” Fericirea este chiar natura ta, pe care o experimentezi fără efort atunci când, ai ghicit, nu te identifici. Nu ai nevoie de nimeni şi de nimic pentru a fi fericit. Tu eşti deja fericit, doar că nu ştii asta.
Şi de ce nu o simţi? Pentru că, în loc să fii conectat la ceea ce eşti, te concentrezi pe ceea ce nu eşti. Crezi că eşti un corp. Corpul are o mulţime de nevoi. Când nu-i e foame, îi e sete, când n-are nevoie de apă vrea să doarmă, când nu îi e somn are chef de sex. Nu mai vorbesc de faptul că doreşte o anumită mâncare, un anumit ceai, un anumit bărbat sau o anumită femeie. Corpul ! Aproape veşnic nemulţumit.
Imaginează-ţi ce eliberare ar fi să observi nevoile corpului drept ceea ce sunt: nevoi ale corpului şi nu ale tale! E ca atunci când realizezi că maşina ta are nevoie de benzină, dar tu nu ai nevoie de benzină. Poţi să o bei, într-adevăr, însă nu cred că o să te simţi prea bine.
Te identifici cu o structură psihomentală, crezi că ai o anumită personalitate. Altă belea! Ai nevoie să fii respectat, valorizat, apreciat, să aparţii, să fii iubit, protejat, ajutat, etc. Faţă de complexitatea nevoilor psihologice, nevoile corpului sunt chiar simple.
Te rog, mai fă un efort de discriminare: acestea sunt nevoi ale psihicului, dar nu ale tale! Tu nu eşti mintea, după cum nu eşti nici corpul. Te manifeşti prin ele, le faci să vibreze, dar nu te identifici cu ele.
Cine eşti tu nu pot să-ţi spun nici eu, nici altcineva. Nici chiar tu nu poţi să-ţi spui, deoarece cuvintele nu te pot cuprinde. Cum spunea frumos cineva, tot ce poţi să ştii despre Dumnezeu este că nu ştii nimic despre el. Nu am nici o jenă în a afirma că tu eşti Dumnezeu sau că tu eşti Sinele. Te ajută în vreun fel?
Natura ta este fericirea, fericirea continuă şi necondiţionată, pe care o poţi simţi de fiecare dată când nu te mai identifici. În funcţie de gradul tău de condiţionare, şmecheria aceasta, nonidentificarea, o să-ţi reuşească mai repede sau mai încet, în viitoarele zile sau în următorul milion de ani.
Nu te îngrijora. Până la urmă se va întâmpla. În special dacă vei suferi destul, vei fi mai disponibil să examinezi cu luciditate viziunea „normală” asupra lumii, după care te-ai ghidat, împreună cu toţi semenii tăi întru nefericire. În jargonul ostenelilor lingvistice din zona spiritualităţii, accesul la fericire este permis de ceea ce a primit numele de constientizare sau trezire spirituală.
Din ce anume să te trezeşti? Din somn. Din vis. Nu e suficient să te ciupeşti de obraz. Ciupitura face parte din vis. A dormi sau a visa sunt echivalentele lui a fi identificat, adică a fi prins în ţesătura iluzorie a lumii, a fi captivat de propria ta putere magică, cea care face lucrurile să pară ceea ce nu sunt.
Crezi că ai nevoie de cineva pentru a fi fericit? Te înşeli. Tot ce ai nevoie este să renunţi la această iluzie. Este ca şi cum ai crede că poţi vopsi cerul în albastru. Crezi că eşti o anume persoană care are nevoie de o altă persoană. Această altă persoană te va iubi şi tu vei fi fericit.
Pentru o vreme e posibil, întradevăr, să ai un anumit gen de fericire. Universul se adaptează nevoii tale. Insă numai pentru o vreme. De ce? Pentru că realitatea e curgătoare, e vie, se schimbă, se înnoieşte. Cel care te iubea moare sau te părăseşte sau se închide în sine.
Rezultatul? Devii nefericită. Suferi. Ai fost cu adevărat fericită? Nu ai fost. Fericirea autentică nu ţi-o dă nimeni. Izvorăşte din tine însăţi. Curge prin interiorul tău şi, dacă eşti fată deşteaptă, înveţi să o exprimi în afara ta.
Fericirea pe care o împărtăşeşti se numeşte iubire. Tu o oferi fără condiţii, tot aşa cum un copac îşi oferă fructele. Acesta cred că e felul în care Dumnezeu iubeşte oamenii şi acesta e felul în care cred că oamenii, accesându-şi propria natură divină, se pot iubi între ei. ”
Adrian Nuta – psihoterapeut
ASTRODEVA 