Cele 6 mari iluzii care ne țin sclavi în Matrix


http://www.aimgroup.ro/afiliere/idevaffiliate.php?id=111&url=12

,, În închisoare iluziile îți oferă confort” Nelson Mandela

 Pentru un magician a păcăli publicul este meseria sa și pentru asta trebuie să distragă atenția de la realitate. În timp ce publicul este fascinat, actul înșelător este comis și pentru un prost realitatea apoi devine inexplicabil construită pe o minciună. Asta este, până ce prostul se trezește și recunoaște adevărul prin faptul că a fost păcălit. Menținerea suspendării neîncrederii în iluzie este de multe ori mai confortabilă decât recunoașterea secretelor magicianului.

http://bit.ly/2quDeTK

Trăim într-o lume a iluziei. Astfel, multe dintre preocupările care ne ocupă mintea și sarcinile care ne umplu calendarul rezultă din impulsuri plantate pentru a deveni cineva sau ceva ce nu suntem. Acesta nu este un accident. Așa cum suntem îndoctrinați în această cultură autoritară corporatistă de consumatori care domină în prezent rasa umană, suntem pregătiți ca anumite aspecte ale societății noastre să fie adevăruri intangibile, și sunt de preferat ca modalități specifice de a fi și de a ne comporta. Acesti psihopați privează de putere oamenii în acest fel. Ei ne orbesc cu baraje și nu încetează cu sugestii absolute care au ca scop spargerea încrederii în sine și a încrederii în viitor.

Publicitatea este doar vârful ghețarului. Când privim mai departe, vedem că organizarea generală a vieții este centrată în jurul desfășurării iluziei și supunerea automată față de instituții și idei care nu sunt deloc ceea ce par. Suntem într-un sens foarte real înrobiți. Mulți au acest sentiment oarecum intangibil de opresiune a “matricei”, un sistem de control total care ne invadează mintea, indivizii sunt programați după un model, în conformitate cu o versiune conformistă de masă a realității, indiferent de cât de rea devine.

Cele mai grandioase din iluziile care ne țin acaparați de matrice, cele de care atât de mulți dintre noi sunt încă fermecați, sunt prezentate mai jos.

1. Iluzia domniei Legii, Ordinii și Autorității

Pentru mulți dintre noi, respectarea legii este considerată o obligație morală, și mulți dintre noi fac cu bucurie acest lucru, chiar dacă corupția, scandalul și răutatea demonstrează în mod repetat că legile sunt lucruri flexibile pentru cei care au ,,mușchi” să le-ndoaie. Brutalitatea și criminalitatea poliției este agresivă, mai ales în SUA, instanțele favorizează pe cei bogați, și nu ne mai putem duce chiar viața noastră privată datorită pătrunderii supravegherii statului. Și în tot acest timp de război ilegal și imoral permanent orwellian, există o furie în fundalul vieții pentru uciderea și distrugerea întregii națiuni și culturi.

Ordinea socială nu este ceea ce pare, pentru că este bazată în întregime pe supunere și acceptare, ce este pusă în aplicare prin teama de consecințe. Istoria ne învață din nou și din nou că legea nu trebuie folosită ca un instrument de opresiune, control social și jaf individual și național, astfel orice așa-numită autoritate în această privință este falsă, ipocrită și nedreaptă.  În cazul în care legea în sine nu respectă legea, nu există nicio lege, nu există nicio ordine și nu există nicio dreptate. Fastul și capcanele autorității, pe care ordinea mondială actuală le predică, sunt doar de ascundere a adevărului pentru control, fără consimțământul nostru.

2. Iluzia Prosperității și Fericirii   

Împodobirea cu haine scumpe și bijuterii, colecții, acumulând bunuri materiale care ar invidia pe orice monarh al secolului 19 a devenit un substitut pentru prosperitatea autentică. Menținerea iluziei de prosperitate este critică pentru economia noastră, pentru că de la înființarea sa este construită pe consum, fraudă, credit și datorii. Sistemul bancar în sine a fost proiectat de sus în jos pentru a crea bogăție nelimitată pentru unii, prin impozitarea eternă a noastră a celorlalți. Adevărata prosperitate este un mediu vibrant și o abundență de sănătate, fericire, dragoste și relații. Așa cum mulți oameni percep bunurile materiale ca pe o formă de auto-identificare în această cultură, am alunecat tot mai departe de experiența adevăratei prosperități. Prosperitate înseamnă să ai ceea ce ai nevoie atunci când ai nevoie, fără acumulare sau risipă.

