Propriul tău corp este templul lui Dumnezeu. Descoperindu-ţi Sinele, îl vei realiza pe Dumnezeu. Indiferent ce temple vizitezi şi indiferent ce ritualuri urmezi, ultimul tău pelerinaj va fi cel interior. Ultimul ritual religios constă în ofranda energiei tale pe altarul comuniunii cu Absolutul Divin. Acesta este motivul pentru care Isus a spus: “Dărâmaţi acest templu şi în trei zile îl voi ridica”.
Nici Isus şi nici alţi maeştrii spirituali nu au venit pe Pământ pentru a atrage oamenii către ei. Ei au venit pentru a ajuta umanitatea să se apropie de Adevăr. Acel adevăr numit de Isus ca fiind “cel care vă va elibera”. Mesajul Divin este întotdeauna impersonal, pentru că el exprimă şi este manifestarea acestui Adevăr Suprem. El este personal doar în relaţia sa cu fiinţa care caută să-l descopere.
Nici un maestru nu spune: “vei fi salvat prin ritualuri exterioare fiinţei tale”. Ei spun că “vei fi salvat doar de ceea ce faci pentru a stabili o comuniune între fiinţa ta şi Divinitate”. Realizarea Sinelui Suprem este mesajul tuturor religiilor; acestea te ajută să-ţi descoperi potenţialul spiritual al fiinţei, pentru a realiza că nu eşti altceva decât copilul lui Dumnezeu. Există însă şi un alt mod de a percepe viaţa: topindu-ne energia fiinţei noastre în oceanul energiei cosmice. Unirea se manifestă în planul conştiinţei prin identificarea deplină dintre Conştiinţa individuală şi Conştiinţa Divină.
Repetă-ţi în permanenţă în gând: ”Sunt fără vârstă, sunt etern, trăiesc dincolo de timp şi spaţiu, am fost creat înainte ca galaxiile să existe.” Indiferent cât de îndepărtat îţi pare ţie Dumnezeu, trăieşte întotdeauna gândind că-i aparţii. Şi indiferent cât de reală pare lumea materială şi cât de reale par ataşamentele tale faţă de ea, urmăreşte s-o ţii la o cât mai mare distanţă de tine, amintindu-ţi în permanenţă de efemeritatea ei.
Un fir de iarbă pare extraordinar de mic dacă îl ţii la o distanţa de un metru, dar dacă îl apropii în faţa ochilor tăi pare cu mult mai mare. La fel şi experienţa acestei vieţi, pare importantă pentru cel care o trăieşte în momentul prezent numai pentru că este atât de aproape de el şi pentru că îi permite să îi acapareze în totalitate gândurile şi sentimentele.
Depărtează-te mental măcar puţin şi vei deveni rapid conştient de cât de insignifiantă este această lume în comparaţie cu imensitatea adevărului care-o învăluie.
Să nu-ţi imaginezi vreodată că poţi câştiga dragostea lui Dumnezeu dacă tu nici măcar nu eşti capabil să cucereşti dragostea fiinţelor din jurul tău. Dacă cu adevărat Îl iubeşti pe El, trebuie să-L iubeşti pe El în toţi.
Omul nu poate ajunge la Adevărul absolut cât timp el nu a renunţat la pretenţii. Mintea umană se agită în lumea nenumăratelor iluzii. Oroarea câmpurilor de bătălie păleşte în faţa luptei pe care omul trebuie să o susţină în faţa duşmanilor săi interni! Aceştia nu sunt inamici ucigaşi pe care să-i poţi înfrânge prin mobilizarea unor forţe brute, exterioare. Prezenţi oriunde, neobosiţi, ei îl urmează pe om chiar şi în somn; echipaţi subtil cu arme otrăvite, aceşti soldaţi – dorinţele noastre meschine – caută să ne masacreze pe toţi. Vai de cel care a renunţat la idealul său cedând în faţa destinului! Ce este el atunci decât un neputincios stupid şi plin de josnicie?
Multe fiinţe nu sunt conştiente că denumirea “Christos” nu a fost numele pe care Isus l-a primit la naştere, ci este un titlu ce semnifică “Cel ales de Dumnezeu”. La fel, Krishna în India era numit Jadava Krishna – sau Christna, cum mai este scris uneori. Isus a fost un mare maestru. El a fuzionat cu Conştiinţa Christică. Oricare fiinţă ce atinge această stare de conştiinţă poate fi numită Christos, pentru că şi-a dizolvat ego-ul în conştiinţa infinită a lui Dumnezeu.
Este greşit să numim aceşti mari sfinţi “mistici””; adevărul Divin nu este mistic. Oamenii cred că lumea materială este reală şi că universul interior este vag şi confuz. Un mare mister constă în faptul că numeroase fiinţe sunt foarte mulţumite de această lume a iluziei şi consacră foarte puţină energie pentru a-l găsi pe Dumnezeu.
Adevărata confuzie constă în percepţia greşită pe care oamenii o au despre adevăr. Adevăraţii “mistici” sunt oamenii şi nu sfinţii. “Misticism” este un concept greşit, pentru că seamănă confuzie în căutările spirituale ale oamenilor. Când căutarea adevărului devine confuză, ne cufundăm de fapt în umbrele imaginaţiei subconştiente, în loc să dezvoltăm puterea voinţei şi a concentrării care ne va conduce la starea de supraconştiinţă.
Realizarea Sinelui semnifică faptul că ai înţeles că adevăratul tău eu nu este ego-ul, ci Sinele Suprem, picătură din vastul ocean spiritual, care a manifestat doar pentru o scurtă perioadă de timp valul conştiinţei, pe care o consideri ca fiind a ta. Adevărul este întotdeauna simplu, chiar dacă în simplitatea sa nu este întotdeauna uşor de înţeles pentru mintea umană. Unei păsări ce se naşte într-o colivie îi este greu să înţeleagă că a fost creată pentru a zbura liber pe cer. În acelaşi fel, spiritului uman îi este dificil să înţeleagă că natura sa originară este omniprezenţa.
Paramahansa Yogananda
ASTRODEVA 