POVESTEA UNEI IUBIRI


http://www.aimgroup.ro/afiliere/idevaffiliate.php?id=111&url=12
Subconstientul este cheia succesului tau !

Iubirea, oricât de minunată ar fi, nu este suficientă pentru ca doi parteneri care se iubesc să rămână într-o relaţie de lungă durată.  Calitatea comunicării, bogăţia schimburilor, vitalitatea lucrurilor împărtăşite în comun  sunt cele care vor hrăni şi vor menţine relaţia vie.

El se numea Tăcere, iar ea se numea Vorbă. Aveau douăzeci de ani şi încă nu descoperiseră iubirea. S-au întâlnit pe insula unde trăia ea, unde se născuse şi unde îşi petrecuse toată copilăria.
La început au schimbat doar câteva priviri şi lungi momente de tăcere, pline de aşteptări, încărcate de entuziasm, de vibraţiile dorinţei lor care se năştea. Îşi ofereau zâmbete dulci ca mierea şi pline de tandreţe, pe care dansau soarele şi cerul întreg. Îndrăzneau să se apropie unul de altul, încet, în momente pline de frumuseţe, acompaniate de suspinele lor. Fiecare dintre ei îşi depunea speranţele, emoţiile şi partea secretă din vise în mâinile celuilalt. Apoi au învăţat, treptat să îmblânzească spaţiul dintre corpurile lor, să simtă cu toate simţurile şi să-şi lase gesturile să se mişte libere.
Apoi, foarte repede, toate acestea au izbucnit, în săruturi pline de lumină şi în mângâieri pline de culoare, în parfumul abandonului lor, pentru a se pierde şi a se topi în sărbătoarea corpurilor lor, care i-a dus apoi departe, în cele mai profunde locuri ale fiinţei lor. S-au iubit reciproc, lucru care se întâmplă mai rar decât credem. Vreau să spun, prin reciprocitate, că iubirea unuia rezona şi se acorda cu iubirea celuilalt.
Tânăra femeie, care se numea Vorbă, a început în mod firesc, foarte repede, să vorbească despre sentimentele ei, despre emoţiile şi simţămintele ei cele mai intime. Avea o creativitate inepuizabilă şi generoasă pentru a vorbi, pentru a-i împărtăşi tânărului, Tăcere, ceea ce simţea, pentru a-i murmura, a-i şopti celui pe care îl iubea, tot ceea ce trăia în adâncurile fiinţei ei, îi povestea despre trecutul ei, despre prezent şi despre viitorul pe care şi-1 imagina alături de el. Un viitor comun cu care îşi dorea ca şi el să fie de acord, pentru a-l construi împreună.
Pentru Tăcere însă, era mai complicat, mai dificil. El nu ştia să vorbească despre el sau, mai degrabă, păstra din experienţele lui anterioare o prudenţă sau o inhibiţie, care îl împiedicau să exprime în cuvinte ceea ce trăia, ceea ce simţea. Chiar dacă uneori avea impresia că, tot ceea ce nu putea exprima, se agita în el asemenea unei furtuni.
Îi era frică să nu pară slab, mai puţin viril, dacă vorbea despre intimitatea lui şi, cel mai adesea, credea că de fapt nu este necesar să vorbeşti despre astfel de lucruri, că era inutil şi doar un timp pierdut şi că ar putea fi chiar periculos să şi exprime sentimentele, ceea ce trăia în interior. Se simţea mai în largul lui, asemenea multor bărbaţi, în acţiune, îi plăcea să facă propuneri, să organizeze ieşiri în diverse locuri. Şi, în primul rând, nu se putea abţine să nu o atingă pe iubita lui, să o ia în braţe, să îi arate dorinţa lui. Lucru pe care şi Vorbă îl dorea foarte mult, dar nu era singurul lucru pe care şi-1 dorea.