3. Iluzia Alegerii și Libertății  

Citește printre rânduri și uită-te la amprenta fină, nu suntem liberi, nu prin orice standard inteligent. Libertatea înseamnă a putea alege, dar în lumea de astăzi, alegerea a ajuns să însemne o selecție între opțiunile disponibile, întotdeauna în limitele unui sistem juridic și fiscal corupt și în limitele normelor cultural acceptate și aplicate. Priviți doar falsa instituție a democrației moderne pentru a găsi un exemplu strălucit de alegeri false care apar reale. Câteva partide înrădăcinate, corupte, arhaice politic, defilează cu mândrie și speranța națiunii, dar terțe părți și vocile independente sunt blocate în mod intenționat, ridiculizate și anihilate. Iluzia alegerii și libertatea este un opresor puternic, pentru că ne face proști în acceptarea lanțurilor și lesei scurte ca și cum acestea sunt semnele distinctive ale libertății.

4. Iluzia Adevărului   

Adevărul a devenit un subiect sensibil în cultura noastră și am fost programați să credem că adevărul vine de la ,,semizeii” din mass-media, celebrități și guverne. Dacă televizorul declară ceva a fi adevărat, atunci suntem eretici să credem altfel. În scopul de a menține ordinea actuală, puterile care depind de acceptarea noastră au versiunea lor de adevăr. În timp ce gânditori independenți și jurnaliști aruncă în aer continuu versiunile oficiale ale realității, iluzia adevărului este atât de puternică încât este nevoie de o răsturnare completă a viziunii individuale pentru a evita disonanța cognitivă necesară pentru a funcționa într-o societate care urmărește în mod deschis realități false.

5. Iluzia Timpului

Ei spun că timpul înseamnă bani, dar aceasta este o minciună. Timpul este viața ta. Viața ta este o manifestare continuă a evoluției în acum. Privind dincolo de lumea celor cinci simțuri, unde am fost instruiți să ne mișcăm în conformitate cu ceasul și calendarul, găsim că spiritul este etern și că fiecare suflet individual este parte a acestei eternități. Marea înșelăciune aici este consolidarea ideii că momentul prezent este de foarte mică valoare, că trecutul este ceva ce nu putem anula sau vreodată uita, și că viitorul este intrinsec mai important atât decât trecutul cât și decât prezentul. Aceasta poartă atenția de la ceea ce se întâmplă de fapt chiar acum și ne direcționează spre viitor. Odată complet concentrat pe ceea ce va veni, mai degrabă decât ceea ce este, suntem o pradă ușoară pentru agenții de publicitate și proxeneții temerilor care tulbură viziunea noastră asupra viitorului cu fiecare grijă posibilă și îngrijorări imaginabile. Suntem cei mai fericiți atunci când viața nu ne bagă într-o cutie, când spontaneitatea și aleatoriul ne oferă șansa de a afla mai multe despre noi înșine. Pierzând prezentul în scopul fanteziilor despre viitor este o capcană. Cele mai intense momente atemporale de bucurie spirituală se găsesc într-o meditație liniștită și sunt dovada că timpul este o construcție a minții omenirii și nu este neapărat obligatoriu pentru experiența umană. Dacă timpul înseamnă bani, atunci viața poate fi măsurată în bani. Când nu ai bani, așa este și viața. Acest lucru este o înșelăciune totală, pentru că viața este, într-adevăr, absolut de neprețuit.

6. Iluzia Separării  

La nivel strategic, tactica ,,dezbină și cucerește” este procedura standard de operare pentru autoritari și armatele invadatoare, dar iluzia separării rulează chiar mai adânc decât atât. Suntem programați să credem ca indivizi, că suntem în competiție cu toată lumea și cu tot ce ne înconjoară, inclusiv cu vecinii noștri și chiar cu mama natură. Noi versus ei la extrem ! Aceasta neagă categoric adevărul că viața pe această planetă este infinit interconectată. Fără aer curat, apă curată, sol sănătos, precum și un sentiment global vibrant al comunității și iubirii nu putem supraviețui aici. În timp ce iluzia separării ne mângâie îmbucurător egoul și ne oferă un sentiment de control, în realitate nu servește decât pentru a ne înrobi și izola.

