Atitudinea de copil ne conferă o imensă bucurie și veselie, o stare permanentă de speranță și optimism, sentimentul că suntem protejați, ajutându-ne totodată să trăim clipa prezentă.
Cât de des ți s-a întâmplat să mănânci, fără a savura cu adevărat ceea ce ai în față? Sau să duci la bun sfârșit o sarcină, sau să conduci până la locul de muncă, fără să te gândești cu adevărat la ceea ce faci? Deseori zilele trec pe lângă noi, în timp ce mintea ne este în altă parte. Una dintre cele mai bune metode de a găsi fericirea și de a preveni stresul este aceea de a trăi clipa prezentă. Cum să reușim însă aceasta?
Fricile nu sunt decât imaginație
Trăim într-o societate caracterizată de stress, anxietate și nefericire. Dacă am putea să ne elevăm nivelul de conștiință, am experimenta o cu totul altfel de viață, mult mai împlinitoare. Mai mult, punem la lucru mintea care caută, analizează, compară și evaluează. Mintea adoră astfel de “preocupări”, pentru că se simte importantă. Trebuie să nu uităm însă că mintea este doar un instrument pe care îl folosim, dar noi nu suntem mintea.
Mentalul, prin însăși natura sa duală, prin acțiunile sale de filtrare, ne îndepărtează de experiența totală, directă, nemijlocită cu viața. Mentalul interpretează experiența prin comparație cu altele similare stocate în memoria subconștientă. Dar această interpretare nu poate fi decât subiectivă, reprezentând o simplă oglindire. Activitatea neîntreruptă a minții este un rezultat al evitării celor mai profunde trăiri și experiențe de viață, reprezentând una din cauzele fundamentale ale suferinței. De fapt ne este teamă de ceea ce s-ar întâmpla dacă am dezvălui cele mai intime sentimente ale noastre.
Fricile ne transformă în ființe slabe, patetice, însă e bine de știu că toate fricile, până la proba experienței, nu sunt decât imaginație. Atât de puternică este această iluzie, încât în fiecare zi întâlnim oameni care folosesc astfel de proiecții mentale pentru a se convinge singuri să rămână în suferință. Mai degrabă continuă să-și îndure singuri supliciul auto-impus, decât să privească adevărul în față. Cu toate astea, putem face din această suferință un motiv în plus pentru a ne îndrepta spre adevăr. Libertatea se află exact în direcția opusă celei oferită de frică.
Starea de copil ne redă bucuria prezentului…
Una din modalitățile de a ieși din starea de contracție în care ne aflăm și de a trăi momentul prezent se face prin cultivarea rezonanței cu arhetipul copilului. Toate minunatele trăsături ale copilăriei arhetipale se estompează sau chiar dispar total la omul matur. De ce? Pentru că lui i se pare că e mai bine să fie „un om serios”, pentru că el are probleme, vrea să ajungă cineva, să atingă o stare de bunăstare materială. El nu mai are încredere că va primi tot ceea ce-i trebuie și începe să se preocupe de aceasta atât de mult încât uită să mai fie fericit. El se confruntă cu imperfecțiunea societății și răutatea oamenilor, are insuccese și decepții. Este explicabil oarecum, dar cei care vor să fie proprii lor stăpâni nu au voie să accepte această stare. Ei ar face mai bine să înceapă să privească totul ca pe un joc și să nu fie foarte atașați jucându-l.
Starea de copil implică să avem un suflet curat și neatins de pasiuni sau emoții negative, distructive, precum supărarea, gelozia sau ura. Urmărind să trăim mai mereu starea de candoare, vom vedea cu bucurie cum toate aceste stări și emoții negative nu ne mai pot atinge sau influența. Și asta deoarece sunt incompatibile cu starea lăuntrică de puritate, care este foarte elevată. Practic, vom vedea atunci când suntem confruntați cu astfel de stări, chiar simpla atitudine de a adopta atitudinea de copil le va face să dispară instantaneu – și aceasta nu prin luptă, opunându-ne în forță, ci prin transcendere, prin intrarea într-o stare net superioară, ca și cum ne-am ridica deasupra furtunii.
Abordarea atitudinii de copil este foarte ușoară – putem porni chiar imaginându-ne că avem ochi foarte puri și luminoși, cu genele umede de lumină, evocând imaginea unui copil. Vom descoperi cum o infinită lumină ne invadează practic instantaneu, ne vom simți foarte ușori și liberi, cumulând și realizând simultan starea de candoare a copilului în inimă, forța omului matur la nivelul trupului și înțelepciunea arhetipală a bătrâneții. Totodată, vom descoperi paradoxal prin această atitudine că suntem mult mai puternici, dar nu ca niște uriași definiți de forța noastră. Vom dispune practic de o capacitate uluitoare de a acționa cu energii uriașe tocmai datorită faptului că vom fi deasupra lor.
În plus, această atitudine conferă o imensă bucurie și veselie, o stare permanentă de speranță și optimism, sentimentul că suntem protejați. Și vom vedea cum devenim chiar mai înțelepți, înțelegem lucruri care nu ne erau accesibile înainte, pentru că începem să trăim efectiv adevărurile spirituale. Este uimitor câte realizări interioare pot fi obținute prin simpla abordare a atitudinii de copil și de aceea e regretabil faptul că ea este atât de ușor și atât de des uitată.
Să nu uităm niciodată că a trăi în prezent nu înseamnă a ști despre această atitudine de la alții, a înțelege sau a accepta că ceva e adevărat, ci de a trăi în noi înșine, aidoma unui copil lucrurile minunate despre care ni s-a vorbit și chiar descoperind altele. Este esențial deci să trăim autentic această stare de candoare, pentru că ea ne permite să experimentăm realitatea momentului prezent și este o modalitate extrem de eficientă, care folosită conștient, ne va feri de multe eforturi inutile sau ocolișuri.
sursa-davideliot.net
ASTRODEVA 