Să nu credeţi cumva că Tăcere era mut.  Nici vorbă! Vorbea chiar mult, cu uşurinţă şi îndrăzneală, cu umor, avea o calitate în a face analize şi sinteze, un simţ critic ascuţit în tot ceea ce se referea la teoriile economice sau sociale, la problemele lumii, la univers, la sport şi la spectacole. Însă vorbea tot timpul despre ceilalţi, despre evenimentele din jurul lui. Nu vorbea niciodată despre modul în care trăia el toate aceste lucruri, despre ce simţea, ce îl emoţiona în adâncul lui.
Îi plăcea să comenteze aspecte legate de afaceri, de societate şi comportamentul oamenilor politici, îi plăcea mult să dezvolte un subiect propus de el sau de altcineva. Imediat se lansa într-un discurs în care îi plăcea să strălucească dar uneori se mai şi rătăcea într-o logoree nesfârşită, se repeta, devenea puţin steril şi îşi pierdea sensul frazei. Excela în controverse, în a cultiva arta disputelor, întreţinea cu iubita lui, Vorbă sau cu prietenii dezbateri întregi despre sport, despre filme, despre cărţile citite, despre călătoriile pe care le-a făcut, despre experienţele de viaţă pe care le-a avut. De fapt, diferenţa dintre cei doi iubiţi consta în faptul că ea vorbea despre ea, în timp ce el vorbea despre ceilalţi şi despre ce a făcut el, fără să vorbească cu adevărat despre el însuşi, despre ce simte, ce trăieşte. Şi ignora faptul că, ceea ce menţine împreună, în timp doi parteneri, nu este doar iubirea care putea să îi lege şi să-i ataşeze unul de altul, ci calitatea schimbului şi a comunicării dintre cei doi.
Un schimb echilibrat, pe baza ştiinţei de a da şi de a cere şi a îndrăznelii de a primi şi de a refuza. Un schimb care putea fi reciproc sau nu….
Cei doi nu ştiau încă faptul că se aflau la începutul unui drum care avea să îi îndepărteze unul de altul, mai mult decât orice neînţelegere care ar fi putut să-i facă să se contrazică sau să se rănească reciproc. Ar fi putut ca, rămânând pe acel drum al lipsei de înţelegere, în care cererile unuia nu îşi găseau ascultare şi răspunsuri în comportamentele celuilalt, să se îndepărteze unul de altul, fără ca măcar să ştie acest lucra. Riscau să se părăsească încet, în mod iremediabil, fără ca măcar să presimtă incapacitate lor de a crea, dincolo de iubire, o relaţie vie, creativă, stimulantă pentru amândoi. O relaţie care le-ar fi hrănit iubirea cu tot ceea ce era mai bun în ei, cu cele mai neaşteptate resurse pe care le aveau, dacă ar fi ştiut să-­şi împărtăşească trăirile şi simţămintele.
Şi toate astea, bineînţeles cu dăruire, de o parte şi cu receptivitate deschisă, de cealaltă parte şi, mai ales cu reciprocitate, printr-un dialog al sentimentelor şi al trăirilor celor mai personale, mai intime. O relaţie în care fiecare ar fi putut să-şi împărtăşească aşteptările, aporturile şi, mai ales să-şi exprime zonele de intoleranţă, de fragilitate, de furie sau chiar de violenţă, legate de rănile lui din copilărie.
Trebuie să vă mai spun că, Vorbă a fost crescută în familia Îndrăznesc să spun, o familie în care se practica de mult învăţarea comunicării, adică a învăţa cum să pui ceva în comun. O metodă care propunea să nu vorbeşti despre celălalt, ci să îi vorbeşti celuilalt despre tine, o metodă care invita la renunţarea la injuncţii, la judecăţi de valoare, la descalificări şi devalorizări, la ameninţări şi la şantaj, la culpabilizări, la menţinerea raportului dominant-dominat. Era o familie şi un mediu în care copiilor li se propuneau încă de când erau foarte mici reguli de igienă relaţională simple, accesibile oricui,  instrumente  concrete,  transmisibile,  pentru a comunica mai bine.