 CONCLUZIE

Marile iluzii menționate aici au fost puse în scenă în fața noastră ca o campanie pentru a încuraja acceptarea oarbă a mașinațiunilor Matricei. Într-o încercare de a ne dezâmputernici, ei ne cer conformarea și ascultarea noastră, dar noi nu trebuie să uităm că toate acestea sunt doar un pas elaborat de vânzare. Ei nu pot vinde ceva ce mie nu-mi pasă și ce nu vreau să cumpăr. Fiți voi înșivă, nu aveți nevoie de nimic din exterior, voi nu trebuie să deveniți, voi sunteți deja !

Sursa-AICI

http://www.aimgroup.ro/afiliere/idevaffiliate.php?id=111&url=13
Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate chiar acum!

http://www.aimgroup.ro/afiliere/idevaffiliate.php?id=111&url=12

 

Imaginea de sine: fundamentul trezirii spirituale


http://www.aimgroup.ro/afiliere/idevaffiliate.php?id=111&url=12Probabil că nu este cea mai des întâlnită întrebare în cazul copiilor. Probabil că nu este nici cea mai mare întrebare a omului matur… deși poate că ar trebui. Cu toate acestea, în mod inconștient – în marea majoritate a cazurilor – purtăm cu noi, o imagine de sine, o definiție a ceea ce credem că suntem. O imagine de sine care este modelată în mod inconștient de credințele părinților, profesorilor, a persoanelor apropiate și cele legate de moștenirea culturală și socială.

De ce trebuie să înțelegem ce este imaginea de sine?

În primul rând, imaginea de sine este cel mai important obstacol către libertatea interioară, pentru că această imagine de sine este într-un fel o proiecție și nu adevărul legat de cine suntem cu adevărat.

În al doilea rând, fiind o construcție ce se bazează pe interpretarea percepțiilor – care la rândul lor nu sunt decât niște mici fragmente disparate ale adevărului – ea nu este pe de-a întregul reală. Acesta este cel mai puternic mod în care ne mințim pe noi înșine și nici nu realizăm că facem acest lucru… pentru marea majoritate imaginea de sine este ceva cât se poate de real și adevărat.

În al treilea rând, înțelegând procesul prin care se creează imaginea de sine, putem pătrunde în secretele psihicului uman și putem desface toate aceste țesături temporare care ne împing să reacționăm în viață. Înțelegând procesul și lucrând la desfacerea acestor ”impresii” devenim tot mai conștienți și trăim o viață plină de culoare și spontaneitate, nu un film auto-impus.

Cristalizarea personalității și a imaginii de sine

Procesul de creștere și maturizare implică și cristalizarea acestei imagini de sine și a caracteristicilor personalității proprii. Dacă atunci când suntem mici și nu avem o activitate mentală prea bine definită, personalitatea noastră are doar niște ”accente”. Pe măsură ce creștem și imaginea de sine începe să se contureze, începem să funcționăm conform tiparelor comportamentale impuse prin educație.

Primul reper pe care mintea îl asociază imaginii de sine este numele. Devenim familiarizați cu sunetele respective – care la început nu înseamnă nimic pentru noi – și, prin repetare, ele devin asocieri de neseparat de ceea ce suntem. Cu toate acestea, dacă stai puțin să te gândești, faptul că te cheamă într-un anumit fel nu îți spune nimic nici ție nici celuilalt, despre tine.http://bit.ly/2quDeTK

Imaginea din oglindă

Includ aici un alt reper important, care începe cristalizarea imaginii de sine într-o formă rigidă, definibilă: imaginea propriei fețe. Copiii mici, până în 2 ani, de obicei nu își recunosc propria față în oglindă. Recunosc figurile celor din jur, dar, nefiind obișnuiți să eticheteze imaginea din oglindă cu ceva ce este al lor, nu știu să asocieze cele două elemente.
Odată ce asociezi imaginea din oglindă cu tine – o imagine ce apare acum mult mai mult în viața noastră din cauza tehnologiei – devii prins în povestea ta personală, devii o formă recognoscibilă a acestui roman.

Cum schimbă viața unei persoane atașamentul de imaginea de sine

Dacă observi copiii mici, lesne vezi că nu au reguli, că sunt liberi și explorează cu curiozitate maximă mediul în care se află. Nu caută să impresioneze pe nimeni și nu îi interesează să dea bine sau să obțină note mari din partea celor din jurul lor. Nu încearcă nici măcar să facă altceva decât își doresc, doar pentru că așa trebuie.

