DECIZIILE


Daca ati citit si inteles legile universului veti intelege si ca actiunile noastre produc diferite rezultate.Aceasta deoarece orice actiune reprezinta o cauza pe care noi o punem in miscare. Efectele actiunii noastre se construiesc pe baza evenimentelor trecute, care ne vor determina sa ne orientam si sa mergem intr-o anumita directie.

pessimism-or-optimism

Fiecare directie conduce catre o destinatie ultima, care este destinul nostru, viata noastra. De aceea, pentru a ne transforma viata este esential modul in care realizam actiunile. Cu cat actiunile realizate de noi sunt voluntare, constiente si au o orientare bine determinata cu atat vom avea un control mai mare asupra actiunilor noastre si implicit asupra destinului vietii noastre.

Toate transformarile vietii noastre incep cu o decizie.
In momentul in care noi luam o decizie noi trasam deja drumul destinului nostru. Deseori deciziile pe care le luam chiar acum ne vor determina modul in care ne vom simti maine, precum si ceea ce va deveni viata noastra in viitor. Benjamin Disraelis afirma: „Omul nu este o creatura a circumstantelor, ci circumstantele sunt creatiile omului.”

Este destul de usor sa adoptam comportamente si atitudini care sa determine niste rezultate sub dorintele noastre. Aceasta mai ales daca nu ne vom stabili un standard ridicat in legatura cu ceea ce noi acceptam in viata noastra. Luarea unei decizii corecte este necesar sa fie intotdeauna in concordanta cu dorintele noastre si cu asteptarile pe care noi le avem de la viata. Adoptarea unei astfel de decizii ne poate transforma intreaga viata, caci ea ne va conferi orientarea actiunilor noastre, a drumului pe care dorim sa il alegem.

Lone-Man-walking
Cu siguranta, ne putem transforma viata chiar in momentul in care luam o decizie constienta. Exista trei decizii fundamentale care ne determina in ultima instanta intreaga viata:

– deciziile referitoare la lucrurile care ne preocupa;
– deciziile asupra lucrurilor care au intr-adevar importanta pentru noi;
– deciziile cu privire la ceea ce vom face pentru a putea genera rezultatele pe care le dorim.
Intotdeauna deciziile noastre determina atat conjuncturile majore in care ne aflam, cat si diverse actiuni necesare in indeplinirea scopurilor propuse. Intotdeauna deciziile fundamentale cu privire la scopurile pe care le avem sunt urmate de decizii cu privire la modul in care noi actionam pentru indeplinirea scopurilor. Intotdeauna noi decidem, chiar si in ceea ce priveste atitudinea noastra fata de insucces. De exemplu putem decide sa nu ne lasam niciodata descurajati de insuccesele vietii. In aceasta directie, Thomas Edison spunea: „Eu nu sunt descurajat niciodata, deoarece fiecare incercare gresita prin care am trecut este un alt pas inainte.”

Keep_Walking_by_Rapse11
Pasii care ne vor ajuta sa trecem prin procesele pe care viata le presupune sunt:

1) Reamintirea cat mai des a faptului ca deciziile noastre pot avea o forta foarte mare in a ne transforma intreaga viata.
2) Constientizarea faptului ca cel mai greu pas realizat in demersul de a obtine ceva este acela de a lua o decizie inteleapta.
3) Asumarea deciziilor. Este bine sa evitam pe cat posibil ezitarea sau amanarea in ceea ce priveste luarea deciziilor.
4) Sa invatam mereu din deciziile noastre sau, mai bine spus, din rezultatele obtinute in urma deciziilor luate.
5) Sa ne pastram fermi in deciziile luate, dar in acelasi timp sa fim flexibili daca este necesar.

Helen Keller spunea : „Viata este fie o aventura indrazneata, fie nimic.”