Vorbă, în educaţia ei, îşi însuşise resurse care îi permiteau o mai bună poziţionare, autonomie şi afirmare a propriei persoane, creativitate şi libertate de a fi…
Tăcere, cât despre el, crescuse într-un mediu în care a fost învăţat să nu vorbească despre ceea se trăia şi simţea, în care practica opoziţia şi nu apoziţia, înfruntarea, în loc de confruntare, confuzia între sentimente şi relaţie, ne-diferenţierea între dorinţe şi nevoi. Fusese crescut în familia Astanusespune. O familie cum sunt milioane de familii de pe planeta Tăcerii, care practică într-un mod foarte natural, un sistem relaţional foarte răspândit, care este surd şi orb în faţa lucrurilor esenţiale, este pernicios şi pervers şi, mai ales, energetivor.
O familie în care nu era convenabil să vorbeşti despre sine, să te dezvălui aşa cum eşti, în care se puneau întrebări intruzive sau cererilor li se răspundea prin conformism sau supunere. O familie şi un anturaj în care se vorbea despre ceilalţi, în care ceilalţi erau definiţi, catalogaţi şi etichetaţi prin judecăţi de valoare definitive,copiii erau culpabilizaţi dacă nu îndeplineau dorinţele părinţilor, erau ameninţaţi, pedepsiţi şi chiar alungaţi dacă afirmau credinţe diferite sau dorinţe de independenţă şi de afirmare diferite de ale lor…
În astfel de familii, copiii nu au posibilitatea de a-şi dezvolta încrederea şi iubirea de sine, iniţiativa şi creativitatea. Au foarte puţine alterative pentru a se împlini în iubire şi respect de sine, pentru a se întări în faţa imprevizibilului vieţii… au ca model doar comportamente stereotipe şi conservatoare, repetitive şi foarte puţin adaptate la realitate. Cei care sunt crescuţi într-un astfel de sistem au puţine posibilităţi de a exista.
Sau se afirmă şi se realizează la nivelul faptelor, al acţiunii, al cuceririi, al luptei.
Fie se dau bătuţi, fug, se supun, se pun în serviciul exploatatorilor lor, se lasă manipulaţi. Sau se inhibă, se închid în tăcere, într-o activitate ecran, încercând să scape de imprevizibil şi făcându-se uitaţi. Unii, mai puţini, se vor realiza marginalizându-se, prin creaţie sau prin schimbare…
Nu ştiu cum va evolua relaţia dintre Vorbă şi Tăcere şi nu ştiu cum va supravieţui sau se va amplifica iubirea lor. Ştiu doar, drumul pe care fiecare dintre ei îl are de parcurs, pentru a-şi propune, dincolo de iubire, o relaţie vie şi stimulatoare, dacă vor să-şi construiască un viitor împreună.
Ştiu, de asemenea, că se vor confrunta cu renunţarea la imaginile lor ideale, cu recunoaşterea mai clară a aşteptărilor lor, a aporturilor fiecăruia şi a zonelor lor de intoleranţă, cu descoperirea vulnerabilităţii fiecăruia. Vor avea de învăţat, dacă vor să construiască o relaţie de durată, să comunice cu privire la contradicţiile din interiorul fiecăruia, la diferenţele care există între ei şi la asemănări. Vor avea de negociat antagonismele, de clarificat partea întunecată din trecutul lor. Le doresc să poată porni pe acest drum, urmând calea inimii şi a unei cunoaşteri deschise.
Sursa-aici
❤ ❤ ❤
http://www.aimgroup.ro/afiliere/idevaffiliate.php?id=111&url=12

