realitate, gândirea individuală şi colectivă sunt paralizate de mecanismele nocive ale dinamicii grupului, care caută prioritar doar o formă de acord, şi nu rezolvarea adecvată şi realistă a problemei.
crowd-of-people-1024x638
O ilustrare metaforică a conceptului de groupthink se găseşte în romanul lui Geroge Orwell 1984, în care scriitorul inventează termenii de „dublăgândire” (doublethink) şi „nouvorbă” (newspeak), prin care indică, într-o lume alterată, fără adevăr şi fără valori, tendinţa indivizilor depersonalizaţi de a accepta simultan două puncte de vedere opuse, care anulează orice spirit critic.


Pareidolia- Pareidolia este o eroare de gândire determinată de percepţia eronată a unui stimul vizual sau auditiv, când ni se pare că identificăm o formă familiară într-un peisaj, în conturul unui nor etc., deoarece creierul are tendinţa de a transforma mereu informaţia în funcţie de ceea ce cunoaştem deja. Când astfel de percepţii devin exagerate, ele pot altera în mod major relaţia unei persoane cu realitatea, trecând în zona tulburărilor psihice.


Teama de a pierde –Dintre cele 7 erori de gândire menţionate în acest articol, teama de a pierde este una dintre cel mai des întâlnite. Pentru foarte multe persoane, teama de a pierde în diverse împrejurări de viaţă, de la cele comune, la cele importante, este mai puternică decât satisfacţia pe care ar putea-o avea de la un câştig echivalent. Este principalul motiv pentru care mulţi oameni nu sunt tentaţi de lucruri noi şi, de asemenea, este principala explicaţie pentru faptul că ameninţarea cu o pedeapsă este adesea mai motivantă decât o posibilă recompensă.
frica_10442000
Biasul de autocompătimire/autopărtinire- Biasul de autocompătimire/autopărtinire este o eroare de gândire pe care o putem constata cu uşurinţă la majoritatea oamenilor, constând în tendinţa de a pune eşecurile pe seama unor circumstanţe exterioare şi de a atribui succesul exclusiv propriilor merite. Şi autocompătimirea şi autopărtinirea sunt însă la fel de neproductive, mascând o falsă imagine de sine, fie una exagerat de scăzută, fie una exagerat de bună.


Cele 7 erori de gândire evidenţiate în acest articol reprezintă doar o parte dintre vulnerabilităţile posibile ale personalităţii noastre în relaţie cu lumea şi cu noi înşine.
Creierul uman este un univers fascinant şi derutant în acelaşi timp, iar dacă avem în vedere că, în fiecare zi, prin mintea noastră trec peste 50 de mii de gânduri, cum spun specialiştii în neuroștiințe, cu atât mai mult este necesară o atenţie permanentă la ceea ce suntem, cum gândim, cum ne manifestăm, să putem să conştientizăm şi să eliminăm, pe cât posibil, erorile şi să descătuşăm resursele de inteligenţă, creativitate, echilibru, adică partea luminoasă din noi.
sursa-yogaesoteric.net


ccc