Alegeti cum sa fie viata voastra… 🙂

sursa-aici

muzic

Posesivitatea este o expresie a fricii, iar frica se naşte din ignoranţă


De ce oamenii simt nevoia să-şi posede semenii? De ce „te posed” este împachetat  într-un ambalaj frumos colorat pe care scrie „te iubesc”? Posesivitatea este strâns legată de ignoranţă. Iată în ce fel. Ce faci atunci când încerci să posezi o altă persoană? Ce faci când încerci să pui stăpânire pe partenerul sau partenera ta? Te agăţi de ea. Nu-ţi place ce citeşti, nu-i aşa? Aceasta e realitatea. Te agăţi de celălalt, încerci să-l transformi într-un bun personal, deoarece nu ştii cine eşti.

1 (37)

Dacă ai şti ce comori deţii înlăuntrul tău,  nici prin cap nu ţi-ar trece să încerci să posezi, să controlezi sau să domini o altă persoană. Dar tu nu ştii cine eşti. Crezi că eşti un biet cerşetor care s-a trezit peste noapte cu ceva valoros. De acest ceva ţii cu dinţii. A devenit posesia ta. Nu îi mai dai drumul. Te agăţi cu disperare deoarece relaţia  aceasta te face să te simţi un pic mai bine. Aceasta este iubirea, în opinia ta. Totul este, evident, o iluzie. Iubirea nu ia ostatici. Nu leagă oamenii de piciorul scaunului, şoptindu-le: „Eşti atât de important pentru mine. Te preţuiesc atât de mult.”

A iubi înseamnă a dărui. Când iubeşti îi oferi celuilalt ceea ce ai tu mai bun. Nu îi oferi ceea ce nu ai. Îi oferi ceea ce ai. Ceea ce s-ar putea dovedi satisfăcător pentru el/ea. Sau nu. Asta este o altă problemă. Important este că atunci când iubeşti cu adevărat, oferi ceea ce ai de oferit şi nu ceri nimic în schimb.  Desigur, primeşti dacă ţi se oferă. Ar fi o nebunie să refuzi. Dar nu pretinzi. Iubirea nu obligă pe nimeni să facă nimic. În acest sens iubirea este libertate. Acesta e un criteriu cristalin după care poţi şti dacă iubeşti sau nu pe cineva.

Dacă iubeşti o persoană îi respecţi libertatea. Mai mult decât atât. Dacă poţi o ajuţi să-şi extindă libertatea. Hrănită cu iubirea ta, iubita ta devine o persoană din ce în ce mai liberă. Ea se extinde în mai multe direcţii, îşi revelează aspecte noi ale personalităţii, învaţă să-şi protejeze adecvat vulnerabilităţile, transformă ceea ce este grosier. Tu nu iubeşti pentru că ai nevoie de celălalt. Nu eşti un cerşetor. Eşti un împărat! Nu se pune problema să iei ceva, ci să dăruieşti ceva. Repet: poate că şi celălalt are ceva să-ţi dăruiască.

In Love Couple 1600X1200 Love Friendship Wallpaper

Doi oameni care îşi oferă reciproc ceva din bucuria, calităţile, energia sau timpul lor, fără să ceară nimic în schimb. Orice altceva nu este o relaţie de iubire reală. Este întâlnirea a doi cerşetori, care din când în când poate mai dau câte ceva şi gratuit. Cât de numeroase sunt relaţiile împărăteşti?

Relaţiile care să nu fie subtil infiltrate de demonii posesivităţii, geloziei sau controlului sunt puţine. Poate te revoltă afirmaţia aceasta. Cumva te include şi pe tine. Dar tu ai o relaţie armonioasă. Soţia îţi este credincioasă. Soţul tău îţi este fidel. Nu te hazarda. Demonii stau multă vreme ascunşi prin văgăunile inconştientului, aşteptând o situaţie favorabilă. Ipoteza mea este aceasta: dacă nu te-ai confruntat cu nici o situaţie în care partenerul tău să fie atras de altcineva, sunt aproape sigur că nu ţi-ai depăşit posesivitatea.