5 sfaturi care vă pot transforma dintr-un pesimist într-un optimist


http://www.aimgroup.ro/afiliere/idevaffiliate.php?id=111&url=13
Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate chiar acum!

Cercetări ample arată că optimismul, convingerea ca toate încercările vieții se vor sfarsi cu bine, este legat direct de un risc mai redus de a dezvolta afecțiuni psihice, comcomitent cu creșterea șanselor de a avea o viață mai lungă.

Unul dintre cele mai mari studii a fost efectuat pe 70.000 de femei din Statele Unite de Școala de Sănătate Publică a Universității Harvard, iar concluziile sunt spectaculoase. Optimistele au un risc cu pana la 40% mai mic de a muri de accident vascular și boli de inimă, cu 38% mai mic de a muri de boli respiratorii, risc redus la jumatate ca o infectie sa le fie fatala și cu 16% mai mică probabilitata de a pieri din cauza cancerului.

Medicii americani considera ca oamenii isi pot imbunatati perspectiva de viata facand cateva modificari simple in rutină. Este nevoia de un pic de voință, dar acesta este secretul unei sanatati de invidiat.

Un prim sfat este de a accentua aspectele pozitive ale vietii. Intr-un mic jurnal, puteți sublinia lucrurile bune care s-au intamplat, precum și lucrurile care v-au bucurat. Ganditi-va la ceea ce le-a generat și cum pot fi repetate. Apoi, daca va aflați intr-o pasă negativă care dureaza de ceva vreme, recurgeti la un scurt-circuit: ascultati muzica preferată, recitiți o carte de dragoste cu final fericit sau luați legătura cu un bun prieten.

Mai departe: nu vă mai incruntati cand nu puteti schimba turnura lucrurilor globale, tendintele negative din societate. In schimb puteti face ceva ce poate insemna o mică schimbare pozitivă, cum ar fi donarea de haine pentru o organizație nonguvernamentala, plantati un copac sau inscrieti-va intr-un club de voluntariat intr-un program after-school.

Concentrati-va în mod intenționat atenția asupra momentului prezent și acceptati-l, fara planuri pe termen lung și scenarii asupra a ceea ce ar putea sa nu mearga bine. Exista o multime de cărți și înregistrări video care va pot ghida. Si, cel mai important, iubiti-va mai mult!

Aveti grija mai mare de corpul dumneavoastra, alegeti hrana de calitate, faceti 10 minute de miscare pe zi daca sunteti un sedentar prin definitie si dormiti suficient. Pe urma, faceti bilantul acestor 5 sfaturi si veti vedea ca puteti merge mai departe considerandu-va o persoana optimista.

Sursă: REALITATEA.NET

http://www.aimgroup.ro/afiliere/idevaffiliate.php?id=111&url=12

20 tehnici simple


http://bit.ly/2quDeTKIata 20 tehnici simple prin care tu iti poti ajuta copilul sa fie puternic:
(In atentia parintilor , bunicilor , cadrelor didactice si a celor careora le sunt incredintati copiii !) 
––––––––––––––––––––––-
1. Nu-i mai spune “Sunt ocupat! Am treaba! Nu pot acum”. Pentru un copil, dragostea nu se traduce prin cadouri, ci prin timp si atentie.
2. Inchide telefonul mobil, tableta, laptopul, televizorul si ofera-i copilului tau timp de calitate, sansa unei comunicari adevarate.
3. Atunci cand ii vorbesti, priveste-l in ochi.
4. Asculta-l cu adevarat! Nu-l intrerupe, fii interesat de ceea ce spune.
5. Nu renunta la ora de povesti, inainte de somn.
6. Fii calm. Sau propune-ti sa fii mult mai calm decat esti acum.
7. Petrece timp doar tu cu el, mai ales daca in casa mai sunt si alti frati. Momentul de 1 la 1 este foarte important. Pentru ca atunci cand vine vorba despre subiecte delicate este foarte putin probabil sa vorbeasca in prezenta altor persoane.
8. Ofera-i multe imbratisari si mangaieri.
9. Zambeste-i de fiecare data cand te cheama, cand te intreaba ceva.
10. Fa-ti timp sa nu faci nimic. Stati cu totii relaxati, fara a fi presati de un program.
11. Cand lucrurile sunt complicate, nu le complica si tu mai mult. Daca ai un copil care plange nervos, pastreaza-ti calmul. Daca te enervezi, nu vei rezolva nimic. La fel si in situatiile in care esti pus in fata unui comportament mai dificil al copilului. Tu esti adultul si trebuie sa dai dovada de maturitate, maiestrie si finete in astfel de situatii.
12. Ofera libertate! Daca mergeti la restaurant, lasa-l sa-si comande singur. Incurajeaza-i independenta si fii mai mult un ghid si un observator atent, nu un conducator.
13. Scrie de mana mici biletele vesele, ori cu mesaje de afectiune sau incurajare.
14. Jucati-va pe covor, stati pe iarba. Prima si cea mai importanta punte de legatura cu copilul este prin joc.
15. Pastreaza toate cadourile pe care le primesti: de la castane, felicitari stangace, flori de camp. Pastreaza ceea ce iti daruieste si tine cadoul la vedere. Va simti ca il apreciezi mult.
16. Spune-i “Te iubesc!”. Nu-ti fie teama de aceste cuvinte si, in niciun caz, jena sa iti arati sentimentele. Pana la urma, este copilul tau si el merita cel mai mult aceste cuvinte.
17. Arata-i ca-l iubesti.
18. Arata-i ca-l respecti.
19. Fii mereu acolo pentru el, la orice ora
20. Nu tipa la el, nu-l pedepsi, nu-l brusca, nu-l jigni atunci cand iti spune ca a facut ceva.
Material primit pe mail
http://www.aimgroup.ro/afiliere/idevaffiliate.php?id=111&url=12

