Imaginea de sine: fundamentul trezirii spirituale


http://www.aimgroup.ro/afiliere/idevaffiliate.php?id=111&url=12Probabil că nu este cea mai des întâlnită întrebare în cazul copiilor. Probabil că nu este nici cea mai mare întrebare a omului matur… deși poate că ar trebui. Cu toate acestea, în mod inconștient – în marea majoritate a cazurilor – purtăm cu noi, o imagine de sine, o definiție a ceea ce credem că suntem. O imagine de sine care este modelată în mod inconștient de credințele părinților, profesorilor, a persoanelor apropiate și cele legate de moștenirea culturală și socială.

De ce trebuie să înțelegem ce este imaginea de sine?

În primul rând, imaginea de sine este cel mai important obstacol către libertatea interioară, pentru că această imagine de sine este într-un fel o proiecție și nu adevărul legat de cine suntem cu adevărat.

În al doilea rând, fiind o construcție ce se bazează pe interpretarea percepțiilor – care la rândul lor nu sunt decât niște mici fragmente disparate ale adevărului – ea nu este pe de-a întregul reală. Acesta este cel mai puternic mod în care ne mințim pe noi înșine și nici nu realizăm că facem acest lucru… pentru marea majoritate imaginea de sine este ceva cât se poate de real și adevărat.

În al treilea rând, înțelegând procesul prin care se creează imaginea de sine, putem pătrunde în secretele psihicului uman și putem desface toate aceste țesături temporare care ne împing să reacționăm în viață. Înțelegând procesul și lucrând la desfacerea acestor ”impresii” devenim tot mai conștienți și trăim o viață plină de culoare și spontaneitate, nu un film auto-impus.

Cristalizarea personalității și a imaginii de sine

Procesul de creștere și maturizare implică și cristalizarea acestei imagini de sine și a caracteristicilor personalității proprii. Dacă atunci când suntem mici și nu avem o activitate mentală prea bine definită, personalitatea noastră are doar niște ”accente”. Pe măsură ce creștem și imaginea de sine începe să se contureze, începem să funcționăm conform tiparelor comportamentale impuse prin educație.

Primul reper pe care mintea îl asociază imaginii de sine este numele. Devenim familiarizați cu sunetele respective – care la început nu înseamnă nimic pentru noi – și, prin repetare, ele devin asocieri de neseparat de ceea ce suntem. Cu toate acestea, dacă stai puțin să te gândești, faptul că te cheamă într-un anumit fel nu îți spune nimic nici ție nici celuilalt, despre tine.http://bit.ly/2quDeTK

Imaginea din oglindă

Includ aici un alt reper important, care începe cristalizarea imaginii de sine într-o formă rigidă, definibilă: imaginea propriei fețe. Copiii mici, până în 2 ani, de obicei nu își recunosc propria față în oglindă. Recunosc figurile celor din jur, dar, nefiind obișnuiți să eticheteze imaginea din oglindă cu ceva ce este al lor, nu știu să asocieze cele două elemente.
Odată ce asociezi imaginea din oglindă cu tine – o imagine ce apare acum mult mai mult în viața noastră din cauza tehnologiei – devii prins în povestea ta personală, devii o formă recognoscibilă a acestui roman.

Cum schimbă viața unei persoane atașamentul de imaginea de sine

Dacă observi copiii mici, lesne vezi că nu au reguli, că sunt liberi și explorează cu curiozitate maximă mediul în care se află. Nu caută să impresioneze pe nimeni și nu îi interesează să dea bine sau să obțină note mari din partea celor din jurul lor. Nu încearcă nici măcar să facă altceva decât își doresc, doar pentru că așa trebuie.

Haide să privim un adult acum. Un psihic ce se centrează în jurul unei imagini care conține următoarele: o sumedenie de roluri care trebuie jucate cât mai performant pentru a impresiona și a obține o poziție în care să întărești această imagine. Strategia Egoului este să își întărească poziția și să caute zona de confort. Această strategie ne îndepărtează de vitalitatea Sufletului nostru și înlocuim joaca copilului cu seriozitatea – și implicit depresia, boala sau tristețea – adultului.

Imaginea de sine – cheia trezirii spirituale

Dacă înțelegi acest proces – care nu poate fi redat într-un articol de 1.000 de cuvinte – vezi că imaginea de sine este doar o imagine proiect în mediul ambiant, că nu este ceea ce ești cu adevărat. Mai înțelegi că această imagine de sine este cea care umbrește adevăratul potențial și adevărata cale pe care ar trebui să pășești… deci ar putea să fie ceva important în viața ta, ceva legat atât de sens dar și de împlinire.

Dacă înveți să te detașezi – ceea ce nu înseamnă indiferență – de imaginea de sine, poți juca rolul în mod conștient. Poți să fii liber în cadrul oricărui sistem, fără să fii condiționat de regulile acestuia. Dacă îți vezi imaginea de sine așa cum ea este de fapt este similar cu modul în care Neo vede în scena de final din primul Matrix: coduri de informații ce curg și creează imaginea.

Egoul și libertatea

O imagine de sine sănătoasă include, pe lângă convingerile pe care le implantăm în mintea copiilor și grija pentru umplerea rezervorului de iubire. Acest lucru se face foarte simplu: acordând atenția noastră completă copiilor, atunci când interacționăm cu ei; oferindu-le sprijinul și discutând cu ei sincer și fără acolade inutile; vorbindu-le despre adevărurile înalte ce aduc siguranța și pacea adevărată.

Personalitatea este ceva ce se naște la fel cum copacul crește dintr-o sămânță. Ea nu trebuie decât udată pentru a crește armonios, nu trebuie decât îngrijită, nu strunită. Dacă știi de la început ce fel de copac ai de îngrijit îți va fi cu atât mai ușor. Nu poți stopa un proces natural de creștere. Poți doar să îl ajuți să se desfășoare cât mai frumos și mai lin posibil.Egoul și personalitatea nu sunt ceva de care trebuie să fugim sau să scăpăm ci doar ceva ce avem nevoie să înțelegem și să integrăm. Fixațiile și alergiile egoului sunt cele care ne dau de furcă, însă pentru acelea există remedii potrivite.

Susținând procesul natural de creștere și cristalizare al egoului, al imaginii de sine, nu facem decât să oferim o șansă mai clară și mai curată de a transcende aceste limitări, nu facem decât să oferim o șansă mai bună de a deveni adulți conștienți și de a-și descoperi unicitatea și frumusețea interioară, într-un mod mult mai facil și mai armonios.

În loc de concluzie

Cine sunt eu? În niciun caz imaginea pe care povestea mea și experiențele prin care am trecut le proiectează pe ecranul conștiinței. Aș putea fi proiectorul, dar pentru asta am nevoie să realizez că privesc o proiecție pe un ecran, că privesc un film – care nu este atât de serios și real pe cât pare -, că filmul se termină la un moment dat și că voi părăsi sala, dar voi continua să fiu, că totul este o proiecție mentală. Că imaginea mea de sine este un film ce continuă să ruleze atâta timp cât este interes, cât timp există experiențe. Că imaginea de sine se bazează pe senzația de ”A fi”, pe viul care trăiește experiențele și observă ceea ce observă. Că sunt prea multe de spus pentru a fi incluse într-o privire succintă în Sine.

scris de  SURSA-AICI

http://www.aimgroup.ro/afiliere/idevaffiliate.php?id=111&url=12