Spun „aproape” deoarece există şi probabilitatea să fii un sfânt, situiaţie în care mi-ar plăcea să te întâlnesc şi să pun mâna pe tine.me_loving_girl

Mai există un criteriu după care poţi recunoaşte iubirea reală. Iubirea reală nu conduce niciodată la suferinţă. Nu ai cum să suferi „din iubire”.

Iubirea reala nu presupune niciodată suferinţă. Doar fericire. Când iubeşti cu adevărat te reverşi. Dai pe dinafară. Eşti plin cu energia iubirii şi o împărtăşeşti cu cineva. Este foarte simplu. Iubirea a apărut în tine şi de la tine curge spre altcineva. De aceea nu ceri nimic în schimb. De aceea nu există posesivitate. Dacă cel spre care curge iubirea ta o respinge, asta nu  reprezintă nici un fel de problemă pentru tine. Nu apare nici o suferinţă. O orientezi spre altcineva (nu neapărat o persoană). Eşti exact ca o apă curgătoare în calea căreia a apărut un obstacol. Vei înceta să curgi? Nici pomeneală, o să virezi puţin la stânga sau la dreapta şi asta-i tot. Vei continua să curgi. În acest punct vreau neapărat să fac o menţiune.

boy_girl_computer_love_abstraction_80570_1400x1050

Există oameni a căror iubire a fost respinsă şi care au hotărât să nu mai curgă. Unii s-au retras în mănăstiri, închipuidu-şi că dacă n-au putut iubi un alt om, îl vor putea iubi pe Dumnezeu. Alţii s-au retras în ei înşişi. Ei au încercat sau încearcă sa  blocheze iubirea. Dar iubirea care nu se exprimă naşte monştri interiori! Energia care nu-şi urmează cursul natural se transformă în contrariul ei. O  apă a cărei curgere este blocată ştii ce devine? O mlaştină. Nu cred că ţi-ar plăcea să conţii o mlaştină în interiorul tău. Dar te-ai analizat suficient ca sa fii sigur de asta?

Iubirea care conduce la suferinţă nu este reală. Este ireală! Este o iubire iluzorie. Tu suferi acum (el te-a părăsit) şi eşti convinsă că l-ai iubit. Draga mea, nu l-ai iubit. Doar ţi-ai imaginat asta!  E unul din cele mai frumoase lucruri pe care oamenii şi-l pot imagina. Şi oamenii nu ezită deloc.  Dacă l-ai fi iubit, acum ai fi preocupată să-i fie bine acolo unde s-a dus, să fie satisfăcut de alegerea lui. Dacă a început o altă relaţie, dorinţa ta ar fi ca el sa fie fericit.

Iubirii adevărate îi pasă de bucuria celuilalt. Iubirii iluzorii îi pasă de Eu. Reţine acest criteriu: dacă iubirea ta te-a condus la suferinţă, a fost o iubire în mare parte imaginată. Iubirea creează libertate şi bucurie. Dacă simţi că ai eşuat în dragoste, te rog, nu acuza iubirea de asta. Fii cât de lucid poţi şi vezi care este responsabilitatea ta. Poate ai avut anumite aşteptări. Anumite pretenţii. Cereri pe care nu le-ai exprimat niciodată. Dorinţe de care nici tu nu erai conştient. Toate acestea îţi aparţin. Nu au nici o legătură cu iubirea. Îţi aminteşti? Iubirea este dăruire, împărtăşire.

couple_love_happiness_smile_hug_25676_1920x1080

În iubire nu există victime. Victimile există doar în luptă. Dacă stai acum şi plângi, acesta nu e semnul ca ai iubit. Este semnul că ai pierdut lupta. Ţi se pare că nu am nici un fel de milă faţă de tine? Intr-un fel, ai dreptate. Nu am nici un fel de milă pentru iluziile tale. Este ca şi cum ai fi dormit, iar eu îţi arunc puţină apă rece pe faţă. Trezeşte-te la realitate! Dacă vei continua să visezi că iubeşti, nu vei experimenta niciodată iubirea reală. Dacă el a plecat sau dacă ea te-a abandont, aceasta nu arată decât că ei aveau nevoie de altceva. Ceea ce tu aveai de oferit nu era exact ceea ce căutau. De ce să fii supărat pentru asta? Te superi pe cineva care caută o anumită adresă şi nimereşte din greşeală la tine? Şi dacă tot a venit şi aţi petrecut puţin timp împreună, cauţi să îl reţii cu forţa? Şi pe urmă numeşti asta „iubire”?