Mantra autovindecarii


http://www.aimgroup.ro/afiliere/idevaffiliate.php?id=111&url=12„Totul in mantra este doar o succesiune de cuvinte. Acestea pur si simplu creeaza o gandire care permite rezolvarea oricarei probleme pe care persoana le are. (…) Intrutotul, mantra simbolizeaza aducerea la realitate a unor fenomene din interiorul mintii care vor deveni viabile atunci cand se reflecta asupra persoanei in sine.” (Wikipedia)

Deoarece in vindecare, relaxarea este extrem de importanta, recomand sa se foloseasca o mantra (considera o mantra ca fiind  o autosugestie pozitiva) pentru autovindecare, pe care trebuie sa o rostesti in conditii de relaxare, cu ochii inchisi – atunci cand creierul tau intra in starea alpha, propice vindecarii:

 Ma relaxez, ma relaxez, ma relaxez si astfel imi vindec aici si acum trupul, mintea si sufletul. 

Prin aceasta afirmatie complexa, indeplinesti conditiile necesare vindecarii – respectiv, starea de relaxare,  programata mental de catre tine si care va deveni realitate prin efect repetitiv; apoi, tu programezi si actiunea clara de vindecare indreptata catre trup, minte si suflet. Asadar, programezi prin puterea gandului o vindecare completa – trup, minte si suflet: gandind relaxarea, tu te detasezi de suferinta fizica a bolii indepartandu-te mental de aceasta, astfel te poti adanci in starea de relaxare, ceea ce iti linisteste mintea si iti stinge orice conflict generator de boala (stiut fiind ca in spatele oricarei boli se afla un conflict), conflict localizat la nivelul creierului, de unde genereaza o cascada de neurotransmitatori ai bolii.

In aceste conditii (de relaxare, chiar indusa fortat), in sufletul tau coboara linistea necesara relaxarii vindecatoare. In timp, prin folosirea repetitiva a acestei mantre vindecatoare, se creaza noi circuite neuronale prin care se secreta neuropeptidele necesare vindecarii. Si gandeste-te ca totul porneste de la o afirmatie – mantra, care este generatoarea unei  noi stari de a fi, tocmai acea stare ce asigura vindecarea.

 Pozitia in timpul rostirii mantrei:  sa fie una comoda, in care sa te simti confortabil – fie ca stai pe un scaun, cu spatele sprijinit pe un spatar drept, fie ca stai intins in pat, cu mainile pe langa corp, important este sa iti iei un timp al tau, in care sa nu fi deranjat – inchide telefonul,  calculatorul si orice din casa care ti-ar putea afecta linistea si siguranta – de ex., nu lasa aragazul deschis!)

Durata – repeta mantra pana cand intri in starea de relaxare; apoi, continua sa spui mantra atat timp cat simti nevoia, dar min. 10 – 15 min., pastrandu-ti o stare confortabila, fizic si psihic. Fa acest exercitiu de trei ori pe zi, preferabil o data dimineata, o data dupa masa de pranz si o data seara, inainte de culcare.

S-ar putea ca in timp ce rostesti in gand mantra –  ma relaxez, ma relaxez, ma relaxez si astfel imi vindec aici si acum trupul, mintea si sufletul – ca parte a procesului de detoxifiere emotionala generat de vindecarea mintii, sa eliberezi ganduri-amintiri si trairi uitate, adanc ramase in subconstientul tau; asta e bine, este un semn clar ca vindecarea are loc. Te rog sa continui! Iar atunci cand iti apare un astfel de gand, sa nu te tulburi, doar sa ii permiti sa plece, efect pe care il obtii instantaneu, cu conditia sa nu il analizezi (pe el, gandul) si sa nu-i pastrezi astfel energia.

S-ar putea ca uneori procesul in sine sa devina solicitant, generator de stari emotionale tensionante determinate de amintiri tulburatoare, dar asta este benefic, fiindca acest proces este eliberator. Iar tu il vei continua atat timp cat consideri ca ai sustinerea psihica interioara necesara pentru obtinerea unei stari mai bune.

