CU RABDAREA TRECI MAREA


Ce fel de “mare” trecem cu rabdarea? Una in care furtuna vietii ne zdruncina mica ambarcatiune din toate incheieturile, apa sta sa ne inunde, vantul sa ne ia pe sus… si colac peste pupaza, motorul s-a supraincins si e pe cale sa cedeze. Asta da situatie “exploziva”! 🙂

rabdare

Cam asta este marea pe care navigam in cea mai mare parte a timpului. Constrangerile lumii exterioare ne agita marea interioara de ganduri, emotii si reactii intr-o asemenea masura incat, uneori, pare un miracol ca nu ne-am inecat deja. 🙂 Cu toate acestea, mai mereu reusim sa ajungem la mal…

Sigur, ideal este ajungem la starea de constiinta in care nimic din lumea exterioara sa nu ne afecteze intr-o asemenea masura incat situatia sa devina “involburata” de-a binelea. 🙂 Pana acolo insa, pasii mici (dar siguri) pe care ii avem de parcurs includ doua atitudini “anormale” pentru multi: disciplina si rabdarea.

Setarea

De ce anormale? Intrucat noi nu suntem “construiti” sa le manifestam in societate. Nu suntem invatati sa privim viata ca pe un “joc de strategie”, acolo unde cele doua atitudini sunt esentiale si fac enorma diferenta intre succes si esec (in termeni strict umani, desigur).cei-5-pasi-catre-bogatie-si-succes

De cand se intampla asta? De mici copii, de cand ne luptam pe dulciuri si jucarii cu fratii, verii, prietenii si niciunul nu ceda nicio palma din ceea ce considera a fi “proprietatea lui”. Pentru ca asta ar fi insemnat sa renunte la ceva din el insusi, la o parte din “identitatea” lui fragila, abia formata, care includea (si se baza in mare masura chiar pe) lucrurile care ii faceau placere. Si il faceau sa se simta “fericit”.

Am crescut si lucrurile pe care ne luptam acum s-au schimbat. Functii, bani, femei (respectiv barbati), afaceri, tehnologii, pamanturi, natiuni intregi etc. Nu s-a schimbat nimic in atitudinea interioara de a nu suporta pierderea si a dori sa fii mereu in castig, pe cat posibil.

Pierderea a ceva exterior drag noua ne taie si acum cate putin din identitate.Reactiile emotionale sunt aceleasi ca in copilarie. S-a schimbat doar modul in care ai posibilitatea acum sa le faci fata. Daca in copilarie setarea mentala nu-ti permitea sa judeci la rece si sa iei, voluntar, o decizie potrivita, acum ai ocazia sa lasi atasamentele la o parte si sa faci o alegere constienta care sa iti aduca pace interioara.

Pregatirea

Dar nici asta nu vine prea usor. Usor e sa citesti despre asta, sa vorbesti despre asta, sa te pregatesti “spiritual” pentru asta… insa e posibil sa constati ca niciodata nu esti suficient de pregatit…

Iar societatea stie ca nu esti pregatit si se hraneste cu nerabdarea si indisciplina ta. Cu dorinta de a-ti acoperi “pierderea” din identitate, de a deveni cineva, de a fi azi mai bun decat ieri, de a te “autodepasi”… de “a face cincinalul in 4 ani jumate” (va mai amintiti celabra expresie? :)) Noi nici macar nu vrem sa asteptam ca lucrurile sa se aseze de la sine, sa simtim curgerea lor fireasca. Sa ai disciplina si rabdare atata timp… asta da pregatire adevarata.

subconstiemt

Putem fi judecati sau condamnati pentru asta? Numai cand devenim persoane constiente si stim, simtim clar ca alegerea noastra indisciplinata si nerabdatoare cauzeaza suferinta atata noua cat si altora. Pana atunci… invatam din erorile pe care le repetam de atatea ori pana cand ceva din interior spune “De ajuns!”.