Iubirea nu este posesivă şi nici calculată. „Poate va rămâne dacă îi promit cutare sau îi ofer cutare lucru”. Îţi spun: este mai bine să nu rămână! Dacă el rămâne pentru că tu îi oferi ceva la schimb, el nu rămâne pentru tine, ci pentru acel ceva. Relaţia voastră poate fi studiată la Ştiinţe Economice. Pentru aşa ceva trebuie plătit impozit la stat.computer-loveDacă ai chiar acum o relaţie şi spui „te iubesc”, te invit să te observi foarte atent. Pentru că acest sublim „te iubesc” poate să conţină următorii 2 viruşi:

  • Îţi aparţin. Sunt al tău.
  • Îmi aparţii. Te posed.

Dacă acesta e cazul tău, ai nevoie urgentă de medicamente. Aceste medicamente eu le-am strâns sub numele de conştientizare. Afla de ce vrei să devii proprietatea cuiva sau de ce vrei să posezi pe cineva. Ce te nemulţumeşte în asemenea măsura la tine însuţi? În mod clar nu te simţi fericit şi împlinit cu tine însuţi şi ai nevoie de cineva care să-ţi distragă atenţia de la fiinţa ta. Te temi să stai faţă în faţă cu tine însuţi. Te refugiezi într-o relaţie pe care lipeşti eticheta nobilă a iubirii.

love a woman 6

O fiinţă care se lasă posedată devine un obiect. Posesivitatea este o expresie a fricii, iar frica se naşte din ignoranţă. Când te simţi împlinit şi fericit, tu iubeşti în mod natural, în acelaşi fel în care respiri. Iubirea este un fel de respiraţie a sufletului tău liber. Nu ai reuşi decât să fii penibil spunând: „Plecaţi de aici. Acesta este aerul meu.” în acelaşi fel eşti penibil crezând că celălalt îţi aparţine şi că tu nu poţi supravieţui fără el. Poţi trăi şi încă foarte bine, dacă ai suficientă răbdare pentru a-ţi identifica şi transforma posesivitatea. Nu, nu am greşit. Posesivitatea poate fi transformată. Un mare posesiv este, pe invers, un mare iubitor.

A poseda se polarizează cu a dărui. A şti să realizezi această transformare este una din cele mai înalte capacităţi umane. Dacă trăieşti posesivitatea până la capăt, fără să o negi sau să o reprimi, ea începe să se transforme. Energia ei începe să urce, înăuntrul fiinţei tale. Nu va deveni imediat iubire, adică nu va urca instantaneu la etajul afectiv. Se poate opri un etaj mai jos, în zona bunei dispoziţii. „Doamne, oare aş fi putut fi mai prost decât atât?” Te amuzi pe seama ta. Libertatea ta a crescut. Dacă ai ajuns să râzi de propria ta prostie, ai făcut un salt extraordinar.

Aceste lucruri par simple când le citeşti într-o carte. La treabă cu tine! Posesivitatea şi sora ei, gelozia, paralizează iubirea. Ocupă-te puţin de ele! A te duce la mănăstire este foarte simplu. Nu te costă decât trenul. Dar a iubi şi a nu fi posesiv, a iubi şi a nu fi gelos, aceasta este o realizare splendidă.