Haide să privim un adult acum. Un psihic ce se centrează în jurul unei imagini care conține următoarele: o sumedenie de roluri care trebuie jucate cât mai performant pentru a impresiona și a obține o poziție în care să întărești această imagine. Strategia Egoului este să își întărească poziția și să caute zona de confort. Această strategie ne îndepărtează de vitalitatea Sufletului nostru și înlocuim joaca copilului cu seriozitatea – și implicit depresia, boala sau tristețea – adultului.

Imaginea de sine – cheia trezirii spirituale

Dacă înțelegi acest proces – care nu poate fi redat într-un articol de 1.000 de cuvinte – vezi că imaginea de sine este doar o imagine proiect în mediul ambiant, că nu este ceea ce ești cu adevărat. Mai înțelegi că această imagine de sine este cea care umbrește adevăratul potențial și adevărata cale pe care ar trebui să pășești… deci ar putea să fie ceva important în viața ta, ceva legat atât de sens dar și de împlinire.

Dacă înveți să te detașezi – ceea ce nu înseamnă indiferență – de imaginea de sine, poți juca rolul în mod conștient. Poți să fii liber în cadrul oricărui sistem, fără să fii condiționat de regulile acestuia. Dacă îți vezi imaginea de sine așa cum ea este de fapt este similar cu modul în care Neo vede în scena de final din primul Matrix: coduri de informații ce curg și creează imaginea.

Egoul și libertatea

O imagine de sine sănătoasă include, pe lângă convingerile pe care le implantăm în mintea copiilor și grija pentru umplerea rezervorului de iubire. Acest lucru se face foarte simplu: acordând atenția noastră completă copiilor, atunci când interacționăm cu ei; oferindu-le sprijinul și discutând cu ei sincer și fără acolade inutile; vorbindu-le despre adevărurile înalte ce aduc siguranța și pacea adevărată.

Personalitatea este ceva ce se naște la fel cum copacul crește dintr-o sămânță. Ea nu trebuie decât udată pentru a crește armonios, nu trebuie decât îngrijită, nu strunită. Dacă știi de la început ce fel de copac ai de îngrijit îți va fi cu atât mai ușor. Nu poți stopa un proces natural de creștere. Poți doar să îl ajuți să se desfășoare cât mai frumos și mai lin posibil.Egoul și personalitatea nu sunt ceva de care trebuie să fugim sau să scăpăm ci doar ceva ce avem nevoie să înțelegem și să integrăm. Fixațiile și alergiile egoului sunt cele care ne dau de furcă, însă pentru acelea există remedii potrivite.

Susținând procesul natural de creștere și cristalizare al egoului, al imaginii de sine, nu facem decât să oferim o șansă mai clară și mai curată de a transcende aceste limitări, nu facem decât să oferim o șansă mai bună de a deveni adulți conștienți și de a-și descoperi unicitatea și frumusețea interioară, într-un mod mult mai facil și mai armonios.

În loc de concluzie

Cine sunt eu? În niciun caz imaginea pe care povestea mea și experiențele prin care am trecut le proiectează pe ecranul conștiinței. Aș putea fi proiectorul, dar pentru asta am nevoie să realizez că privesc o proiecție pe un ecran, că privesc un film – care nu este atât de serios și real pe cât pare -, că filmul se termină la un moment dat și că voi părăsi sala, dar voi continua să fiu, că totul este o proiecție mentală. Că imaginea mea de sine este un film ce continuă să ruleze atâta timp cât este interes, cât timp există experiențe. Că imaginea de sine se bazează pe senzația de ”A fi”, pe viul care trăiește experiențele și observă ceea ce observă. Că sunt prea multe de spus pentru a fi incluse într-o privire succintă în Sine.

scris de  SURSA-AICI

http://www.aimgroup.ro/afiliere/idevaffiliate.php?id=111&url=12

 

Adevărul: RELATIV sau ABSOLUT?


http://www.aimgroup.ro/afiliere/idevaffiliate.php?id=111&url=12Dincolo de tărâmul faptelor simple şi verificabile, certitudinea că „eu am dreptate si tu greşeşti” reprezintă un element periculos în relaţiile personale şi în interacţiunile dintre naţiuni,triburi, religii şi aşa mai departe.