E o vorba…The devil can’t make you do anything, he can only attempt, but that doesn’t change the fact that you’re dealing with the devil. (Diavolul nu te poate determina sa faci ceva, poate doar sa incerce; dar asta nu schimba situatia ca ai de-a face cu diavolul).

E usor cand castigi… si foarte dificil cand pierzi. Vei afla extrem de repede adevarul despre tine insuti cand ceea ce “posezi” se demoleaza in jurul tau. Toate iluziile, filozofiile, “minciunile” pe care ti le spuneai tie insuti in legatura cu puterea ta… Toate aceste “tampoane”, asa cum le numea Gurdjieff, mecanisme prin care ne protejam sinele fals de lumea reala. Toate cad, una cate una…

Ramai gol, doar tu si vointa de a te reconstrui pe baze corecte, durabile, inradacinate in prezent. Tu si rabdarea de a face pasi mici catre destinatie, calatorind pe o mare nesigura… Tu si rabdarea…

Structura

Poate e o exagerare sa comparam propria noastra minte cu “diavolul”. Insa nu e mai putin adevarat ca tot acest complex emotional-mental ne tine prizonieri pe propria corabie si ne face sa navigam direct inspre furtuni. Nu doar ca incearca sa ne determine sa facem ceva, ci si reuseste.

Avem de-a face cu o structura puternic intiparita in noi, care nu vrea sa piarda si nu are rabdare sa reconstruiasca. Cu lacomie, vrea totul acum pentru a-si acoperi adevarata fata: frica, groaza chiar, ca isi va sfarsi existenta fara a se “implini”. Fara a avea “succes”…frica_10442000

E o structura care prin graba, prin agitatie ne face sa pierdem clipa prezenta si sa intram in propriile ei mecanisme – trecutul si viitorul. Pana si graba si agitatia au farmecul lor… 🙂 Iti introduc in corp anumite senzatii care in timp devin placute, ca o mancare ce stii ca nu e sanatoasa dar din care nu te poti opri sa consumi zilnic.

Granita

“Diavolul”, intunericul mintii cu care avem de-a face ne “seduce” cu iluziile sale. Traim intr-un secol al vitezei in care virtutile rabdarii si ale rezultatelor obtinute pe termen lung nu sunt chiar atat de apreciate. Succesul (in termeni lumesti) este in primul rand o atitudine mentala… la fel si esecul. Iar rabdarea (sau lipsa ei), ei bine, ea poate fi la granita…

Al Pacino, actorul, spunea ca oamenii care sunt in frunte in orice domeniu sunt cei care se tem cel mai mult, intrucat numai ei sunt constienti cat de mica este, la nivelul lor, granita intre succes si esec.hero

Rabdarea de a ramane in prezent si a cauta solutii noi in interior versus graba de a cauta in minte dupa solutii trecute sau imaginate… iata o scena care se petrece intotdeauna in viata noastra. Si o alegere ce ne poate scoate la lumina, ne poate aduca corabia la tarm in siguranta.

Acceptarea

Probabil unicul mod in care putem “trece marea” cu rabdare este asumarea responsabilitatii pentru propriile actiuni. Aceasta nu inseamna ca intotdeauna vom face actiuni constiente, izvorate din prezent, din sinele nostru autentic – desi e de dorit. Realitatea este ca de multe ori inca vom actiona din impulsul mintii, care, cu graba, doreste castigul cu orice pret. Insa acceptarea esecului temporar este la fel de importanta ca intampinarea succesului.

Accepta partea grabita din tine. “Negociaza” cu ea, fa-o sa-i placa transformarea ei.

Usor de zis, greu de facut, poate… insa am constatat ca pe masura ce “intri” mai profund in tine, prin meditatie, prin liniste deplina, rabdarea isi face loc in viata. Si vom mai vorbi despre asta in viitor. 🙂

sursa-www.empower.ro

astrograma completa

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s