AUTOR-Adrian Nuta – Inchisorile invizibile

 

astrograma completa

7 pasi pentru depasirea Ego-ului


Incetati sa va mai simtiti ofensati! Comportamentul celorlalti nu este un motiv pentru a va paraliza actiunile. Ceea ce va ofenseaza, va slabeste si mai mult. Cine cauta ocazii pentru a se simti ofensat, le va gasi cu siguranta. Ego-ul vostru in plina actiune insista sa va convinga ca lumea nu ar trebui sa fie asa cum este. Apreciati viata asa cum este si nu-i judecati pe altii pentru alegerile lor! Trebuie sa actionati pentru a eradica ororile lumii care emana din identificarea masiva cu ego-ul, fara sa iesiti voi insiva din starea de echilibru. A va simti ofensati inseamna a crea aceasi energie distructiva care v-a ofensat si asta va conduce catre atac, contraatac si razboi.

barfa-intre-fetite

Eliberati dorinta de a castiga! Ego-ului ii place sa ne categoriseasca in castigatori si invinsi. Cautarea castigului ca pe ceva sigur, inseamna evitarea contactului constient cu intentia. De ce? Pentru ca in final, castigul este imposibil tot timpul. Cineva va fi mai rapid, mai norocos, mai tanar, mai puternic si mai destept si asta va va face sa va simtiti fara valoare si insignifianti.Voi nu sunteti castigurile sau victoriile voastre. Poate ca va face placere sa concurati, si va distrati intr-o lume in care castigul este totul, dar voi nu trebuie sa fiti acolo in gandurile voastre. Nu exista invinsi intr-o lume in care noi toti impartim aceeasi energie. Tot ceea ce puteti spune este ca intr-o zi faceti ceva la un anumit nivel in comparatie cu nivelele celorlalti. Dar maine va fi o noua zi, cu alti competitori si noi circumstante.Voi sunteti in continuare prezenta infinita intr-un corp mai batran decat ieri, cu o zi.

Eliberati nevoia de a castiga, nu promovati ideea invingatorului si invinsului. Aceasta este frica ego-ului. Daca corpul vostru nu functioneaza intr-o forma de invingator in aceasta zi, pur si simplu nu conteaza cand nu sunteti identificati exclusiv cu ego-ul vostru. Fiti in pace si potriviti-va cu energia intentiei. Si paradoxal, desi abia observati, mai multe din aceste victorii vor aparea in viata voastra daca voi nu veti mai alerga atat de mult dupa ele.

innerstrengthMedium - Edited (2)

 

Eliberati nevoia de a avea dreptate! Ego-ul este sursa multor conflicte si disensiuni pentru ca va impinge sa spuneti altor oameni ca ei gresesc. Cand sunteti ostili, v-ati deconectat de la puterea intentiei. Spiritul creativ este bland, iubitor si receptiv; nu este furios, plin de resentimente sau tristete. Eliberand nevoia de a avea dreptate in discutiile si relatiile voastre este ca si cum i-ati declara ego-ului vostru : ”eu nu sunt sclavul tau. Eu vreau sa imbratisez bunatatea, si resping nevoia ta de a avea dreptate. De fapt, ii voi oferi acestei persoane o sansa de a se simti mai bine spunand ca ea are dreptate si sa ii multumesc pentru ca mi-a aratat directia adevarului”. Cand eliberati nevoia de a avea dreptate, veti fi capabili sa va intariti legatura cu puterea intentiei. Dar, amintiti-va ca ego-ul este un combatant redutabil. Am vazut oameni care au rupt o relatie numai pentru ca au insistat sa li se dea dreptate. Va sfatuiesc sa eliberati aceasta nevoie a ego-ului, oprindu-va in mijlocul discutiei si intrebati-va: ”vreau sa am dreptate sau sa fiu fericit?”

Happy Faces_000008489021
Cand alegeti sa fiti fericiti, iubitori, spirituali, legatura voastra cu intentia este fortificata. Aceste momente va extind noua voastra conexiune la puterea intentiei. Sursa universala va incepe sa colaboreze cu voi pentru a crea viata pe care ati intentionat sa o traiti.