Dar dacă credinţa „eu am dreptate; tu greşeşti” este una dintre modalităţile prin care egoul se consolidează, dacă a vă da vouă dreptate şi a-i acuza pe ceilalţi de eroare reprezintă o disfuncţie mentală care perpetuează separarea şi conflictul dintre fiinţele umane, înseamnă că nu se poate spune că există comportamente bune şi comportamente greşite, acţiuni sau credinţe bune ori greşite? Şi n-ar fi atunci vorba despre acel relativism moral pe care unele dintre învăţăturile creştine contemporane îl văd ca pe cel mai mare rău al timpurilor noastre? Istoria creştinismului reprezintă, desigur, un exemplu de mare elocvenţă al modului în care credinţa că tu deţii singurul adevăr, cu alte cuvinte că tu ai dreptate, îţi poate corupe acţiunile şi comportamentul până la limita nebuniei.

Secole de-a rândul, torturarea şi arderea de vii a acelora care aveau opinii ce difereau chiar şi în cea mai mică măsură de doctrina Bisericii sau de interpretările înguste ale scripturii („Adevărului”) erau considerate justificate, deoarece victimele „se înşelau”. Se înşelau atât de mult încât trebuiau omorâte. Adevărul era considerat mai important decât viaţa oamenilor. Şi ce era Adevărul? O poveste în care trebuia să crezi, adică un mănunchi de gânduri. Între cei un milion de oameni a căror ucidere a ordonat-o dictatorul nebun al Cambodgiei, Pol Pot, se aflau toţi cei care purtau ochelari. De ce? După părerea lui, interpretarea marxistă a istoriei reprezenta adevărul absolut şi, conform versiunii sale proprii, cei care purtau ochelari aparţineau clasei educate, burgheziei, exploatatorilor ţăranilor. Era necesar ca aceştia să fie eliminaţi pentru a face loc unei noi ordini sociale. Adevărul său era de asemenea un mănunchi de gânduri.

Biserica catolică şi celelalte Biserici au dreptate atunci când identifică relativismul, anume credinţa că nu există un adevăr absolut care să ghideze comportamentul uman, ca fiind unul dintre relele vremurilor noastre. Numai că nu veţi găsi adevărul absolut nici dacă îl căutaţi acolo unde nu poate fi găsit: în doctrine, ideologii, seturi de reguli sau povestiri. Ce au toate acestea în comun? Sunt generate de gândire. Gândirea poate, în cel mai bun caz, să indice către adevăr, dar ea nu este niciodată adevărul. De aceea spun budiştii: „Degetul care arată către lună nu este luna”.

Toate religiile sunt în egală măsură false şi adevărate, în funcţie de cum vă raportaţi la ele. Le puteţi folosi în slujba egoului sau le puteţi folosi în slujba Adevărului. Dacă sunteţi de părere că doar religia voastră reprezintă Adevărul, o folosiţi în slujba egoului. Folosită în acest mod, religia devine ideologie şi creează un sentiment iluzoriu de superioritate, o scindare şi un conflict între oameni. Folosite în slujba Adevărului, învăţăturile religioase reprezintă indicatoare de direcţie sau hărţi lăsate în urma lor de cei treziţi, pentru a vă fi de ajutor în trezirea spirituală, adică în eliberarea de identificarea cu forma.

Nu există decât un singur Adevăr Absolut, iar toate celelalte adevăruri provin din el. Când veţi găsi acel Adevăr, acţiunile voastre vor fi conforme cu el. Acţiunile oamenilor pot reflecta Adevărul sau pot reflecta iluzia. Poate fi Adevărul exprimat în cuvinte? Da, dar cuvintele nu sunt, desigur,totuna cu el. Ele doar indică spre el. Adevărul este inseparabil de ceea ce sunteţi. Da, voi sunteţi Adevărul. Dacă îl căutaţi în altă parte vă veţi amăgi de fiecare dată. Însăşi Fiinţa voastră este Adevărul. Este exact ceea ce Iisus a încercat să transmită când a spus: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa.”. Dacă sunt înţelese corect,cuvintele lui Iisus reprezintă un indicator către Adevăr, unul dintre cele mai directe şi cu cel mai puternic impact. Dacă sunt interpretate greşit însă, vorbele acestea devin un mare obstacol.

Iisus vorbeşte despre cel mai lăuntric Eu Sunt, identitatea esenţială a fiecărui bărbat şi a fiecărei femei, a fiecărei forme de viaţă, de fapt. El vorbeşte despre viaţa care e unul şi acelaşi lucru cu voi. Unii mistici creştini au denumit-o Cristosul din interior; budiştii o numesc natura de Buddha; pentru hinduşi esteAtman, Dumnezeul din interior.