Dr.Emil Coue (1857-1926) a folosit „autosugestia constienta”, recomandand clientilor lui o afirmatie/mantra, pe care acestia trebuiau sa o repete acasa, conform recomandarilor lui.

sursa- SuntSanatos.ro

http://www.aimgroup.ro/afiliere/idevaffiliate.php?id=111&url=12
Relaxează-te profund și regenerează-ți energia fizică în doar 15 minute!

Echinocțiul de toamnă – un moment de echilibru


Soarele trece din semnul zodiacal al Fecioarei în cel al Balanţei. Acum ziua este egală cu noaptea. Acest moment special se numeşte Echinocţiul de toamnă şi este caracterizat de echilibrul între energiile yin şi yang – feminin şi masculin – facilitând atingerea stării androginale. Pentru a putea beneficia la maxim de influenţa subtilă benefică a acestui moment special, vă oferim câteva informaţii esenţiale.

Doneaza
Daca vrei sa (iți) faci o bucurie apasă butonul
Timp de un an Soarele parcurge întregul cerc zodiacal şi rămâne aproximativ o lună în fiecare semn. Fiecare semn zodiacal este un arhetip şi se manifestă în noi într-o formă deosebit de complexă sub forma diferitelor  caracteristici psiho-emoţionale şi fizice. Atunci când însuşim într-un mod armonios cele 12 arhetipuri zodiacale, fiinţa noastră atinge un înalt grad de echilibru şi armonie ce ne transformă în ceea ce a fost denumit încă din antichitate „Omul Cosmic”. Această peregrinare anuală a Soarelui facilitează manifestarea în fiinţa noastră a celor 12 energii arhetipale, în conformitate cu semnul în care se află în acea perioadă.2542084-tattoo_pictures_of_zodiac_signs_scorpio_zodiac_tattoo_designs
Solstiţiile şi echinocţiile
 –
Astfel, trecerea peste o zodie ne pune în rezonanţă tainică cu energia arhetipală a acesteia, ajutându-ne să asimilăm valorile ei specifice. Starea de integrare armonioasă a ceea ce realizăm, starea de naturaleţe sunt strâns corelate cu semnificaţiile zodiei tranzitate de Soare (dar şi de celelalte planete).  De exemplu atunci când Soarele se află în Taur, pentru a fi în armonie cu natura se recomandă să cultivăm starea de mulţumire, iubirea de sine, deschiderea faţă de artă, de tot ce este frumos – adică să asimilăm şi să manifestăm calităţile specifice acestei zodii.
La toate acestea se adaugă ciclurile celorlalte planete, dintre care se resimte într-un mod deosebit infuenţa Lunii. Luna parcurge Zodiacul în aproximativ 28 de zile (două zile jumătate în fiecare semn). Astrologia Lunară ne confirmă reacţia noastră inconştientă, instinctuală, receptivitatea faţă de energiile semnului în care se află Luna la un moment dat. Observăm în felul acesta că Soarele ne pune în rezonanţă într-un mod conştient cu forţa semnului zodiacal, adică ne face conştienţi  faţă de calităţile acelui semn, iar Luna creează o punte de legătură ascunsă, instinctuală cu energia acestuia.
 Momente de tranziţie ale Soarelui între semnele zodiacale au fost denumite Hiatusuri Solare. Aceste perioade sunt diferite prin structura energetică a elementului constituent. Ştim că fiecare zodie are o predominanţă a unui element: pământul, apa, focul şi aerul. Însă în cazul hiatusurilor se manifestă cel de al cincilea element: eterul, forţă ce crează o profundă legătură cu starea de neutralitate, de vid, de transcendenţă. În timpul hiatusului, datorită fuzionării celor două semne alăturate se creează un efect de avalanşă ce permite branşarea simultană la valorile cele mai înalte ale semnelor zodiacale alăturate.
Dintre toate trecerile Soarelui dintr-un semn în altul, cele mai importante sunt momentele de maxim şi de egalitate, adică solstiţiile şi echinocţiile. Trebuie să specificăm faptul că din cauza miscării elipsoidale a Pământului în jurul Soarelui data calendaristică a acestor conjuncturi poate să se decaleze cu plus-minus o zi.