Eliberati dorinta de a fi superior! Adevarata noblete nu inseamna a fi mai bun decat altcineva. Inseamna a fi mai bun decat erai tu, decat erai ieri. Stati concentrati asupra cresterii voastre, constientizand permanent ca nimeni pe aceasta planeta nu este mai bun decat altcineva. Noi toti emanam din aceasi forta a vietii creative. Noi toti avem o misiune : de a ne realiza esenta noastra. Tot ce ne trebuie pentru a ne indeplini destinul ne este disponibil. Nimic din toate acestea nu sunt posibile cand va considerati superiori altora. Se spune, si este adevarat, ca noi toti suntem egali in fata lui Dumnezeu. Eliberati nevoia de a fi superiori, observand existenta lui Dumnezeu in toata creatia. Nu-i evaluati pe ceilalti dupa aparente, realizari, avere sau alte caracteristici ale ego -ului. Sentimentele de superioritate va arunca departe de intentie. Faptul de a fi special duce mereu la comparatii. Se defineste prin slabiciunea voastra vazuta in altii.

ego

Eliberati nevoia de a avea mai mult! Mantra ego-ului este: mai mult. Nu este niciodata satisfacut. Indiferent cat de mult realizezi sau castigi, ego-ul va insista ca nu este destul.Va veti gasi intr-o permanenta stare de impotrivire. Eliberati posibilitatea de a ajunge acolo vreodata.Totusi, in realitate, deja ati ajuns, iar felul in care hotarati sa folositi acest moment prezent al vietii voastre este alegerea voastra. In mod ironic, cand incetati sa mai aveti nevoie de mai mult, mai mult din ceea ce va doriti incepe sa apara in viata voastra. Din moment ce v-ati detasat de nevoia de a avea, va este usor sa o pasati altora, pentru ca realizati acum de cat de putin aveati nevoie pentru a fi satisfacuti si in pace. Sursa universala este mereu multumita de sine, se extinde constant si creeza viata noua, nu incearca niciodata sa-si incetineasca creatiile pentru scopul sau egoist. Creaza si elibereaza.

Cand eliberati nevoia ego-ului de a avea mai mult, va uniti cu acea sursa infinita a abundentei universale. Creati, atrageti catre voi, si apoi eliberati ! Nu cereti niciodata sa vina mai mult la voi, daca vreti sa vina ! Ca o apreciere a tot ceea ce apare, amintiti-va o lectie importanta pe care a predat-o sfantul Francis de Assisi: ”Daruind, vom dobandi!” Permitand abundentei sa curga spre si prin voi, va racordati cu Sursa si garantati ca aceasta energie va continua sa curga.

sharing_smaller_more_meaningful_personal_stories_in_your_mba_essay

Eliberati nevoia de a va identifica cu realizarile voastre! Acesta ar putea fi un concept dificil, daca voi credeti ca sunteti realizarile voastre. Dumnezeu compune toata muzica, Dumnezeu canta toate cantecele, Dumnezeu construieste toate cladirile, Dumnezeu este Sursa tuturor realizarilor. Va pot auzi ego-ul protestand cu voce tare. Totusi, stati conectati la aceasta idee. Totul emana din Sursa. Voi si acea Sursa sunteti Unu.Voi nu sunteti acest corp si realizarile sale. Sunteti observatorul. Observati totul si fiti recunoscatori pentru tot ce ati primit ! Cu cat nu aveti nevoie sa va revendicati meritul pentru realizarile voastre, cu atat mai mult veti fi conectati cu cele sapte fatete ale intentiei, cu atat mai liberi va veti simti sa realizati si mai multe oportunitati vi se vor ivi. Cand va atasati de acele realizari si credeti ca voi singuri faceti toate acele lucruri, parasiti pacea si recunostinta pentru Sursa.