Atunci când sunteţi în legătură cu acea dimensiune din interiorul vostru — şi a fi în legătură cu ea reprezintă starea voastră firească, nu vreo realizare miraculoasă — toate acţiunile şi relaţiile voastre vor reflecta unitatea cu întreaga viaţă pe care o simţiţi adânc înăuntrul vostru. Aceasta este iubirea. Legile, poruncile, regulile şi normele sunt necesare pentru cei care sunt separaţi de Adevărul din interiorul lor, de ceea ce sunt ei în realitate.Acestea împiedică cele mai rele excese ale egoului, dar câteodată nici măcar ele nu reuşesc s-o facă.

„Iubeşte şi fă ce vrei”– spunea Sf. Augustin. Cuvintele nu se pot apropia de Adevăr mai mult de-atât.

Eckhart TOLLE

http://www.aimgroup.ro/afiliere/idevaffiliate.php?id=111&url=13
Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate chiar acum!

 

Celulele din trupul tău te ascultă! Cum te ajută conversația cu ele să te vindeci


Doneaza«Fiecare parte a trupului tău deţine propria conştiinţă sau propriul suflet.»Aceste cuvinte puternice m-au făcut să înţeleg capacitatea uimitoare a corpului de a se vindeca”, declară terapeuta Therese Wade, cea care a elaborat metoda de vindecare Antara, bazată pe realizarea unei uniuni între trup și minte. „Când mi-au fost spuse, sufeream de o boală cronică severă. Am introdus imediat această concepţie în rutina mea de meditaţie zilnică. 

Dar te poate auzi corpul tău? Îi poţi vorbi pentru a-i câştiga atenţia?
În acea noapte, aflându-mă în meditaţie, am început să îi vorbesc cu speranţă, fără a aştepta ceva. Apoi, la interval de o oră, ţesuturile mele au răspuns. Ţesutul conjunctiv s-a întins, învelind ţesuturile cu cicatrici. Terminaţiile nervoase s-au activat, iar muşchii au început să funcţioneze independent. Muşchiul gambei, care era paralizat şi fusese diagnosticat cu sindromul de durere regională, a revenit la viaţă!

Bătăile inimii mele au început să crească imediat cum am conştientizat ce se petrecea: libertatea în faţa bolii urma să fie atinsă. Atunci am înţeles ce ar însemna asta pentru cei aflaţi într-o situaţie similară cu a mea. Mi-am organizat abordarea într-un mod care să fie uşor de aplicat pentru pacienții care veneau să-mi ceară ajutorul.

În instrucţiunile pe care le dau pacienților mei, îi atenţionez că ar trebui să îşi antreneze creierul să atingă stările alpha şi theta. Astfel se asigură buna comunicare dintre trup şi minte.

Câştigarea cooperării trupului presupune 3 paşi:
1- apropie-te de trupul tău cu compasiune, conştientizând că celulele lui au viaţă;
2- întăreşte-i încrederea prin conversaţii care să propage dorinţa ta de vindecare, de cooperare;
3- lasă loc schimbărilor de-a lungul conversaţiei, foloseşte cuvinte care să dea frâu liber emoţiilor.
Aceste sfaturi sunt necesare pentru ca vindecarea să aibă loc.

Cleve Backster a descoperit o serie de factori similari. El a petrecut 36 de ani cercetând viaţa celulară la plante, animale şi oameni. El s-a referit la factori ca la gânduri reale, deprindere şi spontaneitate. Backster este un fost angajat al CIA, care a lucrat ca specialist în interogări.

Momentul hotărâtor care l-a condus către menirea sa adevărată a fost descris în cartea Percepţie Primară. S-a petrecut în februarie 1966, când Backster monitoriza planta Dracaena, în propriul laborator, cu un echipament poligraf. El a ataşat echipamentul unei frunze şi a început să se gândească în ce fel să inducă o undă de şoc în activitatea electrică a plantei. Emoţiile intense funcţionează la oameni; dar la plante? El şi-a imaginat că dă foc frunzei, iar în acel moment poligraful a înregistrat o reacţie extremă. S-a îndreptat cu uimire către biroul secretarei sale, căutând nişte chibrituri şi gândindu-se dacă nu cumva planta îi percepuse intenţia. Când s-a întors, poligraful indica aceeaşi reacţie. Backster a dus chibriturile înapoi, iar poligraful a indicat o reacţie inversă faţă de cea precedentă, iar acul său a coborât. Când Backster s-a prefăcut că vrea să dea foc plantei, aceasta s-a comportat normal, fără să înregistreze vreo nelinişte, ca şi cum ar fi înţeles intenţia reală a omului. El a descoperit că plantele reacţionează faţă de primii îngrijitori, răspunzând la emoţiile pozitive sau negative, precum şi la întoarcerea lor după ce au lipsit. Cercetările au arătat că plantele vor oferi prioritate emoţiilor primilor îngrijitori, în comparaţie cu alţii.

