Veţi spune că e o aberaţie. Nu cred.Si banii şi emoţiile,circulă.Si una şi alta te îmbogăţesc,iar când lipsesc esti sărac. Intr-o zi,la radio,am auzit un călugăr ce zicea:”Banul e cea mai bună slugă şi cel mai rău stăpân.”Are dreptate. Dacă banul e în slujba ta,îl vei folosi întru ajutorul tău si al celorlalţi.Dacă e stăpânul tău,toate gândurile şi acţiunile tale vor fi în slujba lui.
La fel e şi cu emoţiile.Dacă nu te vor stăpâni,te vei putea bucura de ele şi le vei putea împărţi şi cu alţii. Noi facem o mare eroare: când vorbim de inimă,de suflet ,de iubire,le echivalăm cu emoţiile noastre.Emoţiile şi sentimentele noastre sunt emise de mintea noastră şi transmise trupului nostru,ca o traducere a semnalelor transmise atât de suflet, prin intermediul inimii noastre spirituale,cât si de ego,cel născut de chiar mintea noastră mică.Iubirea este Adevărul Luminii din care sufletele s-au desprins.Sufletul nu are emoţii.El este iubire şi se manifestă prin inima noastră spirituală care este un loc geometric al infinitului.
Un om care intră în legătură cu sufletul său prin intermediul inimii spirituale va fi decis să traiască Adevăr şi să fie locuit de Iubire. Si va fi asemenea omului bogat,care,nefiind sluga banului se va ajuta şi îi va ajuta pe cei în nevoie ori va construi centre de sănătate şi şcoli din surplusul de bani.
Omul se sperie şi zice:” ce iubire e aia fără emoţii şi sentimente?”
Nu e aşa. Un om locuit de iubire va şti ,prin ascultarea glasului inimii,să pună raţiunea la treabă pentru a nu fi condus de emoţii.Va şti să se bucure de emoţiile ce traduc cuvântul sufletului şi să le lase la oparte pe cele „vorbite” de ego.
Un asemenea om bogat devine Maestru spiritual.Drumul Luminii este unul îngust şi întunecos. Ce oximoron!? Da,căci lumina care ne ajută să vedem în întunericul fizic,deşi e o descoperire minunată,nu e Lumina.Ceva apropiat ar fi lumina soarelui,dar nici pe aia n-o putem suporta cu ochiul liber.
Drumul ăsta întunecat trece ,adesea,prin birouri intens luminate,prin scene de spectacol,prin saloane de spital,prin celule de închisoare.Pentru fiecare e unic.Câns alegi să-l străbaţi conştient,îl întâlneşti pe Maestru.Ce face Maestrul? Iţi dă iasca,bucata de cremene şi opaiţul.Ba,ţi-l mai şi aprinde prima oară.Si te învaţă cum să-l aprinzi.Greşeala pe care majoritatea discipolilor o fac este că vor ca Maestrul să vină cu fiecare şi să le aprindă opaiţul ori de ce ori se stinge.Când se simt singuri pe cărare,îl ponegresc şi îl judecă.
Nu ne place Adevărul.Preferăm confortul emoţiilor pe post de iubire şi senzaţia de control pe care ne-o „gogoşăreşte” ego-ul.Ne place să mâncăm spanac,dar nu ne place să-l spălăm frunză cu frunză.Ne place să mâncăm urzici,dar nu le curăţăm,că ustură. Vrem Iubire şi Adevăr,dar ne e frică de faptul că nu vom mai trăi emoţii şi sentimente.Si atunci zicem că Maestrul sau Dumnezeu sunt de vină.
Nu merită să străbaţi calea asta îngustă şi întunecată,doar ca să poţi spune versuri de genul:
„Trăind în cercul vostru strâmt
Norocul vă petrece
Ci eu în lumea mea mă simt
Nemuritor şi rece”
De aia zic:emoţiile sunt ca banii!
autor-Ion Gyuri Pascu
ASTRODEVA 