Eliberati-va reputatia! Reputatia voastra nu este localizata in voi. Se afla in mintile altora. Asadar voi nu detineti controlul asupra ei. Daca vorbiti in fata a 30 de persoane, veti avea 30 de reputatii. Conectandu-va la intentie, inseamna a va asculta inima si a va conduce pe baza a ceea ce va spune vocea interioara. Daca sunteti foarte ingrijorati despre cum va vor percepe ceilalti, atunci va deconectati de la intentie si permiteti ca parerile celorlalti sa va ghideze. Acesta este ego-ul vostru in toata ”splendoarea” lui. Este o iluzie care sta intre voi si puterea intentiei.198-negru-470x599

Nu este nimic pe care sa nu il puteti face, atat timp cat sunteti conectati la Sursa si nu urmariti sa le demonstrati celorlalti cat de superiori si de priceputi sunteti. Faceti ceea ce faceti pentru ca vocea interioara este intotdeauna conectata si este recunoscatoare fata de Sursa care o directioneaza. Stati detasati fata de rezultat si luati-va responsabilitatea pentru ceea ce va apartine: caracterul vostru. Lasati ca reputatia voastra sa fie disputata de catre ceilalti, caci ea nu are nici o legatura cu voi.

Conform unei zicale: ” Felul in care tu vorbesti despre mine, nu are nici o legatura cu persoana mea”.

Wayne W. Dyer

muzic

 

Despre păcat


Oare ce-o fi păcatul şi ce înseamnă să fii păcătos? Sfinţii îşi spun ”păcătoşi”, dar noi, cei ce privim cu speranţă către ei, nici nu auzim, nici nu vedem şi nici nu înţelegem ”păcatul unui sfânt”, căci apropierea noastră de unul dintre ei ne dăruieşte speranţă, ne înalţă şi ne îndepărtează de suferinţele minţii.

Cum-iti-afecteaza-Facebook-ul-stima-de-sine

Pentru noi păcatul are un conţinut grosier. A păcătui înseamnă a  lovi pe cineva, a-i lua banii, femeia sau bărbatul, a minţi, a fura, a invidia, a fi răutăcios, iar uneori, căutându-ne dreptatea, adevărul sau fericirea, ne justificăm păcatele şi le transformăm în virtuţi. Se poate ca păcatul să aibă tot atâtea definiţii câţi oameni îl înfăputiesc.

Din pricina asta, definiţiile păcatului pot fi confuze, iar noi ne putem găsi păcătoşi sau lipsiţi de păcat, nu pentru că am fi astfel, cât pentru că nu înţelegem ce este păcatul sau pentru că n-am găsit o definiţie universală a lui. Cum bâjbâim prin existenţă, în căutarea unui adevăr absolut, în căutarea unui consens privind fericirea, suferinţa, ura, nădejdea, înţelepciunea şi chiar percepţia despre Dumnezeu însuşi, băjbâim şi în privinţa păcatului.

Sundar Singh, un înţelept indian, care a devenit creştin după ce s-a rugat la Dumnezeu într-o gară; s-a rugat cu sinceritate şi cu disperare să i se arate adevărul şi i s-a arătat chiar acolo, pe un peron, Isus însuşi (el este cel care a prezis că România va fi grădina Maicii Domnului), ne-a transmis o definiţie notabilă a păcatului.

În cartea sa, ”La picioarele Maestrului”(Ed. Sapientia) , Sundar Singh spune că ”păcatul nu are existenţă, el reprezintă absenţa lui Dumnezeu”, dar absenţa lui Dumnezeu este ”o stare întunecată a răului, una teribilă, care face ca omul să se piardă”.

”Păcatul înseamnă a nesocoti voinţa lui Dumnezeu şi a trăi în conformitate cu voinţa personală, luând în deşert ceea ce este adevărat şi drept pentru satisfacerea propriilor dorinţe, în speranţa că astfel se va obţine fericirea”.

bine-si-rau

I-am citit definiţa aceasta unei prietene, iar replica ei imediată  a fost una pe care o putem simţi cu toţii; ”Atunci, ce să facem? Să nu mai avem dorinţe? Să fim ca nişte legume?” Răspunsul este ”nu, în nici un caz”. Noi nu ne putem reprima dorinţele, căci multe dintre ele ne sunt inspirate de harul divin, dar cele inspirate de har sunt întodeauna bune, iar efectul lor imediat este însăşi fericirea.

Dorinţele inspirate de Dumnezeu nu fac rău nimănui, pe când cele ce se nasc din dorinţele omeneşti vor binele personal cu orice preţ, între care răul altuia.