Mai târziu, Backster şi-a îndreptat atenţia asupra celulelor umane. El a colectat globule albe, le-a supus activităţii electrice şi le-a înregistrat reacţia. A descoperit că pentru a obţine un răspuns este nevoie de emoţii spontane. Dacă donatorul s-a străduit să emită o emoţie, nu s-a petrecut nimic. Însă atunci când a primit un telefon care să îl scoată din starea de stres, celulele au reacţionat.Distanţa nu a fost relevantă în acest caz. Donatorul a lăsat celulele în laborator şi, pe parcursul zilei a înregistrat mai multe tipuri de emoţii. Când acestea au fost comparate cu rezultatele din fişele din laborator, s-a descoperit o legătura între momentul când emoţiile au fost resimţite şi momentul în care celulele din laborator au înregistrat activitatea. În timpul somnului donatorului, celulele nu au înregistrat nicio activitate.

Aceste experimente au fost făcute cu un echipament care fotografia radiaţiile electromagnetice – energia obişnuită, folosită pentru transmiterea informaţiei. Celulele au făcut abstracţie de echipament, sugerând că acest tip de comunicare nu poate fi accesată încă de ştiinţa modernă. Mulţi cercetători sunt de părere că dezvoltarea fizicii cuantice va fi folositoare în perceperea acestui câmp de comunicaţie.
Întrepătrunderea cuantică (entanglement) este un proces care presupune că două particule care au fost conectate, încă mai comunică după separare. Când una dintre ele suferă o modificare energetică, acelaşi lucru se petrece şi cu cealaltă.

Experimentul lui Backster punctează concepţia orientală conform căreia există o legatură de interdependenţă între toate elementele din natură. Culturile antice au numit acest lucru câmp de energie universală, care susţine viaţa şi ghidează evoluţia conştiinţei prin univers. Tehnica medicală elaborată de terapeuta Therese Wade pune mintea în legătură cu acest câmp. Energia lui este apoi îndreptată către o vindecare psihică, prin intermediul voinţei reale.

sursa-yogaesoteric

http://www.aimgroup.ro/afiliere/idevaffiliate.php?id=111&url=12

Superenergizarea sistemului imunitar prin stimulare mentală


http://www.aimgroup.ro/afiliere/idevaffiliate.php?id=111&url=12În prezent, organismul nostru se află sub asediu. În ultimii zeci de ani, peste 60.000 de substanțe chimice sintetice au pătruns în mediul nostru. Alimentele procesate pe care le consumăm, aerul poluat pe care îl respirăm, oceanele împovărate cu agenți chimici toxici, pesticidele utilizate în agricultură, folosirea excesivă a medicamentelor și antibioticelor, baia de radiații electromagnetice artificiale, ritmul haotic și alert în care trăim și cantitatea exagerată de informații negative, greu de evitat și de gestionat, toate acestea sunt surse de stres fără precedent în fața cărora sistemul imunitar devine tot mai vulnerabil.

Avem de-a face din ce în ce mai des cu diferite forme de cancer, boli cardiace, infecții bacteriene, afecțiunii virale și alergii. La nivel emoțional și psihic, ne confruntăm cu tulburări de dispoziție, depresii, anxietate și multe alte stări patologice pe care le abordăm cu medicamente contribuind și mai mult la creșterea nivelului de toxicitate din organism.

Ne putem sustrage 100% stresului la care suntem expuși?

Ar fi foarte dificil, dacă nu chiar imposibil. Încercăm să ne adaptăm cât de mult putem, iar organismul face eforturi să-și echilibreze funcțiile vitale. Însă, după cum observăm, în contextul actual aceste eforturi naturale ale sistemului imunitar nu sunt suficiente. Odată afectat, acest sistem de apărare al corpului permite instalarea anomaliilor la nivel celular și a bolilor.

Putem ataca bolile diminuând stresul

Întrucât factorii de stres din mediul înconjurător dăunează sănătății și bunei funcționări a organismului, putem ataca bolile – și în același timp, ne putem întări sistemul imunitar – reducând și chiar eliminând total o parte dintre factorii de stres.