 –
Să observăm descrierea lor astronomică, având în vedere perioada medie de formare:
1.      ECHINOCŢIUL DE PRIMĂVARĂ – 21 Martie – razele Soarelui cad perpendicular pe ecuator, iar cei doi poli ai Pamântului primesc aceeaşi cantitate de lumină şi caldură. Ziua este egală cu noaptea.
2.      SOLSTIŢIUL DE VARĂ – 22 Iunie – razele Soarelui cad perpendicular pe tropicul de nord (Tropicul Racului), luminând mai puternic emisfera nordică. Ziua cea mai lungă şi noaptea cea mai scurtă;
3.      ECHINOCŢIUL DE TOAMNĂ – 23 Septembrie – razele Soarelui cad din nou perpendicular pe ecuator, ziua fiind din nou egală cu noaptea.
4.      SOLSTIŢIUL DE IARNĂ – 22 Decembrie – razele Soarelui cad perpendicular pe tropicul de sud (Tropicul Capricornului), ziua în emisfera nordică fiind minimă. Ziua cea mai scurtă şi noaptea cea mai lungă.
ECHINOCŢIUL DE TOAMNĂ
Echinocţiul reprezintă un moment de echilibru între energiile yin şi yang. Dacă în perioada echinocţiului de primăvară natura renaşte şi are loc explozia vegetaţiei, în perioada echinocţiului de toamnă natura începe pregătirea pentru a conserva tot ceea ce a creat. Tradiţiile spirituale afirmă ca orice formă de evoluţie are trei etape distincte: creaţia, menţinerea şi resorbţia sau distrugerea. La toate acestea se adaugă şi momentul de apogeu a ceea ce s-a creat. Astfel, echinocţiul de primăvară simbolizează creaţia, solstiţiul de vară apogeul, echinocţiul de toamnă începerea perioadei de resorbţie şi solstiţiul de iarnă perioada de conservare şi nemanifestare, care echivalează cu momentul de pregătire pentru un nou ciclu temporal.
În fiinţa umană, echinocţiul de toamnă produce o echilibrare între nevoia de muncă pentru supravieţuire şi exteriorizarea frumuseţii şi iubirii lăuntrice. Datorită acestui echilibru energetic caracteristic echinocţiului de toamnă, toate acţiunile  realizate în acest interval (trei-cinci zile în jurul acestul moment) vor fi susţinute de emoţii puternice, sentimente expansive binefăcătoare, ce vor avea rolul de a înlătura multe din tendinţele inferioare ale omului, cum ar fi încrâncenarea, efortul, sclavia, obsesiile materiale, critica excesivă, pretenţiile exagerate.
Acest moment ne permite să conştientizăm că întotdeauna evoluţia în cuplu este net superioară evoluţiei individuale, iar trăirile artistice şi sufleteşti au rolul de a transpune în plan fizic lumina spiritului. Să ne gândim doar la condiţia superioară a artistului care deşi poate să pară simplă şi comună din exterior, este în esenţă o strădanie permanentă a sufletului de a sacraliza viaţa, de a da sens valorilor arhetipurilor ce exista in fiecare din noi.
Lecţia principală a acestui hiatus (ca etapă în evoluţia noastră) este asociată cu valorificarea a ceea ce este frumos din noi prin a învăţa să îmbinăm armonios utilul cu plăcutul, materialul cu spiritualul.
Trecerea de la Zodia Fecioarei la Zodia Balanţei, în mod simbolic, arată că omul şi-a depăşit înlănţuirile prin supunerea şi răbdarea Fecioarei, iar acum după ce şi-a depăşit instinctul critic, perfecţionist, doreşte să împartăşească şi să împartă cu ceilalţi tot ce e mai frumos. Se trezeşte aspiraţia către armonia relaţională şi se conştientizează importanţa conlucrării („unde-s doi puterea creşte”, iar evoluţia este mult accelerată). Influenţa specifică a energiilor zodiei Balanţei ne atenţionează asupra responsabilităţii cu care trebuie să cultivăm relaţiile cu ceilalţi şi mai ales relaţia de cuplu.
Echinocţiul de toamnă este un simbol al stării androginale, reprezentând calea de acces către starea de unitate deplină, armonia dintre anima şi animus, integrarea armonioasă a fiinţei noastre în armonia Divină.

sursa-aici