Înţeleptul ne spune că păcatul se naşte tocmai prin libertatea noastră de a alege, dar împlinirea lui se întâmplă în clipa în care existenţa nu aşterne în faţa noastră lucrurile aşa cum le vrem. Dacă nu avem casa visurilor noastre, iubita sau iubitul visaţi, dacă drumul pe care mergem într-o zi se închide pentru lucrări, dacă copilul a luat nota 8 în loc de zece, dacă soţul nu vine acasă la cinci, ci la şapte şi noi ne supărăm, ne opunem, ne întristăm, ne-am pierdut fericirea.

adevarul_despre_pacat_www.fiimplinit.ro_

Păcatul este tocmai această pierdere a fericirii, a comuniunii cu pacea lăuntrică, a comunicării cu Dumnezeu din noi înşine, iar pricina – zice înţeleptul – şade în alegerea noastră de a vedea fericirea într-un singur sens, într-un tipar, într-o direcţie.

Dacă dorinţele nu ni se împlinesc e bine, cum bine-i când se împlinesc; iată o atitudine care nu predispune la păcat, dar ne poate descoperi feţe fantastice ale fericirii, ce vor rămâne necunoscute şi invizibile atâta vreme cât nu acceptăm că vedem frânturi şi Dumnezeu singur vede în perspectivă.

AUTOR-MARIA TIMUC

astrograma completa

Gelozia şi posesivitatea în relaţie


Noi, ca oameni, ne ataşăm prea repede de orice lucru. Viaţa este flux, nimic nu rămâne la fel, dar sperăm şi dorim ca nimic să nu se schimbe. Există prea multă frustrare în lume pentru că toate aşteptările noastre rămân neîmplinite. Fiecare aşteptare aduce nefericire.

couple-fighting-2-lg-80931497

Ataşamentul înseamnă a te agăţa de un lucru, şi nu doreşti ca acesta să se schimbe vreodată. Acest lucru înseamnă a dori imposibilul. Tânărul doreşte să fie mereu tânăr, iar acest lucru este imposibil, mai devreme sau mai târziu acesta va îmbătrâni. Dar bătrâneţea nu aduce fericire, ci suferinţă. Dacă lucrurile nu ar sta aşa, atunci am crede că viaţa devine cu adevărat împlinită la bătrâneţe. Ea ar trebui să reprezinte culmea cea mai înaltă acoperită de omăt, dar nu este decât o gaură neagră. Este o gaură neagră pentru că ne agăţăm de tinereţe.

Ne agăţăm de trup, dar trupul va ceda într-o zi. Trăieşte, iubeşte, respectă, ai grijă, dar nu te ataşa. Aminteşte-ţi că este numai un caravanserai, doar înnoptezi acolo. Iar dimineaţa va trebui să pleci.

In Love Couple 1600X1200 Love Friendship Wallpaper

Aşa stau lucrurile. Te îndrăgosteşti de o persoană, te ataşezi, iar apoi eşti nefericit. Apoi eşti posesiv, apoi te temi ca persoana respectivă să nu se îndrăgostească de altcineva. Începi să o îngrădeşti, să-i răpeşti libertatea, să o reduci la stadiul de obiect. Dragostea şi respectul dispar. Totul se transformă într-o luptă continuă între cele două egouri. Tu vrei să-l stăpâneşti, la fel se întâmplă cu cealaltă persoană. Cum să reziste dragostea în acest conflict?

Ataşamentul distruge dragostea. El este otrava dragostei.

Iubeşte profund, dar nu aduce gelozia şi posesivitatea într-o relaţie. Ele vor apărea dacă tu te vei ataşa de o persoană. Cea mai mare artă de a învăţa este să te laşi purtat de viaţă fără a te ataşa.

Lucrurile vin şi pleacă, dar tu rămâi concentrat asupra fiinţei tale, nu te laşi distras şi nici perturbat.

Osho, ABC-ul Iluminarii

muzic