Eforturi în acest sens putem face atât la nivel exterior, cât și interior. Putem acționa la nivel exterior folosind metode de protecție împotriva radiațiilor electromagnetice, făcând o selecție mai riguroasă a alimentelor pe care le consumăm și crescând gradul de purificare și alcalinitate a apei pe care o bem.

La nivel interior, putem combate stresul cu ajutorul tehnologiei de stimulare mentală prin lumini și sunet. Petrecând 15-30-60 de minute pe zi relaxându-ne profund, diminuăm o mulțime de factori de stres și ne întărim tot mai mult sistemul imunitar, stimulând capacitatea naturală de luptă împotriva bolilor.

Mintea poate modifica funcția imunitară

Atât în sens pozitiv, cât și negativ, pentru că ambele se influențează reciproc în mod continuu. După cum afirmă și Elmer Green, cercetător în domeniul biofeedback-ului

“Fiecare modifcare a stării fiziologice este însoțită de o modificare corespunzătoare a stării mentale emoționale, conștientă sau inconștientă, și invers, fiecare modificare a stării mentale emoționale este însoțită de o modificare corespunzătoare a stării fiziologice.”

În cartea sa, Superinteligența, Michael Hutchison scrie:

“Oamenii au știut dintotdeauna că există factori negativi și forme de stres care afectează sănătatea mentală, emoțională și fizică. De aceea, încă din cele mai vechi timpuri, s-au creat diferite forme de eliminare a acestor energii nocive, de protecție și de vindecare.

Șamanii și vracii au învățat cum să intre în stare de transă și să ceară protecție zeilor și spiritelor călăuzitoare. Au știu cum să-și reprezinte și să comunice cu aceste forțe, folosindu-se de măști colorate, incantanții, dansuri și ritualuri capabile să producă schimbări asupra stării de spirit, dispozitiției și convingerilor individului bolnav – și totodată asupra sistemului său imunitar.

Yoghinii, călugării și preoții budiști au învățat să intre în stări de meditație profundă în care izbutesc să-și reprezinte sisteme de energie care străbat organismul. Ei sunt capabili să se folosească de puterea minții pentru a modifica aceste sisteme de energie, efectuând astfel schimbări asupra sistemului imunitar. După cum au știut dintotdeauna oamenii, aceste tehnici funcționează cel mai bine când corpul este profund relaxat sau liniștit și mintea se află într-o stare modificată de conștiință – transă, vis, reverie, rugăciune, meditație – o stare diferită de conștiința normală din starea de veghe.”

Cheia unui sistem imunitar rezistent – relaxarea și o stare de spirit plină de vitalitate

O tehnologie complexă de stimulare a creierului prin semnale luminoase și sonore modelate pe frecvențe specifice (alpha, theta sau delta) capabile să inducă rapid starea de transă și relaxare la nivelul întregii ființe reprezintă o armă puternică împotriva stresului și a multora dintre bolile care apar pe fondul unui sistem imunitar epuizat.

S-a dovedit că utilizarea repetată a tehnologiei de stimulare mentală conduce la un efect de prag, astfel încât după câteva săptămâni, un individ trece prin îmbunătățiri profunde de sănătate și modificări remarcabile în starea mentală și emoțională.

Din punct de vedere fiziologic, eliberarea de emoții și tensiuni are ca efect scăderea ritmului cardiac, a tensiunii arteriale și a altor simptome ale stresului. Acest lucru înseamnă că relaxarea practică zilnic este capabilă să întărească sistemul imunitar și să crească gradul de rezistență al organismului la infecții bacteriene și afecțiunii virale.

La nivel psihologic, folosirea unei tehnologii pentru stimulare mentală contribuie la îmbunătățirea stării de spirit și construirea unui mod de gândire mai sănătos, experimentând din plin bucura, vitalitatea și plăcerea de a trăi.

http://www.aimgroup.ro/afiliere/idevaffiliate.php?id=111&url=12

Aimgroup îți propune tehnologia de stimulare mentală Mind Synergy, unică în România și utilizată pe scară largă ca metodă de combatere a stresului, relaxare profundă, îmbunătățirea stării de sănătate, reprogramare mentală și transformare a personalității, creșterea performanțelor intelectuale, intrarea rapidă în starea de meditație și pregătirea întregii ființe pentru accesarea unor trepte superioare de evoluție spirituală.

Te invităm să afli mai multe informații despre Mind Synergy aici: http://bit.ly/2fFPsTj

 

scris de  SURSA-AICI

http://bit.ly/2fFPsTj

Superinteligenta